720 matches
-
răscrucile pe turnuri nu-i voi pune steaguri nu-i voi cinsti memoria cu numele lui. am și făcut din ea o peșteră de tâlhari o carieră de piatră pentru sclavii mileniului celor șapte izvoare închise când setea îi va istovi le voi aduce aminte calea cea presărată cu rugi fierbinți de spinii cunoștinței răului & binelui. Față de omul care el singur și-a croit calea a pus s-o păzească un vultur pleșuv în timp ce corbii zboară în stoluri vulturul stăpânește singur
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
nu alții sunt copiii ei”. înmormântarea a avut loc în a doua zi de Paști și a fost susținută financiar de autorități Multe zile au răsunat strigatele de jale ale întregului sat rămas fără copii, până când treptat oamenii s-au istovit plângând. S-a așternut apoi o tăcere grea, apăsătoare și orice activitate a încetat. Timp de mulți ani, la Costești, horele satului sau cele tradiționale în duminica Paștelui, nunțile sau alte petreceri s-au ținut în satele vecine. E lesne
Paștele de foc la Costinești. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/97_a_202]
-
de legătură între om și zeu și, mai ales, în sensul goetheanului demon: cuceritor, fascinant, creativ, divinator, contradictoriu, inconsecvent, complăcându-se în imposibil, în arbitrar, în ritm vehement de viață, cu mai putine cuvinte, acel ceva "ce nu se poate istovi cu intelectul și cu rațiunea"4). Pentru Goethe, demonicul "se reintegrează în divinitate", pentru că în fond el nu este decât "ieșirea din sine a divinității, o evadare a acesteia din ordinea logică și morală ce și-a impus-o"5
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
o mamă nouă. Scîrbit peste măsură a părăsit totul, cufundîndu-se în pustnicie. Ascultîndu-l, Pafnutie îl sfătuiește pe ucenic să se reîntoarcă acasă, să-și salveze părinții fiind util oamenilor și țării. Ucenicul asculta sfatul. Se întoarce acasă. Tatăl său era istovit de boală și de trai destrăbălat, cu averea aproape sfeterisita. Îmboldit de tînăr, isi reface averea, soția i se reîntoarce acasă și totul se restabilește, după cuviință, în casă. Dar chemarea tînărului este tot pustnicia. După ce îi mor părinții, vinde
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
Pe o cale socratica, Blaga asocia geniul cu demonia (Daimonion, 1926), socotind că dacă există demonic fără geniu, nu poate exista geniu fără demonic. Goethe atribuia geniului trăsăturile contradictorii ale umanului potentat, exaltat, inconvertibil, acel ceva "ce nu se poate istovi cu intelectul și cu rațiunea". Demonicul nu e opus divinității, căci prin forță să creatoare nu e decît o înfățișare a acesteia, capabilă a se reintegra în matcă. Distrugător, dar și creator de forme, daimonul se află în opoziție cu
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
se dojenea singur. înfigându-se în spinarea nepregătită de apărare. Vocea îi răsuna ca un geamăt prelins pe pereții reci Își desfăcu aripile sub înfrigurarea morții, zvâcnind din holul tăcut, până când se strângea în trupul îmbătrânit, din toată puterea trupului istovit de drum. Simțea, cum ca mercurul într-un termometru rece. Viața se scurgea în ghearele nevăzute-i pătrund tot mai adânc în trup, casă cu pași leneși, făcându-le trupul tot mai străin, mai sugrumându-i orice speranță de salvare
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
lexicală ori din figuralul discursului, ci datorită unui anumit mod de gîndire. Un mod de gîndire pe care mă aventurez să-l numesc nostalgic. Aciman însuși îl numește "palintropic", marcă a eternei reîntoarceri. Aciman e un Ulise al vremii noastre, istovit de călătoriile sale pe multe și ciudate meleaguri, toate întreprinse cu un singur scop: acela de a a ajunge din nou acasă, de a regăsi un topos al familiarității și firescului conținut simbolic în Alexandria copilăriei. Fiecare nou oraș vizitat
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
Vino și spune sufletului meu: Eu sunt mântuirea ta!/ N-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea;/ nu mai este nici o vlagă în oasele mele./ Rănile-mi miroasă greu și sunt pline de coptură!/ Sunt gârbovit, peste măsură de istovit;/ toată ziua umblu plin de întristare!/ Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele/ și n-a mai rămas nimic sănătos în mine!" Procedeul este folosit sistematic, în întreaga carte. Fiecare poem are un fel de umbră a lui, mistică. într-
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
