744 matches
-
au luat același tramvai. Stăteau alături pe bancheta de plastic roșu, tramvaiul circula aproape gol la ora aceea. Albert s-a întunecat deodată, așa cum se înnegurează uneori cerul în zilele de vară cu furtună. Ce e cu tine? l-a iscodit ea, care sesizase, nici nu era greu, schimbarea de mină. În loc să mergem la Costinești, n-ar fi mai bine s-o pornim noi spre Orșova, să facem o baie în Dunăre? Ana-Cristina a ridicat sprâceana nedumerită (Ah, și sprânceana, și
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
spre vale căutând să prindă orice zgomot diferit de foșnetul frunzelor, țistuitul lăcustelor sau bâzâitul tăunilor ademeniți de mirosul vitelor în miezul tăriei de zi a verii. Ridică bărbia din când în când înălțându-se pe vârfuri că un copil iscodind misterele dincolo de barieră grădinii în al carei răi avea voie să umble nestingherit. Anii îl surpaseră până la dimensiunile copilăriei, doar capul mic aproape cât pumnul, cu pielea zbârcita, părul alb și rar pieptănat cu grebla degetelor și mâinile tăbăcite îl
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de luntre naufragiata între două lumi perisabile, căutând salvarea între valul câștigului și cel al milei creștine. La auzul motorului, mâinile bătrânului tresăriseră și se strânse mai tare pe scândurile gardului ridicându-i trupul firav într-o zvâcnire scurtă. Ochii iscodiră drumul ascuns de coroanele verzi ale copacilor. Preț de câteva clipe, păru bărbatul falnic de odinioară privind pașii femeii tinere care-i caută calea prin ascunzișurile răcoroase ale umbrarelor. Căzu apoi cu picioarele pe pământ, doar mâinile nu-și conteniră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
spre vale căutând să prindă orice zgomot diferit de foșnetul frunzelor, țistuitul lăcustelor sau bâzâitul tăunilor ademeniți de mirosul vitelor în miezul tăriei de zi a verii. Ridică bărbia din când în când înălțându-se pe vârfuri că un copil iscodind misterele dincolo de barieră grădinii în al carei răi avea voie să umble nestingherit. Anii îl surpaseră până la dimensiunile copilăriei, doar capul mic aproape cât pumnul, cu pielea zbârcita, părul alb și rar pieptănat cu grebla degetelor și mâinile tăbăcite îl
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de luntre naufragiata între două lumi perisabile, căutând salvarea între valul câștigului și cel al milei creștine. La auzul motorului, mâinile bătrânului tresăriseră și se strânse mai tare pe scândurile gardului ridicându-i trupul firav într-o zvâcnire scurtă. Ochii iscodiră drumul ascuns de coroanele verzi ale copacilor. Preț de câteva clipe, păru bărbatul falnic de odinioară privind pașii femeii tinere care-i caută calea prin ascunzișurile răcoroase ale umbrarelor. Căzu apoi cu picioarele pe pământ, doar mâinile nu-și conteniră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
înainte de Isola di S. Pietro. Îmi convenea de minune. O ușă masivă de fier mi-a dat puțin de furcă. Am pătruns cu oareșce emoții. Acolo, trei copii, un băiat și două fetițe, simțindu-mi nesiguranța, au început să mă iscodească. Cine sunt, de unde vin. Italiana o înțelegeam. Vorbeam, însă, în engleză. Bariera lingvistică ne-a dat de furcă. Micii drăcușori încercau să se joace cu mine. Să mă duc nu știu unde și să-mi las bagajul la ei. In siguranță. știam
Jurnal veneţian. In: Editura Destine Literare by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_379]
-
case; nu se poate să nu mă găsești” - și rostește și un nume, pe care, mărturisesc cu părere de rău, l-am uitat. Am reținut însă invitația bătrânului - și iată-mă, într-un miez de toamnă aurie, în comuna Români, iscodit de o întrebare păstrată încă de la întâlnirea din tren: Cum se vede țara la Români? Trebuie să spun, mai întâi, că oricâte investigații am făcut, n-am reușit să-l descopăr pe bătrânul din tren. „Avem un director, e drept
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
dăruit-o lumii prin respirația-mi sacadată în mine a murit un suflet biciuit, a cărui patimă a fost să iubească până când patima l-a consumat ca pe o lumânare, ca pe o cutie de bomboane o patimă care acum iscodește copiii și ce frumos se murdăresc ei pe buze cu ciocolată amară... și o să îmi simți coastele cum se zbat în mâinile tale întocmai ca un albatros venit din zările uscate, captiv acum între cearșafurile înghețate ale patului tău. un
Poezii. In: Editura Destine Literare by Alina Agafiței () [Corola-journal/Journalistic/97_a_193]
-
