102 matches
-
grămadă de trunchiuri de pin. Câteva erau deja curățate de crengi, dâre de rășină sclipeau pe miezul lor trandafiriu, ca niște picături de miere. Imaginea acelui lemn deschis la culoare, gata să se înalțe în chip de perete al unei izbe, era o făgăduială de fericire. Sărmana cu duhul dormea cu gura întredeschisă, de parcă ar fi avut de gând să anunțe ceva. Mâna ei continua, în somn, să frământe comorile de sticlă risipite peste pânza roasă a rochiei. Ajungând la Dolșanka
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ochilor era câinele, ghemul acela roșcat cu spinarea zdrobită... Și tot astfel, într-un alt loc, iarba încâlcită, moale, răsunând de un bâzâit leneș de gâze, iarba unei veri radioase care continua de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, alături de izbele care ardeau și în care țipau oamenii închiși înăuntru. Soldații din detașamentul lui se ascundeau într-o viroagă, cu puștile azvârlite pe jos, fără nici un cartuș. Aerul cald, impregnat de aroma florilor, devenea deja mai dens din pricina efluviilor înțepătoare ce
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Trecu de tufișul de la marginea satului, mai trase o dată de poalele tunicii și se opri brusc, apoi alergă și se opri iarăși. Ceea ce văzu nu-l înspăimântă, atât de adâncă era liniștea. Verdeața livezilor sălbăticite acoperea aproape în întregime rămășițele izbelor prefăcute în scrum. Copacii crescuseră la întâmplare, de-a curmezișul uliței, rupându-i linia dreaptă. Dolșanka nu mai exista. Dar ruinele ei nu aveau violența unei distrugeri recente. Ploile spălaseră de multă vreme negreala pereților arși, bălăriile ascundeau pietrele temeliilor
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
împreună cu o echipă fire electrice de-a lungul drumurilor), se afunda în acel trup, în aburul dulceag al cartofilor fierți, și se bucura din plin că putea trăi, fără altceva decât carnea grea a acelor sâni și mirosul stătut al izbei aflate la marginea unei reședințe de județ. Doar de două ori se îndoi de fericirea asta. Într-o seară, se uita la femeia care amesteca cu lingura conținutul unei tigăi mari, din care urca mirosul de grăsime încinsă al bucăților
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
tăcere unei confuze iertări. Concubina lui îi reamintea, prin însăși infidelitatea ei, de timpul războiului. Ea continua să trăiască în acel timp. „La fel ca mine“, își spuse. Dimineața, dorința de răzbunare fu mai puternică decât rațiunea. Se întoarse la izba pe care o găsi goală. Femeia plecase la muncă, lăsându-i o cratiță cu cartofi. Scoase cartușele din pistolul automat, hotărât să le pună în sobă, închipuindu-și cu o bucurie răutăcioasă focul de artificii care s-ar fi aprins
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
subit: sfârșitul povestirii îmi era deja cunoscut. Știam deja ce avea să se întâmple cu soldatul, cu soția lui, cu copilul lor... Povestea îmi fusese încredințată cu mai bine de un an în urmă, într-o seară de iarnă, în izba cea mare și neagră, în ziua în care strigătul unui adolescent fusese cât pe ce să mă ucidă: „Taică-tău împușcat ca un câine de mitraliori...“ De atunci, de la o sâmbătă la alta, povestirea continuase oferindu-mi ceea ce-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
internă de Partid pentru grupul parlamentar al POUP nr. 2/89”), Varșovia, 28 septembrie 1989, Document nr. 75, În op. cit., p. 471. Ibidem. Ibidem, p. 472. Cf. Tygodnik Solidarnosc nr. 46, 16 noiembrie 1990. Cf. Rzeczpospolita, 14.XI.1990. Najwyzsza Izba Kontroli: Informacja o wynikach kontroli powiazan przedsiebiorstw panstwowych ze spolkami prawa handlowego (Camera Superioară de Control: Relațiile Între Întreprinderile de Stat și societățile de drept comercial: rezultatele controlului), Varșovia, Nr. Evid. 76/80A/89, noiembrie 1989. Ibidem, p. 3. Ibidem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
mărginită de ape și care leagă două zone de uscat mai întinse (două continente, două insule, o peninsulă de un continent, ș.a.); exemplu: istmul Suez, care leagă Peninsula Arabia de Africa; cel mai lung istm este Tehuantepec: 210 km (America Centrală). IZBĂ locuință construită din bârne în taiga (pădurea de conifere din Siberia). IZOTERMĂ linia care unește punctele cu valori egale ale temperaturii aerului. IZVOR punctul de ieșire naturală a apei dintr-un strat acvifer, la suprafața scoarței. ÎNGHEȚAT (OCEANUL) oceanul cu
