142 matches
-
lupta finală dintre Bine și Rău, asemuită fără greutate cu înfruntarea apocaliptică dintre Cristos și Anticrist 128. Nu este lipsit de importanță faptul că Marx preia speranța eshatologică iudeo-creștină într-un sfârșit absolut al Istoriei, ceea ce îl deosebea de alți istoriciști (Croce, Ortega y Gasset) pentru care tensiunile, rupturile și resurecțiile erau consubstanțiale condiției umane, neputând fi abolite în întregime 129. Lectura operei lui Marx cere, așadar, un anumit tip de înțelegere a autorului care suferă prin personajele sale130: în cel
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
identitare (pierderea rădăcinilor, non-aderența, neidentificarea...). „Purificarea” prin exil nu este niciodată totală, urmele originilor anterioare (naționale, sociale, profesionale) nu se șterg pe deplin nici atunci când asimilarea sau convertirea par radicale, ceea ce ar presupune sfârșitul exilului. Cea de-a doua eroare, „istoricista”, constă În reprezentarea exilului că o poveste (o „istorie”) continuă traversând epocile, de la Miron Costin și Dimitrie Cantemir la Vigil Ierunca și Norman Manea trecând prin Anna de Noailles și Panait Istrati. În locul unei Înșiruiri de nume și de biografii
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
atât mai paradoxala cu cat Noica fusese principala victima a unui proces stalinist căutând să demonstreze caracterul fascist al oricărei diferențe culturale, Noica și coacuzații săi fiind condamnați la mai mulți ani de temnița grea. Teoriile complotului, atașate unei viziuni istoriciste a istoriei, reducând orice explicație la interes, la raporturile de forțe și la voluntarismul agenților ale căror obiective ar fi dominarea planetară sau «Nouă Ordine Mondială», constituiau, oare, substitute degradate ale vechiului «socialism (sau comunism) științific»? Mimetismul științific, aparențele de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
latino-romanică (dimpotrivă, termenul lătin, în aromână, are sensul "catolic", ca în toată Biserica ortodoxă). Iată de ce se poate afirma că aceste comunități romanofone-românofone, trăind într-un mediu multietnic, își defineau existența în sincronie, prin idiosincrazii etnolingvistice de proximitate, fără preocupări istoriciste legate de Roma antică și de lumea romanică. A le atribui o �memorie colectivă" a originilor latine este - credem - un act cultural a posteriori introdus de istorici și de filologi. VII. în schimb, aceste comunități aveau conștiința propriei identități etnolingvistice
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
unei elite intelectuale) a originilor latino-romanice, au evoluat aproape în același fel și la Românii nord-dunăreni din Transilvania. Și la aceștia, ca și la cei din sudul Dunării, conștiința alterității (față de cei din jur) s-a transformat, prin aceleași idei istoriciste ale originilor, în aspirații naționale. Alteritatea se definea prin latinitate, iar aceasta din urmă genera militantism politic pentru recunoașterea �naționalității" (fie și �minoritară", după cum sugerează Matilda Caragiu Marioțeanu, DIARO, p. 443). Dacă la nordul Dunării dezideratele au fost împlinite, în
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
de exemplu, ale celei de la epoca tradițională la epoca modernă sau de la societatea industrială la cea postindustrială. Totuși, accentuarea până la exclusivitate a specificității tranziției postcomuniste ține mai degrabă de o abordare marxistă a tranziției. Se știe că în analiza sa istoricistă, lineară și deterministă, K. Marx a vorbit despre tranziția de la capitalism la socialism și apoi la comunism în termeni de inevitabilitate istorică obiectivă, întrucât s-ar conforma legii concordanței dintre forțele și relațiile de producție. Capitalismul, spunea Marx, ajunge în
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și H. Sanielevici. Astfel, Coșbuc considera balada ca fiind un bocet solar, ciobanul reprezentând soarele, iar maica bătrână, pământul. H. Sanielevici mergea mai departe, atribuind omorului un caracter ritual, ciobanul fiind jertfit unei divinități. N. Iorga a folosit o prismă istoricistă, încercând să stabilească o datare riguroasă a momentului apariției baladei. La rândul lor, Duiliu Zamfirescu și D. Caracostea au adoptat un punct de vedere estetizant. D. Caracostea a alcătuit și-o schiță generică a Mioriței. Alți cercetători au analizat balada
