67 matches
-
eram mândră că feciorul meu va învăța carte și nu va mai fi obligat ca mine să se chinuiască în trei schimburi pentru o amărâtă de pâine. Ce-am pățit cu el!... nu-ți mai spun, închinatul... Iar tu strigai isterizat când să intri în clasă: „Nu merg! E bine? Nu vreau!...” Așa i-ai spulberat bucuria bietei tale măicuțe. - Ce puteam să-i fac?!... Era un copil zvăpăiat și nu avea pic de astâmpăr, spre deosebire de tine care erai mai liniștit
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
cu specific diferit. Sunt convins că și celelalte culte au contribuții importante din acest punct de vedere. Dar câți se informează? Ce fac televiziunile în acest sens? „N-a venit niciun preot să țină aici o slujbă !” țipă lelea Safta isterizata, filmată din toate pozițiile de televiziunile știriste. - Lele Safta, preotul a fost acolo din primele clipe și a făcut ce trebuia să facă orice preot creștin. Numai că, preotul Vasile Bîrleanu nu a dat interviuri cu dus-întors cum a făcut
TABLETA DE WEEKEND (134): DE LA ANA LA CAIAFA ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378644_a_379973]
-
obiectul precis care o declanșează aversiune contra celor foarte juni care conduc mașini. E, în aceștia, o insolență iresponsabilă, mutată aici, pe mașină, din stradă, dar cu ce riscuri în plus! Pentru că una e să dea peste tine cîteva japițe isterizate, noaptea, pe trotuar sau în parc, să-și etaleze surplusul de hormoni, și alta e ca hormonii lor să apese descreierat pedala de accelerație. Și asta în foiala traficului diurn, pe distanțe foarte mici. De părăsit însă pista asta "periculoasă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iconoclastă, derutant disociativă, dar permanent supravegheată de rigoare carteziană. Repudiind precaritatea, dezordinea, mizeria. Bastonul cu mîner scump se vrea, de altfel cu toată scuza cochetă a purtătorului de baston, caduceu antiboem. Imagini cutremurătoare din începutul bolșevismului românesc. Gloata rufoasă și isterizată aclamînd noua putere impusă de Moscova. Dej, Bodnăraș, Groza, Niculi, dar și... dar și... Sadoveanu, Parhon, apoi figurile sinistre și obscure din anturaj (acompaniate de uniformele polkovnicilor sovietici), toată clica asta instalată de armatele de ocupație, în ținută de gală
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
copii, două fete și un băiat, descoperă, în timpul unei alarme antiaeriene, teritoriul anxios și fierbinte al primelor impulsuri erotice. Povestirea poate fi considerată un fel de remake al atmosferei tipice lui Ionel Teodoreanu, căruia i se suprapune o viziune vag isterizată, agitată și decupată modern. Vârstele pure iradiază, de altfel, spre toate palierele prozei lui P. În fiecare text, fie el roman sau proză scurtă, există cel puțin o întrupare a inocenței. În romanul Petrecerea (1982), trioul central este format din
PATRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288714_a_290043]
-
Complicea lui, omule! urlă ca ieșită din minți. Ce-o fi așa de greu de înțeles? Complicea lui. Bulbucă ochii, mai mai să-i sară din orbite. — O femeie malefică, întruchiparea puterilor necurate. Vede că nu l a convins. Țipă isterizată: — Un monstru ce poate opri rotația cerului și cursul râu rilor. — Ei, asta-i! face agasat Augustus. — Ascultă-mă pe mine! se zborșește Livia la el. Păcătoasa asta dispare luni în șir de acasă și se duce să trăiască în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
opresc în gât. Doi băieți identici - sau poate e doar unul singur și mintea ei a luat-o razna? - stau înăuntru. Cel de la fereastră rân jește sfidător către ea, în timp ce celălalt, cu ochii bulbucați, își masează penisul umflat. — Zoe...! țipă isterizată fetișcana din spatele ei. O apucă furioasă de mână și o trage după ea. Toată frus trarea stăpânită până acum se revarsă asupra bietei nefericite. Toanta asta nu știe decât limba în care s-a născut. Pe grecește se sperie, pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
abia disimulată: — Până la urmă, procesul se va derula tot în fața pretorului urban? Asinius Gallus încuviințează cu gândurile aiurea. Se reculege și rostește cu voce tare: — Dacă jurații ajung cumva să pronunțe o condamnare... Libo se cutremură îngrozit. — O condamnare!? strigă isterizat. — Stai liniștit! îl repede Gallus. Nu uita că Augustus poate interveni în componența juriului. N-o va face, cu siguranță. Dar nu i-o mai atârnă de nas animalului ăstuia. Este și așa destul de speriat. — Iar în caz că sentința se dă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să servească poporul roman. Asta e scuza ta generală, se posomorăște Tiberius. Cu toții suntem datori să renunțăm la viața noastră personală și să ne lăsăm conduși de tine către un Viitor de Aur incert. — Putea să devină avocat, țipă principele isterizat, sau senator... Gesticulează violent: — Chiar și guvernator de provincie... Se oprește scurt și scuipă disprețuitor la picioarele flaminului. Un gest care nu-l caracterizează. — A preferat în schimb să fie un versificator mărunt. Se strâmbă: — Un poetaș la modă. Împunge
