253 matches
-
e vorba, hai, ușcheala, cît încă mai aveți ocazia, dacă vă e dragă viața. Cam pe unde eram eu la ora asta? încearcă Roja să-și amintească, pe undeva la jumătatea distanței între Arcul de Triumf, Aviatorilor, și Baracă, îmi iuțisem pașii să ajung cît mai repede, aproape că o rupsesem la goană de-a binelea. Oamenii roiesc la Romană, în fața Primăriei, la Unirii, Intercontinental, tovarășe ministru situația scapă încet dar sigur de sub control, toți ochii sînt ațintiți asupra matale. Revolta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Degeaba, pentru că tot nu mă convingeți, adaugă. Angelina o aștepta rezemată de gardul Cișmigiului, chiar în fața Primăriei, netezindu-și cutele fustei care-i venea pînă sub genunchi. Cît de bine arată pe tocuri, își spuse privindu-i pantofii de la distanță, iuțindu-și pașii, făcîndu-i semne cu mîna prin aer ca să-i atragă atenția. Se îmbrățișară, se pupară pe obraji, de cînd nu se mai văzuseră? Un an? Aproape doi? Chiar că nu mai conta. Ce bine că se gîndise să pună
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o clipă la fereastra luminată, întrebându-mă ce discuție îngrozitoare și inimaginabilă o fi având loc între cei doi. 21 Am urcat scările în urma surorii mele. Afară ceața era de un galben auriu, încărcată de particule sulfuroase. Respiram anevoie. Am iuțit pasul ca să ajung din urmă silueta care dispăru aproape imediat. Era foarte frig, iar pașii noștri scoteau un sunet slab strivind gheața subțire care acoperea pietrele pavajului. Când am ajuns-o din urmă i-am prins mâna și am strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
gând să mă trateze ca o bandă de huligani antisemiți. — Pardon, fac eu și mă strecor printre ei cu o mină aspră pe chipu-mi cuprins de paloare. Unul din ei strigă în urma mea: — Domnu’, cât e...? la care eu iuțesc pasul și-o țin într-un ritm alert spre hotel, fără să pot înțelege ce le-o fi venit să mă bage așa de tare în sperieți, dacă toți suntem oricum evrei. Nu-i greu de interpretat, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
benzilor cu râsete de la televizor au fost înregistrate la începutul anilor ’50. Astăzi, cam toți cei pe care îi auziți râzând sunt morți. Bum, bum, bum, coboară sunetul unei tobe prin tavan. Ritmul se schimbă. Bătăile se adună și se iuțesc sau se împrăștie, mai încet, dar nu vor să contenească. De sub podea, cineva urlă versurile unui cântec. Sunt oameni care simt nevoia să audă tot timpul televizorul, radioul sau combina. Oameni pe care liniștea îi înspăimântă. Ăștia sunt vecinii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
toamna... Ai văzut bisericile turcilor? - Moscheile? Da, mai sunt pe-acolo, prin Dobrogea. - Parcă ești pe altă lume... Nepotu-meu, pifanu’, era să fie tăiat de niște tătari, s-a dat la una de-a lor. Abia a scăpat... Sunt cam iuți de mânie pe-acolo. Acum câteva luni i-au bătut măr la Topraisar pe niște soldați de-ai noștri care se pregăteau să plece în Afganistan. S-au ascuns ăia în bodega din comună, au venit de la unitate să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nou pe nefericit cu capul Într-o stîncă, făcîndu-i o gaură În frunte, din care aproape imediat Începu să țîșnească sînge. Ca și cum asta, În loc să-l liniștească, păru să-l scoată și mai tare din fire, Oberlus trase de lanț și iuți pasul, tîrÎndu-și victima aproape În patru labe vreo sută de metri, pentru a se pierde apoi Într-o vîlcea adîncă, ce Împărțea În două partea cea mai răsăriteană a insulei. CÎnd, În sfîrșit, se opriră În fața intrării Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vreți". Cu o cazma, a tras cu sete în burlanul revizionist, pînă l-a prăvălit. Pe urmă, ar fi întors cazmaua spre Carp: "Piei că-ți rup schinarea. Colcăi de ură față de ARLUS". Deși om domol, Scarlat Carp s-a iuțit față cu răbufnirea umorală a piticului sovietic, cf. bancului, cel mai mare din lume: "Io-te-te! Ti trîntesc di nu ti vezi; cî n-am bout pișleag ca tini. Sî mî pupi unieva". Cînd i-am cerut amănunte, Dumbravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e vorba, hai, ușcheala, cît încă mai aveți ocazia, dacă vă e dragă viața. Cam pe unde eram eu la ora asta? încearcă Roja să-și amintească, pe undeva la jumătatea distanței între Arcul de Triumf, Aviatorilor, și Baracă, îmi iuțisem pașii să