142 matches
-
n Fran?a, A. de Baudot (1834-1915), unul dintre asis-ten?îi s?i, reu?e?te la biserică Saint-Jean din Montmarte (1894-1904) o interpretare a structurilor gotice prin pro-cedeul cu beton armat al inginerului P. Cottancin. Eclectismul sau satura?ia istoricist? �n opozi?ie cu gr?dina fran?uzeasc? care, printr-un sistem de forme codificate, �?i omogenizeaz? componentele naturale ?i artificiale, gr?dina englezeasc? creaz? leg?-turi singulare �ntre elemente diverse prin originea lor, prin stil, cultur?, sens; contractarea spa
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
afar? de aceasta, dinamismului industriei, care provoac? schimb?ri de fond �n societate ?i �nnoie?te tipologia arhitectural? ?i modurile de construc?ie, eclectismul arhitectural �ncearc? s?-i ofere o contrapondere, r?m�n�nd ap?r?toa-rea tradi?iei istoriciste instaurate de Rena?tere. De fapt, dezvoltarea eclectismului, f?r? s? se confunde cu neoclasicismul ?i cu neogoticul, �?i �nsu?e?te, �n mare �ncep�nd de pe la 1830, specificit??ile acestora, le face s? explodeze, le dizolv? ?i le asociaz
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
mari, cu dezvoltare rapid?. Această prive?te transporturile de bunuri ?i de persoane, comer?ul, s?n?tatea, �nv?-??m�ntul ?i cultură, �n principal. Aceste comenzi private sau publice �i determin? pe arhitec?i s? imagineze, dincolo de banalit??ile istoriciste, �nc? la mod?, solu?îi hoț?r�ț ra?ionaliste pentru proble-mele puse de programele noi �n con?inuturi ?i �n dimensiuni ?i pentru procedeele de construc?ie industrial?. G?rile de cale ferat?, construite �n num?r mare �nc
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
ast?zi �nc? dezbaterea �n leg?tur? cu ora?ul. 4. Episodul eliberator al stilului Art nouveau Excesele eclectismului ?i ale rigidit??îi ideologiei academice suscit?, la sf�r?ițul secolului, un efect de saturare ?i un refuz al formalismului istoricist, care pare anacronic, fiind impropriu expresiei societ??îi moderne. Cei care, �n vremea aceea, caut? bazele unei arte noi, care s? �nglo-beze arhitectură ?i decorul s?u ?i care s? nu emane doar din legile industriei, pun �n valoare �n
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
i le pun arhitecturii dezvolt?rile industriei ?i schimb?rile sociale din secolul al XIX-lea, mai ales �n oră?ele aflate �n expansiune, suscit?, cum ?tim, multe solu?îi �ndr?zne?e, dar cel mai adesea cuprinse �ntr-o stilistic? istoricist?. Totu?i, c?tre anii 1890, arhitec?i, uneori apropia?i de Art nouveau, preconizeaz? abandonarea stilurilor istorice �n numele unui fel de moral? artistic? �n stare s? joace o fest? domină?iei puterilor financiare, dup? cum sus?ine H.
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Steiner (1910) a lui Loos ?i uzina Fagus (Alfeld, Germania, 1910-1911) de W. Gropius (1883-1969) ?i A. Meyer, cu �nveli?ul s?u transparent, independent de structur?, f?r? suport la col?uri ?i f?r? cea mai mic? referin?? istoricist?. �ncep�nd cu anii dou?zeci, limbajul Mi? c?rîi moderne se recunoa?te dup? o volumetrie elementar? ?i disimetric?, �n cea mai mare parte ortogonal? ?i compozit? pentru a servi ?i exprimă distribuirea func?iilor. Zidurile exterioare, cu foarte
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Hautes Formes (Paris, 1975-1979) sau Cît� de la Musique (Paris, 1984-1995) �?i dovede?te voin?a de a rescrie �n fiecare program esen?a faptului urban �ncon-jur?tor sau de creat. C�ț despre B. Huet, el vizeaz? o interpretare mai istoricist? dec�ț pozi?iile lui Rossi. O.M. Ungers (1926), cu bibliotecă de la Land de Bade (1980) ?i J.P. Kleihues (1933), cu atelierul re?elei de drumuri de la Berlin (1969-1976, 1970-1983), s�nt repre-zentan?îi, �n Germania, ai unei arhitecturi
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
proced�nd la o reevaluare a con?inuturilor doctrinare ?i a cli?eelor stilistice, este uneori numit neomodern. Al doilea curent se constituie �ntr-o opozi?ie polimorf? la tezele ?i la formele Mi?c?rîi moderne. Orientarea să, esen?ialmente istoricist?, poate merge p�n? la paști?a stilistic?. Este postmodernismul, dup? denumirea cea mai curent?. Neomodernismul: o fidelitate critic? Din mi?carea neomodern? fac parte cei care, asemeni Smithsonilor, �ncearc? s? �urmeze ideile liberatoare ale Mi?c?rîi moderne, modific
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
sacrifică pe sine pentru alții”42, până la cele ce se regăsesc În formulări comune, ca „partizani”, „luptători”, „frați”. Relevante rămân autodefinirile colective ale grupurilor de partizani sau luptători din munți. Aceste denumiri transmit o semantică de o mare varietate: una istoricistă, care apelează la personalități și eroi din panteonul național („Organizația Vlad Țepeș”, „Haiducii lui Avram Iancu”, „Gărzile lui Decebal” etc.), și una cruciată („Cruce și spadă” etc.). Alte denumiri trimit spre o semantică justițialistă a haiducului construit În durata lungă
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
