144 matches
-
trei cai legați la câțiva pași. Dar, pe măsură ce intrau În urdie, corturile deveneau mai mari, unele aveau la intrare tuiuri din păr de cal sau de cămilă, iar iurtele erau acoperite cu blănuri de animale. Înghesuiala devenea organizare. Grupuri de iurte formau cercuri traversate prin mijloc de două alei care se Încrucișau. În centru se ridica, mai Înalt decât celelalte, cortul unui șef. Căruța de opri În marginea unui asemenea cerc, iar Nogodar intră În vorbă cu câțiva tătari care purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mai puteau Înainta, căci aceleași zăpezi acoperiseră orice drum care ar fi ieșit, cândva, din munți. Erau prizonierii unei lumi albe, tăcute și Înghețate, din care timpul dispăruse. Odată ce hotărâseră că nu se mai poate Înainta, Amir și Nogodar construiseră iurta. Doborâseră, cu securile, câțiva brazi aproape tineri, le curățaseră trunchiurile de coajă și de crengi și le ridicaseră, Înclinate, În forma unui cerc, cu vârfurile apropiate. - Razele soarelui, Îi explicase Nogodar lui Ștefănel. Apoi, legaseră vârfurile de un cerc mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
blănuri. Vârful, micul cerc al soarelui, rămăsese deschis spre cer, căci această deschizătură reprezenta legătura cu Tengri, Înaltul Cer Albastru, iar acoperirea lui era interzisă. El folosea, de altfel, și pentru ieșirea fumului, căci dedesubtul lui ardea focul care Încălzea iurta. Ștefănel ajutase și el la acoperirea cu pâslă și cu blănuri și aflase de la Nogodar că Tengri era divinitatea supremă a mongolilor. A adevăraților mongoli, și nu a tătarilor, căci, Încă de la Timur Lenk, o parte dintre aceștia trecuseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Himalaya și la minunile Însorite ale Buharei și Samarkandului, iar În nord trecea mult de Irtîșul Negru, de munții Altai și de lacul Baikal, intrând În stepele reci ale Rusiei, nu departe de mările reci ale capătului lumii. Odată cu ridicarea iurtei și a adăpostului pentru cai, pentru Ștefănel Începuse lunga deprindere cu felul de viață al mongolilor, neam de călăreți, luptători și vânători, obișnuiți cu viața În pustietăți, Însetați de infinitul câmpiei și al cerului. Muntele nu le astâmpăra setea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu precizie la peste cinci sute de pași, dar puteau ajunge și ținte situate mai departe, la șapte sau chiar opt sute de pași. După-amiezile, Ștefănel Învăța să călărească În spațiul mic, cu zăpadă bătătorită, din poiana În care Își instalaseră iurta. Un exercițiu nu numai pentru el, ci și pentru cai, care trebuiau menținuți În formă pe timpul iernii. Amir Îi arătase cum se Încalecă dintr-un salt, fără scări, și cum se călărește pe stânga sau pe dreapta calului, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Nimeni și Îi coborâse Încet arcul, până când copilul Înțelesese că totul s-a terminat, apoi se aplecase asupra ursului ucis. Era un animal uriaș, matur, cu blană groasă și cu colți puternici. Nu putea fi cărat, la ora aceea, până la iurtă. De aceea, Amir Îl acoperise cu zăpadă și crestase un semn În arborele cel mai apropiat. Se Întorseseră printr-o Înserare grea, cu vânt spulberând zăpada, și ajunseseră la iurtă abia când Întunericul acoperise munții, iar Nogodar Întețise focul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
colți puternici. Nu putea fi cărat, la ora aceea, până la iurtă. De aceea, Amir Îl acoperise cu zăpadă și crestase un semn În arborele cel mai apropiat. Se Întorseseră printr-o Înserare grea, cu vânt spulberând zăpada, și ajunseseră la iurtă abia când Întunericul acoperise munții, iar Nogodar Întețise focul de afară, ca să fie văzut dacă, cumva, cei doi s-ar fi pierdut. La căldura iurtei, ascultând povestirea lui Amir, bătrânul tresărise de bucurie. Uciderea ursului de către un copil de nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mai apropiat. Se Întorseseră printr-o Înserare grea, cu vânt spulberând zăpada, și ajunseseră la iurtă abia când Întunericul acoperise munții, iar Nogodar Întețise focul de afară, ca să fie văzut dacă, cumva, cei doi s-ar fi pierdut. La căldura iurtei, ascultând povestirea lui Amir, bătrânul tresărise de bucurie. Uciderea ursului de către un copil de nici șase ani era Încă un semn trimis de Tengri. Micul Nimeni era, fără Îndoială, cel din imagine și va avea un rol hotărâtor În viețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Odată cu el, plecase Întreaga haită, iar urletele ei se auziseră, tot mai Îndepărtate, În necuprinsul Întunecat al pădurii. Cei doi Își continuaseră