67 matches
-
care tac, se afundă în ei înșiși, într-o tristețe, zădărnicie fără speranță, mai grăitoare decât tapajul celorlalți. Mai nou, ni se alătură intelectuali șomeri, basarabeni sau bucovineni care migrează de dincolo, căutându-și un loc în țară. Și monarhiștii - isterizați de propria neputință. 24 decembrie 1993 „Poate mâine nu va mai fi Crăciunul”! Un titlu al lui Paul Goma de prin anii’60. Și nici nu mai este decât un rest obosit, în ciuda sfințeniei trompetarde care binecuvântă stagnarea. Nu mai
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
s-ar întreba vreun vlăstar din blestemata stirpe a veșnicilor nemulțumiți. Adicătelea, de ce să așteptăm cincizeci de ani - lasă că nici nu ni s-a comunicat dacă dezvăluirea va avea loc dimineața sau după amiaza - de ce să ne perpelim, tensionați, isterizați, insomniaci, până în 2055 primăvara/ vara și să nu fim puși în temă năpristan, în două săptămâni, cum inițial ni se promisese? Iată din care motive, omule, ființă perfectibilă prin rațiune și instrucție: pentru că acele informații au chip și pajură, față
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
ci în ce fel de stat vrem să trăim. România e într-o febră emoțională. Nenorocirea e că trăim într-o asemenea febră încât nu mai e loc nici de investiții, nici de seninătate și certitudine pentru munca, ci una isterizata de politică, cu politicieni care își urmăresc interesele lor", a declarat Liiceanu.
Liiceanu și basmul cu Scufița Roșie. Vezi cine este bunicuța () [Corola-journal/Journalistic/22317_a_23642]
-
ruperea Moldovei de fosta Uniune Sovietică, Frontul Național a pierdut orice fel de miză politică. Scopul fusese atins, la ce bun mijloacele? Eșecul politic al Frontului a creat, încă o dată în istoria acestui loc, confuzie, dar o confuzie de-acum isterizată, care a dus la conflictele dintre naționaliștii atrași de România și cei atrași de ruși. Vezi conflictul din Transnistria. Poate simplificînd pe alocuri, King descrie "problema" moldovenească în termenii unei opoziții insurmontabile dintre două națiuni, două culturi, cea română și
Moldova de dincolo de Prut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16135_a_17460]
-
poetice traduc în mod deschis atitudinea de reacție vehementă la adresa unei realități degradate, ce s-a preschimbat într-un bâlci infam, în care valorile și-au dereglat funcționalitatea, iar aparența ia locul esenței, într-un fel de cabotinism al istoriei isterizate. Poetul percepe istoria ca stagnare, ca încremenire în proiect, ca eleatism în care individualitățile se pierd, personalitatea umană este anonimizată, iar destinul colectiv sau acela al ființei private se găsește sub spectrul reificării, al unei mecanici a hazardului imperturbabil. Radicalizarea
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
din punct de vedere stilistic sau morfologic (cuvinte populare, interjecții), producînd un adaos semantic sau doar forțînd interpretarea: "Ofensiva mîrlănismului" (România liberă = RL 1169, 1994, 16); "Heirupism" (RL 1160, 1994, 3); "ateul convertit la liber-cugetătorism" (RL 2015, 1996, 20); "chilipirgism isterizat" (RL 2093, 1997, 2); uneori formarea cuvîntului este explicitată în text: "această aiuritoare lipsă de legătură între discurs și punctul său de plecare e una din formulele umane de a o lua razna. Plecînd de la personajul schiței lui Caragiale, i-
"Consumism" / "consumerism" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14851_a_16176]
-
probe inexistente. Domnia sa chiar crede că România este o republică bananiera, unde regulile elementare ale jurnalismului pot fi încălcate grosolan. Cât despre domnul Tudoran, se ascunde în spatele istoricului Radu Ioanid, cu regrete, lacrimi și mâhnire în suflet. Într-o țară isterizata, care cere capul Președintelui Băsescu din 10 în 10 minute, cu superbă limba românească masacrata de fătucile de la posturile private de televiziune, cu o pătură socială importantă care plânge în hohote la 4 după masă, la Tânăr și Neliniștit, cui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
de cărți și manuscrise înnoroiate și umflate de ploaie și-mi spunea: „Ia! Ia, doctore, ia, tataie, nu le lăsa acolo, că mâine venim cu un buldozer.“ Pe zidurile sparte și descojite ale bibliotecii se mai cocoțaseră și niște maimuțe isterizate și contaminate, aduse din Abhazia, unde cecenii luptaseră cu doi-trei ani înainte și unde se aflase cel mai mare institut epidemiologic din URSS, în care se făceau experiențe pe animale. Când au început bombardamentele și acolo, mercenarii nord-caucazieni și-au
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
