96 matches
-
tot luăm startul magazine cu cărți biblioteci zeci de rînduri de piei nerușinarea cîtorva generații pierdute ce moșteniri fastuoase cînd lava vulcanului se va fi răcit În cerc pașii reintră În buestru doar ecoul copitelor În ochiuri de gheață În iurte tîrzii candelabre sleite aș lătra cu balenele În pustiuri acvatice aș ninge cu toate minciunile lumii deasupra acestui hipodrom din care n-am Înaintat nici un pas. Dar de fapt ce ar trebui cu adevărat să mă preocupe, mișcarea inutilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fi rămas și nu am fi fugit din calea celor ce ne-au cotropit, eram plecat de mult în altă viață, așa cum cei mai mulți din neamul meu s-au dus,când cei ce fără Dumnezeu i-au pus să-și sape iurtele în gheață. De-am fi rămas...Dar am fugit de-orori, căci fuga-i sănătoasă uneori !... Anatol Covali Referință Bibliografică: De-am fi rămas / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1721, Anul V, 17 septembrie 2015. Drepturi de
DE-AM FI RĂMAS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365554_a_366883]
-
excesiv de rațională, altfel gata în orice moment să mă lepăd de sine precum această fereastră deschisă spre vid prin care nici salcîmii albi de Kamceatka nu mai sînt în stare să vadă lucrurile așa cum sînt cine știe pe unde în iurtele albe ca varul un început tăcut de lume, din aer, din pietre sau invers așa cum tot ce există mă conține și mă doare îmi intră în ochi, între cuvinte, dovadă că n-are sens să neg ceea ce gîndul ca orice
PEISAJ SCUFUNDAT ÎN SOMN de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355390_a_356719]
-
Acasa > Strofe > Amintire > LUI CONSTANTIN Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1759 din 25 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Prietene, viața este scurtă Și n-ai nevoie a te plânge, Tu n-ai trăit ca alți-n iurtă, Din starea ta, cultură curge! Stare ai că poți vedea Ce frumuseți are Pământul, În Tenerife ai putut revedea, Visuri ieri, azi ai cuvântul! Atlantic și Canare-ai străbătut Pe întinse frumuseți vulcanice, In mii de file ai țesut Vise ieri
LUI CONSTANTIN de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369847_a_371176]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > REVERIE DE IARNĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 460 din 04 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului REVERIE DE IARNĂ Pomii albi de porțelan, Îmbrăcați în alb-bumbac, Ca mirese inocente, În iurtele din Kazahstan. Dealul plin de gălăgie, Multe sănii și copii, Câmpul alb - o reverie, Ale iernii bucurii. Un bunic și o bunică, Trag de sănii minuscule, Un nepot sau nepoțică, Puteri? Nu sunt destule! Referință Bibliografică: Reverie de iarnă / Mihai
REVERIE DE IARNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358867_a_360196]
-
noi, se compară cu izuba „soare“ în kirundi (Ruanda) cu u > y că în tu > ty, dum > dym „fum“ etc. și cu dispariția lui i (a, y). De aici să vină și izba „casă“ la ruși? Desigur rotundă cum sunt iurtele siberiene și casele la africani. Aici și izbuti, izbândă, izbăvi = salva (și acest verb e în legătură cu soarele sal în gâro, nu cu sol din latină!) Izbândă înseamnă „victorie“ or soarele e neînvins (sol invictus). Izuba din kirundi se compară cu
FAMILIA SEMANTICĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359836_a_361165]
-
Și emoții cu sistole Axul lumii se înclină Și aleargă după fluturi, După oști din care scuturi Dozele de cocaină Viață lungă, viață scurtă Lumea duce iar război Celor care ca și noi N-au nici turtă, n-au nici iurtă Referință Bibliografică: Plouă noaptea cu parole / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 629, Anul II, 20 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PLOUĂ NOAPTEA CU PAROLE de ION UNTARU în ediţia nr. 629 din 20 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343827_a_345156]
-
transă, șamanul, epuizat, se retrage În spațiul său. Cazul de mai jos ne oferă un exemplu elocvent, Între multe altele posibile, de sesiune șamanică: Iată descrierea clasică a unei ședințe la iakuți, făcută de Sieroszeweski. Ședința are loc seara, În iurtă, vecinii fiind invitați să ia parte. Uneori, stăpânul casei face două noduri din două curele zdravene; șamanul și le leagă de brațe, iar ceilalți le apucă de capete, pentru a-l ține pe loc, dacă spiritele ar Încerca să-l
