1,279 matches
-
tabu ("călușul celest" dintr-un poem de A.P.). Ce părere aveți? Viziunea solară, luminozitatea anumitor proiecții s-ar putea să fie rodul deschiderii mele spre sacru, ca și a unui temperament echilibrat-mediteranean, nu fără zone umbroase, o familiarizare cu peisajul italic. Îmi lipsește poate "simțul tragicului" cum s-a spus (Radu Enescu) și e firesc, într-o anumită măsură. Creștin fiind, refuz lipsa sensului și recunosc însemnătatea jertfei în Iconomia salvării sufletelor. Devreme ce avem un Mântuitor, o Persoană, un Chip
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
Supraviețuiri V, supraintitulat Logica, 1985, pagina 268 și, Autodenunțuri..., pagina 39. în ambele, un articol din 1956, înfierat atunci ca antibolșevic, scos la iveală în 1985 cu precauții, la sfîrșitul unui capitol cu mult epic, sub formă de "bibliografie", cu italice - protejat așadar de o mulțime de artificii care, ciudat, sună foarte literar acum, după ce în epocă trebuie să fi apărut cu totul altfel, de o nuditate pe care o percepem azi închisă la toți nasturii. Pentru ca în 2001 autorul să
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
de la caragialescul "văd enorm și simt monstruos' la pateticele confesiuni ale lui Alexandru George: "sînt victima tuturor falsificărilor posibile și a demersurilor necinstite' ' chair ale "tuturor'?). A numi pe cineva "balcanic' nu credem că ar fi mai puțin onorabil decît italic sau iberic (contele Keyserling vorbea, bunăoară în L'analise spectrale de l'Europe, despre "caracterul senioral' al turcilor!). Reproșîndu-ne o prejudecată, ne temem că dl Alexandru George cade el însuși pradă uneia. De ce ține a lua neapărat conceptul cu pricina
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
cu acesta din urmă, Alecsandri se va fi întâlnit de cel puțin patru ori, în călătorie sau la Paris). Fibră de meridional - cel puțin în plan psihologic -, moldoveanul resimte, zice Călinescu, o anume teroare "de fenomenul boreal", ceva din "oroarea italică a lui Ovid pentru gerul scitic"... "Hiver, vous n'ętes qu'un vilain!" apostrofase poetul de pe Loara acest anotimp, ba chiar îi spusese că ar fi trebuit să fie surghiunit ("bannir en exil"), el care avea să aștepte două decenii
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
altor autori comentați de el - în dezacord cu unele din seducătoarele ecleraje ale lui G. Călinescu, sau am rezerve la "generalizări" ale unor caracterizări valabile doar în unele cazuri. Așa se întâmplă cu teroarea "de fenomenul boreal", apropiat de "oroarea italică a lui Ovid pentru gerul scitic". Asemenea frisoane de mediteranean va fi resimțit Alcsandri în reveria sa coșmardescă din Pohod na Sibir - unde, fără s-o spună nicăieri, pare a retrăi mărturii asupra Marii Armate decimate a lui Napoleon retrăgându
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
o sinonimie infinită, decât vacuitate. De acum înainte, eul devine altcineva: “Destinul îi jucase o farsă. Pusese, de la sine putere, un punct. Dar nu la capătul poveștii. Un punct interior. Sfredelitor. Nu o pauză. O împunsătură adâncă. Hăul. Punctul despărțitor” (italicele îi aparțin autoarei). Vom nota că ideea fracturii lăuntrice, a sciziunii, este reluată, și întărită, printr-o sugestivă mise en abyme, mai târziu, la internarea în spital: “Corina își fixă privirea în tavanul crăpat exact pe mijloc, de parcă ar fi
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
cele două șiruri, semăna cu Tudor. Îl strigă pe nume. Omul întoarse capul. Era el. Îi prinse capul în mâini. Îi sărută ochii. Se sărutară apoi pe obraji. Pe gură. Erau atât de bucuroși că s-au întâlnit!” (și aici italicele sunt opțiunea prozatoarei). În plus față de asemenea năluciri, ce-i zdrobesc inima, Corina regăsește pretutindeni, în destinele prietenilor, cunoscuților, străinilor, modelul non-echivoc al propriei sale istorii: “Orice ar fi făcut, indiferent cu cine ar fi vorbit, Corina era condamnată să
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
posedă, precum individul sudic în genere, un grăunte de autoritarism teatral, o dorință de-a epata, chiar dacă înveșmîn-tată în faldurii unei discipline intelectuale aproape impecabile. Sobrietatea d-sale încruntată e mai curînd jucată. Balcanismului d-sale funciar îi răspund nuanțe italice și hispanice. Este tocmai climatul prielnic unei perspective novatoare, în cadrul căreia "dilentismul" pe care-l declară provocator poate accede la o neașteptată competență. Dialectica d-sale monologală, exhibînd un complex de superioritate, poate surprinde adesea în mod pozitiv. În definitiv
Alexandru George show (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16127_a_17452]
-
