93 matches
-
Emil Brumaru Florile mov Se deschid pe degeaba Zădarnic le rog Să-mi mîntuie graba De-a fi și-a iubi Pe-oricine mă chemă-n Odăi de-oglinzi vii Pe paturi de-alamă Ca-n dulce istov Să mîngîi podoaba Florile mov Se deschid pe degeaba
Cîntecel de spus degeaba by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10271_a_11596]
-
din pulbere pot face alt destin. Nici moartea rea, tiranică, ce lângă ea mă vrea, nu îmi produce panică și nu-mi stă-n suflet grea. Stau lângă mine îngerii când încercat, ca Iov, mângâi în lumea plângerii dureri fără istov. E lângă mine-aproapele, când stau la pieptu-i strâns, să îmi sărute pleoapele sub care râde-un plâns. Durerile se-ntunecă și viața-mi, zi de zi, în împlinire lunecă fără s-o pot opri. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384548_a_385877]
-
iar mie însumi - risipirilor mărunte, frânturi din tot ce povesteai Mariei mă întristau ca umbra grea de nuc. Amarul din cuvântul Tău, cu-apăs icnit ce pe ascuns să-l duc, chiar inima mi-a spart-o. Cu câtă bunătate istovul Mi-ai mustrat: ''Marto, Marto...!'' Voiam ce nimeni n-a gândit, la prânzul meu de cină să-Ți aduc în blide aurite, argintate cea mai gustoasă slovă din bucate, ca unui împărat cinstindu-Ți ospeția. N-am fost nepăsătoare, deși
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
Jaspers) coexistente în metafizica autorului Psaltirea apocrifă ...: angoasa de așteptare și angoasa reală, în mod esențial și întotdeauna în relație cu un pericol: „Întâi l-au părăsit dușmanii./ apoi prietenii./ Ultimul dintre cei trei/ parcă șovăia./ Să fi fost remușcare? Istov?/ Părerea de rău l-o fi-nvins?/ „Așteaptă-mă!” țipă femeia,/ răgușită,/ zăbavnicului ins./ Apoi către Iov:/ „Ți-am repetat de o mie de ori;/ ce mi-a rămas de spus e atât:/ De piciorul dumnezeului tău/ leagă-ți ștreangul
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
fac scandal. - Lasă, îl potoli Matilda, îți faci sânge rău degeaba. Doar nu face petreceri în fiecare săptămână... Odată pe an, sau de două ori, nu ai cum să-i interzici... E băiat cumsecade. Se pare însă că de adânc istov și așteptare, Matilda și Lepold Gurnișt adormiră către dimineață, legănați de iluzia că vor putea recupera câteva ore... Era puțin trecut de șase însă când sună telefonul și o voce autoritară o ceru pe Ilana. Greșeală, mârâi Leopold și puse
SCHIŢE UMORISTICE (90) – NOAPTEA CE MAI SCURTĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366976_a_368305]
-
mituri și sinteza axiologică a valorilor primordiale - epurate dar și consolidate prin creuzetul râsului - ale lumii de până la el și devenind el însuși mit, Don Quijote devine o punte ce se arcuiește între epocile umanității legând trecutul de o actualitate fără istov”. Aceasta carte se înscrie deci într-o serie importantă a culturii universale, aceea dedicată marelui univers cervantin, constituindu-se într-o meritorie contribuție românească la îmbogățirea acestuia cu o lucrare de profunzime și substanță și, nu în ultimul rând, de
O CONTRIBUŢIE ROMÂNEASCĂ LA EXEGEZA CERVANTINĂ de LEON ISTRATE în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365690_a_367019]
-
Merced, Fresno și Baskerfield, pe autostrada 99 care se “varsă” în “5”, aceasta venind din Los Angeles și ducându-se în nord, la granița cu Canada și dincolo de ea... O păstorește de aproape zece ani și îi este dedicat fără istov. După ce l-am cunoscut în intimitatea casei sale din Modesto, mi l-am imaginat greu predicând de la amvon datorită timidității sale excesive și a unui suflu plăpând - menținut însă din răsputeri de o credință curată, pilduitoare - întrerupt de părelnice puseuri
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (10) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351405_a_352734]
-
din pulbere pot face alt destin. Iar moartea rea, tiranică, ce lângă ea mă vrea, nu îmi produce panică și nu-mi stă-n suflet grea. Sunt lângă mine îngerii când încercat, ca Iov, mângâi în lumea plângerii dureri fără istov. E lângă mine-aproapele și stau la pieptu-i strâns, când îmi sărută pleoapele sub care râde-un plâns. Durerile se-ntunecă, iar viața-mi, zi de zi, în împlinire lunecă fără s-o pot opri. Dar... Mai e puțin, și trist
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369883_a_371212]
-
fiere și oțet a acestor meditații, își făcu o infuzie din frunze de tei. Găsise soluția salvatoare: nici nu-și bău bine ceaiul, că și adormi. Se vede treaba că iar închisese cu mii de chei ușa nopții aducătoare de istov, în nasul unei zile. Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 14 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1864, Anul VI, 07 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
