68 matches
-
Vasile Popovici Din nou An Nou, an nou-nouț ca oul proaspăt, cu bănuț, ca puiul scos din ou, abia ieșit, cu puf, golaș și isprăvit. Aș vrea să-l pun deoparte, la păstrare, să fie mereu nou, să nu înlocuiască pe-altul vechi. Aș vrea să nu se învechească. Altfel, mă învechesc și eu și aș avea păreri de rău că anul nou e vechi
An Nou. In: Carusel by Vasile Popovici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/496_a_869]
-
crucii înspre ei. Chiar și câțiva negustori japonezi își împreunară mâinile, adânciți parcă în rugăciune. „Osana! Binecuvântat fie cel ce vine în numele Domnului.” Rugăciunea lui Velasco se contopi cu țipetele ascuțite ale pescărușilor. Briza mării le mângâia obrajii. O dată rugăciunea isprăvită, căpitanul, secundul și Velasco se urcară într-o barcă și se îndreptară spre țărm pentru a dobândi permisiunea de debarcare. Până la întoarcerea lor, oamenii de la bord rămaseră duși pe gânduri uitându-se la priveliștea învăluită într-o arșiță chinuitoare. Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-l caut, dar am o sarcină de îndeplinit, zise samuraiul coborându-și și el glasul ca să nu-l audă Tanaka. Dar a aflat fără îndoială că suntem în Puebla. Am sentimentul că o să se arate iarăși. Se lăsă noaptea. O dată isprăvită cina, se întinseră în așternuturi ascultând dangătul prelung al clopotului care răsuna și aici, la fel ca în Mexico. Clopotul bătea necontenit în catedrala din piața mare a orașului, ridicată cu treisprezece ani în urmă. Ascultându-l, japonezii, obosiți după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mintea celor inteligenți. Unele femei își iubesc mai mult copiii, altele mai mult bărbatul ori amantul; cu alte cuvinte, unele mai mult copiii actuali, altele mai mult pe cel viitor. Așa toți creatorii: unii artiști își iubesc mai mult operele isprăvite, alții mai mult pe cele proiectate. În fiecare moment sunt în lume milioane de discuții ori de neînțelegeri între doi sau între mai mulți oameni, și fiecare rămâne convins că dreptatea e de partea lui, deși este evident că din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
În timpurile din urmă, lipsite de orice prejudecăți, un bărbat de treabă poate să aibă mai multe iubite deodată, pe când o femeie de treabă nu are niciodată doi amanți în același timp, ci, cel mult, unul cu care e pe isprăvite și altul cu care a început. Starea asta de tranziție poate ținea mai multă vreme... Când prin sforțările memoriei reușești să-ți amintești ce simțeai pentru o femeie, să știi că iubirea ta n-a murit încă. Dacă continui cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
precupeților, șapte zile din săptămână o ducea, mai ales vara, într-un fel de moleșală, ca un om care de-abia stă de somn. Doar spre sară, când slujbașii trebuiau să se întoarcă de pe la canțelerii, cucoanele cu treburile și mâncările isprăvite îndrăzneau să înainteze pe la porți, și acolo puneau la cale politica târgului așteptându-și soții. Erau și copii puțini, fiindcă familiile se înțelegeau asupra punctului că „astăzi, dragă, viața e grea, nu mai e ca odinioară, când te duceai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Mama era cu adevărat îngrozită de a fi nevoită să povestească o asemenea nelegiuire. Doamne, iartă-mă! îngăima ea, cătând spre cer, Doamne, iartă-mă! repeta ea, căci avea cu adevărat de gând să-și continue totuși istorisirea. Odată baia isprăvită, prințul îi pofti pe toți să bea un castronaș din apa din care Soraya tocmai ieșise și toți și-au exprimat admirația, în proză și în versuri, în legătură cu minunatul gust pe care-l căpătase lichidul. Toți, în afară de vizirul Abu-l-Kasem Venegas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Nu era liberă, după cum mi-a spus Harun, venit la porțile palatului ca să mă întâmpine la sosirea caravanei. Acolo trebuia să încredințez animalele celui însărcinat cu paza cămilelor și să las darurile la căpitanul gărzilor, până la întrevederea cu suveranul. Odată isprăvite formalitățile astea, m-am dus acasă pe jos, sporovăind cu Harun, povestindu-i despre boala unchiului, apoi despre moartea sa, evocând amintiri de la Segelmesse și de la Tombuctu, fără să uit de Hiba, care venea respectuoasă în urma mea, ducându-mi lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și, trăgîndu-l de umăr în odaie, închise ușa. Și iar începură plescăiturile și răbufnirile, gâfâielile și vaietele... Ancheta ținu vreo două ceasuri. Între timp sosiră și cei cincisprezece din Vaideei, escortați