70 matches
-
mărturisește că pictura lor este prea abstractă pentru puterea sa de înțelegere. în acest sens, arta născută din contemplația geometriei în nenumăratele ei manifestări, adică arta concretă, este în aceeași măsură o artă arhetipală, puternic legată de reflexele omului primordial. Istoricizată, ea s-ar putea asocia , prin austeritate, rigoare și eficiență a informației vizuale, unei morale și unei filosofii protestante, dar împinsă pînă în zorii umanității, în protoistoria ei mitică, ea este o manifestare a spiritului agrarian, un reflex al coabitării
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
dogmatismului (deci caricaturi ale unei caricaturi - ceea ce e prea mult și imposibil de suportat) avem destule din literatura anilor '50 și chiar '60. Desigur că astăzi se discută cu totul altfel despre comunism, dar dezbaterea satisface curiozitatea pentru o etapă istoricizată. În jurnalul lui Chiril Merișor, romanul Galeria cu viță sălbatică se confruntă cu propriul proiect ideatic. Prin rechizitoriul de la Securitate al caietului lui Chiril, supus investigației, autorul anticipă, nu fără un amuzament secret, posibila critică ideologică a romanului venită de pe
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
pe cumpărători europeni și, în acest caz, a construit un tip de licitație exclusiv pentru cumpărătorul român și pentru o anumită stimulare a autocumpărării. Necunoscînd arta românească, s-a făcut o selecție avîndu-se în vedere notorietea locală a numelor - arta istoricizată -, notorietatea europeană a unor artiști - cei care au trăit sau trăiesc în Occident - și calitățile expresive ale lucrărilor care nu intrau în nici una din primele două categorii. Cumpărătorii potențiali erau: 1. românii, din țară și din străinătate, pentru prima categorie
„De la București la Paris“ și retur (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7394_a_8719]
-
ca un spectacol de manipulare? În primul rînd a pierdut arta românească, apoi piața românească de artă și, finalmente, au pierdut organizatorii români care s-au lăsat cu docilitate pe mîna părții franceze. Eroarea majoră de a exporta artă românească istoricizată, cînd tendința generală este de repatriere, a început deja să producă efecte negative. Faptul că o remarcabilă lucrare a lui Țuculescu nu s-a vîndut la Artmark, în cadrul licitației de primăvară, este consecința directă a lipsei de interes cu care
„De la București la Paris“ și retur (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7394_a_8719]
-
vedem care au fost categoriile istorice, stilistico-formale, valorice și tipologice pe care au mizat organizatorii. O primă categorie, din perspectivă cronologică, existentă la nivelul enunțului, dar nedefinită ca atare prin substanța lucrărilor, ar fi aceea, să-i zicem, a artei istoricizate, în care intră nume de artiști importanți, de la finele secolului al XIX-lea și pînă la prelungirile tîrzii ale perioadei interbelice. Inventarul acestei secțiuni, deși impresionant la lectură, - Nicolae Grigorescu, Dimitrie Paciurea, Camil Ressu, Theodor Pallady, Eustațiu Stoenescu, Gheorghe Petrașcu
„De la București la Paris“ și retur (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7415_a_8740]
-
îi transferă privitorului, apelînd subtil, prin stimuli subliminali și prin alte strategii psihologice, la memoria acestuia, întreaga responsabilitate a privirii sistematizatoare. Ieșind din imaginarul și din eposul spectacolului biblic și pășind mai încoace, în lumea seculară și în spațiul culturii istoricizate, Zamfirescu nu-și modifică atitudinea și nici nu-și schimbă felul de a privi. Chiar dacă iese din sacru, el rămîne cumva în mitul exemplarității, ceea ce dovedește și o mare capacitate de admirație a pictorului care, în ultimă instanță, nu este
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
Romanul Teodosie cel Mic (recent apărut la Editura Polirom) poate părea, la foiletare, un scenariu extins de cartoon. Un desen animat derulându-se pe mai bine de 400 de pagini, conținându-și propriile momente alternative de îmblânzire și de incitare. Istoricizat, însă flagrant anistoric, împânzit de personaje infantile, dar și de urzeli mai mult decât adulte, ludic și în același timp ceremonios, e destul de dificil să-i recompunem genealogia. De aici și tentația constantă de a-l încadra în tipare venite
Moartea domnului Pisicâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10009_a_11334]
-
ieri și de azi (Editura Crigarux, 2009) și Echinox sau solstițiu (Timpul, 2010), motiv de a reveni asupra virtuților și ticurilor optzeciste, consolidate mai bine în scriitura „însoțitorilor”, decît în aceea a „fruntașilor” din linia întîi, astăzi unii dintre ei istoricizați, alții uitați. Pe de altă parte, tarele unei mișcări literare își vădesc energiile doctrinare și obsesiile cu mai mare intensitate la începuturi, în primul segment al afirmării, decît atunci cînd li s-au epuizat/ banalizat atributele în conștiința publică și
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