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
Fiului, păcătuiește și Împotriva Tatălui, și Împotriva Sfântului Duh”. Dar tocmai acesta e paradoxul spuselor lui Isus, anume: cine hulește duhul nu hulește În mod implicit și pe Fiul, și pe Tatăl. Al doilea contraargument al lui Atanasie este unul istoricist, dacă vrem. El repune logion-ul evanghelic În context, reproșându-i lui Origen lectura aeriană, inadecvată. Evanghelia vorbește despre farisei, nu despre cei botezați, despre creștinii desăvârșiți. Așadar, Înapoi la farisei și la problemele lor! Întorcându-se la evanghelie, Atanasie insistă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
manifestă decât în aceste evenimente. Istoria devine așadar, în ansamblul său, o teofanie: tot ceea ce s-a petrecut în Istorie trebuie să se petreacă astfel pentru că aceasta a fost voința Spiritului universal. Se deschide astfel calea diferitelor forme de filozofie istoricistă din secolul al XX-lea. Investigația noastră se oprește aici, pentru că toate noile valorizări ale Timpului și ale Istoriei țin de istoria filozofiei. Trebuie totuși să adăugăm că istoricismul apare ca un produs al descompunerii creștinismului, pentru că acordă o importanță
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
al descompunerii creștinismului, pentru că acordă o importanță hotărâtoare evenimentului istoric (idee de origine iudeo-creștină), dar evenimentului istoric ca atare, negîndu-i orice posibilitate de a dezvălui o intenție soteriologică, transistorică.20 În ceea ce privește concepțiile Timpului asupra cărora s-au aplecat unele filozofii istoriciste și existențialiste, s-ar cuveni poate să mai adăugăm ceva: cu toate că nu mai este gândit ca un "cerc", Timpul își redobândește în aceste filozofii moderne latura înspăimîntătoare pe care o avea în concepția greacă și în cea indiană despre Eterna
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
greutate cu înfruntarea apocaliptică dintre Cristos și Anticrist, urmată de izbânda hotărâtoare a celui dintâi. Nu este deloc lipsit de importanță faptul că Marx preia speranța eshatologică iudeo-creștină într-un sfârșit absolut al Istoriei, ceea ce îl deosebește de alți filozofi istoriciști (de pildă, Croce și Ortega y Gasset), pentru care tensiunile Istoriei sânt consubstanțiale condiției umane și nu pot fi niciodată abolite în întregime. Comportamentele religioase camuflate sau degenerate nu se întîlnesc doar în "religiile mici" sau în misticile politice, ci
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu cei interni, nu sînt în mod necesar două faze ale uneia și aceleiași analize, ci două explicații concurente. Astfel, analiza politicii externe, prin faptul că integrează elemente de politică internă și guvernamentală, dacă o luăm de la rădăcinile sale mai istoriciste, constituie în mod evident o critică importantă a realismului sistemic și științific folosit în timpul celei de-a doua dezbateri (și astăzi în neorealism, vezi capitolul 9). Modele reciproc exclusive? Au susținut oare Allison și Steinbruner că modelul I și celelalte
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
claselor, prin faptul că au făcut din relațiile între clase (în periferie) nu originea, ci rezultatul relațiilor de schimb (pentru o reluare a dezbaterii Brenner-Wallerstein, vezi Denemark și Thomas 1988). Totuși, nici Laclau, nici Brenner nu au atacat per-spectiva mai istoricistă (și mai puțin deterministă) a lui Cardoso și nici conținutul empiric al tezei lui Frank, adică subdezvoltarea. În această secțiune voi arăta că o parte semnificativă a criticilor dependenței, marxiști și nemarxiști, accentuează nu doar dinamica economică (a capitalismului), ci
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
