82 matches
-
are inima-nghețată și tot tace și tot tace, gândul negru nu'ș ce-i face. Dorul și l-a priponit prin cuvântul ponosit și de sete e uscat că vioara i-a plecat. I-a luat-o un gagiu iubăreț și zurbagiu, a-ncântat-o cu momele, cu o salbă de mărgele. Și ea, proasta, a plecat, cânt de lebăd-a lăsat să străbată nopțile, pe la toate porțile. Hei, vioară, vino iar ca în luna lui florar, să-mi dai suflet
CÂNTEC DE JALE de LEONID IACOB în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 by http://confluente.ro/Cantec_de_jale_leonid_iacob_1329161591.html [Corola-blog/BlogPost/356342_a_357671]
-
ca o promisiune a liniștii te prind în jungla gândurilor te pierd mereu rătăcind rătăcindu-mă de mine mă tot întreb iubire și nu mai reușesc să înțeleg de ce mă vrei printre hărțile pământului amorțit în tăcerea zgomotoasă a umbrelor iubărețe apoi mă alungi ca pe punctul negru din inima pădurii când toate păsările își iau zborul unde să-mi găsesc printre oameni colțul în care piatra cruce prinde în dans unghiurile tuturor zidurilor înălțând unică poartă magicianul culorilor aruncă apă
TE ASCUND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 by http://confluente.ro/Anne_marie_bejliu_1405750321.html [Corola-blog/BlogPost/349356_a_350685]
-
Ba altădată l-am văzut La nunți, prin codri noștri dragi. Logodnic, crai nemaivăzut, Clipe furând din buze fragi! E mare staroste prin cer Și printre păsări cunoscut, E-un fermecat uitat de ger Și încălzit de un sărut! Un iubăreț ce-a pus pe jar Băieții, dar și fetele! Ca el fecior, astăzi, mai rar! Dar ăsta-i Dragobetele! Sânt Ion de primăvară, Cum îl mai numesc străbunii... Grangurul sau Cap de vară; Săruta-l-ar toți tăunii! Referință Bibliografică
NĂVALNICUL de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/costica_nechita_1456236936.html [Corola-blog/BlogPost/383965_a_385294]
-
evenimentele nu ne-au prea dat pe spate. - Mda, zice unul, stai să vezi ce mitocănie de cort chinezesc or să întindă. - Corect, că alea sunt contravântuirile! - zice altul. - Păi ce, îl fac cu etaj?! se bagă în vorbă puștii iubăreți - Nu, dar la câți chinezi trebuie să intre-n el și la ce suprafață are coșmelia, chiar îți trebuie. - Nu te supăra, dar n-ai dreptate! intervine nudistul în etate. - Serios? Vă pricepeți la structuri? - Nu, domnule, n-ai dreptate
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche by https://republica.ro/vrajitorul-din-ozn-sau-cum-a-disparut-din-senin-un-cort-plin-cu-coreeni-din-vama-veche [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
asedia Pentr-o prințesă frumoasă. CĂȚELUȘUL BOROBOAȚĂ Într-o zi, o zi de toamnă Un cățel plimba o Doamnă Pe o plajă în pustie Lâng-o mare sinilie Soarele privea-n tăcere La cățel și la muiere. Cățelușul Boroboață Plimba Doamna iubăreață Îmbrăcată cam subțire S-aibă omul ce s-admire! Transparentă cum e marea Să-i cadă bine plimbarea Îndemnat de tartacot De priveai, vedeai cam tot Deslușeai fără tăgadă Locul destinat să ardă Privirea iscoditoare Îndreptată spre picioare! Cățelușul, abitir
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_poeme_newyorke_virgil_ciuca_1391399052.html [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
era primul servit ca un domn acasă. După ce-și umplea burtica și se alinta în poziții cam ciudate lenevea pe canapea. Și apoi, spre asfințit, când se lăsa seara pisicuțele vecine, îi țineau cărarea. Că era focos motanul, tare iubăreț și-l chemau toate în noapte - vino Sixuleț! BILLY Siamez Billy era, cu blană de catifea, urechi, coadă și lăbuțe ca o boabă de cafea. Ochii, ce să mai vorbim, albaștrii ca apa mării, uneori și mai senini în lumina
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 by http://confluente.ro/Felina.html [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
dar și pentru familia sa. Într-o zi, fiica 140 sa, care tocmai terminase liceul, a fugit în lume cu un șofer brunet din satul învecinat, spre disperarea președintelui. Pe la colțuri se șoptea că fata ar fi gravidă și că iubărețul președinte va fi bunic, ceea ce s-a și întâmplat. Spre toamnă, după sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, a fost nuntă mare. Acolo s-au întâlnit cele două amante cu soția președintelui Cotoi, care umbla mai mult beată. Își îneca sărmana supărarea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Turcia de unul din „vaporenii” din oraș de atunci, un anume Costică Vameșul i spunea nu se știe de ce, dar îl chema în realitate Kosta Valsamakis, grec de felul lui, mic de statură, negricios, iute la vorbă și la faptă, iubăreț și pișicher, inimos, săritor la nevoie, avea toate amprentele spiței lui meridionale; prin ’38-’39 a plecat în Grecia, unii spuneau că în Orient, s-a topit, nu s-a mai întors. Doamna Pavel își amintea și acum și pomenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cînd în piețe sînt sacrificați mieii sub ochii oamenilor, cînd porcii sînt înjunghiați și urlă în preajma Crăciunului, cînd vitele și păsările sînt sacrificate în abatoare, atunci nimeni nu mai spune nimic, nimeni nu mai este indignat, nimeni nu mai este ,,iubăreț”. Nimeni nu mai este pătruns de ,,iubire creștinească ” ! - Da, sîntem plini de ,,iubire creștinească” , dar asta pînă la friptură ! Dacă se pune în discuție friptura de pe masă, atunci o lăsăm mai moale cu ,,iubirea creștinească” . în fond are și ,,iubirea