sau de cererile pieței. Autor:Mihaela Budescu Când te gândești la Microsoft în minte îți poate veni imaginea miliardarului Bill Gates, a unui PC sau a logo-ului companiei, care este reprezentat de numele firmei scris cu caractere îngroșate și italice. Însă, la începutul anilor '70, creatorii companiei s-au gândit la un logo diferit, în stil groovy, ținând cont de faptul că în acea perioadă literele mari și ritmurile disco erau la modă. Pentru a-l face și mai interesant
LOGO: trecut şi prezent. Cum şi-au schimbat simbolurile marile companii - FOTO () [Corola-journal/Journalistic/22432_a_23757]
-
creșterea și afirmarea întregului univers, cu toate articulațiile sale spațiale și temporale. Firește, în această creație, predomină de departe cadrul general european, de la Atlantic la Marea Neagră și din cețurile reci ale Britanniei până în insulele fierbinți ale Greciei și în cizma italică. Ca segment temporal și de civilizație, pare să fie preferată Antichitatea (lumea clasică mai ales), prin desele referiri la Eros, care „saltă nebunește” („Misterele nopții”)[4], la „altarul Vestei” și la „Marte-n glorii” („Ce-ți doresc eu ție...”)[5], la
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
lucru, nu-i așa? Și istoria surprinzătoare a normanzilor nu se oprește aici. Voi reveni în curând... Că o notă de final, vă reamintesc că și istoria înființării Romei are legătură cu legendă troianului Eneas care a ajuns în peninsula italica după războiul Troian și a pus bazele unei cetăți. Ce mică și plină de traci e lumea! :)))) Daniel Roxin http://daniel-roxin.ro/ P.S. Mulțumiri profesorului Avram Fițiu pentru faptul că mi-a atras atenția asupra acestui subiect! Recomandare carte: Românii
De ce a învățat LIMBA DACĂ Richard I al Normandiei, în secolul X? [Corola-blog/BlogPost/94272_a_95564]
-
o calcă toți în picioare.../ Și nimeni nu vede strălucind/ în noroi nici aurul,/ nici aura...ť" ( Aura). O dată creată imaginea-șoc, desprinsă din zona imposibilității și înșurubată în concret ("Un râu orb merge pe stradă", propoziție marcată nu întâmplător prin italice), ansamblul se va organiza în jurul ei. Premisei cu deschidere vizionară îi urmează o dezvoltare secvențială, din aproape în aproape, într-o logică strânsă ce "umanizează" absurdul. Mergând pe stradă, râul Lethe își împrăștie undele pe la răspântii, se oprește la semafor
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
Franța, de exemplu). După marea ciumă din 1347, „Graeci, albanesi et cingari” au emigrat din Grecia, Epir și de pe coasta dalmată spre sudul Italiei, în Sardinia și în Spania și, de aici, și în Portugalia. Din cauze diverse, în peninsula italică au dispărut relativ repede. În Spania, Regii catolici au practicat față de aceștia aceeași politică de excludere și asimilare precum cea vizând pe conversos (evrei convertiți la creștinism), ceea ce a condus la o reacție de consolidare a identității lor în Andaluzia
Află cum au ajuns romii în România şi care e numărul lor by mircea_dutu, Prof. Univ. Dr. Mircea Duţu () [Corola-journal/Journalistic/70695_a_72020]
-
prin frazele căutate. Stilistic, însemnările acestui „fals jurnal de jogging” combină notația brută, minimală („Dorm. Mă trezesc. Țin regim. Alerg”), trimiterile ironico-cinice la tot felul de sloganuri ale societății noastre de consum (de tipul: „Mișcarea înseamnă viață”, deseori semnalizate prin italice) și volutele metaforice, care bemolizează, cum spuneam, „frica” („Mai alerg doar ca să scap de lucrurile pe care leam aflat despre mine. Încă un an din care am păstrat doar câteva urme de mascara, alungite, diforme”). Sunt, așadar, puține note acute
Scrisul ca disciplină de supraviețuire by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2872_a_4197]
-
o bruscă schimbare de gust le pune poprire. Cel ale cărui Scrieri, galbene și masive, le-am întîlnit de curînd la anticariat (ediția din '83, de la Minerva), face parte, mai curînd, din a doua categorie. Topârceanu - fiindcă semnătura lui, în italice groase, cu cerneală neagră, apare pe copertă - a prins, înainte ca interbelicul să lege rod modernist, un gol în care s-a putut afirma. Vizibilitatea lui, pe seama unei concurențe diluate, o remarcă, într-o prefață ca o mică istorie a
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
de măiestrie dedicate interpretării creațiilor instrumentale ale Barocului. Las în urmă Cappella Colleoni și Battistero, pentru ca, smulgându-mi un ultim efort, să escaladez vârful colinei și să pășesc într-una dintre cele mai (în)cântătoare săli de concert din cizma italică, sală ce poartă, de asemenea, numele celebrului violoncelist născut în orașul de pe Torrente Morla. Aici se derulează de aproape trei decenii, în fiecare primăvară, festivalul "Incontri Europei con la Musica", ce are alura unei microstagiuni cu reprezentații hebdomadare întinse pe
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
