177 matches
-
Sentino, în „România Jună”, II, nr. 234, 4 august 1900. "Simțiri stinse," semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 244, 14 august 1900. "Singur," semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 297, 7 octombrie 1900. SCHIȚE, EVOCĂRI ȘI NUVELE: "Un isteric", semnat Sapho, în „România Literară și Științifică”, 1, V, 1895. "O seară la Macedonski," semnat Ștefan Petică, în „Capitala”, I, nr. 34, 4 decembrie 1898. "O scrisoare," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 118, 6 aprilie 1900. "Pasiunea", semnat
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
două tabere vehemente, și nu vor mai reuși să iasă de acolo. Dac-ar fi după mine, le-aș închide gura celor care vor cu orice preț vărsare de sânge și le-aș da câte-un cățeluș să mângâie iubitorilor isterici de animale. Să vorbească doar cei din tabăra 3. Pe rând, echilibrat, pragmatic, orientat către soluții. Ultima-ultima soluție să fie eutanasierea. Dar, dacă toate cele dinaintea ei nu funcționează, atunci să se eutanasieze, primesc! N-o să se ajungă acolo, din cauza
Criminalilor! Chiar ne omorâţi căţeluşii? by Simona Tache [Corola-website/-/20289_a_21614]
-
un timid și fermecător reproș, ca și când eu ași fi susținut contrariul, că aceste enigme puteau fi descifrate, vârâte într-o simplă formulă, cum ar fi lipsa de imaginație a unor creiere joase în stare să se lase târâte de primul isteric care i-ar biciui să devină sadici. Rămânea cazul lui Șuta! "Oare Mircea, zise ea, primul-secretar al regiunii, un om despre care și noi știam că este un drept, aprobase această acțiune în universitate?!" "Ei, zisei, o aprobase?" " Mă întreb
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
când o căram, pe ghețuș, până la sediul lor, se repeta în fiecare an, nu mi-a trezit vreo reacție afectivă. În fine, am revăzut cu ceva mai multă participare, duelul dintre curajosul, s-o spunem, Constantin Pârvulescu, și Nicolae Ceaușescu, isteric de-a binelea, la Congresul al XII-lea din toamna lui 1979. Ce spun eu, era duelul dintre bătrânul activist și întreg congresul, isteric "strâns unit în jurul secretarului său general", surd și orb la șansa de a începe, la peste
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
-l rafinezi, să-i dai viață. Dacă subiectul cere o isterică, de exemplu, știi ce ar spune aceasta în orice situație, cum s-ar manifesta, ce ar face ea ca să fie sau să rămână în centrul atenției - așa cum le stă istericilor în fire -, care sunt culorile ei preferate, ba chiar și hrana. Fiecare temperament îți impune propriile lui reguli, dar de cele mai multe ori se întâmplă să nici nu știi cum și de ce prinde personajul contur și de ce te somează să-i
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
așa poruncesc eu, vei vorbi pentru că eu o spun, și cuvintele mele efficiunt quod figurant!“ Iar Belbo zisese, acum de neînvins: „Ma gavte la nata...“ Agliè, chiar dacă se aștepta la un refuz, păli la această insultă. „Ce-a zis?“ Întrebase isteric Pierre. „Nu vorbește“, rezumase Agliè. Își desfăcuse brațele, cu un gest Între renunțare și condescendență, și-i spusese lui Bramanti: „E al dumitale“. Iar Pierre, apucat de streche: „Destul, destul, le sacrifice humain, le sacrifice humain!“ „Da, să moară, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din Tatăl și din Duhul Sfânt. Era o formulă de doi bani făcută pentru Hylici? Și totuși, ăia, care aveau de-acum mântuirea la Îndemână - do it yourself - nimic. Asta-i toată revelația? Ce banalitate: și dă-i și colindă isterici cu corăbiile lor prin toată Mediterana În căutarea unei alte științe pierdute, pe lângă care dogmele acelea de treizeci de parale n-ar fi fost decât Învelișul superficial, parabola pentru cei săraci cu duhul, hieroglifa aluzivă, un fel de a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dinspre noapte spre zi și dinspre uitare spre amnezie, mă însoțeau deopotrivă răcnetele Mirabelei Dauer și calmul alcoolic al lui Dan Spătaru, pletele lui Mihai Constantinescu și obrajii bucălați ai lui Marius Țeicu, soarele gângav al Angelei Similea și cel isteric al Didei Drăgan, cocul Stelei Enache și ochelarii-fluture ai Evei Kiss, chițăielile inocente ale Angelei Ciochină și mormăitul languros al lui Marian Nistor. Mă trezeam binedispus, cu creierul anesteziat de trompetele lui Sile Dinicu, gata să încep, vesel și laș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un corp tânăr. Pot să-l strâng și să-l mozolesc pe Steven ore în șir și tot nu-mi ajunge. E ca și cum aș vrea să... să... să-l pătrund. — Nu, am ridicat mâna, te rog. A râs, din nou isteric. — Adică, nu literal, cu un dildo din ăla ridicol. Fantezia ar fi mai mult să-mi fac o vizuină în el, cumva. Sau să fiu înghițită de el. E la fel cum simți față de un bebeluș sau de un pisic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
