54 matches
-
identice!); în plus, riturile de acest fel sunt atestate și la popoarele sedentare. Va fi mai simplu și în același timp mai sigur să afirmăm că aceste rituri au apărut în preistorie, dar într-o a doua etapă au fost istoricizate cu scopul de a permite alcătuirea unei „istorii a mântuirii”. 10.2. Azimele Din vremuri foarte îndepărtate, sărbătoarea Azimelor se află în strânsă legătură cu cea a Paștelui; în Noul Testament reiese că este identică cu páscha; începând cu Paște, timp
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
pentru Yhwh” ce trebuie celebrată în sanctuarul unde se mergea în pelerinaj de trei ori pe an; acest aspect ar putea fi un argument în favoarea originii cananeene a sărbătorii. d) Este interesant de notat că sărbătoarea săptămânilor nu a fost istoricizată de textele biblice. Într-un singur pasaj, Dt 16,12, la rândul său, rezultat al unei activități redacționale apreciabile, sărbătoarea este corelată cu exodul, fără însă ca această referință să aibă vreo legătură cu liturgia sa, ci mai degrabă cu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
celebrarea nocturnă a sărbătorii „colibelor” , chiar dacă acesta era probabil un element comun antic. h) În concluzie, și în acest caz avem de-a face cu o sărbătoare inițial agrară și astrală, care mai târziu, într-un mod difuz, a fost istoricizată printr-o referință generică la exod. De această dată însă peticirea, dacă se poate spune așa, este foarte vizibilă; spre deosebire de Paște, în care istoria sacră a avut prioritate asupra celorlalte elemente, aici ies în evidență datele naturale. Ier 41,4
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
În această optică, modelele explicative ale impunerii și ale determinării sau, la polul opus, ale închiderii și ale izolării etnografice par serios perimate. Formele de interdependență globală vizibile în cotidian nu prea mai lasă refugii, desigur, în afara celor, pentru a istoriciza, de exemplu, ale fostelor curți regale africane sau asiatice cu arte distinse, distruse de colonizare, de independențe și / sau de năvălirea comunistă. Conservarea lor în scopuri muzeografice sau patrimoniale servește acum unor interese politico-ideologice clare, statele fragilizate de globalizarea economică
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
a culturii este fondată pe observarea și descrierea originalității obiectelor, ale specificității practicilor, ale particularității instituțiilor, așa cum grupul le aplică sau, mai simplu, le trăiește. Cultura este așadar faptul însuși al societăților, ceea ce le face vizibile și active, ceea ce le istoricizează. Sir Edward Burnett Tylor (1832-1917), titularul, în 1883, al primei catedre de antropologie de la universitatea Oxford, autorul, în 1871, al volumului de pionierat Primitive culture (tradus în franceză în 1876), propune o abordare empirică a "științei culturii" fără să fie
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cu propriile mijloace, scriitorul, protagoniștii, istoria și cititorul. Se reunesc două tipuri de date mai importante ce caracterizează atît fenomenul în mare, cît și literaritatea lui: continuitatea și ruptura. Majoritatea romancierilor postmoderni "adoptă" trecutul ca principală sursă inspiratorie. Se întorc, istoricizând, și recuperează parte din ceea ce s-a spus ori scris deja despre anumite evenimente (care pot fi și ficționale, și mai mult sau mai puțin reale), așadar continuă, dar în felul lor, o cantitate mai mică ori mai mare de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
e mai puțin adevărat că această poziție fundamentală de tip filozofic transcendental este concepută genetic"138, remarcă Erwin Hufnagel, vizând aceeași abordare transcendentală la care ne-am referit și noi. Fiind însă "concepută genetic", această "poziție" a lui Dilthey se istoricizează și capătă mobilitate, ceea ce ne-a îndemnat să vedem în ea o relativizare a transcendentalismului anistoric și static de tip kantian (vezi II, 2Ba). Pentru a determina din punct de vedere istoric "esența filozofiei", Dilthey pornește de la o serie de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o fac despre ceea ce li se întâmplă în lăuntrul lor. Cu întâmplări, întâmplate, se constituie fapte, idei devenite carne. Cum însă ceea ce-mi propun acum e să povestesc cum se face un roman, și nu să filozofez sau să istoricizez, nu trebuie să mă las distras și amân pentru alt prilej să explic deosebirea ce există între întâmplare și fapt, între ceea ce se întâmplă și trece și ceea ce se face și rămâne. S-a spus despre Lenin că în august
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cultural, social, tradițional etc., iar pe de alta, inițiativa este trecută total în mâna scriitorului, criticului, teoreticianului, lectorului, care decide ce este literatura. Efectul este descompunerea totală a ideii de literatură printr-o enormă dilatare. III.3. Canonul Secolul XX istoricizează, în mod radical, ideea de literatură. Problema valorii nu se mai pune în termeni axiologici tradiționali, deci ideali, absoluți etc., ci tot în termeni sociologici: problema „valorii” legată de „succes”. Adrian Marino constata că „nu există valori estetico-literare constante, ci