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apăru Ira. Se oprise, năucă, în dreptul balustradei. Privi în stradă, văzu rătăcitul, înțelese, înțeleseră. Împinse poarta metalică, urcă. În prag, într-o cămașă groasă, lungă, albă, Ira tremura de febră. Trupul mic, încordat, convulsionat. „Simțeam că vii...“ O disperare copilăroasă, isterizată. Un ritual păgân, reluat cu ferocitate. Zvârlise cearșaful, ca pe un catarg umil, îngenunche, neputincios, stors, la picioarele patului scund. „Plec, trebuie să plec. Acum, imediat.“ Repeta, ca un automat: „Trebuie să plec. Să plec imediat, chiar acum. Acum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sub furtună, în țicneala dospită a după-amiezilor lungi de arșiță, vara, în lenea vinului roșu din pahare, în diafana invazie a pufului de păpădie, rotind vârtejuri suave de neant în fața ușii deschizându-se brusc, printr-un oftat neauzit al zidurilor isterizate. Mișcările cuplului Gafton în baie, dimineața? Nu însemna neapărat că Dominic chiar auzise căzând o agrafă pe lavoar sau xilofonul papucilor cu toc, ciocănind mozaicul. Vreun sunet care să aparțină distinct imaterialei făpturi? Nicidecum! Doar pașii sfioși ai lunganului pensionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lentă vibrație, lentă, abia simțită. „Irina“, repetă preoteasa primindu-l. „Irina“, gemu femeia, „numele meu, chiar așa. Chiar numele meu“, șoptea, fericită, somnambula, relaxată, parcă, dintr-odată, eliberată. „Irina! O, Doamne... chiar numele meu“, scâncea Irina, în care Tudor pompa, isterizat, lava nopții incendiate. Carcasa trepida, tremur, cutremur, craterul, mirosurile, microbii, magma pulsa, rănită, răvășită, Irina îl opri, „nu, nu acum“ și strainul era din nou în mâinile și buzele ei de vrăjitoare, legănat, liniștit, renăscut în mâinile reci și sărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
implicită, fără atâtea cuvinte, complicitățile unei familiarități caste și domestice. Oboseală, plictis... te întrebi asupra rostului atâtor artificii. Dar Tolea întețea moara de vorbe, doar-doar va obține interjecția-surpriză, un nou impuls. „Da, da, înțeleg“, încuviința, fără convingere, placidă. Plăcinta! gândi isterizat agresorul recepționer, agasat de vocea plăcută, de violoncel, care nu era decât ritmica expirație a plăcintei din fața sa. „Da, da, înțeleg“ rostise iarăși Venera. Beau ceaiul, se serveau tartine modeste, un păhărel de țuică, rareori, se sorbea tacticos cafeaua-surogat, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
s-au grupat sub statuia Leului uriaș de bronz, cu pieptul bombat. Huiduielile s-au întețit când pe clădirea de lângă poartă și-au făcut apariția câțiva indivizi în combinezoane negre, cu cagulă pe față și puști în mâini. Mulțimea vuia isterizată. Câțiva bărbați scoși din minți alergară până în fața porții metalice și, dezgolindu-și piepturile, îi sfidară pe lunetiștii care îi ținteau: trageți, mă, asasinilor! hai, omorâți-ne! Gloata se năpusti spre zid urlând. Soldații începură să tragă cu gloanțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Nu atinge nimic! Nuuu...! E o bombă...! Toți cei prezenți țâșnesc, fără să pregete, în picioare, printre care și Bogdănel, trezit buimac din somn, de lumină, de rumoare și de brusca lor agitație! Nu te mișca, că trag! Trag...! țipă isterizat Mânecuță, luându-l pe Vierme în cătarea pistolului smuls haiducește din toc, cu riscul de a-și ciurui și propriul șef, aflat numai la un cot distanță, față de țintă. Ești arestat! Sandule...! Săndele, anunță, telefonează, cheamă repede întăriri... Trupele speciale
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ash se repeziră spre ea. Cei trei oameni se holbau la forma strânsă pe podea. Degetele sale erau chircite, osoase, precum falangele unui mort. Numai umărul degetelor, coada și ochiul lipsit de lucire, gol, alungau această iluzie. Ripley își ștergea, isterizată, cu mâna dreaptă urmărul pe care căzuse vietatea, ca pentru a scăpa și de amintirea acelei clipe. Atât de tare îi bătea inima încât începuse să sughițe. Luându-și inima-n dinți, apropie un picior de creatură și-i dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la capăt cu el. Pe cînd Portocală e un cretin incurabil. Așa că plec cu țiganul la ping-pong, spre ciuda lui Portocală, a cărui autoritate a fost subminată grav. — Auzi, bă cioară, dacă vine locotenentul ce dracu’ Îi spun? țipă Portocală isterizat. — Îi spui că ești rudă cu Neabulion, țipă Gărăgău peste umăr, rînjindu-și dantura incredibil de albă. Jucăm ping-pong. Nu pot să-l las să mă bată, pentru că e tămîie, dar nu se supără, ba chiar pare să se amuze. Îl
