110 matches
-
a aprobat invazia Orientului Mijlociu și sudului Chinei. Mongke l-a pus pe Hulegu la comandă armatei în Persia, și i-a pus pe chagataizi și jochizi să se alăture armatei lui Hulegu. Musulmanii din Qazvin au denunțat amenințarea nizarilor ismailiți, o sectă eretică a șiiților. Comandantul mongol naiman, Kitbuga, a început asediul fortărețelor ismaelite în 1253, înainte că Hulegu să avanseze în 1256. Marele Maestru al ismaeliților, Rukn ud-Din, s-a predat în 1257 și a fost executat. Toate fortărețele
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
a mutat din Andaluzia natală la Cairo. Prezența sa la curte chiar și după moartea lui Saladin, în calitate de medic al fiului acestuia, a influențat pozitiv relațiile dintre comunitatea musulmană și elitele evreiești. Pentru a contracara expansiunea ideologică propagată de șiiții ismailiți școliți în centrele principale fatimide, teologii musulmani au creat o rețea de școli de tip madrasa, care s-a extins în tot califatul, răspândirea acestor madrasale fiindu-le atribuită lui Șalăḥ ad- Dīn și descendeților săi.. Aceste școli au fost
Saladin () [Corola-website/Science/304130_a_305459]
-
pentru regele Ludovic cerându-i regelui să plătească tribut mongolilor. În 1252, Ludovic a încercat să încheie o alianță cu egiptenii, pentru recuperarea Ierusalimului dacă francezii contribuiau la capturarea Damascului. În 1253, Ludovic a încercat să găsească aliați printre asasinii ismailiți și printre mongoli. Ludovic fusese informat că liderul mongol al Hoardei de Aur, Sartaq, se convertise la creștinism, în timp ce în Cipru, Ludovic a văzut de asemenea o scrisoare de la Sempad, fratele conducătorului armean Hetum I, care, făcând parte dintr-o
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
un balaur la pândă, dar omul este preocupat doar de mierea care se scurge dintr-o scorbură a arbustului. Versiunea originară a romanului "Kitâb Bilawhar wa Bûdâsf" a fost probabil așa-numita "versiune siriană" scrisă de o sectă de arabi ismailiți, în care prințul indian adoptă o religie monoteistă, însă nu explicit mahomedană, care este opusă cultelor idolatre reprezentate de anturajul tatălui lui Bûdâsf. Tradiția politeistă nu este însă dezavuată în măsura în care o vor face versiunile creștine. Eposul "Balavarani", transmis printr-un
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
argentinieni sunt de origine libaneză sau siriană. Musulmanii sunniți constituie în jur de 74% din populația Siriei, iar arabii sunniți constituie 59-60% din populație, iar cei mai mulți kurzi (9%) și turkmeni (3%) sunt sunniți, pe când 13% sunt șiiți (alaviți, isnașariți și ismailiți). 10% din populație sunt creștini (majoritatea ortodocși antiohieni, restul fiind greco-catolici, membri ai Bisericii Asiriene a Estului, ortodocși armeni, protestanți și ale denominațiuni), iar 3% sunt druzi. Druzii numără în jur de 500.000 de persoane și sunt concentrați în
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Ortodoxă Ucraineană autocefală - 3.600 Biserica Ortodoxă Egipteană - 3.000 Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Kievului) - 1.000 Altele Biserica Mormonă - 37.159 Martorii lui Iehova - 166.000 Sunniți - 2,5 milioane Aleviți - 410.000 Shiiți - 225.000 Almadiyya- 50.000 Ismailiți - 12.000 Sufi - 10.000 Uniunea Progresivă a Evreilor din Germania - 3.000 Consiliul Central al Evreilor din Germania - mai multe comunități evreiești Total: 200.000 (0,25%) Budiști - 245.000 (0,30%) Hinduși - 97.500 Sikh - 50.000 Credința
Demografia Germaniei () [Corola-website/Science/319533_a_320862]
-
