229 matches
-
Pângărați, lângă pârâul Tarcău, unde intenționa să așeze fabrica etc. Înființarea acelei întreprinderi ar fi fost, după părerea lui Mihalic de Hodocin, primul pas către „întrunirea unei societăți pentru înființarea unei fabrici de fier, pentru țară neapărat trebuitoare, pentru care iscălitul au descoperit îndestulă câtime de fier - piatră, de calitate foarte bună, în acele locuri”. Cererea lui Hodocin a fost acceptată. I s-au fixat anumite obligații în legătură cu furnizarea prafului de pușcă către stat și i s-au avansat în contul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Iași preotul catolic Eugen Zapolski, iar la Galați, Tretter, care a fost predat Consulatului țarist din București. O lună mai trziu, la cererea generalului Moller, era căutată în Moldova broșura Towarzystwo demokratyczne Polskie do slowian (Asociația democratică poloneză către slavi) iscălită, printre alții, de Ludwig Mieroslawski și Stanislas Worcell, și erau urmăriți polonezii Fink și Trszinski, plecați din Londra cu destinația Moldova. Făcându-se ecoul reacțiunii țariste, „Albina românească” cerea, în mai 1849, nici mai mult, nici mai puțin decât scoaterea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
intră la Colegiul „Sf. Sava”, pe care-l va absolvi în 1924. În revista elevilor, „Ramuri fragede”, debutează cu o poezie, pe când era în clasa a VII-a. Înscris la Facultatea de Litere, publică frecvent în „Rampa”, versuri și notițe, iscălite, din resentiment față de tată, cu pseudonimul la care nu va mai renunța. Devenind apoi redactor al gazetei, ia numeroase interviuri personalităților lumii literare și artistice. Concomitent, colaborează și la „Adevărul literar și artistic”, „Cotidianul” (Brăila), „Țara de Jos”, „Cetatea literară
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
I”, unde îi are colegi pe N. M. Condiescu și Victor Anestin. A terminat până la urmă liceul militar și s-a înscris apoi la școala de ofițeri. În 1913, pe când era administrator-căpitan, demisionează din armată, devenind inginer hotarnic. Primele versuri, iscălite R. Urdăreanu și Romulus U., îi apar în 1895, în revista liceenilor craioveni „Freamătul”. Cu pseudonimele Gabriel Donna și, mai rar, Serafitus și Seraphitius, colaborează la reviste patronate de Al. Macedonski - „Vieața nouă”, „Literatorul”, „Carmen”, „Ileana”, „Hermes”, dar și la
DONNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286830_a_288159]
-
mai multe orașe: Ploiești, Pitești și în București, la Colegiul „Sf. Sava”, unde își trece, în 1906, bacalaureatul. În ciuda peregrinărilor, elevul învață bine, într-un an câștigând concursul „Tinerimei române”. Începe să publice devreme, în 1902 apărându-i o proză (iscălită Miluță) în suplimentul „pentru copii” al ziarului „Adevărul”, iar în 1904 o poezie în „Revista literară”. Încă elev, C. frecventează cenaclul macedonskian, ulterior apropiindu-se de cercul lui Ovid Densusianu. În afară de „Vieața nouă” a acestuia, mai colaborează cu versuri, proză
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
O alergare de cai (reținută și de „Dacia literară”), Au mai pățit-o și alții (semnată cu pseudonimul Carlu Nervil), schița autobiografică Cum am învățat românește, iar din „Dacia literară” reproducându-se nuvela Alexandru Lăpușneanul. Heliade face numeroase însemnări (unele iscălite numai I.E. și I.H.), precum și portretul satiric Domul Sarsailă autorul. Traducerile, cu excepția foiletoanelor fără interes literar luate din presa franceză, arată o netă preferință pentru literatura romantică. Heliade transpune din lirica lui Lamartine, Byron, Chateaubriand, C. Negruzzi tălmăcește din poemele
