44 matches
-
mai exprimă și prin perechi de sinonime, verbul imperfectiv/iterativ fiind romanic, iar cel perfectiv/incoativ - slav: Aspectul iterativ se poate exprima prin sufixele "-ęi̭" și "-vęi̭" de origine slavă. Acestea se pot adăuga Modurile personale folosite în istroromână sunt indicativul, condiționalul-optativ și imperativul. La indicativ sunt practic trei timpuri: prezent, perfect compus și viitor, care se formează analog cu cele din română. Perfectul simplu și mai mult ca perfectul au dispărut complet, iar imperfectul aproape complet, având vestigii
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
se" sau sinonimul acestuia din croată, "neca". Conjunctivul trecut lipsește. Imperativul este analog cu cel din română, dar are și formă de persoana I plural. Cu desinența excepție "-o", în afară de "viro!" „vino!”, mai este și "ådo!" „adu!” Modurile nepersonale din istroromână sunt infinitivul, gerunziul și participiul. Spre deosebire de română, infinitivul se folosește fără "a", iar forma sa lungă nu se folosește. Are numeroase valori verbale, unele specifice, de exemplu de gerunziu: "åflu fętę durmi" „o găsesc pe fată dormind”. Gerunziul are sufixul
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
unele specifice, de exemplu de gerunziu: "åflu fętę durmi" „o găsesc pe fată dormind”. Gerunziul are sufixul "-nda" și este rar folosit. Supinul a dispărut, fiind înlocuit de infinitiv: "åto n-åv avut de bę" „altceva nu avea de băut”. În istroromână există patru clase de conjugare moștenite, analoge cu cele din română, plus încă una sau trei (în funcție de interpretare) pentru împrumuturi și creații noi: Exemple de conjugare (vocalele accentuate sunt cele cu diacritic deasupra): Infinitiv: Indicativ prezent: În Žei̯ân
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
fost-a ocoli de foc" „ei erau în jurul focului”. Și printre conjuncții sunt unele romanice moștenite ("și", "ke" „că”), unele romanice împrumutate din italiană ("ma" „dar”, "perke" „pentru că”, "se" „dacă”), altele croate: "ali" „sau”, "neca" „ca să”, "nego" „decât”. Și sintaxa istroromânei prezintă influențe ale limbii croate. Sub influența croatei, în grupul nominal, topica este în general determinant sau/și atribut adjectival + substantiv ("a mev nono" „bunicul meu”, "čâsta fečor" „acest băiat”, "o musåtę fętę" „o fată frumoasă”), dar sunt și exemple
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
complement exprimat prin verb la infinitiv față de cea cu propoziție subordonată, atunci când ambele acțiuni au același subiect: "vreț âl ântrebå?" „vreți să-l întrebați?”, "mę́re lucrå" „merge să lucreze”. După Narumov 2001, 65% din lexicul de bază al istroromânei este format din cuvinte moștenite din latină, iar în lista Swadesh de 110 cuvinte, 87% sunt de această origine. Câteva sunt specifice, neexistând în română (de exemplu "cåi̭bę" „colivie”), sau au (și) un sens specific: "scånd" „scaun” dar
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
romanice de est, de exemplu "năprǫ́tcă / năprătcă" „năpârcă” și "țap", altele nu, de exemplu "daș" „miel de casă, pentru copii”. Lexicul meglenoromân moștenit din latină este mai redus decât cel din aromână, dar mai mare decât cel din istroromână. În lista Swadesh a limbii meglenoromâne de 207 cuvinte, 90,33% din acestea sunt moștenite din latină. Unele cuvinte din latină nu există în celelalte idiomuri romanice de est, de exemplu "dărtoari" „secure mică” (< ), "sirbiri" (< ) „a sluji, a munci”, "urdinari
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
istroromâni se trezește în secolul al XIX-lea, în contextul romantismului, curent care avea cultul tradițiilor și al patrimoniului spiritual al popoarelor. În 1819, Ivan Feretić, un preot din insula Krk, transcrie două rugăciuni în „româna din Krk”, apropiată de istroromână și dispărută în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Un prim articol de presă care constată similitudini între dacoromână și istroromână apare în 1846, semnat de cărturarul erudit Antonio Covaz din Istria. El menționează totodată pierderea limbii în localitățile
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
În 1819, Ivan Feretić, un preot din insula Krk, transcrie două rugăciuni în „româna din Krk”, apropiată de istroromână și dispărută în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Un prim articol de presă care constată similitudini între dacoromână și istroromână apare în 1846, semnat de cărturarul erudit Antonio Covaz din Istria. El menționează totodată pierderea limbii în localitățile mai slab populate de istroromâni și împrumuturile din limba croată. Autorul include și elemente gramaticale, precum și două texte scurte în istroromână, pe
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
și istroromână apare în 1846, semnat de cărturarul erudit Antonio Covaz din Istria. El menționează totodată pierderea limbii în localitățile mai slab populate de istroromâni și împrumuturile din limba croată. Autorul include și elemente gramaticale, precum și două texte scurte în istroromână, pe care le traduce în latină și italiană. Acest autor este de părere că istroromânii sunt urmașii colonilor romani așezați în Istria în Antichitate. În același an apare în aceeași publicație un articol sub formă de scrisoare al istoricului și
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