de doi jandarmi, tocmai bine, căci amăranii erau pe isprăvite și ședeau în arest, ștergîndu-și sângele și mîngîindu-și fălcile. Plutonierul însă obosise rău de atâta muncă și, când sfârși instrucția cu ultimul amăran, își îngădui să facă o pauză, să răsufle. Mai mult profită totuși primarul care se repezi până la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de Chevreuse și să fie înconjurat de o ceată de ogari, tot așa de mult ca duelurile din înserările parisiene. Apoi citise o carte cu aventurile unui pescar ; după ce o termină se gândi că o zi însorită ca aceea trebuia isprăvită întrun chip deosebit. Ședea pe cerdac spânzurat cu mâna de un stâlp și privea, dincolo de lanuri, ușorul miraj al Siretului. O pâclă îndepărtată se legăna pe apă, deasupra zăvoaielor. Până acolo era un drum necunoscut dar pe care, închizând ochii
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
A! Parcă altfel glăsuia cînd era vorba de a străluci În fața echipei de reprezentanți care aveau să spună numai lucruri bune despre el tuturor librarilor francofoniei! Dacă stăteai să-l asculți, nu era un proiect, ci o carte, o carte isprăvită, tipărită, broșată, cu o copertă, și avea chiar și fotografia În culori pe o banderolă roșie! Se credea unul dintre acei Big Five de la Hollywood, pornit să cucerească lista celor mai bune vînzări. Nu Îndrăznesc nici măcar să-l tratez drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să devină un «ambasador» pe lângă seniori.” (Corine Mégy - Le Vrai Visage des seniors) Poate că totul trebuia să sfârșească așa; poate că nu exista nici o altă cale, nici o altă soluție. Poate că ițele trebuiau descâlcite, iar ceea ce fusese Început trebuia isprăvit. Astfel, Djerzinski trebuia să ajungă În locul numit Saorge, la 44° latitudine Nord și 7°30’ longitudine Est, la o altitudine ce depășea cu puțin 500 de metri. La Nisa, trase la hotelul Windsor, hotel semi-luxos cu ambianță destul de infectă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
săptămâni, mai adăugăStănică, spre a-i da un nume. - Stănică, zise Aglae autoritar, incredulă în fond, dar întrevăzînd cu îngrijorare o ipoteză posibilă a cazului Olimpiei, bolnav-nebolnav, să faci bine să nu mai lungești... cununați-vă odată, măcar civil, și isprăviți... ne râde lumea... am să vă dau și eu câte ceva... ai auzit, Simioane, dă-le casa și nu te mai încăpățîna. Simion nu zise nimic, obstinat din fire, nici nu protestă. Stănică făcu gestul de a-și aduna puterile. - Îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lei sub o piatră, mărunțeii fișic-fișic, părăluță pe părăluță, să nu se risipească ceva. După ce termina cu număratul, deschidea ușa căruței, pe care avea însemnați datornicii cu creta. Punea și linia. Ăștia erau săracii Cuța-ridei de plăteau la chenzină. O dată isprăvită și numărătoarea lor, trăgea o bară pe hârtie sub socoteală și aduna. Mai scuipa în palmă, lua iar piesele de doi lei, una câte una, să nu iasă greșeală. Buuun! îi mai rămâneau și lui câțiva mărunței. Îi aduna într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
funebre ale esențialei beții și parfumul de sinucidere al îmbrățișărilor? Arheologia fatală a iubirii scoate la suprafață nu numai durerile clare, actuale, ci și toate nefericirile incomplete, pe care credeam a le fi îngropat pe veci, însîngerările ce le socoteam isprăvite și însetează dorul suferințelor prelungi. Întocmai ca în liturghia erotică a lui Wagner, latura de umbre a trecutului se însuflețește și pune stăpânire pe chinul nostru incert, încît sîntem mai puțin nefericiți din senzațiile imediate ale iubirii, cât din cele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
8, 26) și "Necesitatea necruțătoare o ține în lanțurile limitei" (B 8, 30-31). Existența acestei "limite ultime" (peiras pymaton; B 8, 42), care înconjoară ființa înlănțuind-o, este o garanție a faptului că ea este împlinită (tetelesmenon; B 8, 42), isprăvită, și nu ateleuteton, "neisprăvită" (B 8, 31). Și întrucît este împlinită "asemenea masei unei sfere bine rotunjite" (B 8, 43), deci "în toate părțile ei deopotrivă cumpănită față de mijloc" (B 8, 44), ea devine suprema formă a identității obținute prin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
făcut să continui și să-mi găsesc o nouă ciclicitate și ordine. Mai întîi este prost, spun eu, să-ți termini viața cu o împlinire, și nu cu un rest. Sfârșitul nu trebuie să te prindă în înghețul unui lucru isprăvit. Nu trebuie să pui mâinile pe piept și să provoci sfârșitul, așteptîndu-l. Firesc este să nu știi de el și să fii surprins în plin gest. Ca și orice problemă care este adevărată numai dacă, rezolvată fiind, lasă un rest