valoare euristică, dar sînt prea deterministe și anistorice (Gilpin 1981: 48-9). Totuși, scriitorii neomarxiști ce fac parte din tradiția dependenței a lui Cardoso sau se revendică de la vreo teorie critică se consideră ei înșiși ca făcînd parte dintr-un "marxism istoricist care respinge noțiunea de lege obiectivă a istoriei" (Cox 1981: 248). Uneori, Gilpin atrage într-adevăr atenția asupra similarităților între realism și marxism în abordarea naturii și dinamicii relațiilor internaționale. După părerea lui Gilpin, ele diferă în ce privește "dinamica de bază
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
înapoi cu gîndul la Max Weber, care a cunoscut o revenire spectaculoasă în științele sociale și în disciplina relațiilor internaționale. Există, pe de o parte, întîlnirea dintre sociologia istorică realistă clasică (vezi cap. 3) și materialismul istoric în formele sale istoricistă sau gramsciană. El extrage esențialul din subiecte cum ar fi revoluția (Halliday 1990, care se referă la weberianul Rosecrance 1977 [1963]). Mai ales internaționalizarea crescîndă a sociologilor și politologilor comparativiști (Skocpol 1977, O'Donell 1973, 1978; Giddens 1985; și Mann
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fundamental de studiu, între preferința pentru binarism și preferința pentru descrierea densă, între accentul pus pe teorie, descriere formalistă și taxinomie și evaluările lectorale tematice și încărcate ideologic, între producerea sensului și negocierea sensului, între orientarea descriptivistă anistorică și orientarea istoricistă, între trăsăturile universale ale narațiunii și trăsăturile particulare ale narațiunilor individuale, între naratologia ca disciplină relativ unificată și proiectul naratologic interdisciplinar de abordare heterogenă. Ansgar Nünning distribuie această imagine plurală a naratologiei contemporane pe categorii de grupe și subgrupe, fără
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
și ideologice, transgenerice și transmediale, cognitive, pragmatice și retorice, postmoderne și poststructuraliste, lingvistice, filosofice și interdisciplinare. Între acestea, unele sunt consacrate ca naratologia feministă, pragmatică și retorică, naturală, postmodernă și filosofică, altele sunt recente ca naratologia contextualistă, comparativă, culturală sau istoricistă și altele sunt etichetate provizoriu ca naratologia marxistă, etnică, postcolonială, etică sau fenomenologică. Se poate vorbi în acest fel de o scală disciplinară pe care sunt distribuite naratologiile consacrate sau propriu-zise și naratologiile recente și etichetate provizoriu care sunt considerate
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
ideologice, transgenerice și transmediale, cognitive, pragmatice și retorice, postmoderne și poststructuraliste, lingvistice, filosofice și interdisciplinare. Unele din aceste naratologii sunt consacrate ca naratologia feministă, pragmatică și retorică, naturală, postmodernă și filosofică. Altele sunt recente ca naratologia contextualistă, comparativă, culturală sau istoricistă. Altele sunt etichetate provizoriu ca naratologia marxistă, etnică, postcolonială, etică sau fenomenologică. Este semnalat faptul că în acest tablou transdisciplinar media nu oferă disponibilități narative egale. Un nucleu de sens poate migra în orice media, dar potențialul narativ este completat
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
fundamental de studiu, între preferința pentru binarism și preferința pentru descrierea densă, între accentul pus pe teorie, descriere formalistă și taxinomie și evaluările lectorale tematice și încărcate ideologic, între producerea sensului și negocierea sensului, între orientarea descriptivistă anistorică și orientarea istoricistă, între trăsăturile universale ale narațiunii și trăsăturile particulare ale narațiunilor individuale, între naratologia ca disciplină relativ unificată și proiectul naratologic interdisciplinar de abordare heterogenă. Ansgar Nünning distribuie această imagine plurală a naratologiei contemporane pe categorii de grupe și subgrupe, fără
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