Ilie Constantin Toate acestea dezgusta și dau o puternică impresie de stupiditate", exclama G. Călinescu după copioase lecturi din erotică diminutival-trivială a lui Bolintineanu (Istoria literaturii române, ed. 1982, p. 233). Ieșind istovit din "aceasta universală inepție" (idem), el extrage din culegere "totuși trei poezii" - printre care și "capodoperă întregii lirici a acestui autor", Mihnea și babă. Regăsind-o într-o antologie din ultimii ani (Florin Șindrilaru, Antologia poeziei românești culte, Ed. Teora
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
unde viața este o luptă continuă. Dar să vă lămurim cum era cu acest obicei, numit atât de ciudat stingerea lămpilor. Obiceiul era ca în nopțile cele mai adânci ale ținutului lor de ghiață, când neamul lor părea că se istovește, să se strângă cu toții în Iglul cel mai încăpător al tribului, ca într-un fel de sală de ședință și să-și petreacă acolo noaptea, cu toții laolaltă. Se strângeau astfel bărbații și femeile tribului, iar când vraciul lor dădea semnalul
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
o nebunie frenetică și culmină cu un strigăt final ce umplu toată casa. Apoi suspină adânc de mai multe ori și căzu răpusă, cu un șuierat trist și neîntrerupt ca al unui vapor în derivă. Când ne-am trezit, încă istoviți de tensiunea din ajun, săgețile soarelui răzbăteau prin jaluzele, dar casa părea cufundată într-un bazin. Ne-am dat seama că era aproape zece și nu fuseserăm deșteptați de rutina matinală a doamnei Forbes. Nu auzisem apa trasă la toaletă
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
de treabă, în pofida apariției unei Brigăzi speciale pentru combaterea lor? Țeparii de conducte? Proxeneții incurabili sau mafioții gulerelor albe? Corupții și corupătorii, cu afacerile lor de mii de miliarde în lei? Cămătarii și recuperatorii lor? Patronii firmelor căpușă care au istovit economia românească? Din cîte știu, și știu foarte bine, infracțiunile pe care le-am enumerat mai sus nu sînt afaceri țigănești, iar dacă în ele sînt amestecați și țigani, acest fapt ține de jocul numerelor mari. Din păcate, atunci cînd
Ordinea - pe alese by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15792_a_17117]
-
tine, toate acestea se manifestă din plin și plenar. Inteligența scenică a funcționat ca o balanță, astfel încît rolurile sale să stea într-un echilibru perfect. Și asta, zeci de ani, într-o lume care macină, care produce venin. Care istovește. Ștefan Iordache a avut însă șansa să parcurgă și un timp în care generozitatea se manifesta încă, printre artiști, ca și respectul. A mai avut o șansă: Horia Lovinescu, pe care l-a întîlnit la începutul drumului. Într-un fel
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
București, n-au căpătat putere de legalitate pentru că - la sfatul aceluiași mare bărbat de stat Brătianu, - regele nu l-a semnat niciodată, făcînd tratatul de pace atins de nulitate. Și, de aceea, după toamna lui 1918 cînd Puterile Centrale sînt istovite de război și lovite de aliați, România denunța tratatul de pace impus dar nelegal și reintră în război. Iar pacea de la Versailles și Trianon ne aduce România Mare, după ce în noiembrie și decembrie 1918 Bucovina și Ardealul se alătură, teritorial
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
pace cu inamicul, care desfigura efectiv harta țării. Dar, bine sfătuit de Ion I.C. Brătianu și regina Maria, a tot amînat să-și pună semnătura pe acest tratat, știind bine că astfel e atins de nulitate. Și, apoi, cînd inamicul, istovit pe fronturile din Apus, a depus armele, încheind armistițiul, regele Ferdinand, spre sfîrșitul lui 1918, a putut porni, din nou, ostilitățile, făcîndu-și intrarea triumfătoare în București. România a avut noroc. Conferința de pace de la Paris i-a adus noile teritorii
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
critic literar de azi, singurul în care am încredere� etc. După (de obicei în interviuri): Alex. Ștefănescu este un troglodit, n-a înțeles niciodată nimic din ce citește. Face tot felul de jocuri� etc. M-au plictisit și m-au istovit toate aceste reacții necivilizate, toate privirile ucigătoare, care mi se aruncă pe stradă, toate momentele în care rămân cu mâna întinsă în fața vreunui autor ciufut (cu cât mai lipsit de talent, cu atât mai ciufut) la cine știe ce recepție. Am hotărât
Cică niște cronicari... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16112_a_17437]
-
zeci de mii de cratere. La sfârșitul meciului, spectatorii năvăleau pe teren, ne ridicau pe brațe și ne purtau pe umeri până la cabine. Uneori ne conduceau de la stadion până la hotel, abia înaintând prin mulțimea înghesuită pe străzile primăvăratice. Apoi, așa istoviți cum eram, ne asaltau cu întrebările ziariștii: Unde ai învățat fotbal? De la cine? Câte antrenamente faci pe săptămână și cum? Câte goluri ai marcat în acest an? Dar în total? Cum stai cu sănătatea? Ești însurat? Ce tango îți place