ajung cît mai repede, aproape că o rupsesem la goană de-a binelea. Oamenii roiesc la Romană, în fața Primăriei, la Unirii, Intercontinental, tovarășe ministru situația scapă încet dar sigur de sub control, toți ochii sînt ațintiți asupra matale. Revolta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Degeaba, pentru că tot nu mă convingeți, adaugă. Angelina o aștepta rezemată de gardul Cișmigiului, chiar în fața Primăriei, netezindu-și cutele fustei care-i venea pînă sub genunchi. Cît de bine arată pe tocuri, își spuse privindu-i pantofii de la distanță, iuțindu-și pașii, făcîndu-i semne cu mîna prin aer ca să-i atragă atenția. Se îmbrățișară, se pupară pe obraji, de cînd nu se mai văzuseră? Un an? Aproape doi? Chiar că nu mai conta. Ce bine că se gîndise să pună
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ca un conducător autoritar și riguros, „armada” pleoștită, Își săruta nepotul pe ochi, dezmierdându-l: Muța mamii! Muța mamii! Ești tu frumușelu’ babaii lui? Apoi comanda, strigând la fete: Ce stați toantelor? La treabă! Ceaunu’ mare pe foc, aduceți ciocălăi, iuțiți focu’, hai hai nu stați că vă stă norocu’! Mamaia, femeie matură și Încă frumoasă, cu dragoste și durere afișate simultan, lua copilul În brațe și În timp ce-l săruta, două lacrimi, diamante mici de rouă, după ce prefigurau viitoarele riduri ale
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
drumul devenea tot mai neîncăpător: o mulțime de oameni veneau înspre mine, parcă fără să mă vadă, uitându-se unii la alții, râzând, arătând cu degetul spre vecinii lor... Nu înțelegeam nimic. Pe cer se îngrămădeau nori de ploaie. Am iuțit pasul. Și ce să vezi ?! Lângă perete, chiar sub ceasul mare pe care scria cu litere negre-aurii : Paul Garnier, chiar acolo, sub ceasul gării, l-am văzut. Mulțimea se rărise, am așteptat până când și ultimii doi i-au dat florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Vasile era prea departe ca să-l audă și să-i vină într-ajutor. Îi răspunse numai ecoul, pe mai multe voci, și un stol de ciori se ridică întunecat dintre crăcile unor salcâmi răzleți și încă fără frunze. Apoi Culae iuți pasul și o luă la fugă, în căutarea unui adăpost. Întâmplarea norocoasă îi scoase în cale un bordei dărăpănat și învelit cu stuf, răsărind stingher la o margine a drumului. Dar nu se repezi să intre, ca un om fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai mult de jumătate sub capota mașinii, pe care i-o ținea ridicată un tânăr în salopetă neagră. Nando traversă pe partea dreaptă a străzii și se apropie de poarta casei. Când îi mai rămaseră doar câțiva metri de străbătut, iuți brusc pasul, dar în aceeași clipă șoferul Fordului în pană și cu tânărul său ajutor își abandonară brusc îndeletnicirea de până atunci și se grăbiră să-i taie calea. Cu brațele larg deschise, șoferul Fordului, un zdrahon mustăcios și sașiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să dea căruța înapoi. Că nemțeasca asta a lor îi numai bună ca s-o priceapă caii... Iar Rozy, după ce mi-a luat tot curechiul, vrea să-mi ia și bărbatul! Dar cu mine nu-i merge!.. și și-a iuțit pașii după Gheorghieș al ei, ceea ce i-a înlesnit să mai înregistreze câteva frânturi dintr-o discuție neînțeleasă: Eine Suppe von Kaninchen... Ein Schnitzel von Kaninchen... mit weis Brot... Ein Schnaps... und ales tzurik!.. (O supă de iepure... Un șnițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
unul dintre motivele rupturii noastre a fost de natură metafizică. Îți spuneam că, pentru mine, Pământul se învârte mult prea încet și am nevoie de timp suplimentar pentru a-l face să se rotească mai repede. Am încercat să-i iuțesc mișcarea. N-a mers... Dimpotrivă, uneori am impresia că se învârte chiar mai încet decât înainte. E o iluzie, desigur, dar o certitudine am: acum se învârte mult mai prost. Viteza o fi aceeași, dar simt cum se poticnește prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
politice dispuse să facă "țal!" în schimbul unor servicii mai mult sau mai puțin avuabile. Intrarea intempestivă în scenă a lui Radu Duda (nici o aluzie la profesiunea de bază a "prințului"!) a accelerat un proces început sub oblăduirea lui Iliescu și iuțit de evoluția implacabilă a evenimentelor. Nu are nici o importanță că Radu Duda se revendică - oportunist - unei tradiții pe care o ilustrează conjunctural și cu ifose. Important e că el a pus pe același talger două sisteme care se exclud cu