CURIER DE AMBE SEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286590_a_287919]
-
Gala Galaction, cu care frecventează cenaclul macedonskian, unde se împrietenesc cu T. Arghezi, dar și cercurile patronate de C. Dobrogeanu-Gherea. Mai impetuos decât amicii săi, C. debutează în 1897, în „Foaia interesantă” a lui G. Coșbuc, cu o proză scurtă, iscălită Nelly, urmată de altele și de câteva poezii. În 1898, cu același pseudonim, tipărește volumașul de schițe Copil din flori și romanul Poet-poetă. Scandalizat, părintele său îl mută la Buzău, unde își avea garnizoana, și, după trecerea bacalaureatului, îl trimite
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
lacrămi. După bacalaureat C. optează totuși pentru cariera armelor, și la terminarea Școlii Militare de Infanterie din orașul natal (1902), este afectat batalionului de vânători de munte însărcinat cu paza Peleșului. O vreme continuă să scrie poezii, dintre care unele, iscălite N. Corbu și N. C. Corbu, îi apar în „Revista modernă” și „Revista idealistă”. În 1914 va absolvi Școala Superioară de Război din București, unde predă, până în 1916, istoria militară. În timpul campaniei militare din 1916-1917 e încadrat în Biroul Operații
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
pleca după o activitate de șase luni, răstimp în care tipărise aici editoriale politice semnate cu inițiala C. sau cu pseudonimul Falstaff, articolul În Nirvana, scris la moartea lui M. Eminescu, cronici dedicate evenimentelor politice ale zilei și cronici fanteziste iscălite când Hans, când Nastratin ori Zoil. Cu acest ultim pseudonim erau semnate și cronicile teatrale ale fostului director de teatru, păstrând încă în suflet urmele dezamăgirilor și necazurilor, dar scriind totuși cu obiectivitate. Îngăduitor cu „producțiile teatrului național”, el combătea
CONSTITUŢIONALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]
-
sănătatea precară. Aici era ales președinte al Societății studenților români din Belgia. B. debutează, cu o schiță și cu o poezie, în 1896, în ziarul „Dreptatea” din Turnu Severin. În continuare, va colabora asiduu cu versuri, proză, note și comentarii, iscălite și cu pseudonimele Floreal, Florib, Ieșanu, Juvenal, Rocambole, Telegrafistul X.Y., Zed, Zefirina ș.a., la „Foaia pentru toți”, „Adevărul ilustrat”, „Povestea vorbei”, „Epoca”, „Convorbiri literare”, „Literatură și artă română”, „Pagini literare”, „Revista modernă”, „Noua revistă română”, „Arhiva”, „Pagini alese”, „Ovidiu
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
de Teologie (1894-1902). A absolvit, de asemenea, Facultatea de Litere și Filosofie, în 1902, cu teza Eminescu și Coșbuc. Note comparative, tipărită un an mai târziu la Blaj, unde era numit preot-profesor. Debutase în 1895 cu o dare de seamă, iscălită Simin, în „Tribuna”. Folosind același pseudonim ori altele (Alexandru, Alfa, Petronius, Pribeag), colaborează în continuare la ziarul sibian, la „Familia”, „Tribuna poporului”, „Unirea”. În 1902, împreună cu A. P. Bănuț și O. Goga, înființează „Luceafărul”, pe care îl conduce până la plecarea din
CIURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