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ar Încerca să-l răpească. Șamanul ș...ț Își pune costumul și Începe să fumeze. Bate toba, dar foarte Încet. Ceva mai târziu se face palid, Îi cade capul cu bărbia În piept, i se Închid ochii pe jumătate. În mijlocul iurtei se Întinde o piele de iapă albă. Șamanul bea apă proaspătă și se lasă pe vine În cele patru puncte cardinale, scuipând apa la dreapta și la stânga. În iurtă domnește o liniște deplină. Ajutorul șamanului aruncă În foc câteva fire
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu bărbia În piept, i se Închid ochii pe jumătate. În mijlocul iurtei se Întinde o piele de iapă albă. Șamanul bea apă proaspătă și se lasă pe vine În cele patru puncte cardinale, scuipând apa la dreapta și la stânga. În iurtă domnește o liniște deplină. Ajutorul șamanului aruncă În foc câteva fire de păr de cal, peste care presară cenușă. Atunci se lasă un Întuneric de nepătruns. Deodată se aude nu se știe de unde un țipăt ascuțit, intermitent, pătrunzător ca scrâșnetul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
invocă apoi ajutorul lui amagat și al spiritelor, care nu se grăbesc să-l asculte: șamanul le roagă, ele Întârzie. ș...ț La sosirea lui amagat, șamanul Începe să sară, făcând mișcări iuți și violente. După aceea se așază În mijlocul iurtei, focul este din nou aprins, iar șamanul bate iarăși toba și dansează. Sare În sus la o Înălțime care atinge uneori șase picioare. Strigă În delir. Se oprește din nou, intonează cu voce gravă și joasă un imn solemn. Urmează
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și, fără să Își Întrerupă blestemele, Îl alungă, Îl scuipă din gură, Îl lovește cu piciorul, Îl alungă cu mâna, suflând peste el. Aici Începe călătoria extatică a șamanului, care trebuie să Însoțească În cer sufletul animalului sacrificat. Afară, lângă iurtă, sunt Înfipți trei copaci fără crengi: cel din mijloc este un mesteacăn, În care se pune un alcion mort. La răsărit de mesteacăn se așază un țăruș cu un craniu de cal Înfipt În el. Cei trei copaci sunt legați
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de stepă nomad, erau mari crescători de animale, mai ales cai, aveau nevoie de pășuni întinse și spații pentru iernatul animalelor, precum stepele nord-pontice (de la Marea Neagră) și pusta panonică dintre Tisa și Dunăre. Principalul tip de locuință la avari era iurta (cortul), fiind preferate zonele joase de câmpie, bogate în surse de apă. Treptat, în cursul secolului al VII-lea, locuința se va stabiliza, înfiripându-se așezări mari sau mici. Expedițiile de pradă și subsidiile bizantine au dus la acumularea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
câmpie „curge spre un asfințit necunoscut”. În volumul Stâlpi (1974) se întâlnesc versuri pe ritmuri populare mai jucăușe, nici ele debordând de optimism. Altele, în stil pillatian, sunt mai degrabă niște parodii: „Ieșiți și din metrouri, și târlă și din iurtă / În iarba cea mai verde ne tăvălim acum / Și-aflăm în timp ce râdem ca-n alte ere cum / mesajele din cosmos ne gâdilă pe burtă.” Tipică din nou pentru „câmpia eternă” este însă evoluția, ascensiunea cârtiței pe sub pământ, de unde iese la
ALBOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285227_a_286556]
-
un text „comandat”, M. nu mai este cel dinainte, nu mai e constrâns să facă „geografie” și „etnografie”, nu mai este zorit, grijuliu să numere verstele dintre două sate, să nu scape vreo populație dintre cele ce se mutau cu iurtele pe malurile fluviilor și să afle dacă plătesc sau nu „bir” țarului, abia având vreme să semnaleze câte un „loc” ingnorat de geografii consultați îndeobște. Se mișcă acum mai liber și se „amestecă” mult mai des în text. Îi istorisește
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
presa, cinci sute de miliarde: obiecte de inventar, calculatoare, faxuri, telefoane, covoare. Situație de neimaginat Într-o lume civilizată, ce prezintă un proiect de integrare europeană. Acești oameni se comportă ca Într-un fel de Mongolie, cărându-și după ei iurta În locul În care se găsesc. Vladimir Tismăneanu: Eu am citit că În Mongolia lucrurile merg bine! Mircea Mihăieș: Dar la noi nu merg?! Vorbim, desigur, de o Mongolie metaforică, medievală. Există evaziune fiscală la scară națională și măsuri aberante susținute
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
la picioarele acestui stâlp central, ceea ce arată cât de importantă este funcția sa rituală. Același simbolism s-a păstrat la păstorii crescători de animale din Asia Centrală, însă locuința cu acoperiș conic sprijinit pe un stâlp central fiind aici înlocuită de iurtă, funcția mitico-rituală a stâlpului este preluată de deschizătura din partea de sus, prin care iese fumul. La fel ca stâlpul (Axis mundi), copacul cu crengile tăiate, al cărui vârf iese prin deschizătura din acoperișul iurtei (și care simbolizează Arborele cosmic) reprezintă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