literare". 70 Anne Übersfeld, Termenii cheie ai analizei teatrului, traducere de Georgeta Loghin, Institutul European, Iași, 1999, pp. 49-50; vezi și Lire le théâtre, Éditions Sociales, Paris, 1978. 71 Apud Peter Brooks, op. cit., p. 14. 72 Dintr-o riguroasă perspectivă istoricistă, Frank Rahill găsește izvoarele melodramei nu doar în genul "sérieux" al lui Diderot, ci și în alte forme înrudite (pantomima eroică a teatrelor populare, teatrul muzical popular, ficțiunea pastorală și romantică etc.), toate marcând același proces de disoluție a tragicului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
un gest de disperare al relativismului". Motivul Kulturpessimismus, pe care Simmel l-a îmbrățișat cu rafinament și moderație, a fost împins la extrem și înfățișat în forma sa cea mai crudă de Oswald Spengler. Pentru acesta, asimilarea gândirii nietzscheene, relativismul istoricist și exigențele filozofiei vieții s-au combinat într-o adevărată filozofie a istoriei și a crizei cu tendință sceptico-nihilistă. În tinerețe, a proiectat scrierea unei tragedii despre Erostrat, efesianul care în 356 î. Hr. a incendiat templul lui Artemis, astfel încât numele
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
inactuală (Unzeitgemäβe Betrachtungen, 1873-1876), purtând celebrul titlu Despre folosul și neajunsurile istoriei pentru viață (Vom Nutzen und Nachteile der Historie für das Leben, 1874), Nietzsche a prevăzut rezultatul către care se îndreaptă moderna înțelegere științifică a istoriei. Prizonier al mentalității istoriciste, omul se preumblă ca un turist leneș în grădina istoriei vizitând toate frumusețile și curiozitățile pe care aceasta le înfățișează, dar devine el însuși incapabil de acțiune istorică: se comportă ca un observator detașat, indiferent la tradiție și la utopie
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
oferă o manieră deschisă de interpretare a realităților economice. Studiile asupra sistemelor economice, indiferent de natura lor (articole științifice, manuale și tratate universitare, monografii etc.) au adoptat, în mod tradițional, una dintre următoarele abordări sau perspective: (1) abordarea instituțională sau istoricistă, care considera că fiecare societate are particularități culturale, istorice, instituționale etc. determinante pentru tipul de sistem economic adecvat; nu există decît o evoluție în baza unor legi istorice, iar rolul alegerilor individuale este insignifiant; pe cale de consecință, în etape sau
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
între diverse sisteme economice, diacronic și sincronic, este necesar să studiem alcătuirea instituțiilor și efectele acestora asupra performanțelor economice. Mult mai realistă decît abordarea neoclasică, pentru că ia în considerare rolul istoriei și al valorilor sociale, și mai riguroasă decît abordarea istoricistă, deoarece spre deosebire de cea din urmă a adoptat metoda analitică alegerea instituțională bazată pe teoria costurilor de tranzacție abordarea neoinstituțională s-a impus în literatura domeniului. Svetozar Pejovich, unul dintre fondatorii teoriei neoinstituționale a sistemelor economice, scria în Economic Analysis of
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în discuție a raporturilor existente între mit, respectiv utopie, și ideologie, precum și prin dezbaterea posibilității ca "pozitivarea" ideologiei să se regăsească în critica utopiei. Voi lua aici în discuție analiza raționalist-critică realizată de Karl Popper la adresa gândirii utopice de tip istoricist, pentru a încerca să delimitez modalitatea în care interpretarea ideologică a teoriilor social-politice concepute de către gânditori precum Platon sau Marx poate conferi un sens pozitiv conceptului însuși de ideologie. Apropierea dintre explicația epistemologică și înțelegerea interpretativă 204 va fi relevată
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
astfel încât se poate susține că epistemologia din Logica cercetării se constituie într-un fundament pentru teoria sa socio-politică, dezvoltată în Mizeria istoricismului și Societatea deschisă și dușmanii ei. Nu am putea avea o perspectivă comprehensivă asupra criticii popperiene la adresa utopiilor istoriciste dacă am eluda datele sale fundamentale, anume cele epistemologice, prin care filosoful își argumentează concepția de mai târziu. Ceea ce face Popper, atunci când pune sub lupă problema istoricismului utopic, este o încercare de a opri "jocul de-a istoria" practicat de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
un adevărat organon pentru istoricism abia în una din fazele intermediare ale tranziției de la o societate închisă, magică, tribală sau colectivistă, la societatea deschisă 266, compatibilă cu libertatea individuală și cu excursul privind afirmarea acestei libertăți. Bazele epistemologice ale metodologiei istoriciste sunt lesne de observat din perspectiva demersului pronaturalist al acestuia, care susține posibilitatea de a aplica metodele științelor naturale în general, ale fizicii în particular, în științele sociale. Faza primară, în care preexistă germenii societății închise, este, în termeni popperieni