noi cetățeni de confesiune musulmană. Astfel s-a constituit o comunitate eterogenă, atât din punct de vedere al cetățeniei - sirieni, irakieni, palestinieni, libanezi, iordanieni, algerieni, egipteni, libieni, tunisieni, marocani, cât și din punct de vedere al confesiunii - suniți, șiiți, alawiți, ismailiți, druzi. Subcomunități s-au constituit pe aceste criterii. Odată cu înăsprirea condițiilor oferite de mediul de afaceri, numărul musulmanilor a suferit o regresie accentuată însă, existând un număr însemnat de familii mixte și de cetățeni străini care au dobândit cetățenia română
Comunitatea musulmană din București () [Corola-website/Science/330875_a_332204]
-
trăiesc în zonele muntoase și rurale ale Siriei, Libanului și Israelului. Comunități mai mici sunt concentrate în diaspore din: Australia, Canada, Europa, Țările din Golf, Filipine, America de Sud, Africa de Vest și SUA. Druzii au adoptat, în linii mari, calea propovăduirii adoptată de ismailiți, în special de fatimizii ismailiți. Dogmatica druză se rezumă la „cunoașterea lui Dumnezeu, Domnul nostru, "mawlana"”, adică al-Hakim. Druzii consideră că sunt singurii care predică „unitatea divină” ("tawhid"), în toată rigoarea ei, de aici și-au luat numele de „unitarieni
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
rurale ale Siriei, Libanului și Israelului. Comunități mai mici sunt concentrate în diaspore din: Australia, Canada, Europa, Țările din Golf, Filipine, America de Sud, Africa de Vest și SUA. Druzii au adoptat, în linii mari, calea propovăduirii adoptată de ismailiți, în special de fatimizii ismailiți. Dogmatica druză se rezumă la „cunoașterea lui Dumnezeu, Domnul nostru, "mawlana"”, adică al-Hakim. Druzii consideră că sunt singurii care predică „unitatea divină” ("tawhid"), în toată rigoarea ei, de aici și-au luat numele de „unitarieni” "muwahhidun" 1. „Cinstea” trebuie să
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
far as-Sadiq (699-765), al VI-lea imam șiit, care este moștenitorul de drept al imamatului, și nu fiul cel mic al lui Ja’far as-Sadiq, care se numea Musa al-Kazim (cca. 745-799), considerat al șaptelea imam de către șiiții duodecimani . Astfel, ismailiții îl consideră pe Isma'il, ca și pe fiul său, Muhammad, cel de-al șaptelea imam văzut, iar din acest motiv ei mai sunt numiți și „septimani” (arabă: سبعية "sab’iyya"). Conform majorității surselor, atât ismailite cât și non-ismailite, imamul
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
a desemnat personal pe Muhammad ca succesorul de drept al lui Isma'il, după moartea tatălui său. Grupul proismailit este cel care a evoluat și s-a perpetuat de-a lungul secolelor, devenind o singură grupare, cea de azi, a ismailiților. Detalii despre viața și cariera lui Muhammad Ibn Ismail nu se cunosc, însă el este inițiatorul perioadei de conciliere ("dawr as-Satr") a ismailismului timpuriu care a durat până la fondarea Califatului Fatimid, când imamii ismailiți au preluat conducerea, sub titlul de
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
singură grupare, cea de azi, a ismailiților. Detalii despre viața și cariera lui Muhammad Ibn Ismail nu se cunosc, însă el este inițiatorul perioadei de conciliere ("dawr as-Satr") a ismailismului timpuriu care a durat până la fondarea Califatului Fatimid, când imamii ismailiți au preluat conducerea, sub titlul de califi. După mai bine de un secol de la decesul lui Muhammad, un grup dintre descendenții săi au complotat pentru creerea unei mișcări revoluționare împotriva abbasizilor. Scopul acestei mișcări a fost acela de a instala
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