drumul, atenți la toate zgomotele muntelui. Dar tăcerea se Înstăpânise, din nou, ca o cupolă Înghețată. Ajunseseră la iurtă după miezul nopții, iar Nogodar deslușise această Întâmplare ca un nou semn, definitiv. Tribul Bordjighin, din care răsărise marele han Temudjin, devenit Ginghis, se trăgea din Lupul Albastru și Căprioara Sălbatică. Dintre neamurile mongole, el se Înrudea doar cu tribul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Nimeni aleseră doi brazi puternici, Îi tăiară și ciopliră din ei două tălpici de lungimea căruței. Spre seară, legară roțile să nu se miște și puseră dedesubtul lor tălpicile de sanie. Se culcară devreme și se treziră Înaintea zorilor. Strânseră iurta, Înhămară caii și urniră Încet căruța spre vârfurile din sud. Copilul privi cu părere de rău locul În care trăise aproape trei luni, unde Învățase să tragă cu arcul, să arunce pumnalul și să lupte cu sabia ca un luptător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
o cădere care le-ar fi putut rupe picioarele. Traversarea ghețarului le luă toată ziua. Abia după lăsarea serii valea redeveni mai Îngustă, iar În locul bucăților mari de gheață apărură din nou pădurile de brad. Nu mai puteau dormi În iurtă, așa că doi dintre ei dormeau În căruță, În vreme ce al treilea stătea de pază. Chiar dacă păreau a fi singuri În acest univers de gheață, Amir Îi convinsese că tăcerea nu Înseamnă totdeauna siguranță. Făcuse de strajă chiar și Nimeni, Înfofolit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
să coboare peste Cetatea Sorocăi și peste apele Nistrului, și peste câmpiile dinspre răsărit, presărate cu morți. Și o adiere răcoroasă sosi dinspre codrii Îndepărtați ai Moldovei, ca amintirea unei copilării albastre și uitate. * - Sain Bainuu! salută Amir, intrând În iurta lui Targutai, șeful bătrânilor din tribul Bordjighin. Ștefănel observă că Amir nu bătuse În stâlpul de la intrare ca să-și anunțe prezența, fiindcă un asemenea gest ar fi presupus că cei aflați Înăuntru ar fi putut să refuze vizita, iar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
intrare ca să-și anunțe prezența, fiindcă un asemenea gest ar fi presupus că cei aflați Înăuntru ar fi putut să refuze vizita, iar asta era insulta supremă În lumea mongolă. Ospitalitatea nu putea fi pusă niciodată sub semnul Întrebării. În iurtă se intra direct, iar primul pas În interior se făcea cu piciorul drept, trecând peste linia pragului. Călcarea pragului sau intrarea cu piciorul stâng dovedeau rea voință sau neglijență, iar vizita era sortită eșecului de la Început. Copilul Încerca să țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și calul său. Andà Însemna Încrederea absolută, până la jertfirea vieții. Nogodar Își coborâse mâinile uscate și aspre deasupra mâinilor celor doi, consfințind frăția. Apoi, Amir Îi destăinuise lui Nimeni tainele și ritualurile vieții din stepă. Să nu calci pragul unei iurte. Să nu intri cu piciorul stâng. Să nu intri niciodată prin sud, căci aceea este intrarea gazdelor, ci să intri pe la est, locul de unde răsare soarele. Să nu Întrebi dacă ești bine-venit, căci jignești gazda. Să nu-ți legi calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
stâng. Să nu intri niciodată prin sud, căci aceea este intrarea gazdelor, ci să intri pe la est, locul de unde răsare soarele. Să nu Întrebi dacă ești bine-venit, căci jignești gazda. Să nu-ți legi calul la intrarea dinspre sud a iurtei. Să nu treci, călare sau pe jos, peste un om dormind sau peste un cadavru. Să nu atingi un prizonier decât dacă ai ordin de la stăpânul tău. Să-ți alegi cu grijă prima soție și s-o furi, nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
toți locuitorii. Nu se mai auzise, În anii următori, nimic despre vreun strănepot al lui Temudjin, fiu al lui Baian, cel ucis de oamenii lui Toktao. - Sain Bainu! Bine ai venit! salută bătrânul Targutai, așezându-se În partea dreaptă a iurtei, pe o blană de urs. Lângă el, așezați direct pe jos, se mai aflau cinci bătrâni care priveau, aparent absenți, intrarea nou-veniților. Amir păși pe latura stângă a iurtei, În locul destinat de tradiție musafirilor. După el intrară, având grijă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ai venit! salută bătrânul Targutai, așezându-se În partea dreaptă a iurtei, pe o blană de urs. Lângă el, așezați direct pe jos, se mai aflau cinci bătrâni care priveau, aparent absenți, intrarea nou-veniților. Amir păși pe latura stângă a iurtei, În locul destinat de tradiție musafirilor. După el intrară, având grijă să nu atingă pragul, Nogodar și Ștefănel. Apariția copilului provocă un moment de rumoare printre mongoli, dar Amir se Înclină În fața lor și rosti un singur cuvânt: - Andà. Rumoarea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