Îmi dați arome de cucută, Minte și inimă bolnavă Schimbându-mi mierea în otravă Când gura-i buzele-mi sărută Inimă-n piatră, minte-n vânturi Să vă prefaceți de iubirea Vreți să-mi striviți cu amăgirea De zgomot, ca istov de cânturi *** Ciclul "Blesteme" Volumul "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: Nebune / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1539, Anul V, 19 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
NEBUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370243_a_371572]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > LEGENDELE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1637 din 25 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Legendele Să povestim de Baal Shem Tov, Putem vorbi fără istov, Era mai înțelept ca noi, Mai înțelept ca August Doi. Legendele sunt mai de preț Decât înscrisul pe pereți Ori manuscrisul galben-gri, Legendele sunt păsări vii, Ce zboară-n timp ca Duhul Sfânt, Legenda cu-nțeleptul blând, Ce ne-nvăța
LEGENDELE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352962_a_354291]
-
în care i se împleteau panglicuțe colorate. Dar timpul își pusese necruțător amprenta și pe înfățișarea lui Corvin. Gâtul lui mândru de altădată se înclina, susținând un cap prea greu, spre pământ. Buza inferioară a gurii, care cândva mușca fără istov zăbala înspumată, atârna flască, iar ochii, odată atât de vii, cu sclipiri sălbatice, îi erau albicioși, lipsiți de lumina văzului. Corvin, șoptisem, apropiindu-mă de patrupedul împovărat de hamuri, Corvin, băiatule! Animalul și umflase ușor nările și un răsuflet prelung
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
sinchisesc de cele sfinte: “Așa se face că ești de prisos, / Năframă pentru lacrimi și durere, / Și ești înmormântat până la os / Chiar și în psalmi pioși de înviere - // Așa se face că, de viu, în ziduri, / Îți facem locuință de istov, / Și împărțim din trupul Tău, în bliduri, / Ziua de mâine, la săraci, ca Iov - // Căci ce aveai de dat, ai dat, și dai, / Și ce avem de dat e de rușine - / Tu ești în iad, și noi, trăim în rai
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
fie o transfigurare a picăturilor de sânge, fie semnul rănilor lui Hristos. Trandafirul simbolizează, aici, pasiunea, puritatea, înțelepciunea divină, iubirea. Trandafirului roșu sau alb îi alătură trandafirul albastru, semn al imposibilului devenit posibil: „De acum, plâng și mă rog pentru istovul trandafirului albastru, de acum nu mai sunt eroul propriei mele vieți, ci doar sculptorul umbrei cea orbită de glorie, de acum încep să învăț să tac și să plâng în Limba Română!”; „Cuvintele - trandafiri nevăzuți!”; „O pasăre trece podul de
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
rugăciuni și planuri cuminți de viitor. Îndumnezeirea este statornic ascendentă, iar dumnezeirea, întrucât este însăși desăvârșirea și înaltul-înalturilor, își arată bunăvoința față de creațiune, în mod deosebit față de om, prin picăturile de eternitate care sunt aduse pe Pământ de ploaia fără istov a efemerității... Mulțumit de cele aflate, Domnul a lungit zilele înțeleptului atât de mult, încât el, după retragerea dintre oameni într-o peșteră din munți, a putut să-i încredințeze pe semeni de iminenta coborâre pe Pământ a Mântuitorului, iar
LIMBA CE-O VORBIM – CEA MAI MĂREAŢĂ CATEDRALĂ A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360001_a_361330]
-
2011. MIRAJ LETAL În secolul al șaisprezecelea, departe, La minele de argint din Jachymov, Într-un depozit de steril, din crov, Pe timpul nopții, într-un chip aparte, Că din bătrâne, jilăvite boarțe, Sătenii-ntârziați, lucire mov, Cu unduiri verzui, fără istov, Văzură și fugiră că din Carte Preotul să slujească acol. Firește, Lucru curat nu e cu-acea grămadă: Un somn ciudat acolo te lovește... Pornitu-s-a-n Boemia o sfada: „De ce pământu-n noapte licărește? Dracul o fi? Sau a comorii nada?” LOCUL
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/343211_a_344540]
-
mai mult MIRAJ LETALÎn secolul al șaisprezecelea, departe,La minele de argint din Jachymov,Într-un depozit de steril, din crov,Pe timpul nopții, într-un chip aparte,Că din bătrâne, jilăvite boarțe,Sătenii-ntârziați, lucire mov,Cu unduiri verzui, fără istov,Văzură și fugiră că din CartePreotul să slujească acol. Firește,Lucru curat nu e cu-acea grămadă:Un somn ciudat acolo te lovește...Pornitu-s-a-n Boemia o sfada:„De ce pământu-n noapte licărește?Dracul o fi? Sau a comorii nada?”LOCUL CEL
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/343211_a_344540]
-
