29 matches
-
una nu chiar la îndemîna criticilor români, și anume literatura portugheză. Studiul său despre poezia lusitană a atras atenția conaționalilor lui Pessoa. Cunosc, printre confrații noștri de ieri și de azi, specialiști în franceză și germană, angliști, americaniști, italieniști și italienizanți (precum indimenticabilul Călinescu), hispaniști, dar nici un adevărat știutor de carte portugheză. Catedra cu pricina de la Universitatea din București, el a creat-o. Criticul este și un eminent profesor. O ipoteză mai puțin cunoscută a lui Zamfir este aceea de romancier
Portret de intelectual român by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16622_a_17947]
-
poezie, nu cu un volum, nu cu zece sau cu o sută. Și nu până la vârsta senectuții, ci doar cu cinci texte poetice și numai până la 23 de ani. Și fără tradiție. Nu erau pe acest tărâm decât , Asachi (arcadic italienizant), Conachi ("vestit amorez", lacrimogen-ilar), Dimachi (libovnic și el, ca poet sub cota Conachi), Beldiman (greoi și monoton), Mumuleanu (moralist anacreontic), Ienache Văcărescu (galanterie fanariotă combinată cu dicțiunea petrarchizantă) . "Părintele literaturii", Ion Heliade Rădulescu, se ocupa, deocamdată, de societăți literare și
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
Grupul de adolescenți, cei mai mulți elevi de liceu, care participă la redactarea revistei, au oferit conducerea periodicului tânărului Al. Macedonski. Poetul se retrage însă după apariția primului număr, nefiind de acord cu „latinismul” excesiv al grupării. Era mai curând o tendință italienizantă în ortografia și limbajul acestor începători, între care se numără Demetru G. Ionnescu (Take Ionescu), Grigore Andronescu, George I. Ionescu, I.P. Niculescu, Paul Pârvulescu, Paul Scorțeanu și Barbu Păltinianu. Ei sunt prezenți cu versuri modeste, influențate de literatura pașoptistă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289223_a_290552]
-
zvânturatului reia monologul byronian, Poetul și muza dezvoltă tema pierderii credinței, cu ecouri din L’Espoir en Dieu de Musset, iar în construcție imită Nopțile. Blazarea (un sonet se intitulează The Spleen) este însă artificială, impresie acutizată și de limbajul italienizant, în linia lui Heliade-Rădulescu. O armonie particulară dobândește, prin refren, poemul Somnolența, expresie a dezolării (care îl va obseda și pe Mihai Eminescu) în fața spectacolului neschimbat al lumii. Autorul arată o preferință marcată pentru macabru și sepulcral - castele ale morții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]