lucru mare cumcă de-un corn sună pădurea! DRA[GUL] Diata dă-mi-o, [vere], s-o iscălesc în grabă, Să-i pun pecete... mâna acum de tot mi-i slabă. {EminescuOpVIII 86} [SAS] (o scoate cu spaimă) Nu-i iscălită? Nu sânt peceți pe dînsa?... Iute! [DRAGUL] Ce vrei tu, vere?... Noi nu știam ce iute O să murim... Voit-am când viața mi se curmă Să pun nume pe dânsa, suflarea cea din urmă, Ceasornicul vieții-mi când va voi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tine: Scoate din stricăciune viața mea, multmilostive". - Cine e acel ce trece? - E Arvinte din Calabă Ce în vremea cea din urmă i-a făcut atâta treabă Domnului. Dar el, prinzîndu-l, îl închise la Hotin. {EminescuOpVIII 208} După vorbele multora iscălit-au Lăpușneanu O scrisoare de iertare. Pînă-a nu ajunge-acolo S-a fost spus o vorbă-n taină ca să-l curețe din cale. L-a iertat, căci Lăpușneanu este bun... Pe de-altă parte Moare omul făr' de veste, din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu-l văz niciodată, Dar să știu a lui viață din primejdie scapată. El? sufletul meu cel dulce și lumina mea apusă Și un trup făr' de voință mi-au lăsat. Mi se pierduse Mintea... Dar îmi arătase mizerabilu-o scrisoare Iscălită chiar de tine, Lăpușnene, de scăpare; Și, pe când trăia cu' mine, a trimis un ucigaș Ca să-mi gâtuie bărbatul... Și tu, Lăpușnene, lași {EminescuOpVIII 225} Să se-ntîmple-n bunăvoie grozăvii fără de neam, Să trăiesc cu ucigașul omului ce închinam, Pentru care
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vin, să aibă a le lua în tot anul de la Curtea domnească. Au așezat ca nimeni să nu se potrivească a clăti sau schimba aceasta nici în zilele lui, nici în ale fiului său Mihail, drept care pe hrisovul domnesc sânt iscăliți ca martori miniștrii săi ca cei mai de samă boieri de sfat; anume banul Radu, vistieriul Manciul, logofătul Baldovin. Mănăstirii Vodița, întemeiate de unchiu-său după tată, Vlad I Voievod, Mircea îi întări și-i spori posesiunile și privilegiile ce le
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sau de mulți, semnăturile individuale erau riguros cerute, Adunarea franceză legislativă de sub Revoluție, Conventul, primeau petiții iscălite cu numele unei comune sau a unui departament întreg, ba într-o zi Adunarea franceză a angajat o discuție lungă asupra unei petiții iscălite Le Peuple. Pentru ca nu un anonim să se substituie unei colectivități abstracte de oameni și s-o iscălească se cere ca, oricât de generală ar fi necesitatea invocată, ea să poarte semnături individuale, pe când se 'nțelege că o autoritate constituită
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
politici cu fiica d-tale ori cu scandalurile ce se povestesc în București? Nimic, absolut nimic. Un articol semnat de-un pseudonim al cărui echivalent se poate afla oricând [î]l privește pe autor, pe cel care a scris și iscălit, nu pe alt om, necum pe alți oameni, necum un partid întreg. Nu generaliza, căci generalizarea e o sofismă. Nimeni din partidul conservator nu e dator să-ți afirme sau să-ți tăgăduiască cele spuse de cronica din "Timpul" afară de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o spune, nici [î]l privește măcar. {EminescuOpXIII 347} ["D. C. A. ROSETTI FACE DIN NOU APEL... "] 2264 D. C. A. Rosetti face din nou apel la mai mulți din membrii cei mai influenți ai partidului conservator în privirea cronicei iscălite Fantasio și voiește a implica responsabilitatea politică a acestor bărbați cu responsabilitatea jurnalistică a cronicarului "Timpului". Și, cu aceasta restricțiune chiar, numai ceea ce s-a spus în "Timpul" despre d-ta ori ai d-tale, a nume, clar, categoric, aceea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ftizie. Modest și de o discreție rară, R. nu a avut ambiții de notorietate, ca om de condei. O bună parte a scrisului său s-a editat postum; cât despre antume, în afara unui singur articol de polemică literară (Critica criticii), iscălit A. Rusu, celelalte au fost semnate de obicei cu inițiale sau, o singură dată, cu un pseudonim (Terentie Hora). Scriitorul a adoptat și varianta Russo, cu o grafie sugerând pronunția franțuzească a numelui său. În opera lui - redactată preponderent în