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
naturale dintre oameni, cât și în sprijinul respectării drepturilor naturale ale acestora. Observăm deci cum toate aceste trei orientări prezintă o viziune duplicitară a conceptului de natură, ajungându-se ca aceasta să fie considerată baza fundamentării societății închise prin metodologia istoricistă, care se folosește de istorie ca de un instrument pentru a ajunge la originea societății omenești și a statului, adică iarăși la "natură". Justificarea societății închise, prin argumente istoriciste, devine astfel una de ordin superior, din moment ce este în firea oamenilor
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ca aceasta să fie considerată baza fundamentării societății închise prin metodologia istoricistă, care se folosește de istorie ca de un instrument pentru a ajunge la originea societății omenești și a statului, adică iarăși la "natură". Justificarea societății închise, prin argumente istoriciste, devine astfel una de ordin superior, din moment ce este în firea oamenilor să prefere să trăiască într-o stare de felul celei a naturii decât în alt mod, adică să se lase conduși de un singur om, cum e Filosoful lui
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
nu sunt legi ale fizicii în sensul în care această știință studiază natura, ci sunt legi care guvernează funcționarea instituțiilor sociale și politice, precum și anumite teorii macroeconomice. Relevarea existenței acestor legi nu ne îndreptățește să credem, așa cum ne propune filosofia istoricistă, că fundamentarea normelor sociale este una naturală, pentru că o asemenea interpretare periculoasă ne-ar permite să facem evaluări cu privire la o eventuală existență a unei legi de evoluție a societății. După istoriciști, tocmai aceasta ar fi sarcina științelor sociale, a sociologiei
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
nu ne îndreptățește să credem, așa cum ne propune filosofia istoricistă, că fundamentarea normelor sociale este una naturală, pentru că o asemenea interpretare periculoasă ne-ar permite să facem evaluări cu privire la o eventuală existență a unei legi de evoluție a societății. După istoriciști, tocmai aceasta ar fi sarcina științelor sociale, a sociologiei în primul rând, înțeleasă aici ca știință metaistorică. În acest fel, sociologia devine pentru istoriciști o încercare de a rezolva vechea problemă a prezicerii viitorului, și nu atât al viitorului unui
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
permite să facem evaluări cu privire la o eventuală existență a unei legi de evoluție a societății. După istoriciști, tocmai aceasta ar fi sarcina științelor sociale, a sociologiei în primul rând, înțeleasă aici ca știință metaistorică. În acest fel, sociologia devine pentru istoriciști o încercare de a rezolva vechea problemă a prezicerii viitorului, și nu atât al viitorului unui individ, cât al grupurilor de indivizi și al întregii omeniri, aceasta ducând în final la planificarea vieții sociale, la anularea libertății individuale și la
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
problemă a prezicerii viitorului, și nu atât al viitorului unui individ, cât al grupurilor de indivizi și al întregii omeniri, aceasta ducând în final la planificarea vieții sociale, la anularea libertății individuale și la uniformizare. Spre exemplu, la Platon, viziunea istoricistă este foarte interesantă și spectaculoasă, întrucât el prezice un viitor al întoarcerii în trecut, sperând în reînvierea unui ciclu temporal-istoric ale cărui legi ar permite revenirea la "vârsta de aur" hesiodică. Pentru Platon deci, devenirea istorică este involuție, iar evoluția
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
astfel de interpretare și că avem de-a face, din punct de vedere moral-politic, cu o interpretare îndreptățită riscăm totuși ca, oprind aici demersul, să rămânem blocați într-o situație asemănătoare celei descrise de "paradoxul lui Mannheim", în care utopianismului istoricist (și devenit el însuși, prin aplicare istorică dacă e să ne referim la marxism o ideologie) îi este opusă o ideologie utilizată ca instrument critic. O situație în care, cu alte cuvinte, utopiei în sens de critică a ideologiei îi
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
gânditori politici au alunecat înspre ceea ce Karl Popper a numit "istoricism", un curent caracterizat, printre altele, de o asumare fățișă a infailibilității minții umane (ce este extinsă și asupra produselor acesteia). Marcate de un optimism epistemologic dus la extrem, concepțiile istoriciste au aspirat la mutații totale și ireversibile în plan socio-politic, făcând ca încercările de aplicare a proiecțiilor lor să eșueze în chip lamentabil și, mai grav, să devină condamnabile din punct de vedere moral-politic. Pe de altă parte, gânditorii și
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]