și ideologice, transgenerice și transmediale, cognitive, pragmatice și retorice, postmoderne și poststructuraliste, lingvistice, filosofice și interdisciplinare. Între acestea, unele sunt consacrate ca naratologia feministă, pragmatică și retorică, naturală, postmodernă și filosofică, altele sunt recente ca naratologia contextualistă, comparativă, culturală sau istoricistă și altele sunt etichetate provizoriu ca naratologia marxistă, etnică, postcolonială, etică sau fenomenologică. Se poate vorbi în acest fel de o scală disciplinară pe care sunt distribuite naratologiile consacrate sau propriu-zise și naratologiile recente și etichetate provizoriu care sunt considerate
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
ideologice, transgenerice și transmediale, cognitive, pragmatice și retorice, postmoderne și poststructuraliste, lingvistice, filosofice și interdisciplinare. Unele din aceste naratologii sunt consacrate ca naratologia feministă, pragmatică și retorică, naturală, postmodernă și filosofică. Altele sunt recente ca naratologia contextualistă, comparativă, culturală sau istoricistă. Altele sunt etichetate provizoriu ca naratologia marxistă, etnică, postcolonială, etică sau fenomenologică. Este semnalat faptul că în acest tablou transdisciplinar media nu oferă disponibilități narative egale. Un nucleu de sens poate migra în orice media, dar potențialul narativ este completat
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
fundamental de studiu, între preferința pentru binarism și preferința pentru descrierea densă, între accentul pus pe teorie, descriere formalistă și taxinomie și evaluările lectorale tematice și încărcate ideologic, între producerea sensului și negocierea sensului, între orientarea descriptivistă anistorică și orientarea istoricistă, între trăsăturile universale ale narațiunii și trăsăturile particulare ale narațiunilor individuale, între naratologia ca disciplină relativ unificată și proiectul naratologic interdisciplinar de abordare heterogenă. Ansgar Nünning distribuie această imagine plurală a naratologiei contemporane pe categorii de grupe și subgrupe, fără
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
și ideologice, transgenerice și transmediale, cognitive, pragmatice și retorice, postmoderne și poststructuraliste, lingvistice, filosofice și interdisciplinare. Între acestea, unele sunt consacrate ca naratologia feministă, pragmatică și retorică, naturală, postmodernă și filosofică, altele sunt recente ca naratologia contextualistă, comparativă, culturală sau istoricistă și altele sunt etichetate provizoriu ca naratologia marxistă, etnică, postcolonială, etică sau fenomenologică. Se poate vorbi în acest fel de o scală disciplinară pe care sunt distribuite naratologiile consacrate sau propriu-zise și naratologiile recente și etichetate provizoriu care sunt considerate
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
ideologice, transgenerice și transmediale, cognitive, pragmatice și retorice, postmoderne și poststructuraliste, lingvistice, filosofice și interdisciplinare. Unele din aceste naratologii sunt consacrate ca naratologia feministă, pragmatică și retorică, naturală, postmodernă și filosofică. Altele sunt recente ca naratologia contextualistă, comparativă, culturală sau istoricistă. Altele sunt etichetate provizoriu ca naratologia marxistă, etnică, postcolonială, etică sau fenomenologică. Este semnalat faptul că în acest tablou transdisciplinar media nu oferă disponibilități narative egale. Un nucleu de sens poate migra în orice media, dar potențialul narativ este completat
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
ideile de „natură umană” (conform cu Adolf Bastian) și de „progres” (acesta fiind reflectat în modelul evoluționist tristadial, profesat de Lewis H. Morgan și James G. Frazer). Dacă, începând cu Franz Boas, antropologia se orientează „pe calea inductiv-empirică”, într-o viziune istoricistă, iar apoi (tot în universul american al disciplinei) și printr-un demers psihologist, Școala britanică (prin Bronislaw Malinowski și A.R. Radcliffe-Brown) va imprima acesteia o la fel de important-constitutivă dimensiune socială. Autorul se referă în continuare la „locurile supralicitate” în practica
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]