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
însă debutul propriu-zis are loc în 1905, la revista „România ilustrată” (unde este redactor, bucurându-se de încrederea profesorului Em. Grigorovitza), cu schița Brezaia. Peste puțină vreme îi apare în „Viața literară” altă schiță legată de datini, Focu’ lu’ Sâmedru, iscălită Mihai de la Rucăr. Va continua să semneze, cu pseudonimele Freamăt, Boldur, Baștea, Argeș, Melun ș.a., versuri epigonice în paginile publicațiilor ieșene „Floare albastră”, „Evenimentul literar” ș.a. Mai frecvent colaborează cu versuri, schițe și povestiri pe teme de inspirație rurală, cu
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
la București. Din 1947 și-a pierdut vederea. Desenator și poet, debutează în 1897, cu versuri, la „Foaia pentru toți”, în timp ce revista „Moș Teacă” îi publică prima caricatură. În 1903 se afla la Paris, frecventând boema din Montparnasse. O caricatură, iscălită Est (din E de la Eugeniu și st din Ștefănescu), i-a apărut în „L’Assiette au beurre”, importantă revistă umoristică a timpului, iar altele în „L’Indiscret”, „La Chronique amusante” ș.a. La București ziarul „L’Indépendance roumaine” reproduce din caricaturile
STEFANESCU-EST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289909_a_291238]
-
apar eseuri, recenzii și, sub pseudonimul Crazy Horse, susține rubrică „Prima verba”, cu îndrumări pentru tinerii poeți români. În paginile publicației inițiază și rubrică „Texte paralele”, unde, în formula bilingva, sunt promovate versuri de poeți români, traducerea în engleză fiind iscălita de asemenea cu un pseudonim, Heathrow O’Hâre. Din 2000 este redactor la „Caiete internaționale de poezie - Internațional Notebook of Poetry”, anuar scos tot de Gabriel Stănescu. Interesul de o viață pentru poezie se concentrează asupra editării unei antologii a
STOENESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289940_a_291269]
-
naște, în 1900, și primul copil, viitoarea romancieră Henriette Yvonne Stahl, cel de-al doilea, Henri H. Stahl, ilustru sociolog peste decenii, venind pe lume după un an, la București. În 1901 debutează la „Moftul român”, cu sceneta Furtună conjugală, iscălită Stahl. Tot atunci se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, licența luându-și-o în istorie, probabil în 1907. Între timp intrase în corpul stenografilor de la Parlament, al cărui subdirector va deveni în 1919. Scoate
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
procedeul de a-și demarca secvențele unei proze prin fragmente de portativ din Appassionata de Beethoven, Simfonia fantastică de Berlioz și un Trio de Ceaikovski. O raritate istorico-literară oferă S. cu poemul în proză Seara, apărut în primul număr și iscălit A. Coșbuc, mostră fluentă de sincretism stilistic între naturismul sadovenian și simbolism, în linia Samain - Maeterlinck; este poate unicul text care atestă preocupările literare ale fiului lui G. Coșbuc, Alexandru, mort prematur, în 1915, într-un accident. Nesemnate, cu excepția grupajului
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
pace de acum înainte, să nu mai aibă a pârî Vasile Turcu pentru această moarte, nici femeia lui, în veac, nici odinioară în veac, nici de acum de nime să nu mai aibă val pentru acesta lucru. Și pentru credință iscălit-am și ne-am pus pecetea noastră. U Ias let 7169 [1661], mai 6. Dabija vel vornic. Pătrașco vel logofăt” (vezi Nicolae Iorga, Anciens documents de droit roumain, avec une préface contenant l’histoire du droit coutumier roumaine, vol. I
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]