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
chircit foetalouroboros, vrînd parcă să-mi spună ceva, dar, neîndrăznind să-mi transmită ceva, se sprijinea În coada sa ascuțită, participînd la electricitatea momentului. Seamănă cu un personaj corupt care aidoma Rahelei biblice, proțăpită cu mîinile În șolduri, strigă, bătînd isterizată din picior: „Dăruiește-mi un fiu, altfel mor!” ― propunere pe care cred că spurcăciunea nu are să mi-o facă chiar dacă așa cum stă Înaintea mea, ca o adevărată kamini, făcută toată numai din dorință, numai din chemare, de parcă ar zice: "Iată
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
o adevărată dramă. Oftă și își propuse să nu se enerveze în așa hal încât să-i bage moșului umbrela aia nenorocită pe gât. Chiar își imagină pentru câteva întreaga scenă, cu o umbrelă strânsă și introdusă în gura moșneagului isterizat, după care, atunci când umbrela înțepa deja stomacul, un deget ferm apăsând butonul de deschidere. Se trase sub copertina unui magazin care vindea aparatură electronică second-hand, iar moșulețul îl urmă. Sub copertină, închise umbrela și o rezemă de geam. Apoi... 11
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cea mai îndrăgită piesă a mea, un clavecin, prin burdufurile căruia șuierase somptosul aer al inegalabilului secol al XVII-lea... ... Am avut un zbor incitant și tihnit... Urmat, aproape fără răgaz, de 22 de luni de coșmar, în care pământul isterizat și zburlit al Mozambicului se zvârcolea, din toate nodulele, ori de câte ori te încumetai să-l atingi c-o instalație de izopropan. Nicicând în istorie un trib mai puțin numeros și antipatic de minerale nu s-a luptat, c-o mai detestabilă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dar, dacă privim lucrurile din punct de vedere politic, s-au petrecut în Europa Occidentală după 1945 două lucruri extrem de importante. Partide creștin-democrate sau conservatoare sau liberale au reușit să absoarbă și să socializeze largi categorii sociale, care erau uneori isterizate, dar în orice caz foarte nervoase, îngrijorate de direcția în care merge lumea. Or, ele au fost absorbite în acest fel. La rândul lor, social-democrații au reușit, treptat, să absoarbă gândește-te că în Franța, comuniștii, care aveau totdeauna 25
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
resturi de ziare aruncate în scenă ziare care seamănă unul cu altul până la exasperare. Totul devine în această lume de margine, cu pretenții de "onorabilitate", cu lustru de centiron și mundir cu epoleți, în această lume zbuciumată la nivel glandular, isterizată și pusă pe scandal, totul devine demagogie. Personajele din Noaptea furtunoasă a lui Caragiale trăiesc demagogic și monstruos micile lor drame pasionale, voluptățile lor rudimentare, hăituindu-se din amor și din răzbunare, citind din când în când ziarele cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
-și viața ca pe o construcție epică. Episodică totuși, prezența lui pe frontul antihitlerist nu este lipsită de eschive și pretexte, figurând pe lista neagră a Gestapoului și a poliției de la Vichy, acceptă protecția unui Drieu La Rochelle, prozator notoriu, "isterizat însă de teoriile fasciste". După Eliberare, carismaticul Malraux va fi decorat și numit ministru sub președinția lui De Gaulle. Exponent al conștiinței publice franceze, considerat autor de primă mărime, Malraux nu-și va pierde deprinderea de a oculta realul, de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
răbdării, se retrage el însuși, deschi-zîndu-și firma într-o zonă diferită de pe Wall Street. Interesant devine faptul că, după un timp, atunci cînd imaginea patologică a lui Bartleby începe să se estompeze în frămîntările uzuale ale sistemului concurențial, un avocat isterizat se prezintă în fața naratorului, arătînd o stare de agitație greu de conceptualizat. El îi adresează un reproș oarecum previzibil, care se va dovedi totuși foarte complex, un veritabil mesaj-cheie al întregii paradigme textuale: Sînteți răspunzător de individul pe care l-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
suspiciunea de omor. La bairamul amintit, protagonistul, în stare de ebrietate, fusese umilit public de amfitroană, o americancă postmodernă, femi nistă și nimfomană, care l-a înțepenit într-o păpușă gonfla bilă, expunîndu-l apoi tuturor. Eva Wilt, nevasta persona jului, isterizată, pleacă într-o croazieră (direct de la petrecere, fără să-și anunțe soțul!), alături de feminista perfidă și de soțul ei semipsihotic. Henry se procopsește cu păpușa buclucașă, pe care, turbat, o îmbracă în hainele doamnei Wilt și o aruncă, ulterior, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]