intrarea demnă și onorabilă în acest superstat pe cât de tare în principii, pe atât de slab în punerea lor la lucru. în virtutea dreptului lor la liberă circulație și rezidență, românii se răspândiră peste tot, cu deosebire în sudul hispanic și italic al continentului, iar inițial integrarea în țările lor de adopție păru un succes. Europa păru să-i vrea pe români tot pe atât pe cât românii voiau Europa. Cum însă, "exportându-și" cetățenii, un stat nu-i poate separa pe cei
Lumina apusului by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/9043_a_10368]
-
poetice de reduse dimensiuni, cum a fost Asachi, și bulimicul Heliade, preferința unui cititor din secolul XXI nu mai înclină automat spre acesta din urmă. De numele lui Asachi, numele Italiei se asociază spontan. Scriitorul Gheorghe Asachi este o creație italică, deoarece, fără experiența trăită în Italia, Asachi n-ar fi devenit niciodată poet. Născut în 1788, la sfîrșitul unui secol care, pentru Principate, însemnase doar agonia prelungită a Evului Mediu tardiv, Asachi a presimțit că se află în zorii unei
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
Pleiada. Asachi a scris chiar și sonete în alexandrin românesc. Fără îndoială că introducerea, în poezia noastră, a sonetului reprezintă principala inovație asachiană. Formă specifică a liricii italienești încă din secolul al XIII-lea, sonetul a marcat răspîndirea spiritului poetic italic în întreaga Europă. Apariția Renașterii a avut în literaturile europene un indiciu sigur - adaptarea sonetului italian la diverse limbi naționale. Cu întîrziere de patru secole, procesul se verifică în tînăra poezie românească. Tradiția sonetului petrarchist, după ce străbătuse mai multe secole
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
formule memorabile, unele inventate, altele extrase din cărțile pe care le comentează. Înțelegând critica de identificare inclusiv sub raport stilistic, el se contaminează, frecvent și voit, de maniera scriitorului analizat, amestecând rândurile, punând alături sintagme personale și propoziții (date cu italice) semnate de ilustrul predecesor. Citim fragmente întregi din care ne zâmbesc - sau din care se încruntă la noi - scriitorul și criticul său, îmbrățișați într-o intertextualitate sui generis, unilaterală. Fiindcă, dacă Mircea Mihăieș începe să scrie ca Tolstoi ori Kafka
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
simpatic, care gafează aproape cuceritor, trecînd prin saloane, așezîndu-se și ridicîndu-se de la masă, plecînd în voiaj cu nonșalanța omului căruia lumea, cu regulile ei pisăloage, nu-i pune probleme. În urma lui, părintele-autor, care adună cu răbdare oale sparte, arată, în italice, unde și cînd s-a greșit. Dacă ar fi ecranizată, cartea lui ar semăna cu atît de utilele casete cu întîlniri (de obicei, și din păcate, numai de afaceri...) pline de gafe, unde, prin tăieturi sistematice, se inseră purtările corecte
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
o capitală firească pentru un corp politic ce urma să administreze atât o parte din bazinul Indusului, cât și bazinul Gangelui. New Delhi era un sediu natural.6 Putem observa cât de tenace au urmărit românii stăpânirea ținuturilor din afara Peninsulei italice și cum au căutat să profite de existență marilor fluvii europene pentru asigurarea consolidării, din punct de vedere strategic, a imperiului lor7, cum și-a extins Romă controlul maritim eficient asupra întregului litoral al Mării Mediterane 8 și cum a
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
au folosit bătrânul fluviu drept cea mai potrivită cale pe care s-au îndreptat spre inima continentului, direcția mișcărilor lor fiind în special dinspre Răsărit spre Apus. Cand, în anul 568, tribul germanic al lombarzilor s-a îndreptat spre peninsula italica din regiunea în care se află azi Ungaria, locul lor a fost luat de o hoarda din Asia, avarii, care pentru 250 de ani au prădat aria geografică dintre Alpi și Marea Neagră 22; împotriva acestora au fost făcute incursiuni, în
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
cinstitul "umilit". Evident, nu eram singurul. Venise clipa răzbunării, cum ar spune un romancier slab. (E clar că eu n-o s-o spun. Ah! Numai de n-aș uita, dacă tot o fi s-o pun, să o fac cu italice!) Aveam o divizie de agenți secreți după el care-mi raportau tot ce face. Nu numai de când pune piciorul în facultate și până pleacă, ci și de prin locurile pe unde se preumbla cu afaceri domnia sa. Așa că nu mi-a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
neuitat al Brăilei. Oraș care îl marchează pe Dan Moldoveanu cu supramăsură și despre care ar putea scrie cu ură, dar și cu dragoste și sensibilitate, la infinit. Cartea pare dezorganizată. Capitole, titluri, subtitluri, cuvinte, fraze, pagini boldate, în grafică italică, aparent fără nicio logică, într-o prezentare barocă, opulentă, greu de dus pe umeri. Nu seamănă cu nimic din ceea ce am citit până acum și meritul, prin originalitatea și modernismul abordării, îi aparține lui Dan Moldoveanu, scriitor brăilean. Lucrare genială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]