preluat conducerea, sub titlul de califi. După mai bine de un secol de la decesul lui Muhammad, un grup dintre descendenții săi au complotat pentru creerea unei mișcări revoluționare împotriva abbasizilor. Scopul acestei mișcări a fost acela de a instala imamatul ismailit al descendenților familiei Profetului Muhammad într-un nou califat care să conducă întreaga comunitate musulmană. Mesajul avea să fie răspândit de către o rețea de misionari ("da'is"), care acționau în secret pentru a scăpa de persecuțiile abbasizilor. 'Abdallăh, primul lider
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
care acționau în secret pentru a scăpa de persecuțiile abbasizilor. 'Abdallăh, primul lider al acestor misionari, și-a organizat propaganda ("da̒ wa" - arabă:دعوة ) în jurul acelei comunități ismailite timpurii, fiind cel care a dat forma finală sistemului politico-religios al ismailiților. Propaganda a început la reședința sa din Basra și apoi din Salamaya (nordul Siriei). Rezultatele liderului 'Abdallăh și ale succesorilor săi, s-au remarcat în anul 870, când numeroși misionari au apărut în sudul Irakului și regiunile adiacente sub conducerea
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
la conducerea sectei sale a urmat misionarul Hasan-i Sabbah (1056-1124). Hassan era un conducător educat care și-a stabilit fortărețele pe vârfurile munților din Persia și Siria, principala fiind Alamut , din Munții Elburz, în apropierea Mării Caspice. A continuat lupta ismailiților împotriva abbsizilor suniți și s-a remarcat prin asasinarea lor. Atât Hassan cât și succesorii săi au susținut că nizariții au guvernat statul în numele imamilor ascunși. În 1162, un al doilea misionar, tot cu numele de Hassan, a fost numit
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
să scape de persecuții. La mijlocul sec al XV-lea imamii nizariți au reapărut în peisajul Persiei centrale reluând misiunile și activitățile literare. Nizariții și-au elaborat propriile învățături, inițial concentrate în jurul doctrinei șiite -"ta'lim" a imamului din acea vreme. Ismailiții nizariți provin dintr-o minoritate musulmană progresivă având standarde înalte de viață și de educație, numărul lor se ridică la câteva milioane fiind împrăștiați în peste 25 de țări din Asia, Orientul Mijlociu, Africa, Europa și America de Nord. Ramura musta'ilită a
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
nizariți provin dintr-o minoritate musulmană progresivă având standarde înalte de viață și de educație, numărul lor se ridică la câteva milioane fiind împrăștiați în peste 25 de țări din Asia, Orientul Mijlociu, Africa, Europa și America de Nord. Ramura musta'ilită a ismailiților șiiți a continuat în Egipt până la sfârșitul dinastiei fatimide în 1171, când s-a mutat la Yemen și apoi în India. La sfârșitul califatului fatimid, musta'iliții au afirmat că nepotul imamului Al-Musta'li, Tayyib, a devenit imamul ascuns care
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
s-a mutat la Yemen și apoi în India. La sfârșitul califatului fatimid, musta'iliții au afirmat că nepotul imamului Al-Musta'li, Tayyib, a devenit imamul ascuns care se va întoarce la un moment dat în viitor. Din acest punct, ismailiții au devenit cunoscuți și sub numele de "tayyibiți". În privința doctrinei, tayyibiții au menținut tradiția fatimidă și au păstrat majoritatea textelor din această perioadă. Ei și-au elaborat propriul sistem ezoteric, de gândire religioasă, cu câteva teme escatologice distincte. În prezent
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
astfel după Muhammad Ibn-Nusayr, susținător al celui de al XI-lea imam alid. Adepții lui Ibn-Nusayr constituie un exemplu remarcabil de grup care a trecut direct de la păgânism la ismailism. Nusayriții, la fel ca alte secte șiite extreme, și spre deosebire de ismailiți, îl consideră pe 'Ali întruparea divinității. De aici provine denumirea de "alawiți". Spre deosebire de alte secte islamice, au liturghie, și au adoptat o serie de sărbători creștine, precum Paștele sau Crăciunul. Unii dintre ei au preluat nume creștine: Matta (Matei), Yuhanna