Autorului MIRAJ LETAL În secolul al șaisprezecelea, departe, La minele de argint din Jachymov, Într-un depozit de steril, din crov, Pe timpul nopții, într-un chip aparte, Ca din bătrâne, jilăvite boarte, Sătenii-ntârziați, lucire mov, Cu unduiri verzui, fără istov, Văzură și fugiră ca din Carte Preotul să slujească acol. Firește, Lucru curat nu e cu-acea grămadă: Un somn ciudat acolo te lovește... Pornitu-s-a-n Boemia o sfadă: „De ce pământu-n noapte licărește? Dracul o fi? Sau a comorii nadă?” LOCUL
SONETELE FRUNZEI NEGRE DE URANIU (1) de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343175_a_344504]
-
înlăuntru, de la gîndurile și sentimentele sale despre lume, pînă la depărtări, fie ele în timp, de pe vremea lui Arhilocus din Păros, „singurul soldat-poet al grecilor antici”, cum scrie într-un poem, care „a murit în lupta”, fie în spațiile fără istov ale deșertului. Ori de la „cele cinci plăceri”, care încep cu „să ridici o casă” și ajung la „să iubești”, iar asta „înseamnă să înveți să te cumpănești”. Ori de la „lucrurile vremelnice” la mărinimia cerșetorului - „Pînă nu încerci totul,/ lipsit de
CRONICI ŞI RECENZII – POEZIA ESTE CA UN APARAT FOTO de MARIUS CHELARU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378932_a_380261]
-
mai mult cu cât convingerea Elisabetei Gîlcescu se exprimă simplu, într-un îndemn ce ar trebui să fie călăuză tuturor oamenilor: „Iubește-l pe aproapele tău!”, pentru că „tăcerea aproapelui - iubire/ domnească/ slobozire”. Până să treacă la capitolul următor, „Balchik, dulce istov”, autoarea este preocupată să înlăture presupuse semne de întrebare ale cititorului și precizează: „m-am molipsit/ de albastrul pur/ versul desenează/ cu mâinile curate/ culoarea iubirii... urmează/ „Sărutul iubirii”.Mai apoi, cu dulce sensibilitate în gândul scris, se molipsește și
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
fie o transfigurare a picăturilor de sânge, fie semnul rănilor lui Hristos. Trandafirul simbolizează, aici, pasiunea, puritatea, înțelepciunea divină, iubirea. Trandafirului roșu sau alb îi alătură trandafirul albastru, semn al imposibilului devenit posibil: „De acum, plâng și mă rog pentru istovul trandafirului albastru, de acum nu mai sunt eroul propriei mele vieți, ci doar sculptorul umbrei cea orbită de glorie, de acum încep să învăț să tac și să plâng în Limba Română!”; „Cuvintele - trandafiri nevăzuți!”; „O pasăre trece podul de
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
chiar de părere că trebuie să vedem în istorie produsul cel mai primejdios pe care l-a dat alchimia secolului nostru. Primejdios nu fiindcă prezintă atâtea incertitudini, ci mai cu seamă pentru că e manipulabil de către cei interesați în jocul, fără istov, al puterii. Între o atitudine și alta care fixează polii unui balans necurmat, istoricul ideilor și mentalităților ar putea recunoaște, desigur, multe nuanțe. Dar el trebuie să constate, mai întâi, că dincolo de această pendulare, adesea frenetică, între un entuziasm fără
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sosește puternic ca furtuna, încunjură și ia orașul, pradă și risipește fără de milă, trece pe mulți locuitori sub tăișul sabiei, pune să spânzure pe uzurpatorul Aspietes de-o bârnă cu capul în jos și picioarele-n sus și preface de istov nenorocitul oraș într-o grămadă de ruine. Cei mai de samă partizani ai lui Aspietes, temîndu-se de acuzarea nestatorniciei și neîncrezîndu-se în Ioannițiu, răzbat cu puterea sau pe furiș și trec parte la Theodor Lascaris, stăpânitorul Niceei și-al altor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
comuniunii („dar nu ne vedem/ stă între noi un fantastic zid/ de ceață”, Interior), ca și de așteptarea dureroasă („cu inima doldora de teama singurătății/ te aștept”, Aștept). Meditația se orientează frecvent spre condiția poeziei ca meșteșug laborios și fără istov. Umbre pe faleză (1991) face și mai clară neliniștea unei comunicări dificile, frustrante, care rămâne intactă și pentru că un creator trăiește și este trăit de poezie: „am și viscol în sânge - descărcări satanice/ am și flacăra poemului ce o să mă
STEROM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289927_a_291256]
-
fascinată de universul esențelor, de ideal („locul ce nu-i nicăieri”, Aerul, frunza, pământul), de origini (Vulnerabilul zero). Poeta tinde spre abstragerea din timp, căruia îi resimte dureros curgerea, spre eliberarea de sub tirania gravitației, caută rostul propriei existențe, căutarea fără istov fiind impulsul fundamental, căci neodihna îi apare ca unica șansă de a fugi de moarte. În paralel, trăiește continuu starea ingenuă a uimirii („mirare mi-e setea”, Cântec pentru mirare), repudiază ceața, umbra, înghețul, opacul. Îmbinând melancolia cu dramatismul și
STANILOAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289880_a_291209]