liberă era Însă cu totul altceva. Părea un scut, Într-o vreme când toate scuturile se cam găuriseră. Grăitoare reacția lui Paul la moartea lui Preda... Fuseseră prieteni, Preda Îl și folosise ca model pentru câteva personaje. Paul refuza, Însă, isterizat, fie și cu acest funebru prilej, orice solidarizare cu „stânga legionară”, cum spunea (adică Preda, după Delirul?). „Succesiunea la Cartea Românească?... Ce am putea noi Întreprinde? Cine, eu, Paul Georgescu, dat afară la Îndemnul lui Preda? Și cu cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dreptatea, de aceea măsura mea este toleranța și iubirea... am trăit cu mine Însumi, fără să-i spun altuia: fă la fel”. Șoapta sa nu se mai aude, Însă, orbirea și surzenia au umflat eul și anulat dialogul. Zgomotele planetei isterizate acoperă, azi, prea adesea, pulsul isterizat al solitarilor. Întrebarea veche nu s-a devalorizat, Însă. „Până unde se poate glumi?”... Pragmatismul competiției cinice și al consumului copilăresc, față În față cu fanatismul ucigaș, vitalizat de funestele sale pariuri cu moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
toleranța și iubirea... am trăit cu mine Însumi, fără să-i spun altuia: fă la fel”. Șoapta sa nu se mai aude, Însă, orbirea și surzenia au umflat eul și anulat dialogul. Zgomotele planetei isterizate acoperă, azi, prea adesea, pulsul isterizat al solitarilor. Întrebarea veche nu s-a devalorizat, Însă. „Până unde se poate glumi?”... Pragmatismul competiției cinice și al consumului copilăresc, față În față cu fanatismul ucigaș, vitalizat de funestele sale pariuri cu moartea? „Cum a Început totul, nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fi, poate, numită înțelegere. Ceea ce înseamnă, până la urmă, dragoste. La aniversară... Făcusem o armată îngrozitor de grea, din care abia scăpasem cu viață. Timp de nouă luni nu citisem nici o carte și nu scrisesem nici un rând. Am ieșit de-acolo complet isterizat, iar apoi mi-am plimbat isteria și singurătatea, timp de încă trei luni fără sfârșit, pe străzile cartierelor îndepărtate ale Bucureștiului. Aveam nouăsprezece ani și nu comunicam cu nimeni. Singurătatea îmi zdrobea oasele și era, totuși, bunul meu cel mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de pasionată de această idee bizară. În dorințele ei, Nastasia Filippovna era întotdeauna impetuoasă și necruțătoare de îndată ce se decidea să și le exprime, chiar dacă ar fi fost dorințele cele mai capricioase și mai inutile pentru dânsa. Și acum era parcă isterizată, se agita, râdea febril, bolnăvicios, mai ales la obiecțiile ridicate de Toțki, care era alarmat. Ochii ei negri începură să scânteieze, pe obrajii palizi se arătară două pete roșii. Expresia posomorâtă și dezgustată de pe chipurile câtorva musafiri îi ațâța, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de la prinț pe la ora unsprezece seara; dar nu bătuse de miezul nopții și veni în fugă un om trimis de Daria Alexeevna, transmițându-i „să vină repede, că-i de rău“. Prințul își găsi logodnica încuiată în dormitor, plânsă, disperată, isterizată; mult timp nu auzi ce i se spunea prin ușa încuiată, în sfârșit deschise, îl lăsă numai pe prinț să intre, încuie ușa la loc și căzu în genunchi în fața lui (cel puțin așa avea să susțină pe urmă Daria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Complicea lui, omule! urlă ca ieșită din minți. Ce-o fi așa de greu de înțeles? Complicea lui. Bulbucă ochii, mai mai să-i sară din orbite. — O femeie malefică, întruchiparea puterilor necurate. Vede că nu l a convins. Țipă isterizată: — Un monstru ce poate opri rotația cerului și cursul râu rilor. — Ei, asta-i! face agasat Augustus. — Ascultă-mă pe mine! se zborșește Livia la el. Păcătoasa asta dispare luni în șir de acasă și se duce să trăiască în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
opresc în gât. Doi băieți identici - sau poate e doar unul singur și mintea ei a luat-o razna? - stau înăuntru. Cel de la fereastră rân jește sfidător către ea, în timp ce celălalt, cu ochii bulbucați, își masează penisul umflat. — Zoe...! țipă isterizată fetișcana din spatele ei. O apucă furioasă de mână și o trage după ea. Toată frus trarea stăpânită până acum se revarsă asupra bietei nefericite. Toanta asta nu știe decât limba în care s-a născut. Pe grecește se sperie, pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
