535 matches
-
Posibilitatea ca “forma” să fie separată de “conținut” este în general discutabilă. Ne putem pune întotdeauna întrebarea în ce măsură conținutul particular - care, la urma urmei, este absolut istoric - determină o anumită structură formală. Dacă însă încercăm să eludăm problemele implicate în istoricitate prin admiterea unei “forme ca atare” atemporale, a unui “concept ca atare”, a unei “valori ca atare” și a altor structuri “ca atare” similare, atunci va fi imposibil să identificăm ceva concret în metodologie” . “atunci când atribuim unei epoci istorice o
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
în căutarea altor izvoare; din acestea reiese că: Actele așa-zisului conciliu din Sinuessa, confecționate la începutul sec. al VI-lea, astăzi nu mai sunt luate în considerație de nici un istoric serios. Confecționarea lor tendențioasă fiind pe deplin demonstrată, iar istoricitatea lor bine precizată: începutul sec. al VI Singura memorie epigrafică a lui Marcelin o constituie o lespede de marmură, descoperită în cimitirul lui Calixt, pe Via Appia (cf. "Inscriptiones Christianae urbis Romae", nr. 10183). Istoricii rețin această inscripție deosebit de semnificativă
Papa Marcelin () [Corola-website/Science/305394_a_306723]
-
cât și acceptării homosexualității. Anglo-liberalii iubesc ritul contemporan, dar nu au vreo practică sacramentală intensă. Sunt pentru hirotonirea femeilor, pentru mișcările gay, și interpretează Biblia metaforic. Unii dintre anglo-liberali sunt pentru o etică sexuală largă, alții ajung până a critica istoricitatea învierii lui Iisus. Biserica Anglicană trăiește o criză profundă, care mocnea de mult, dar care a izbucnit puternic pe 2 noiembrie 2003, cu ocazia hirotonirii ca episcop a lui Gene Robinson, un preot care trăiește cu un alt bărbat. Biserica
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
prima oară în lume, a unei estetici antropologice. Este vorba, de asemenea, și de închegarea unui sistem al categoriilor estetice întemeiat pe baze ontologice, justificat multidisciplinar, prin descrierea interacțiunilor dintre fenomenele fizice și cele ale conștiinței, ca și pe temeiul istoricității noțiunilor și opiniilor, ca și a trăirilor estetice. Introducerea conceptului de trivial a presupus constituirea unei ample terminologii legate de acesta, redimensionarea sistemului categorial al esteticii și avansarea unui model dinamic al transformării categoriile zise pozitive în cele negative și
Radu Voinescu () [Corola-website/Science/300139_a_301468]
-
fiind non-istorice, argumentând că există contradicții între ele. Pe de altă parte, cercetătorul biblic Mark D. Roberts încearcă să găsească o relatare armonizată a nașterii lui Iisus, susținând că orice contradicție poate fi reconciliată. Mulți cercetători biblici consideră discuția privind istoricitatea ca fiind secundară, având în vedere că evangheliile au fost scrise în primul rând ca documente teologice și nu ca relatări istorice. În teologia creștină, Nașterea lui Iisus se referă la Întruparea lui Isus ca al doilea Adam ca împlinire
Nașterea Domnului () [Corola-website/Science/335292_a_336621]
-
legendara cetate Troia. Surse Hitite îl menționează pe Akagamunaš, conducător al Ahhiyawa (țara Aheenilor) în secolul al XIV-lea î.Hr.. Este posibil ca aceste relatări să fie la baza prototipului lui Agamemnon în mitologie. "Mai vezi: Autenticitatea istorică a Iliadei" Istoricitatea războiului troian este încă subiect de dezbatere. Poveștile lui Homer sunt considerate de mulți a fi o contopire a mai multor confruntări ale grecilor cu Troia. În cadrul acestei sinteze, Homer adaugă multe personaje de origine divină și multe metafore. Grecii
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
Tatăl și Sfântul Duh. Cele trei ipostaze ar avea aceeași substanță, cea a Dumnezeului unic, conform unor dogme care nu sunt acceptate de toți creștinii. Lipsa de relatări extrabiblice din epoca în care se pretinde că a trăit Isus Hristos, fac istoricitatea personajului nesigură pentru o minoritate de istorici. Majoritatea istoricilor care au studiat acest subiect consideră indubitabilă existența lui Isus ca persoană istorică. Bart Ehrman, istoric al Noului Testament, afirmă că niciun izvor istoric păgân din primul secol al erei noastre
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
împăratului, adorându-l in schimb pe „Christus”. Charles Guignebert, care nu avea îndoieli că Isus a trăit în secolul I în Galileea, respinge scrisoarea drept izvor istoric: „Numai cea mai mare credulitate ar putea considera această aserțiune drept dovadă pentru istoricitatea lui Isus.” Gaius Suetoniu Tranquillus (c. 69-140) a scris următoarele în a sa lucrare "Viețile celor doisprezece Cezari", referindu-se la răscoale care au izbucnit în comunitatea evreiască de la Roma în timpul domniei împăratului Claudius: Evenimentul a fost consemnat în Faptele
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