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
asigura un proces educațional, în cadrul căruia moștenirea culturală a societății este prezervată și transmisă mai departe pe calea unei pedagogii a memoriei. În fine, prin crearea de texte istorice sub forma manualelor școlare de istorie, comunitatea textuală a națiunii își istoricizează existența, elaborându-și o meta-narativă a originii, destinului și devenirii. Școala este, așadar, instituția cardinală a comunității textuale a națiunii, iar manualele școlare sunt, la rândul lor, cărămizile scriptice ale tradiției textuale prezervată în rândul acestor comunități interpretative. Ca regulă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
istoric transpare și la Stef. C. Michailescu, inspector general al învățământului primar în următoarea decadă. Nu doar substanța educației morale trebuie să ia accente mai pregnant istorice în detrimentul celor religioase, dar și iconografia sălilor de clasă se cuvine a fi istoricizată. Inspectorul se declară de-a dreptul izbit de constatarea că "maĭ pe toțĭ pĕrețiĭ sălilor [de clasă] ve'ĭ înșirate tablourĭ cu scenariul Vechiuluĭ Testament; nicĭ o urmă de hârtióră represintând chipul vreunuĭ Domn, saŭ vreun subiect din trecutul istoric
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Arta era strict opusă științei și filosofiei. O asemenea mentalitate n-a funcționat în cazul lui Eminescu, apropiatul lui T. Maiorescu. Cei doi trăiau ethos-uri total diferite, în logici diferite, deși erau contemporani. De aceea, Maiorescu este învechit și istoricizat pe spații ample ale operei, pe când Eminescu, nu. Când Ion Barbu afirma împotriva cutumei moderniste lovinesciene, că există undeva un domeniu înalt al spiritului în care geometria se întâlnește cu poezia, el se afla la o mare distanță, în viitor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
răspunsuri alternative, plasează cercetarea într-un proces de continuitate a dezbaterii critice, selectează răspunsuri la întrebări la care există deja unele răspunsuri și păstrează un context discursiv liber și deschis în care ideile se confruntă, se critică, se contestă, se istoricizează și se revizuiesc, fără pretenția descoperirii unui Adevăr Absolut.Aceste puncte disparate de plecare atrag atenția asupra faptului că Adevărul Absolut despre narațiunile picturale nu poate fi atins, pentru că narațiunile sunt parte a unei lumi în care garanția ordonării și
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
recăpăta echilibrul: Încearcă așadar să Îmblânzească transformările integrându-le Într-o „soluție etnică”. Această formulă nu servește la Întărirea uneia sau alteia dintre cele două matrice culturale pe care le reprezintă tradiția și modernitatea,ci la subsumarea antagonismului lor. Ea „istoricizează tradiția”. Rezultă de aici o răsturnare ierarhică. Până acum, comunitatea Își extrăgea legitimitatea și prestigiul din legătura cu tradiția. De-acum Înainte, „valoarea” este atributul său specific. „Colectivitatea nu mai este vehiculul valorii, ci sursa ei” (Smith, 1971 și 1981
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
asigura un proces educațional, în cadrul căruia moștenirea culturală a societății este prezervată și transmisă mai departe pe calea unei pedagogii a memoriei. În fine, prin crearea de texte istorice sub forma manualelor școlare de istorie, comunitatea textuală a națiunii își istoricizează existența, elaborându-și o meta-narativă a originii, destinului și devenirii. Școala este, așadar, instituția cardinală a comunității textuale a națiunii, iar manualele școlare sunt, la rândul lor, cărămizile scriptice ale tradiției textuale prezervată în rândul acestor comunități interpretative. Ca regulă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istoric transpare și la Stef. C. Michailescu, inspector general al învățământului primar în următoarea decadă. Nu doar substanța educației morale trebuie să ia accente mai pregnant istorice în detrimentul celor religioase, dar și iconografia sălilor de clasă se cuvine a fi istoricizată. Inspectorul se declară de-a dreptul izbit de constatarea că "maĭ pe toțĭ pĕrețiĭ sălilor [de clasă] ve'ĭ înșirate tablourĭ cu scenariul Vechiuluĭ Testament; nicĭ o urmă de hârtióră represintând chipul vreunuĭ Domn, saŭ vreun subiect din trecutul istoric
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