Monarhie sau Republică? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7239_a_8564]
-
lui pasiuni. Nu e una într-un cilindru. Niciunul dintre băieți n-ar avea una din alea. Te miști cu ele și tot restul, dar sunt prea mici. Vrei ceva care să poată fi aranjat. Știi tu, să le faci iuți ca focu - eșapamente și chestii și late-n cur cu șaua cromată. Nenică, pizdele dau buzna. E demență! Mă rog, el are 76le ăsta și Tommy e înalt și mai degrabă slăbănog și într-un fel cam seamănă cu motocicleta
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
Savin Bratu, care-și scutură capu-n căpăstru la orice miros de iapă - c-a rămas cu meteahna asta s-o poarte ș-acasă, și la serviciu -, ca piticu Vicu, zis și Mândra, cu o căpățână cât banița, de-și iuțește pașii după studente pe culoarele facultății, ori ca Mitu Grosu, gros cât o butelie de aragaz, cu speranța că i se va aprinde un ochi la scăpăriciul vreunei repetente” (p. 166). Sunt remarcele lui Piru, rostite în felul său inimitabil
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
o dimineață friguroasă de duminică, new-yorkezii urmau să iasă curând puhoi. Și mai era și premierul sovietic Nikita Hrușciov. Trebuia să apară pe Strada a cincea la 7.30. Până atunci erau obligați să încheie. Audrey nu putea, totuși, să iuțească lucrurile. Dacă Tiffany era, așa cum scrie în scenariu, locul în care Holly se simțea cel mai bine, era necesar ca ea să stea cât mai mult în fața vitrinei, să se miște foarte lent, savurând situația așa cum ar savura cineva un
Mic-dejun cu Aundrey (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5838_a_7163]
-
viața neprihănită, își dezbrăcă rasa albă, se însură și i se născu, așa-i trebuie! Magdalena; pe drept pedepsi Dumnezeu pe cel lepădat de El! - Acolo voi merge, acolo înăuntru mă voi vârî, sub aripile Lui... murmură fiul Mariei și iuți pasul. Ce bucurie era aceasta, de cât timp dorea cu ardoare, de când era de doisprezece ani, să lase casă și părinți, să arunce piatră în urma lui, să scape de amărăciunile mamei, de mugetele tatălui și umilințele, care mănâncă sufletul, de
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
mormăit ceva, n-am înțeles ce, dacă mi-a mulțumit mie sau a înjurat pe cel care tocmai se apropiase pe neașteptate de noi, venind dintr-o alee laterală, ca și mine călător rătăcit prin parc. Tatuatul s-a îndepărtat iuțind pasul în sens opus. Acum eram doi pietoni pe aleea din parc. Am trecut, aproape umăr la umăr, ca doi prieteni de o viață, pe lângă un balansoar pentru copii. După încă cincizeci de metri de mers în tandem, în tăcere
După ce am dat cu mașina într-o groapă, am trăit pe pielea mea spaimele pietonului din București. „Ies la vot că am de ce” () [Corola-blog/BlogPost/338203_a_339532]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > SPERANȚA Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului SPERANȚA Speranță, așa se cheamă Trăirea care te îndeamnă Să iuți de tine și de toate Și să iubești până la moarte. Sclav fericirii tu să fii, Să nu mai știi de unde vii, Să te miri și să nu crezi, Să tot privești și să nu vezi. Surd de vei fi, dar
SPERANŢA de IONEL GRECU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384077_a_385406]
-
îmi era o ciudă că tocmai acum se umpluse traista. O luai la fugă. Matahala după mine. Mă oprii. Se opri. Iar alergai. Alerga și ea. Mă întorsei și trecui de partea cealaltă a drumului, cu gândul s-o ocolesc. Iuții pasul, sperând să scap de umbra care se oprise. O priveam speriat și mergeam tot cu ochii la ea. Era o namilă (așa mi se părea) cu cojocul întors, cu gulerul ridicat și căciula trasă peste ochi. Stătea ca o
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
ridicol cum stătea așa cu armura pe el și începu să meargă printre cele două oștiri de margarete rotitoare, salutând cu prudență în dreapta și-n stânga, cum învățase la școală. Auzi mai întâi chicote, apoi râsete. Simți că roșește și iuți pasul, apoi prinse s-alerge de-a binelea, pentru că ele începură să strige în spatele lui: „Un’te duci, tataie? Ie-te prostu’! Prindeți-l, mă! Șo pă el! Ia te uită ce viteză a luat! Ha-plea! Băi armură! Ia-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]