stâlp central fiind aici înlocuită de iurtă, funcția mitico-rituală a stâlpului este preluată de deschizătura din partea de sus, prin care iese fumul. La fel ca stâlpul (Axis mundi), copacul cu crengile tăiate, al cărui vârf iese prin deschizătura din acoperișul iurtei (și care simbolizează Arborele cosmic) reprezintă o scară care duce la Cer și pe care urcă șamanii în călătoria lor către înalt, luîndu-și zborul prin acea deschizătură din acoperiș.22 Stâlpul sacru, aflat în mijlocul locuinței, se mai întîlnește în Africa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
posibilitate de comunicare cu zeii; pe scurt, acolo unde este cel mai aproape de zei. Am văzut că simbolismul Centrului Lumii nu privește doar țările, cetățile, templele și palatele, ci și cea mai modestă locuință omenească, de la cortul vânătorului nomad până la iurta păstorului și casa cultivatorului sedentar. Cu alte cuvinte, un om religios se află în Centrul Lumii și totodată la izvorul realității absolute, aproape de "deschiderea" care-i înlesnește comunicarea cu zeii. Pentru că așezarea într-un loc, locuirea într-un spațiu înseamnă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
palatele capitalei turcești, cineva Încercase și reușise Îndepărtarea lui. Putea fi o măsură definitivă sau temporară, acest lucru era mai puțin important. Dar devenea tot mai limpede că, dacă nici un lucru misterios nu intervenea, șederea lui și a războinicilor În iurtele de pe valea Kerulenului se putea prelungi la infinit. Și nu știa dacă acesta era un lucru bun sau rău. În definitiv, nu visase să ajungă un războinic pe meleaguri străine, ci visase să redea tribului Bordjighin demnitatea de odinioară. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dușmani. Tengri se dovedea senin. Și totuși, la mijlocul acelei veri toride care transforma stepele În imagini Înșelătoare ale unei lumi ce tremura ireal În aburii depărtărilor, un călăreț se ivise, ca o apariție firavă, imposibilă, la linia orizontului. Ajunsese la iurta lui Amir după Încă două ore de galop, asudat, prăfuit și extrem de agitat. Purta semnul șarpelui și săgeții și fusese trimis de grupul celor patru Cuceritori. Nu avea nici un mesaj scris, căci reținuse exact ce are de spus. Și spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
repetă Alexandru. Jură că tot ce ai spus e adevărat. Jură pe ce ai mai scump. Pe Tengri, Eternul Cer Albastru, divinitatea voastră, a mongolilor de dincolo de munții Altai. Jură pe spiritele munților și pe cercul pe care sunt construite iurtele voastre. Nici de această dată tătarul nu răspunse. Dar, cu un gest lent, ca să nu fie suspectat de Apărători, duse mâna la piept și scoase un răvaș. - Aceasta, spuse mesagerul, este scrisoarea pe care fiul cel mic al căpitanului Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
l-a priceput, Kirghizul! Și m-a lovit cu pistoloiul În cap... Am dat să mă apăr, m-am apărat cam... energic, oricum, cred că abia l-am atins, el s-a pus pe zbierat, de parcă i-aș fi dărâmat iurta și i-aș fi Înjunghiat cămilele - mama lui de de-de-de poncișat... Au auzit cei doi din casă, au venit, fuga și... Așa a fost... - Te-a lovit și Sapșa? - Nu-mi mai aduc aminte bine, dar cred că nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
palat vremelnic, la doi pași de reședința lui Abu Taher. În trecut, suveranii rămâneau În interiorul fortăreței, dar, fiind din cale-afară de dărăpănată În urma luptelor recente, trebuise să se renunțe la ea. De atunci, numai garnizoana turcească Își ridica uneori acolo iurtele. Văzând starea prea puțin binevoitoare a suveranului, Omar ezitase să se ducă la palat spre a-i prezenta omagiile, dar cadiul Îl obligase s-o facă, fără Îndoială În speranța că prezența eminentului său prieten ar putea constitui o schimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aviditate fiecare detaliu. La primirea mesajului lui Toghrul, care-i cerea mâna fiicei sale Sayyeda, califul se albise, pur și simplu, la față. Nu se retrăsese bine emisarul sultanului, și Cârmuitorul Dreptcredincioșilor a izbucnit: — Turcul ăsta, de-abia ieșit din iurtă! Turcul ăsta, ai cărui părinți, până mai ieri, se prosternau În fața cine știe cărui idol și zugrăveau pe steagurile lor râturi de porc! Cum Îndrăznește oare s-o ceară În căsătorie pe fata Cârmuitorului Dreptcredincioșilor, coborâtă din stirpea cea mai nobilă? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]