îngurgitabile, asimilabile viețuirii și supraviețuirii noastre”. Silvana este un port al vieții. Trăiești, uiți și mergi mai departe: titlul furnizează, degajă și induce mesajul cărții. Din punct de vedere tehnic, romanul ne aduce într-un repertoriu textual familiar și, simultan, istoricizat. În opinia lui W. Iser, „repertoriul textual” reprezintă materialul prin care textul se raportează la sistemele lumii („Actul lecturii”, Pitești, Paralela 45, 2006, p. 206). Telexul prin care jurnalistul transmite articolele și casetofonul ce cu cântecul său dă sens nopții
Constantin Stan: Mai departe … şi mai încet, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339611_a_340940]
-
cu pământenii), dotate cu puteri ieșite din comun și hărăzite unei vieți de lupte continue cu diverșii dușmani ai oamenilor. Galeria acestora cunoaște figuri de referință precum Heracle, Iason, Meleagru, Ahile, Castor și Polux (mitologia greacă), Romulus și Remus (mitologia istoricizată a Romei antice), Cuchulainn din mitologia irlandeză, Arthur și cavalerii săi din mitologia celtică etc. Cel mai adesea, eroii au parte de o naștere ieșită din comun, dovedesc puteri aparte Încă din copilărie, beneficiază de sprijinul unor divinități, animale sacre
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
au făcut mănăstirea Slatina întru acel loc, unde au fost paltinul (O samă de cuvinte, XV). S-ar putea ca în aceste cazuri să nu avem de a face cu un eveni ment istoric folclorizat, ci cu un motiv mitic, istoricizat. Cu alte cuvinte, substratul legendei este unul mitic, și nu istoric. Un substrat care a supraviețuit chiar și în numele pe care le poartă unele lăcașuri de cult : „Biserica de brazi” (97, pp. 31-32), „Mănăs- tirea-dintr-un-lemn [stejar]” (ambele din nordul Olteniei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fi fost singurul suveran despre care tradiția spune că ar fi apelat la un astfel de experiment. De fapt, pare să fie vorba de un răspândit motiv istorico-legendar. Rămâne de văzut în ce măsură avem de-a face cu un motiv mitic istoricizat sau cu un fapt istoric mitizat. Cabaliștii evrei și creștini Moshe Idel și Umberto Eco au pus în lumină faptul că acest motiv istorico-legen dar a fost vehiculat în scrierile lor de filosofi și cabaliști evrei din sudul Europei medievale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
păcate nefinalizată, este antologia comentată Biblioteca de poezie românească (1997), concepută în două părți: „de la începuturi până la Eminescu și mai departe până unde voi ajunge” și „de aici până... unde voi ajunge”. Remarcabilă este prospețimea cu care S. actualizează secvențe istoricizate, arhivate, verva cu care le oferă o a doua viață. Tratat de inspirație rămâne, nu numai în contextul relativei restricționări în epocă a accesului la informație, un manual neprețuit de poezie. Volumul cuprinde dialoguri (ilustrate de traduceri din creațiile interlocutorilor
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
direcțiile prozei românești actuale. N-are nimic de-a face nici cu problematica regimului comunist, a epocii Ceaușescu și a Securității, nici cu zgomotul și furia anarhismului punk, plin de violență și pornografie, nici cu revizitarea postmodernă a stilurilor artistice istoricizate, nici cu minimalismul prezentării vieții de zi cu zi. Nu e o scriere ideologică, nu activează pe nici un front, nu pretinde că deține nici un adevăr indiscutabil. Este doar ceea ce ne place să numim a thing of beauty, aflat în afara zgomotului
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu neapărat și cubismul lui Bracque și Metzinger), iar promisiunea versului liber a ruinat disciplina necesară a versului clasic („Probleme de poetică: Decadența“, în Sburătorul literar, 10 iunie 1922). Către 1927, Dadaismul începe să fie însă privit ca un fenomen istoricizat, iar contribuția conaționalului Tzara - „capitalizată” simbolic de nume cu pondere critică și artistică. Sub titlul „Despre cei clari și cei obscuri“, în numărul din 4 mai 1928 al Rampei..., Camil Petrescu publică un eseu despre tradiția clasicizantă în opoziție cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în mare măsură, neutralizată, substituindu-i-se o disponibilitate fără margini. În așa-zisa epocă postmodernă, cuvântul de ordine pare a fi impuritatea, după cunoscuta formulă a lui Guy Scarpetta. În acest spațiu al hibridizării, al eclectismului nelimitat, unde formele istoricizate ale trecutului intră în combinații surprinzătoare și neașteptate, înclinația către narativitate - sesizabilă inclusiv în „regatul” poeziei, până nu demult izolat în atmosfera rarefiată a esențelor atemporale - demonstrează că, într-un fel sau altul, perioada pe care Octavio Paz o numea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
etichetă. Concluzia urmează de la sine: „Ne întrebăm, scrutând această veritabilă față a domnului Arghezi, cum a fost posibilă confuziunea: Arghezi poet modernist?”. Plasată în opoziție cu purismul intensiv al moderniștilor, poezia argheziană - nelirică, neintelectuală, prozaică, hibridă, meșteșugărească, revalorificatoare a genurilor istoricizate, guvernată de un principiu al extensiei și al aglutinării - pare să prefigureze, dacă nu un antimodernism, cel puțin un „alt modernism”. Cu îndreptățire s-a observat că fiecare argument invocat de Ion Barbu, cu toate exagerările inerente unui articol-pamflet, „are