Agenda2003-6-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280679_a_282008]
-
ar urma să ajungeți la ultima filă, aceea care încheie șirul întâmplărilor... Însă felul cum reacționează bătrânul îmi taie speranța: pare să nu audă ce-i spun, pare incapabil să-și formuleze gândurile în propoziții coerente. Bate câmpii, probabil e istovit, stors de vlagă, oricum, nu mai e în stare să poarte un dialog. Bâiguie câte un cuvânt - două fără sens, apoi tace și închide ochii. La un moment dat, observ că, subit, a adormit, respiră sacadat, ca și motanul său
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
aminte bine critica dlui Maiorescu asupra nuvelei, dar știu că a făcut o critică. Cât despre ceilalți, era unanim admis, că aparte de teoria metempsihozei, nuvela era de o extravaganță neiertată ș...ț Eminescu nu a discutat cu noi. Rămăsese istovit după citire, se vedea că citind nuvela trăise viața sărmanului Dionis și avea aerul că chiar la Junimea nu era în elementul său, părându-i rău că nu s-a născut aievea, în timpul bătrânului Alexandru cel Bun” (p. 99). Ultimul
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
brazilor pitici care se mai cățărau pe stânci, îmi pătrundea toată ființa. Era o senzație de împlinire care se adăuga dragostei corpurilor noastre și râsului și alergării pe zăpada înghețată cu "pisici" legate de bocanci și chiotelor care, toate, ne istoviseră mai înainte. Stăteam într-o nemișcare mortuară. N-am fi suportat zgomotul nici celei mai anemice mișcări în această baie de liniște și lumină în care eram scufundați. Mă simțeam pretutindeni și în afara timpului. Aceasta învățasem la școală că era
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
prin experiență unei morți clinice neidentificate ca atare și care, prin șăgalnica nebăgare de seamă a celor apropiați, ajunge de-a dreptul în mormânt. Experiență această teribilă a mormântului și-o istorisește pe scările metroului, acolo unde făcea un popas, istovit de toate tevaturile la care era supus pentru ca să iasă din evidentele morților și să reintre în evidențele viilor. Volumul în cauză dezvăluie ce-a însemnat asta, intrând prin toate cotloanele vieții lui, din copilărie până într-o zi când aflăm
Scriitorul, jurnalistul şi publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă [Corola-blog/BlogPost/94210_a_95502]
-
prin experiență unei morți clinice neidentificate ca atare și care, prin șăgalnica nebăgare de seamă a celor apropiați, ajunge de-a dreptul în mormânt. Experiență această teribilă a mormântului și-o istorisește pe scările metroului, acolo unde făcea un popas, istovit de toate tevaturile la care era supus pentru ca să iasă din evidentele morților și să reintre în evidențele viilor. Volumul în cauză dezvăluie ce-a însemnat asta, intrând prin toate cotloanele vieții lui, din copilărie până într-o zi când aflăm
Scriitorul, jurnalistul şi publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă [Corola-blog/BlogPost/94217_a_95509]
-
constituită fiind într-un tablou cuadri-dimensional. Cu toate acestea, în introducerea la „Fizica” lui Aristotel - lucrare de fundamentală însemnătate în istoria gândirii științifice și filosofice - se menționează: „cititorii din era zborurilor cosmice vor găsi că această carte nu și-a istovit capacitatea de a fecunda nu numai gândirea filosofică, ci și pe cea teoretică naturalist-științifică”. Meritul lui Aristotel este cel de a fi introdus conceptele de materie, formă, putere, act, noțiuni de care s-a folosit gândirea europeană secole întregi, de
„ALEGEREA, NU ȘANSA, DETERMINĂ DESTINUL NOSTRU” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378248_a_379577]
-
hotărârea comunicată de ea. Dimineața, obosită și nerăbdătoare să ajungă acasă, să facă o baie și să se arunce în pat, Emanuela mergea grăbită, cu capul plecat și cu privirea în pământ, parcă examinând curățenia asfaltului pe care călca. Aproape istovită de nesomn și mistuită de gânduri, speranță și teamă, ajunse în fața blocului. Tresări. O voce puternică de bărbat o trezi din starea în care se afla, golindu-i mintea de toate gândurile... - Săru’ mâna, doamnă! „Veniți de la servici?” - Buuuună dimineața
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ASCULTĂ Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016 Toate Articolele Autorului ASCULTĂ Ascultă plânsul încet și sugrumat. Ce durere!! Cât oftat!! Scânteiază liniștea, istovită pe o pernă de catifea. E o rugă de iertare... Aș putea...ierta?! Atâta rău și suferință, lacrimi curg peste-o-ntreagă biruință. Se clatină iubirea, se face țăndări visul, de-atâta umilință. Oare se-apropie-ncet... sfârșitul?! Dai din cap, dar
ASCULTĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382174_a_383503]