azi este că Isus nu considera Împărăția lui Dumnezeu drept un viitor eveniment apocaliptic, ci ca o mișcare către o eshatologie etică fără sfârșit. Anumiți cercetători, cum ar fi N. T. Wright (Episcop de Durham) și Luke Timothy Johnson, apără istoricitatea viziunii tradiționale asupra lui Isus ca "Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru păcatele noastre". Ei cer ca cercetătorii să fie mai atenți cu ceea ce afirmă că ei cunosc despre antichitate, și nu văd o problemă în a accepta relatările
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
că Isus a fost un personaj în care au fuzionat mitologii anterioare, iar Volney credea că amintiri confuze ale unei persoane istorice obscure, existente în mod real, au fost integrate în mitologia solară deja existentă. Viziunile cercetătorilor care respingeau complet istoricitatea lui Isus au fost rezumate în lucrarea lui Will Durant "Caesar and Christ", publicată în 1944. Respingerile lor erau bazate pe susținerea că nu au existat martori direcți, lipsa de dovezi arheologice, faptul că lucrările antice nu-l menționează pe
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
Sola Fide, Sola Gratia” (Numai Scriptura, Numai Credința, Numai Harul). După falimentul profețiilor lui Miller, Biserica n-a mai propus și nici azi nu mai propune date privitoare la revenirea lui Hristos. Aceasta nu înseamnă că nu pune accent pe istoricitatea acestui eveniment și pe necesitatea convertirii personale în vederea întâlnirii cu Dumnezeu. Pentru această Biserică Decalogul este proclamat ca legea morală supremă pentru întreaga omenire. Ziua a șaptea a săptămânii, zi dedicată odihnei este sâmbăta Sabatul și nu duminica, așa cum au
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
fost compuse în mod oral între c.1500 și c. 500-400 î.e.n.. Cu toate acestea, datarea Vedelor s-a văzut îngreunată, timp de mai bine de un secol, de elemente controversate precum Teoria invaziei ariene, teoria Afară din India și istoricitatea Mahabharatei, între altele. Cuvântul "veda" înseamnă „înțelepciune” sau „cunoaștere”. În termeni mai generali înseamnă „"Cunoaștere sacră, învățătură sfântă, scripturile hindușilor"”. Monier-Williams o definește mai exact ca „"Un număr de opere apreciate, care constituie baza primei perioade a religiei hinduse"”. Este
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
Este un fapt indubitabil însă că scrierile socratice denotă în mare parte atașamentul total al autorului lor față de doctrina maestrului, la programul acestuia de a instaura la Atena, în întreaga Grecie, dornnia „înțelepciunii". Discutând apoi problema capitală a veracității, a istoricității imaginii lui Socrate transmisă de Xenofon, exegeți dintre cei mai in-formați atestă în aceste lucrări „o tendință, o chemare de a-și revitaliza moralicește poporul său, urmărită conștient și tenace de către Socrate, care cu ,optimismul său raționalist" a pledat ca
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
origini datau din timpu Dinastiei Han. Accentul literar al examinării afecta percepția generală a rafinamentului cultural în China, în așa fel încât caligrafia, poezia și pictura erau considerate superioare dansului sau teatrului. Cultura chineză a subliniat mereu un profund sentiment istoricitate și perspectivă de introspecției națională Examenele și cultura meritocrației sunt încă extrem de apreciate în China actuală. Primii lideri ai Republicii Populare Chineze s-au născut în timpul domniei imperiale tradiționale, dar au fost influențati de „Mișcarea de la 4 mai” și idealurile
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
din anii ᾽90 a autorului de cercetare a fenomenului rezistenței populației basarabene la regimul sovietic. Este singura lucrare de acest fel; din momentul apariției ei, tema respectivă nu a mai fost cercetată de nimeni. În anul 2004, a apărut cartea „Istoricitatea istoriografiei”. Observații asupra scrisului istoric basarabean, care este o analiză istoriografică și totodată metodologică a experienței de cercetare a istoriei în fosta republică sovietică moldovenească și în noua Republica Moldova. În anul 2006, o nouă carte, editată la Iași și intitulată
Ion Țurcanu () [Corola-website/Science/329852_a_331181]
-
Aici, metafora, ca În atâtea zeci de exemple, are suficienți indici contextuali, Însă ea rămâne nucleul enunțului formulat - alăturarea prin suferință, asumarea acestuia, deci luare În posesie a ei, În sensul unei contopiri conștiente cu arta. Numai Încape Îndoială că istoricitatea de pe Columna de la Roma rămâne vie, datorită artei basoreliefului care a Încremenit-o În veacuri. Ar fi prea mult, desigur, speculativ, să vedem În acest formidabil poem, imaginea artistului absorbit de Arta altcuiva. Dar subiectul ei Îl vizează pe poetul
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