În față și-i spărsese nasul, din care curgeau, năvalnic, două fire groase de sânge. Printre pleoapele deschise se zărea numai albul ochilor. Piticul rămăsese cu gura căscată și, În timp ce Monstrulică dădea să se aplece asupra camaradului, Începuse să țipe isteric și să ordone Întruna drepți, ca o placă zgâriată, Încât, zăpăcit și el de Întâmplare, soldatul rămas În picioare nu-și dădea seama dacă acea comandă Îi era adresată lui, celui căzut, amândurora ori nici unuia. O oră mai târziu, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
GRETE: Daa, era așa un cățel pe roate, îl avea un copil, îl trăgeai de sfoară atunci dădea din coadă și clătina din cap, sus și jos, și iar, sus și jos, da-da-da-da. (Grete dă din cap bezmetic, Mariedl râde isteric) Deckelul era unul așa, din lemn vopsit, la fel de mare ca Lydi, și d-aia i-a plăcut așa de mult de el. Și Lydi dă din cap exact ca și el, când îi zic: Lydi, tu, rahat străinez nu mâncăm
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
rămâne altă soluție, tu, câine șchiop ce ești! Trebuie să-mi leg muierile și mai tare, să le prelucrez vârtos, până când o să descopăr tot ce mișcă ele pe de lături. Trebuie să rezist cât e viața de lungă... Brusc râde isteric) DOAMNA KOVACIC: (furioasă) Sufletul meu din vasele coronariene a știut dintotdeuna că tu nu poți să fii playboy-ul vieții mele. Tu ești un dezșelător submonstruos. Pe mama ta, a copiilor tăi, n-o mai vezi tu niciodată. Ochii mei au
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
femeie. Schweindi apucă mâna care îl împinge deoparte și și-o pune între picioare. Frumosul bărbat îl cântărește foarte practic și cu interes măsurat pe Schweindi, care se excită cu mâna străină. Fotzi își vâră mâinile în gură și tremură isteric) SCHWEINDI (către frumosul Bărbat): Tu ești copil. Ești un o copilărie de puștan. Ești puștiul meu. Tu ești eu, pe când eram ca un os de fildeș și mic ca o pasăre. (Karli se apropie și el și o pălmuiște pe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a filosofilor deliranți care ocupă scena spirituală a primului secol al erei noastre. Desigur, filosofia demnă de acest nume subzistă și, la Roma sau în alte locuri, sunt urmate în continuare învățăturile stoicilor sau ale epicurienilor. Simultan cu apariția acestor isterici ai conceptului, gânditori autentici ca Seneca, Epictet, Plutarh continuă să-și vadă liniștit de treabă. Dar nu pentru multă vreme... Epoca se caracterizează printr-un mixaj inedit de civilizații: cea veche moare fără a fi conștientă de acest fapt, o
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ceea ce spune Luther despre ele, combătându-le în texte dispersate dar numeroase în operele sale complete. O pistă...) 2. Imperativul categoric hedonist. într-un mod aproape ironic, Eloi formulează imperativul categoric hedonist parodiindu-l pe sfântul Pavel. E cunoscut principiul istericului din Tarsus: nu face altuia ceea ce nu vrei să ți se facă. Această morală negativă prescrie o evitare. Filosoful meșter de acoperișuri merge mai departe și afirmă, într-o frază, memorabilă și ea, că, în Spiritul Liber și dincolo de el
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
licheaua", "lingăul"196, "năpârca"197 etc., în care sinecdoca polemică (în sensul propus de Marc Angenot, ca substitut cu o accentuată conotație peiorativă) evidențiază transferul negativului sancționabil asupra unei categorii. Agresivitatea lexicală rezidă și în selecția denominărilor peiorative: hoți, nebuni, isterici, imbecili etc., la care pamfletarul recurge deseori în ofensiva directă, combinând între ele figurile vehemenței cu cel mai înalt potențial afectiv: abominațio, cataplexis și ara. 2. Povestirea ficțională; alegoria ca substitut al agresivității; dimensiunea iconică a violenței; ficțiunea augmentativă sau
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu ei și-i sufocă: exact sociologia și politica lor. Lumina soarelui vor distribui-o de la un ghișeu special acești contabili ai lui Dumnezeu, prin fața cărora vor defila ochii tuturor nefericiților din neamul acestei țări, cu inima prădată de toți istericii și nebunii. Sânge! Sânge vrem! Prigoană și asasinat!"201. Imaginea pruncuciderii, de o violență extremă, proiectează culpa ideologică într-un spațiu în care singura măsură punitivă acceptabilă rămâne execuția publică, evident simbolică, a adversarilor. E uimitoare, pentru cititorul de astăzi
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al oamenilor. Aspectul esențial e coerența și pregnanța expresivă a acestui construct. Max Weber a descris tipul burghezului protestant harnic și sârguincios, care a pus bazele capitalismului. Jaspers, în perioada sa inițială de psihiatru, pe când scria Psihopatologia Generală, caracteriza persoana istericului ca pe cea a unui om care vrea să apară mai mult sau altfel decât este, pentru a ajunge în centrul atenției. El scrie: Este o persoană care vrea să apară, pentru alții și pentru sine, ca mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