cu care Karajan a știut fie realizatorul extraordinar al înregistrărilor lui pe disc și în video. Despre ascensiuni mediatizate astăzi care devin mai glorioase decât faptele artistice. Lumea modernă trăiește din reclamă care susține produsul, chiar si artistic, cred eu. Iscodesc de unde vine artă de a construi programe individuale, dar și pe acelea ale unui întreg festival, cum a fost cazul, ăn de an, la Brașov. Cand plecăm acolo ieșeam din prototipurile - accesibilitate, cântări patriotarde, muzici convenționale. Festivalul de la Brașov a
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
pe dl Mugur Isărescu, dl Meleșcanu îl agreează pe dl Stolojan, pe când dl Ion Iliescu ne-ar face surpriza asului scos din mânecă: nimeni altul decât dl Adrian Năstase, tocmai albit de scuzele d-lui Băsescu. Nemulțumiții de oferte pot iscodi combinații noi; când cine n-ai gândit se logodește cu cine n-ai fi crezut, faci un pas mai departe în educația politică. Așadar, nemulțumite de inerția maselor ce nu dau fuga să le îngroașe rândurile când e mai mare
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
echivalent cu increatul: "Mereu reînsuflețite tiparele suferinței: leagăne, paturi nupțiale. O, de-ar putea aducerea-ți aminte să reînvie chipul în care Firea te-a îmbiat în luminișul strălucirii sale. Icoana constelațiilor apăsa în somn pieptul nou-născutului. Prea grave rosturi iscodea copilul. Fragedă îngemănare, pruncia unui astru prefira între genele sale tămîie, alinare. Ci credincios rînduielii dezvăluirii și retragerii în Nevădit, se perindă făpturi prin zariștea iluminării; necontenit își împrumută elementele unul altuia moartea. Reînturnate la timp în fruntariile Absenței din
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
București am învățat imediat ' Răpirea din Serai, 'Nunta lui Figaro', mai târziu 'Don Giovanni', 'Flautul fermecat'. Mozart și nu numai el ne arată, cum timbrul vocilor umane este mărturisire de caracter și personalitate. Dramaturgie. De aici transferul deliciului de a iscodi timbralitatea, conflictul, în lumea sonorităților instrumentale. În simfonia comedie sau dramă. Hayden, Mozart Beethoven. De la Operă la Ateneul Român axa este aceeași linie dreaptă.
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
programului", spre a-l cita iarăși. Căci Nicolae Stenhardt a rămas suficient de apropiat de sfera ficțional-existențială în care se plasează creația artistică, sferă amenințată acum mai puțin de tendențiozitatea sentimentală sau eticistă, cît de abstragerea exagerată, metodologică, de "reeducările iscodite de în veci nepieritoarea scolastică". La antipodul stereotipiilor de protocol cerebral, esteticește frigid, părintele Nicolae, cel "nefariseic", ne oferă un îndemn de reumanizare. N. Steinhardt: Drumul către isihie, Ed. Dacia, Cluj, 1999, 160 pag., preț neprecizat.
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
care aceștia nu-și dau seama că le divulgă, constituia unul dintre procedeele frecvent folosite la curtea lui Brâncoveanu pentru obținerea informațiilor. Neîntrecut în această privință la ospețele organizate la curtea domnească, stolnicul Constantin Cantacuzino nu pierdea ocazia de a iscodi pe dregătorii străini invitați și de a obține de la ei datele care îl interesau. „Conversația lui plăcută, presărată cu vorbe de duh, dar și cu savante citate latinești, îi câștiga pe comeseni și nu puțini erau aceia care se lăsau
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU (1688-1714) – un precursor al diplomaţiei secrete şi al informaţiilor [Corola-blog/BlogPost/94169_a_95461]
-
grâul. Se temeau să nu li se aprindă șirele de paie prin ogrăzi. Îndesiseră slujbele de implorare a ploii. Veneau la troiță, se rugau, aprindeau lumânări și plecau pe la casele lor. Dar nu le tihnea nici muncă, nici odihnă, căci iscodeau cu ochii tăriile cerești, doar-doar vor zări vreun norișor aducător de ploaie. Începuse a se înnopta. Căldura nu scăzuse. Cei mai lacomi de muncă veneau alene spre casele lor, neuitând să treacă pe la troiță ca să se-nchine. Toți nădăjduiau ca
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
de curățenie. Însă, față de acest zgomot de fundal, iată că un oftat prelung de-al mamei a străpuns încăperea bucătăriei și iată că copilul și-a găsit răspuns.. În mintea lui ’infantilă’ drimuia situația precum că mama lui nu-l iscodea ca de fiecare dată „cum a fost la școală?”, ori un oftat... îi răspunse întrebării. Atunci spuse - „Lasă, dragă, căci orice lucru e pe lumea asta are o soluție și o rezolvare!”. Atunci mama ‚singura’ s-a schimbat total... Referință
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE (III)- FERICIREA CE POATE FI DATĂ ŞI CEA PROCURATĂ. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382091_a_383420]
-