consecință, Monica Lovinescu consideră romanul lui Preda ca fiind expresia unui triplu eșec: Pe planul - mai delicat - al adevărului, Delirul nu numai că nu poate da seama de "tragedia umană" care a fost istoria recentă pentru români, dar o și istoricizează tendențios. Pe plan estetic, Marin Preda își pierde sufletul sechestrat - se vede - de Moromeții. Iar pe plan moral, e singurul romancier de talent care introduce elogiul lui Ceaușescu în operă"82. Un efect revelator al influenței propagandei naționaliste românești în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a fost marginalizat atât de beletristică cât și de curentul principal al practicii jurnalistice, atât de forurile critice dominante ale limbii engleze cât și de școlile de comunicare mass-media din secolul al XX-lea. Mai mult, eforturile existente de a istoriciza genul folosesc în mare parte un mod de apropiere "instituționalizat biografic" și în consecință trec cu vederea faptul că în cele din urmă genul este o încercare de a găsi o cale de ieșire din criza epistemologică produsă de practica
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de el au fost făcute de Connery în Research Review și în lucrarea sa Discovering a Literary Form - Descoperind o formă literară, devenită mai târziu A Source Book of American Literary Journalism - Cartea rădăcinilor jurnalismului literar american - o culegere care istoricizează forma prin articolele despre treizeci și cinci de jurnaliști literari de la Mark Twain la Tracy Kidder. Research Review explorează în primul rând acele chestiuni pe care Connery le vede ca pe necesități în încercarea de a explora și de a determina mai
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
stăpânire domeniul. Cu dreptate, Iulian Costache vorbește despre „necesitatea structurării imaginii de sine a eminescologiei“ pentru a genera o „hartă identitară care să-l ferească pe cititor de «rătăciri»“, atrăgând atenția că valul centenar de interpretări eminesciene s-a și istoricizat, s-a stratificat și că poate fi citit în palimpsest. În al doilea rând, eminescologia trebuie să-și ia în serios responsabilitatea „gestionării imaginii unei opere exemplare“, lucru de care se achită cu succes autorul cărții Eminescu. Negocierea unei imagini
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
sociale spre profitul comun al colectivității. Valul patrimonial, asociat conceptului de memorie, capătă amploare până la atingerea limitei că totul este patrimoniu sau este susceptibil de a deveni patrimoniu. Patrimonializarea și muzeificarea câștigă, apropiindu-se din ce În ce mai mult de prezentul care se istoricizează. Incidența aceasta a temei patrimoniului se manifestă prin politici de reabilitare, renovare și mai ales de revitalizare, cu intenția de a muzeifica prin socializare, prin păstrarea vie, cu depășirea muralității muzeale, cu supunerea trecutului istoric la norme moderne. Se manifestă
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93370]
-
Ne vom rezuma deocamdată la a observa că cel puțin două dintre acestea, „Heroic Age or Mythic Age” și mai ales „From Myth to History”, anunță încă din titlu tematizări afine cu probleme deja discutate de Eliade. „Mitul poate fi istoricizat, spune Wikander. Profesorul Eliade a dat numeroase exemple în lucările sale”2, iar această observație coboară până la primele lecturi ale lui Wikander din Le mythe de l’éternel retour, carte descoperită în primii ani ai corespondenței lor, și chiar mai
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de-a treia persoane a Sf. Treimi sem nifică aducerea în istorie a eschatonului. Biserica are menirea de a transfigura lumea aceasta sub semnul veacului ce va să vie. Statul, în schimb, instituție istorică prin excelență, are tendința de a istoriciza Biserica. Există două tendințe de limită ce trebuie evitate: istoricizarea totală a Bisericii și sacralizarea statului. în țările uniunii Europene există mai multe modele ale relațiilor dintre Stat și Biserică. În principal, ele se rezumă la patru. Primul dintre ele
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
științifică . Unul ar fi dispariția canonului, nu ca noțiune istoric validată, ci ca efect al dispariției obiectului numit. Trebuie spus foarte clar că În Franța, În ciuda existenței unei literaturi de programă școlară, canonul literar și-a sistat producția, s-a istoricizat. Nu am o statistică, dar mă Întreb cîți dintre romancierii francezi premiați În ultimii zece-douăzeci de ani și-au depășit condiția de staruri de moment, cîți dintre ei au reușit sau au vrut să facă școală, să impună o scriitură
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Îi va pierde din prestigiul pe care Îl are astăzi. Mai degrabă decît un gen remarcabil din persepctiva reaizării estetice, autoficțiunea spune dorința individului de a se expune, În momentul În care noțiunea de tabu este pe cale de a se istoriciza. și vorbește chiar despre mobilul acestei dorințe: exsită astăzi o disperare a expunerii direct proporțională cu rezerva de ascuns a realității intime sau nu. Pentru a expune ceva, trebuie ca ceva ascuns pînă În momentul expunerii să existe. Or, literatura
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]