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
iubirii - „Dragobetele”, în data de 24 februarie. Și mai mult de cât orice, poate ar trebui să ne amintim că iubirea se sărbătorește în fiecare zi. În tradiția populară, Dragobetele este considerat a fi fiul Dochiei, un bărbat chipeș și iubăreț nevoie mare. El era la daci zeul care, ca un „naș casnic”, oficia în cer la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor. În decursul anilor această tradiție s-a extins. Astfel, de Dragobete, fetele și băieții se întâlnesc pentru ca iubirea lor
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cel Mare a fost un mare erou, dar la fel de sigur este că marele domnitor era un „mare crai”. Nu toți cronicarii au avut cuvinte măgulitoare despre el. Unii detractori l-au prezentat chiar pe Ștefan cel Mare ca pe un iubăreț, pentru că ar fi avut 50 de copii din flori, alții au susținut că ar fi vărsat sânge nevinovat, ucigând (au afirmat unii) un băiețandru care a tras cu arcul mai departe decât el etc. Legende și legende!... În fond, domnitorul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ne mai miră deloc faptul că, astăzi, cine are carte are parte! Dacă în ceea ce privește competențele domestice subzistă o sumedenie de criterii și de sisteme de referințe (când este cazul să se ateste cât de buni, omenoși, sociabili, gospodari, atractivi sau iubăreți suntem), atunci când este vorba despre practici general recunoscute apar criterii de clasificare obiective și proceduri codificate ce garantează o corectitudine a descripțiilor și ierarhiilor. Când e vorba despre o competență în domeniul informaticii, de pildă, ni se pun la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
nu a avut noroc de o nevastă care să-i facă cinste. Maria Lupului, născută Suciu, venise aici din Călnaci. Era fata lui Neculai de la Poartă și nu era deloc cheie de biserică. Rea de muscă, de felul ei și iubăreață foc, prefera mai ales flăcăii mai tineri și bărbați feroce. Unul Bocuțu din Zăpode, bărbat tânăr și arătos, este prins de soțul Încornorat În patul conjugal, cade răpus Într-o zi de iarnă, Împușcat de soțul cu nume de Lup
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
acest om va degenera înspre cele mai mari nebunii, alungându-și din suflet orice cumpătare sau rușine. Fiul democratului va ajunge cu adevărat un om tiranic în momentul în care, fie prin fire, fie prin deprinderi, sau ambele, ajunge „bețiv, iubăreț și descreierat”. Exagerarea tuturor dorințelor apetente nenecesare și nelegitime îl va face pe acesta sclavul acestora, ajungând în scurt timp să cheltuie toată averea pe care o deține el și familia lui, sacrificând totul, inclusiv respectul față de părinți, pornirilor lui
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dragoste nu e, nimic nu e!" Cine a spus asta? Trăiască iubirea! Nu sunteți voi os din osul nostru? De prea mult elan se împiedică într-o blană de urs așternută peste lespezi. Maria îl îmbrățișează cu drag: Unchiule, mare iubăreț mai ești! Ești "vesel" pe ziua de azi. Mărturisește, nu cumva, "te-ai împărtășit" olecuță?! Cine eu?! Eu?! Adică... râde el vinovat. Mărturisesc, așa, puțin... o gură, două, să ne încălzim. A fost o zloată... Am ciocnit cu Ștefan... "Olecuță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe gânduri: Când ai intrat, ai văzut, am pus mâna pe pumnal. M-am și speriat. O să-ți povestesc. Ca să știi, ca să te păzești... E o istorie lungă. Totul a început de la Alexandru Voievod, că bun a fost, dar și iubăreț din cale-afară... "Năravul Mușatinilor", zâmbește el vinovat. Și a odrăslit Bunul, a odrăslit la prunci legiuiți și din flori, cu nemiluita. Tată bun, pe toți i-a însemnat cu fierul, erau cum s-ar zice "os domnesc". Și cum s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vreun concurent, ca pe imaginea perdiției, a depravării pretimpurii, ca pe „junele corupt“ din lupanare, și așa mi-a rămas întipărit în amintire. „Damă cu camelii“ de cartier, doamna Steriade era o femeie de treabă, nesocotită, risipitoare și desigur prea iubăreață pentru simțul comun. Un prieten al doamnei Steriade, „jurnalist“, a lăsat într-o zi la dânsa un stoc întreg de exemplare din Paradisul statistic de Ion Călugăru, carte despre care dânsa spunea că era interzisă. Mi-a dat și mie