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
ei au preluat nume creștine: Matta (Matei), Yuhanna (Ioan) sau Hilana (Elena). Numărul lor este de aproximativ 300.000, fiind în special țărani localizați în centrul și nordul Siriei până în Cilicia turcă. Se aproximează că ar fi 15 milioane de ismailiți (în comparație cu 150 milioane de șiiți duodecimani și 1,2 miliarde de musulmani pe întregul mapamond). Înainte de sec. al XIX-lea ismailiții puteau fi localizați în subcontinentul indian, Yemen, Iran, Afganistan și zonele muntoase din Asia Centrală. În sec. al XIX-lea
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
special țărani localizați în centrul și nordul Siriei până în Cilicia turcă. Se aproximează că ar fi 15 milioane de ismailiți (în comparație cu 150 milioane de șiiți duodecimani și 1,2 miliarde de musulmani pe întregul mapamond). Înainte de sec. al XIX-lea ismailiții puteau fi localizați în subcontinentul indian, Yemen, Iran, Afganistan și zonele muntoase din Asia Centrală. În sec. al XIX-lea și-au stabilit comunități mercantile în Africa de Est. Astăzi pot fi găsiți în multe țări ale lumii precum: SUA, Marea Britanie
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
era donată apoi în scopuri de binefaceri. Aga Khan nu are descendenți pe linie masculină Buhurii susțin imamatul califului al-Musta'li (1094-1100). Ei sunt divizați în subgrupuri, dintre care cel mai numeros, "dawudi", numără cca. 130.000 de adepți. Buhurii ismailiți provin în special din regiunea Gujarat din India și sunt conduși de un "da'i mutlaq" („"da'i"-ul absolut”) care menține contactul cu imamul ascuns. Sediile lor principale se află în Mumbai încă din sec. XIX-lea. În sistemul
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
provin în special din regiunea Gujarat din India și sunt conduși de un "da'i mutlaq" („"da'i"-ul absolut”) care menține contactul cu imamul ascuns. Sediile lor principale se află în Mumbai încă din sec. XIX-lea. În sistemul ismailit, ca și în cel pitagoreic numărul șapte era considerat sacru. Septimanii împărțeau evenimentele cosmice și istorice în perioade de câte șapte ani. În cosmogonia lor gnostică, parțial de inspirație neoplatonică, treptele emanației erau șapte: 1. Dumnezeu; 2. intelectul universal ("’aql
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
care primul era „temelia” ("asăs"). Printre profeții tăcuți se numărau Ismael, Aron, Petru și 'Ali. De asemenea, mai există o ierarhie inferioară, ordonată pe grupe de câte 7 sau 12, cuprinzând personalități cu autoritate (sing. "ḥuğğa") sau simpli misionari. Pentru ismailiți, toți credincioșii au nevoie de "ta'lim", învățătura aflată mai presus de discuțiile dintre oameni. De aici derivă un alt nume al lor, "ta'limiya". Această învățătură, promovată mai ales de Hasan Ibn Sabbah, nu poate, în viziunea lor, să
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
limiya". Această învățătură, promovată mai ales de Hasan Ibn Sabbah, nu poate, în viziunea lor, să fie propovăduită decât de „Imamul infailibil”, în calitatea lui de emanație a inteligenței divine. În consecință, ei cer adepților, supunerea oarbă față de învățătura imamului ismailit, insistând și mai hotărât decât duodecimanii, cu privire la infailibilitatea lui și la calitățile lui supraomenești. Ismailiții au organizat una dintre cele mai subtile și eficiente mijloace de propagandă din istoria islamului. Din locurile lor de recluziune au început să trimită misionari
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]