abia disimulată: — Până la urmă, procesul se va derula tot în fața pretorului urban? Asinius Gallus încuviințează cu gândurile aiurea. Se reculege și rostește cu voce tare: — Dacă jurații ajung cumva să pronunțe o condamnare... Libo se cutremură îngrozit. — O condamnare!? strigă isterizat. — Stai liniștit! îl repede Gallus. Nu uita că Augustus poate interveni în componența juriului. N-o va face, cu siguranță. Dar nu i-o mai atârnă de nas animalului ăstuia. Este și așa destul de speriat. — Iar în caz că sentința se dă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să servească poporul roman. Asta e scuza ta generală, se posomorăște Tiberius. Cu toții suntem datori să renunțăm la viața noastră personală și să ne lăsăm conduși de tine către un Viitor de Aur incert. — Putea să devină avocat, țipă principele isterizat, sau senator... Gesticulează violent: — Chiar și guvernator de provincie... Se oprește scurt și scuipă disprețuitor la picioarele flaminului. Un gest care nu-l caracterizează. — A preferat în schimb să fie un versificator mărunt. Se strâmbă: — Un poetaș la modă. Împunge
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un pelerinaj nemaivăzut al polonezilor către locul întâlnirii din imensa piață a Cracoviei cu fundal impresionanta casă a boierului moldovean Miron Costin, monument de arhitectură. Supravegheată de călugări catolici dar și de o rețea densă a securității poloneze, cu grupuri isterizate (cei câțiva Cracovia august 1991, în papamobil români, cu gândul să nu ni se fure bagajele sau chiar mașinile, priveam detașați la creștinii aceștia pe care-i consideram dușmani). Când Sanctitatea Sa a ridicat mâinile a binecuvântare ,,Pax Vobiscum”, toți ne-
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
Doxachi, acestor sentimente le va crește o altă inimă? această mână ciuntită își va crește alt trup? Fosforescente, umbrele s-au retras sub tencuiala din ziduri, bufoni vopsiți pe turla Arhivei de stat suflă-n trompete. Jos, în galerii, șobolani isterizați scurmă diamantele imperiului, rod sigiliile, numele, viețile... Înnoptezi la hotel. Stai aici ca în propria-ți tâmplă O, tinerețea ta inventând zeități! treci prin ea acum ca printr-o mitologie. Sufli în pietre, le crezi flaute și aerul respirației tale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
chircit foetalouroboros, vrînd parcă să-mi spună ceva, dar, neîndrăznind să-mi transmită ceva, se sprijinea În coada sa ascuțită, participînd la electricitatea momentului. Seamănă cu un personaj corupt care aidoma Rahelei biblice, proțăpită cu mîinile În șolduri, strigă, bătînd isterizată din picior: „Dăruiește-mi un fiu, altfel mor!” ― propunere pe care cred că spurcăciunea nu are să mi-o facă chiar dacă așa cum stă Înaintea mea, ca o adevărată kamini, făcută toată numai din dorință, numai din chemare, de parcă ar zice: "Iată
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
dacă aș arunca tot atâția bani pe clarvăzători. E imposibil să-i ascunzi ceva, mai ales chestii legate de amor. —Ce-ai făcut? se interesă Amanda politicoasă. —Nimic, i-am răspuns eu. S-a culcat cu prietenul meu! țipă Julie isterizată. Furculițele lui Sally și Kimberley, pregătite să ducă la gură câte o bucățică de homar, se opriră în aer într-un gest teatral, chiar în dreptul buzelor. Gurile lor încremeniră larg deschise, ca două găurele negre, imaculate. —Julie... am început. —Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Ash se repeziră spre ea. Cei trei oameni se holbau la forma strânsă pe podea. Degetele sale erau chircite, osoase, precum falangele unui mort. Numai umărul degetelor, coada și ochiul lipsit de lucire, gol, alungau această iluzie. Ripley își ștergea, isterizată, cu mâna dreaptă urmărul pe care căzuse vietatea, ca pentru a scăpa și de amintirea acelei clipe. Atât de tare îi bătea inima încât începuse să sughițe. Luându-și inima-n dinți, apropie un picior de creatură și-i dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
apăru Ira. Se oprise, năucă, în dreptul balustradei. Privi în stradă, văzu rătăcitul, înțelese, înțeleseră. Împinse poarta metalică, urcă. În prag, într-o cămașă groasă, lungă, albă, Ira tremura de febră. Trupul mic, încordat, convulsionat. „Simțeam că vii...“ O disperare copilăroasă, isterizată. Un ritual păgân, reluat cu ferocitate. Zvârlise cearșaful, ca pe un catarg umil, îngenunche, neputincios, stors, la picioarele patului scund. „Plec, trebuie să plec. Acum, imediat.“ Repeta, ca un automat: „Trebuie să plec. Să plec imediat, chiar acum. Acum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sub furtună, în țicneala dospită a după-amiezilor lungi de arșiță, vara, în lenea vinului roșu din pahare, în diafana invazie a pufului de păpădie, rotind vârtejuri suave de neant în fața ușii deschizându-se brusc, printr-un oftat neauzit al zidurilor isterizate. Mișcările cuplului Gafton în baie, dimineața? Nu însemna neapărat că Dominic chiar auzise căzând o agrafă pe lavoar sau xilofonul papucilor cu toc, ciocănind mozaicul. Vreun sunet care să aparțină distinct imaterialei făpturi? Nicidecum! Doar pașii sfioși ai lunganului pensionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]