tradiție musafirilor. După el intrară, având grijă să nu atingă pragul, Nogodar și Ștefănel. Apariția copilului provocă un moment de rumoare printre mongoli, dar Amir se Înclină În fața lor și rosti un singur cuvânt: - Andà. Rumoarea se potoli, iar În iurtă se Înstăpâni o liniște Încărcată de respect. Dacă Amir Baian, strănepotul lui Temudjin, Îl alesese pe acel copil străin, cu ochi albaștri, ca Andà, atunci frăția lor era sacră. Unde intra Amir, avea dreptul să intre și Andà. Fiecare putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
putea fi decât o singură situație care să ducă la frăția Andà: cea În care copilul salvează viața fratelui său mai mare, depășindu-și condiția de copil și făcându-se vrednic de prețuirea Eternului Cer Albastru. Dar tăcerea instalată În iurtă mai Însemna și altceva. Era o așteptare. Era, oare, Amir cel care credeau ei că e? Și dacă da, care erau gândurile lui? Cei trei se așezară pe blănurile așternute pe latura stângă a iurtei. Targutai luă o cupă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Albastru. Dar tăcerea instalată În iurtă mai Însemna și altceva. Era o așteptare. Era, oare, Amir cel care credeau ei că e? Și dacă da, care erau gândurile lui? Cei trei se așezară pe blănurile așternute pe latura stângă a iurtei. Targutai luă o cupă de airak și aruncă picături În cele patru colțuri ale iurtei, pentru Îmblânzirea spiritelor casei. Apoi Îi Întinse cupa lui Amir, care bău, dar n-o dădu mai departe celorlalți oaspeți, ci o Înapoie gazdei. Zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Amir cel care credeau ei că e? Și dacă da, care erau gândurile lui? Cei trei se așezară pe blănurile așternute pe latura stângă a iurtei. Targutai luă o cupă de airak și aruncă picături În cele patru colțuri ale iurtei, pentru Îmblânzirea spiritelor casei. Apoi Îi Întinse cupa lui Amir, care bău, dar n-o dădu mai departe celorlalți oaspeți, ci o Înapoie gazdei. Zâmbind mulțumit, Targutai luă cupa din mâna tânărului și o Întinse spre micul Andà. Ștefănel Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
genunchi, Întinzând către Targutai o cutie albastră. Acesta o luă cu ambele mâini și o așeză În dreptul lui. Ceilalți Înclinară capul a aprobare, și atunci Targutai Înălță cutia, Îi deschise capacul și o ridică sub gher, deschizătura circulară prin care iurta comunica direct cu Tengri. Privirile tuturor fură străfulgerate de strălucirea albastră a pietrei prețioase din montura vechiului inel, iar lumina se Întoarse reflectată spre cer. Inelul lui Ginghis-Han. Cei prezenți se Înclinară, atingând pământul cu frunțile. Targutai puse Înapoi capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
clanul lui Toktao. Nu va contesta stăpânirea marelui han al Hoardei de Aur, dar va ocupa locul pe care Îl merită, la dreapta acestuia. Tribul Bordjighin nu va mai trebui să trăiască În frică. Nu va trebui să-și cârpească iurtele vechi cu pâslă. Nu va trebui să se umilească nici În fața tribului Merkit, fratele său coborât din Lupul Albastru și Căprioara Sălbatică, nici În fața oggiraților, nici În fața tătarilor. Își va recăpăta dreptul la vânătoare pe malurile Kerulenului și dreptul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Sălbatică, nici În fața oggiraților, nici În fața tătarilor. Își va recăpăta dreptul la vânătoare pe malurile Kerulenului și dreptul la formarea de războinici ai săi. Va respecta legile șamanului Utoula și legile marelui Ginghis-Han, Înscrise În Yassa, cartea de căpătâi. În iurtă se lăsă din nou liniștea. - Și cum ne va aduce Înapoi urmașul lui Temudjin aceste drepturi furate? Întrebă Targutai. - Prin luptă, răspunse, sec, Amir. - Nu putem strânge decât cincizeci de luptători, vorbi unul dintre bătrânii așezați În dreapta iurtei. Ail-urile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
căpătâi. În iurtă se lăsă din nou liniștea. - Și cum ne va aduce Înapoi urmașul lui Temudjin aceste drepturi furate? Întrebă Targutai. - Prin luptă, răspunse, sec, Amir. - Nu putem strânge decât cincizeci de luptători, vorbi unul dintre bătrânii așezați În dreapta iurtei. Ail-urile noastre sunt sărace și pustii. Copiii noștri sunt luați În oastea lui Toktao. N-au mai rămas decât cei pe care am reușit să-i ascundem În păduri. - Cincizeci sunt destui, spuse calm Amir. Chemați-i mâine, la răsăritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]