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai important. De altfel, nu-i de mirare, căci variabila vârstă este ea însăși construită social (Passeron, 1991, p. 123): ea poate depinde și de efectele genetice (în sensul dat de Piaget sau în sensul psiho/fiziologic) de efectele generației (istoricizate) sau de efectele structurale (în funcție de locul unde se încadrează vârsta). Este o eroare sociologică să vezi în maturizare un simplu proces glandular. Să luăm relația cu învățătorii, așa cum este ea percepută de elevi. Răspunsul elevilor din școlile elementare la întrebarea
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
evreiești, nu erau ei oare preocupați să le ofere coreligionarilor acces la o moștenire care începea să lipsească în cămine, în țări unde aceștia se percepeau din ce în ce mai mult și în primul rând în calitate de cetățeni cu drepturi depline? Prin acest discurs istoricizat al suferinței, în continuare consolator, și sprijinindu-se pe el, evreul integrat, ieșit din ghetou, începe să-și construiască noua identitate evreiască seculară. Salo W. Baron a fost unul dintre primii istorici ai evreilor care au combătut viguros această concepție
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mod artificial și alterează scopul însuși al chirurgiei cosmetice. Arta sa se îndreaptă împotriva legilor divine, ale naturii sau ale societății, ca o „blasfemie” și ca o atitudine neconfortabilă pentru diferite categorii ale privirii, în special cele instituționalizate, canonizate și istoricizate. Pe de altă parte, performările imaginale ale artistei Orlan se întâlnesc cu performările corporale ale lui Stelarc (vezi primul capitolă: chirurgia cosmetică și restilizarea feței sunt, precum implantul sau proteza la artistul australian, modalități de modificare funcțională și de augmentare
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
întrebarea pe care trebuie s-o adresăm cu toții filozofiei."89 Tocmai din această cauză, în conceptul de trăire care angajează "totalitatea ființei noastre" nu putem delimita niște forme apriorice în adevăratul sens al cuvântului. La drept vorbind, o conștiință permanent istoricizată nici n-ar putea rămâne prizoniera unui concept transcendental. Să ne reamintim că din punctul de vedere al lui Dilthey "separarea materiei impresiilor de formele sintezei" nu este decât "un simplu instrument al abstractizării" ulterioare. Operată din capul locului, o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
recuperator. Se observă, în ultimul timp, o tendință recuperatoare a trecutului, o reconsiderare a valorilor acestuia, în spatele unei aparente deconstrucții care reconstruiește trecutul prin prisma coordonatelor prezentului. Cum, însă, trecut nu reprezintă numai tradiție, ci și modernitate (acum ea însăși istoricizată), neomodernismul încearcă și o recuperare a marelui scris interbelic, fără sincronizare și fără pierderea propriilor deziderate estetice. Neomodernismul liricizează poezia, aducând esențiale transformări precum: expansiunea imaginației, luciditatea și fantezia, sensibilitatea și ironia, exotismul și confesiunea, elemente suprarealiste și ermetice, explorarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ale unei arte naționale. În monografía consacrată culturii Art Nouveau, Stephen Escritt decela cinci surse de inspirație care marchează indelebil Art Nouveau-ul. Putem observa că o parte dintre ele corespund unor forme de revival în contextul modernității a unor stiluri istoricizate: "Cinci surse de inspirație au fost deosebit de importante pentru Art Nouveau: Rococo-ul și revival-urile sale din secolul XIX, revival-ul gotic, mișcarea Arts and Crafts, Mișcarea Estetică și pictura și literatura simbolistă"186. Revivalul Rococo este documentat cu maximă acribie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
speciale menite să câștige inima publicului, cât și formularea teoriei despre catharsis, termen medical desemnând "purificarea" de patimi ca efect al participării la spectacol 50. Nu întâmplător, prin contradicțiile semnalate între forma ideală a teatrului (tragedia canonică) și expresia sa istoricizată (drama lui Euripide), tratatul lui Aristotel suscită și azi vii controverse, majoritatea specialiștilor creditându-l pe autorul Bacantelor drept precursorul dramei burgheze (și prin veriga aceasta, zic eu, al melodramei). Într-o foarte inteligentă interpretare, ce rezonează surprinzător cu câteva
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
reclamă exercițiul distanței, medierea intelectuală), fie ca melodramă (dintr-o perspectivă a trăirii nemediate, care cere participarea și se adresează simțurilor). Cu alte cuvinte, dacă am traduce distincția în termeni lovinescieni, ar trebui să vedem în tragedie o specie literară istoricizată, "ruginită", supusă procesului de mutație a valorilor și, în consecință, resuscitabilă în prezent doar via intellectualis; pe când (melo)drama, prin impactul său psihologic și forma deschisă, capabilă să suporte reconfigurări multiple de la o epocă la alta, se dovedește capabilă să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]