migrației acestora început în secolul al XII-lea în estul Peninsulei Balcanice, prin Serbia, Bosnia, Croația și Dalmația, până în Istria și insula Krk, migrație efectuată în grupuri mici. Lingvistul specialist în limba română Gustav Weigand publică de asemenea lucrări despre istroromână, în 1892, în 1894 și în 1895. Cercetătorii merg tot mai frecvent să-i studieze pe istroromâni și mai ales limba lor în satele acestora, culegând texte precum rugăciuni, cântece, basme, zicători și proverbe. Dacă Miklošič a studiat texte culese
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
adoptă pe cea de-a doua, plasând venirea acestora în Istria începând cu secolul al XIV-lea. Lucrările despre istroromâni și limba lor devin mai numeroase în secolul al XX-lea. La începutul acestuia a apărut și prima carte în istroromână, scrisă de Andrei Glavina, cu titlul "". Acesta scrie și articole de presă despre istroromâni. În 1906, lingvistul Sextil Pușcariu publică prima parte din ale sale "Studii istroromâne", continuate în 1926 și în 1929. Între primele părți ale lucrării lui Pușcariu
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
lor. Începând cu anii 1990, publicațiile se înmulțesc. Printre autorii mai importanți sunt de citat August Kovačec, Elena Scărlătoiu, Richard Sârbu, Vasile Frățilă, Goran Filipi, Petru Neiescu și Antonio Dianich, care au realizat dicționare și alte lucrări lingvistice legate de istroromână. Din cauza insuficienței surselor istorice, istoriografia despre istroromâni este strâns legată de cercetările lingvistice, căutând împreună să lămurească originea lor și să stabilească traseul pe care l-au parcurs până s-au așezat în Istria. Aceste aspecte sunt controversate și în
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
lor „rumeri”. Într-adevăr, acest cuvânt reflectă schimbări fonetice produse în evoluția de la limba latină la limbile romanice de est în general ([o] neaccentuat > [u], [a] accentuat urmat de [n] + vocală > [ɨ], redată în italiană prin e) și una specifică istroromânei: [n] intervocalic simplu > [r]. Autorul dă și 13 substantive singure, 8 substantive cu determinant și 2 propoziții din limba lor, cu traducerea în latină. Aceasta este prima atestare a limbii în afară de toponime și nume de persoană, dintre care apăruseră și
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
vlåški", respectiv "žejånski", unii se consideră italieni, iar câteva zeci se declară români. Unii își spun români numai în contactele cu români din România. În prezent se estimează că mai sunt în satele lor natale 150 de vorbitori fluenți de istroromână, care au învățat limba de la părinți. Poate mai sunt de două sau de trei ori pe atâția în orașe și încă câteva sute în afara Croației: Europa, Statele Unite ale Americii, Canada, Australia. Antonio Dianich estimează la 400-500 numărul istroromânilor stabiliți în
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
apare limba istroromână într-un asemenea raport, pentru prima oară într-un document oficial al Consiliului, reamintind o cerere anterioară adresată guvernului croat: „Unele elemente probează prezența tradițională în Istria a unei mici comunități de vorbitori ai unei limbi numite istroromână. Comitetul de experți dorește să obțină informații asupra acestei limbi cu ocazia următorului raport periodic” (paragraful 48). Raportul citează și răspunsul guvernului croat: „[...] în septembrie 2007, Ministerul Culturii a hotărât să atribuie acestei limbi statutul de bun cultural nematerial; prin
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
un nou raport prezentat la Consiliul Europei referitor la aplicarea Cartei, cel din octombrie 2010, raportorul József Berényi, deputat din partea Slovaciei, menționează că a cuprins în raportul său propunerea de rezoluție a lui Vlad Cubreacov și că prezintă cazul minorității istroromâne ca exemplu care trebuie să facă obiectul unei atenții deosebite. Reamintește informațiile cuprinse în raportul din 12 martie 2008, apoi cere o atenție mai mare pentru limba istroromână amenințată cu dispariția, și exprimă necesitatea recunoașterii oficiale și a protejării minorității
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
Kršan și "Žejane". Este susținută de Ministerul Culturii al Republicii Croația, de către două consilii județene și două consilii locale. Din 2010 are un site care cuprinde înregistrări audio și video, dicționarul lui Kovačec din 1998 în format online, lecții de istroromână etc. Alte acțiuni importante sunt întreprinse prin intermediul site-ului Istro-Romanian Community Worldwide al Marisa Ciceran, pentru publicarea a numeroase materiale de tot felul legate de istroromâni. Pe lângă literatura populară culeasă și publicată de cercetători în decursul timpului, datorită asociațiilor și
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
Community Worldwide al Marisa Ciceran, pentru publicarea a numeroase materiale de tot felul legate de istroromâni. Pe lângă literatura populară culeasă și publicată de cercetători în decursul timpului, datorită asociațiilor și proiectelor există de puțină vreme și o literatură cultă în istroromână, redusă cantitativ, care constă în poezii, unele pe muzică, amintiri, eseuri și traduceri. Unele creații au fost publicate în prima revistă în limba istroromână, "Scrisore către fraț Rumer", a Asociației culturale istroromâne „Andrei Glavina”, apărută în anii 1996-2002, în volum
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
Gramatica istroromânei este foarte asemănătoare cu gramatica celorlalte limbi romanice de est. Evoluția Istro-Românei din Daco-Română a avut în vedere două distinct features: Articolul are două forme: definită și nedefinită. Articolul definit ar fi nominal sau adjectival. Cel nominal fiind adăugat substantivelor
Gramatica limbii istroromâne () [Corola-website/Science/314425_a_315754]