-i covor, cu mușchi să-mbrace stânca sub calde dezmierdări de soare... Văzu un semn în acea închipuire picurată de somn. Akhnu, c-un cap împodobit de luciri aurii, cu cioc de fier, cârlig încovoiat, prea bine se pricepe să iscodească prada-n zare! Și rostul vânătorii îl știe temeinic, și-a muiat ades în sânge ghearele-i oțelite! Să meargă! Să vâneze împreună! Și toți să le privească! Doar la asta visa fata de când deschisese ochii asupra lumii, pe-ntinderi
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
cu romanul rebrenian: "Domnul ne-a creat împreunați într-o singură făptură. Ne-a creat ca o singură făptură, după care, ca să nu simțim însingurarea, ne-a despicat. Și atunci s-a nimerit șarpele care s-a pus a ne iscodi. Ne-am plâns de el lui Dumnezeu, care a zis: Satana o să dea socoteală pentru ceea ce face, iar voi să luați aminte la ceea ce o să faceți". Pe atunci încă nu se știa cine ce sex are. Nu se știa cine
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
unul din cei mai buni degustători de vinuri din România, jurnalist plin de har și admirabil conviveur, dacă, trăind constant în lumea vinurilor de calitate, ajunge să se îmbete. "Desigur", mi-a răspuns. "Cât de des?", am continuat să-l iscodesc. "Cam la fiecare trei-patru săptămâni". "Și ce anume bei atunci?" Mi-a răspuns fără să clipească: "Bere!". Dacă n-ar fi fost acest episod și dacă n-aș fi fost șocat de imensitatea mormanelor de sticle de bere, n-aș
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
poezioare cam nătânge, cu capetele plecate sub privirile-i atente, îngenuncheați la marginea patului. Cum nimic rău nu ni se-ntâmpla în zilele următoare, bunica ne asigura întotdeauna că asta e opera îngerilor și voia lui Dumnezeu. Eu o tot iscodeam, cam neîncrezător, dar credința ei era de stâncă. — Și fiecare copil primește de la bunul Dumnezeu un înger? — Da. Fiecare. — Chiar și cei care nu sunt cuminți? iscodeam eu cu mare interes, deoarece ăsta era un subiect veșnic și tare fierbinte
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
întotdeauna că asta e opera îngerilor și voia lui Dumnezeu. Eu o tot iscodeam, cam neîncrezător, dar credința ei era de stâncă. — Și fiecare copil primește de la bunul Dumnezeu un înger? — Da. Fiecare. — Chiar și cei care nu sunt cuminți? iscodeam eu cu mare interes, deoarece ăsta era un subiect veșnic și tare fierbinte. — Și ei. — Dar... Dacă ei tot nu sunt cuminți... căutam eu să înțeleg. — Pentru că nu sunt cuminți, îngerii lor sunt ceva mai supărați pe ei, pentru toată
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
om care se trezește din somn într-un loc străin și nu se poate orienta. Asasinate, prădăciuni, fascism, ce vorbea el! Îi părea acum rău că-l luase, sau, și mai exact, că el, cu afurisita lui boală de-a iscodi, o făcea pe ea să-i destăinuie lucruri pe care n-ar fi dorit să le spună. O apucă o lehamite neagră, o silă de toate, atât de răvășitoare, că nici nu-și putea striga cel puțin dezamăgirea și indiferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
rebelă, ceva mai zgomotoasă. Acum toată această răzvrătire, împotriva regulilor și tiparelor, se manifestă doar la nivelul a ceea ce scriu, indiferent de gen. Prefer așa pentru că... pentru că încă evit momentele în care cineva ar putea să mă întrebe, să mă iscodească, să îmi ceară socoteală și chiar să mă judece pentru felul meu de a vedea lumea, pentru trăirile mele și modul meu de a le exprima . Încă nu sunt pregătită să înfrunt eventualele „răutăcisme”, acidități și alte asemenea și pe
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de valuri Înspumate, sclipitoare și veșnic În mișcare. Liniștea ce stăpânea Împrejurimile a fost străpunsă de țipătul strident al unui pescăruș, ce se avântase primul În căutarea hranei, peștele. Se ridicase spre cer ca o săgeată, apoi plutise deasupra apei, iscodind după hrană. Curând i-au urmat alții și astfel magia răsăritului de soare la mare Începuse să se destrame. La orizont apăruse Încă mic dar roșu, discul de foc al soarelui. Ușurați că miracolul s-a produs, Începuseră discuțiile: Splendid
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
tot ce vedeau nu se mai gîndiră la propunerea Ilincăi de a se întoarce, nici la eventualele pericole ce i-ar fi putut paște de pretutindeni. Cu aceiași pași înceți, fără să se îndepărteze unul de altul și cu ochii iscodind în toate părțile, pătrunseră cît mai adînc în peșteră. Pe măsură ce înaintau, vuietul scădea din intensitate, în schimb fiecare cuvînt spus cu voce mai tare se transforma într-o împletire de ecouri prelungite, ca niște chemări stăruitoare ale adîncurilor. Cît e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]