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
toate acestea? Căci Hania - Veneția Cretei, cu piața inundată de cafenele, taverne, cu străzile înguste, cu tot ce-au lăsat în urmă venețienii, a fost ocupată, paradoxal, nu de cuceritori, ci de cei cuceriți cu spiritul caracteristic acestui popor, vesel iubăreț și muncitor. După ce-am dormit câteva ore, am ieșit seara la plimbare, din nou urmărind splendidul apus de soare și continându-ne plimbarea pe străduțe, ulicioare, la întâmplare, descoperind imagni și trăind senzații de neuitat. Balcoane, flori, taverne, muzică grecească
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
G. Topârceanu, Primăvara) M-aș fi așteptat ca de ziua îndrăgostiților, ziua Sfântului Valentin Yankeul, venit de pe meleagurile Potomacului, într-un efort de aculturație, datorat mai mult imitației decât necesității, altfel, numai cu Dragobetele, n-am fi știut cât de iubăreț ne este neamul, m-aș fi așteptat zic, ca politicienii să îngroape securea războiului, să fumeze pipa păcii, obicei tot de pe acolo, pe unde i s-a întins Președintelui „Axa”, să asculte de îndemnul „Pupat Piața Universității. Stop.” și să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
epoca modernă vechiul „drept” feudal al primei nopți, prin care fetele iobagilor erau siluite și violate de stăpânul locului. E de mirare că țăranii români își mai făceau dreptate singuri: aplicau purificarea prin foc sau punerea în furci pe nobilului iubăreț? Cât au avut de suferit românii din tot arealul românesc dacă acest procedeu de purificare prin foc a fost aplicat unor minorități care ne fac rău nume în Europa și care era mai-mai gata să se aplice de către românii din
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
am așteptat să vina Sarkozy să ne scoată din izolare. Mi se părea mult mai important să vedem ce spune și ce vrea un președinte de stat, care, chiar dacă nu este în linia întâi, nici departe de aceasta nu este. Iubărețul de pe Sena care l-a estompat pe Ticu și Dinescu, diplomat cu Parlamentul român, precum galant cu femeile de pe marile bulevarde ale Parisului, n-a spus nimic care să intereseze poporul român și Țara. Că, la toată urma, putea da
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Ștefana devenea, după plecarea Doamnei Safta, concubina „oficială” a lui Gheorghe Ștefan. Cercheza i-a fost credincioasă moldoveanului care încerca, zadarnic, să-și recâștige tronul cu sprijin „european”, i-a stat alături, înfruntând o mulțime de vicisitudini, până când petrecărețul și iubărețul ei protector, bătrân și bolnav, s-a stins. A socotit, pesemne, că anii de conviețuire cu Gheorghe Ștefan îi dăduseră și drepturi de legitimare, căci își iscălea în latinește (logofeții defunctului domn își făceau încă datoria) scrisorile - „Celsissimi Mold. Principes
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și concubină - există o relație de sinonimie - „oficială” a lui Gheorghe Ștefan. Cercheza i-a fost credincioasă moldoveanului care încerca, zadarnic, să-și recâștige tronul cu sprijin „european”, i-a stat alături, înfruntând o mulțime de vicisitudini, până când petrecărețul și iubărețul ei protector (căruia i-a vegheat ultimele clipe), bătrân și bolnav, s-a stins. A socotit, pesemne, Ștefana Mihailovna că anii de conviețuire cu Gheorghe Ștefan îi dăduseră și niște drepturi de legitimare, căci își iscălea în latinește (logofeții defunctului
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dicta; distruge; doini; dragoste; drăguț; duet; durere; emoție; se exprimă; expunere; fain; fals; flaut; fluiera; fredonează; frumusețe; gen; la ghitară; gîndire; glas melodios; glăsui; Gloria Mielului; a grăi; grăiește; harpie; hip-hop; horă; Ioana; a imita; interpret; a interpreta; intonare; intonație; iubăreț; încînta; încîntare; încîntător; înflori; îngîna; îngînare; jalnic Ana; a juca; lăutar; lăutari; libertate de exprimare; liniște; a liniști; liniștit; lucra; lume; Manciu; mașină; mereu; mesaj; meserie; mimează; cu mine; minunat; mira; mînca; muncă; murmur; murmura; mut; notă; nu; nuntă; ode
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
reîntrupare epico-ritmică în cugetări și personaje aventuroase, ci și printr-o acoperire eseistică recurs la un "paleativ", cum hiperurbanizează V. T. de mai multe ori, corect paliativ (palliativo, it.; palliatif, fr.) a textului poetic. Personajele din acest insolit "dicționar al iubăreților" apar în haloul și aura lor istorică, poetul dându-le o solemnitate iconografică, dar și un nou look exegetic plin de noime intraverbale și muzicale. Curățate cu grijă de orice trop al inflamării patetice și însoțite când pe la mijloc, când
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]