deoarece includerea s-a făcut prin vot democratic, iar practicienii nu sunt neutri doctrinar. Astfel, pentru DSM-IV (după Livesleyă: diagnosticul personalității histrionice își are originea atât în modelul psihiatric clasic al dezvoltării psihosexuale, cât și în fenomenologia clasică privitoare la isteric. TP schizotipală se corelează cu ideea lui Kraepelin privitoare la formele fruste de psihoză - în cazul acesteia, schizofrenia. Personalitatea de tip borderline și narcisică au bazele în gândirea psihanalitică mai recentă (Kernberg și Kohută. Personalitatea evitantă descinde din concepția învățării
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cu note de inautenticitate uneori ușor de depistat, se autolaudă sau se autocompătimește, este patetic; plin de fantezie, uneori mincinos, lipsit de autocritică, obligă la rezerve față de declarațiile sale (atenție la anamneză!). Refularea se poate manifesta și în sectorul fizic: istericul poate avea anestezii paradoxale, poate înghiți obiecte dure, eliminând refluxul de vomă altfel obligatoriu. Sunt bine cunoscute leșinul isteric, refugiul În boală, obținerea de avantaje cu ajutorul bolii. Firea demonstrativă trăiește mai mult în prezentul imediat, ia decizii pripite, este recalcitrantă
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
prezintă curent în combinații. Pentru interesul lor medico-psihologic, menționăm câteva dintre ele. Astfel, introvertitul anancasat se caracterizează printr-o meditare frământată obsesivă. Hiperperseverentul demonstrativ prezintă simulări, ostilitate la examinări și reexaminări medicale câteodată ajunge la sinistroză. Hiperperseverentul nestăpânit, ca și istericul epileptoid, sunt generatori de acte de violență. Hiperperseverentul hipertimic poate fi un cverulent, provocând litigii pe probleme de sănătate (acuzații de agresiune față de integritatea sa personală, intoxicații și otrăviri etc.) și această combinație predispune la dezvoltarea paranoică. Lucrarea lui K.
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
pe moment, ca urmare a explicațiilor și intervențiilor terapeutice ale medicului și revin, la puțină vreme, cu aceleași sau cu alte acuze. Acești bolnavi forțează apariția polipragmaziei. Aici pot fi încadrați o serie de personalități cu tentă ipohondrică și unii isterici “necenzurați”, cu un statut social mai redus. “Impulsivii - egocentrici” - impertinenții - Forțează medicul să le acorde atenție, amenință, intimidează, ignoră prioritățile altor bolnavi. În caz că se stabilește totuși o relație terapeutică - peste capul „celorlalți” bolnavi - orgoliul lor este satisfăcut și pot vira
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
și pot vira, în cazul autorității sporite a medicului, în categoria precedentă, manifestând dependență față de medic. Se încadrează în aceasta categorie unele tipuri paranoide, impulsivii și mai ales psihopatii cverulenți. c) Inadecvare printr-o falsă negare a suferinței - la unii isterici care îmbracă o “mină de martiri care suferă în tăcere” dar suficient de “transparenți” în fața colegilor de salon, “nu vor să-l plictisească pe medic cu problemele lor” - cit. Wise, astfel de bolnavi (mai ales bolnave) “se comportă cu excesivă
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
prin izolare. După Vauvenargues “solitudinea este pentru spirit, ceea ce este dieta pentru corp”. Ph. Pinel a folosit izolarea bolnavilor de cei care manifestau o “afecțiune imprudentă”, pentru a le schimba “atmosfera morală”. Charcot vorbea de ruperea “cercului magic”; preconiza izolarea istericului de mediul care-i întreține dorința de “a juca teatru”. Astăzi vorhim de “deconectare”. (A. Athanasiu). c)Terapia prin activitate. Inactivitatea este dăunătoare pentru grupe largi de nevropați. Dar și pentru omul sănătos cea mai bună odihnă este o altă
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
al obsedaților față de un obiect sau altul; angoase provocate de o anume situație, în nevroza fobică. Cursul gândirii, însă, rămâne intact în structura sa, chiar dacă e mai lent la psihastenici; contactul afectiv se menține, chiar dacă este exagerat, până la susceptibilitate, la isterici. În sfârșit, nevroticul, atunci când prezintă lacune de conștiință, ca istericul, sau impulsuri de nestăpânit, ca obsedatul, își păstrează luciditatea critică față de propriile fenomene morbide. Clasăm, în general, printre psihoze, paranoia și întreaga grupare schizofrenică, cu sindroamele sale paranoide, hebefrenice și
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]