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sfântul ceas al revederii. Sărutul nu‐i un obicei urât; E o‐nchinare‐ n prag de simțăminte. Și noi ne‐om săruta‐ ndelung, încât De printre stele‐ n purpurii veștminte O să ne strige luna înciudată: ‐ Hei, voi de jos, da ´isprăviți odată!... Sau în aceeași gamă a simțămintelor juvenile, dar mai cerebrală, poezia „Cine‐ i oare?” - de Ion Hobană, din 3 decembrie 1955, despre o tânără învățătoare care a sensibilizat în așa măsură auditoriu încât:... ... Iar când se sfârșește ora, Rău
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Leviți, nici cu privire la vreun alt lucru, nici în privința vistieriilor. 16. Așa s-a înfăptuit toată lucrarea lui Solomon, din ziua cînd s-a pus temelia Casei Domnului și pînă în ziua cînd a fost isprăvită. Casa Domnului a fost deci isprăvită. 17. Solomon a plecat atunci la Ețion-Gheber și la Elot, pe țărmul mării, în țara Edomului. 18. Și Hiram i-a trimis, prin slujitorii săi, corăbii și slujitori care cunoșteau marea. Ei s-au dus cu slujitorii lui Solomon la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
naturii. Bătînd nucile devine astfel un kigo de toamnă ce poate fi canonizat fără rezerve pentru haiku-ul românesc. Din cele două cuvinte se revarsă În cuprinsul Întregului poem, dilatîndu l, toamna cu jalea dar și cu duioșia ei. Caier isprăvit Caier isprăvitmotanul Încă toarce-n poala bunicii Claudia-Ramona Codău Poemul te cîștigă prin atmosfera tihnită care emană din imaginea domestică a unei Îndeletniciri străvechi. Întreaga sa recuzită evocă acea viață patriarhală pe care unii dintre noi am mai prins-o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
poala bunicii unde torceam și noi la unison cu sfîrÎitul neobosit al fusului ce aduna răbdător fir pentru urzeala prin care să se țeasă povestea vieții noastre. Dar poemul pare să Încurajeze totuși comportamentul impenitent al celui care, În ciuda caierului isprăvit, mai poate toarce fir nou În poala visului. Cutia milei Să presupunem că cineva vă solicită să scrieți un haiku În care primul vers să fie cutia milei. Oricîtă imaginație Înaripată ați avea, cele două cuvinte vă trimit undeva unde
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cele două momente. Prima parte este aceea În care copilul este hipnotizat de conținutul desagii și ahtiat de darurile care se pot ivi din ea. Și este dispus la orice compromis atîta timp cît conținutul ei nu este epuizat. Odată isprăvită seducția, copilul este dispus să l deconspire pe moș, recunoscîndu-l ghiduș pe bunic. A doua versiune este una care-l și degradează pe moș, văzînd acum În locul ființei fabuloase doar un bătrîn decrepit. Este o viziune foarte realistă asupra copilului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și o voce se auzi autoritar... din mulțime. - Lasă fata în pace, Lisandre! ..și, un tânăr înalt, tot ca Lisandru, chipeș, își făcu loc prin mulțime, spre ei. Era Tudor, feciorul Privighetorului de Fălciu, abia venit de la Paris cu studiile isprăvite. Avea părul negru, bogat, tenul puțin palid... Ochii mari și negri ca tăciunele, trădau dincolo de o hotărâre fermă, o blândețe pe aceeași măsură. Fruntea îi era armonioasă, gura frumos creionată, cu buze cărnoase și dinți puternici. Glasul îi era puternic
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
hău o minge dă football număru cinci. Vreau să vă faceți tihnit planu dă bătaie. Ieram gata să-mi pun pirostriile cu Pumita, care avea și ea pandaliile ei, da iera o gagioală. Nitam-nisam, ni s-arată ghiftuită cu ceanură, isprăvită, ca s-o zic p-a bună. Mai Întâi se clevetesc că și-ar fi venit chiar ea dă hac. Tămbălău mare, că Încă nu ne luasem. Dați-vă, doar, cu socoteala că n-am să-mi dau io numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să vorbească (Întotdeaunaă și liste separate cu oamenii cu care nu voia să vorbească (Niciodatăă. Am scris și am tot scris Întruna, pe măsură ce Emily mi-a relatat despre treburile astea În decursul săptămânilor petrecute Împreună la birou și, odată acestea isprăvite, am simțit că nu Îmi rămăsese nimic neștiut din viața Mirandei Priestly. Cu excepția, firește, a motivului pentru care era atât de importantă Încât trebuise să umplu un Întreg carnet cu notițe despre ce Îi plăcea și ce Îi displăcea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]