fără pereche, a scriitorului total, a gazetarului și exclusiv al gândirii, momentul formulării, ca și locul în care militantului român pentru edificarea europeană a Țării se rostește, pentru o utilitate imediată sau de durată, diferă noastre. vizibil. Există astfel o istoricitate a fiecărui termen, ba chiar Un totuși... eminescian, se impune, de-ndată ce o separare a mediilor social-profesionale în care se Autorul a înscris Cugetările în cadrul „literaturii”, alături de formează ori se aud, prin repetitivitate. versuri, traduceri și editări, teatru, note
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_45]
-
că ar fi trăit aproape 200 de ani. Oamenii de știință chinezi de astăzi admit aproape în unanimitate că Lao Zi a fost o figură istorică, respingând legendele și fabulațiile care i se atribuie. O altă metodă de stabilire a istoricității lui Lao Zi este cea filologică: Studiindu-se vocabularul și rima lui "Tao Te Ching", s-a ajuns la concluzia că este anterioară lui Zhuangzi dar ulterioară lui Shi Jing. Consensul cercetătorilor este că Lao Zi nu a existat ca
Tao Te Ching () [Corola-website/Science/311083_a_312412]
-
Apatrizilor, sau irodiene, de origine edomită. Misiunea publică de trei ani a lui Isus, care a început cu botezarea în râul Iordan și a culminat cu răstignirea Sa, se estimează că a avut loc în perioada 28 - 30 AD, deși istoricitatea lui Iisus este contestată de către unii savanți. În anul 70, Titus a devastat Ierusalimul, ceea ce a dus desființării autonomiei politice, și la exodul evreilor din oraș la Yavne și Pella. În 132, Hadrian a reunit provincia Iudaea cu Galileea, pentru
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
critice despre Belu Silber - un martor mincinos, Jeni Acterian - sinucidere în efigie. Laud fără măsură comentariile vizând patrulaterul M.R.Paraschivescu - Ion Caraion - Geo Dumitrescu - Marin Preda. Văzuți separat, în devenirea lor - biografică, dar și scriitoricească, ei prezintă luări aminte față de istoricitatea care îi înconjura, înclinând balanța spre integrare (totală, parțială) sau de îndepărtare (lentă, totală). Oscilația o ilustrează biografia lui Ion Caraion, poet de reală valoare modernă, dar informator odios al securității. Echilibrul/dezechilibrul, prin operă, îl oferă Marin Preda - prin
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
morala noastră, ci pentru psihicul pe care îl încorporăm diferențiat, dar care poate să se modeleze în consens, de la gândirea pozitivă, până la fapta plăcută lui Dumnezeu. Ca orice este viețuitor pe lumea aceasta, și religia are grade și nivele de istoricitate determinate. Fără enoriași și slujitori cu înalte studii, dar mai ales fără oameni cu har, cu chemare sau vocație creștină, nimic din ce este viețuitor nu poate dăinui dincolo de o biografie efemeră. Dar dacă harul se arată ca o revelație
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
fi fost redactată de Marea Adunare pe baza unui original scris de Mardoheu (Mordehai). Critica o datează în secolele IV- III î.Hr.. Cartea circula în două ediții, una cu adăugiri în limba greacă, datând se pare din secolul II î.Hr. Istoricitatea evenimentelor cărții este disputată. Ea stă la baza sărbătorii iudaice a Purimului, fiind citită de două ori în cadrul acesteia. Meghilat Ester este citită în sinagogă în seara de Purim și, din nou, a doua zi dimineața. La cele două lecturi
Estera (carte) () [Corola-website/Science/308659_a_309988]
-
este plasată în aceeași epocă saga, respectiv secolul al X-lea și începutul secolului al XI-lea. Majoritatea acestor scurte istorii au fost notate în culegerile de texte care prezintă viața și faptele regilor norvegieni. Din punctul de vedere al istoricității, respectiv al ficționalității faptelor relatate, saga islandezilor se situează între saga istorice (saga regale, ale episcopilor etc.), în care predomină intenția istoriografică, și saga cavalerilor, „saga mincinoase”, în care ficțiunea nu este limitată de constrângerile raportării la evenimente istorice concrete
Saga Islandezilor () [Corola-website/Science/325772_a_327101]
-
până ce în secolul al VI-lea î.en. au fost înregistrate în scris. Textele lor au circulat apoi în întreaga lume greacă și elenistică. Natura și substanța informativă a textelor homerice au fost diferit evaluate, de la grecii care credeau în istoricitatea deplină a lui Homer, la savanții secolelor XVII și XVIII, pe care d' Aubignac sau Fr. A. Wolff le considerau o colecție de poeme anonime artificial adunate într-o alcătuire lipsită de unitate reală, de la scepticismul diferitelor școli critice ale
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
foarte mic, dar era un orășel puternic în vacuumul politic din țară. Ziarista Laura Miller popularizează teoriile lui Herzog, Finkelstein și Silberman în web site-ul ei: În disputa care se poartă între taberele minimaliștilor și maximaliștilor, unii negând complet istoricitatea Bibliei, ceilalți afirmând-o complet, Finkelstein respinge catalogarea sa ca "minimalist", preferând să se considere "centrist": el recunoaște că David și Solomon au fost persoane istorice reale și nu respinge în bloc Biblia ebraică, precum minimaliștii, dar nici nu o
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]