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
amintirile. Influența negativă a "bătrânului întunecat" constituie o anticipare a episodului teribil reprezentat de moartea Matrionei, de care el se va face vinovat prin insistența de a-i lua casa, nu după mult timp de la această vizită. Faddei va muta izba într-un sat vecin, pentru fiica sa Kira, cea care fusese crescută de Matriona, iar acest plan destabilizează profund viața Matrionei: "Chiar și pentru mine, un chiriaș, era dureros gândul că or să înceapă să scoată scândurile și să smulgă
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
mediu și i-a cunoscut pe oamenii respectivi: Astfel, plânsul surorilor era un plâns acuzator la adresa rudelor din partea soțului: nu trebuiau s-o pună pe Matriona să dărâme casa. Iar sensul ascuns era: Oți fi luat voi casa mare, dar izba nu v-o mai dăm!) Și din toate bocetele astea se desprindea răspunsul: n-avem nici o vină în moartea ei, iar în ceea ce privește izba, mai vorbim noi!296. O situație asemănătoare, în care naratorul "traduce" discursul personajului, apare în romanul Primul
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
pună pe Matriona să dărâme casa. Iar sensul ascuns era: Oți fi luat voi casa mare, dar izba nu v-o mai dăm!) Și din toate bocetele astea se desprindea răspunsul: n-avem nici o vină în moartea ei, iar în ceea ce privește izba, mai vorbim noi!296. O situație asemănătoare, în care naratorul "traduce" discursul personajului, apare în romanul Primul cerc, în scena în care Volodin, proaspăt arestat, protestează cu argumentul că nu i-a fost dovedită vinovăția. Personajul spune, de fapt, că
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și sufletește, epuizată fizic și năucă de durere, cățeaua se întoarce, cu ultimele puteri, spre ograda fiorosului ei stăpân, unde o aștepta culcușul pustiu, când: Deasupra casei i-apăru pe zare, În locul lunii, unul din căței. Lesnea Luna sus, deasupra izbei, I se păru unul din puii ei. Blaga I se păru că luna pe casă ivită E unul din cățeluși. I. Olteanu Disperarea eternului și universalului sentiment matern călcat brutal în picioare naște încă o dată, resuscită pe unul din căței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fast fantasmagoric-explicativ, augmentat pînă la un soi de enciclopedism al posibilului, reflectă o povară a latențelor ce se străduiesc și nu izbutesc niciodată pe deplin a se actualiza): "Un iz e, totdeauna, de ceva... Un iz de izmă; sau de izbă, - de izbă cu pămînt pe jos. O izbă fără izbăvire, pradă vizibilei izbeliști. Un iz de izbă năpădită de buruienile grădinii,-n care se uscă pătlăgeaua, tomata, roșia, paradaisa. Un paradis de care-i sigur că se alege paradiciul. Pătlăgeaua
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
augmentat pînă la un soi de enciclopedism al posibilului, reflectă o povară a latențelor ce se străduiesc și nu izbutesc niciodată pe deplin a se actualiza): "Un iz e, totdeauna, de ceva... Un iz de izmă; sau de izbă, - de izbă cu pămînt pe jos. O izbă fără izbăvire, pradă vizibilei izbeliști. Un iz de izbă năpădită de buruienile grădinii,-n care se uscă pătlăgeaua, tomata, roșia, paradaisa. Un paradis de care-i sigur că se alege paradiciul. Pătlăgeaua e pătlagină
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
enciclopedism al posibilului, reflectă o povară a latențelor ce se străduiesc și nu izbutesc niciodată pe deplin a se actualiza): "Un iz e, totdeauna, de ceva... Un iz de izmă; sau de izbă, - de izbă cu pămînt pe jos. O izbă fără izbăvire, pradă vizibilei izbeliști. Un iz de izbă năpădită de buruienile grădinii,-n care se uscă pătlăgeaua, tomata, roșia, paradaisa. Un paradis de care-i sigur că se alege paradiciul. Pătlăgeaua e pătlagină, acum, paradaisa s-a părăginit" (Iz
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
se străduiesc și nu izbutesc niciodată pe deplin a se actualiza): "Un iz e, totdeauna, de ceva... Un iz de izmă; sau de izbă, - de izbă cu pămînt pe jos. O izbă fără izbăvire, pradă vizibilei izbeliști. Un iz de izbă năpădită de buruienile grădinii,-n care se uscă pătlăgeaua, tomata, roșia, paradaisa. Un paradis de care-i sigur că se alege paradiciul. Pătlăgeaua e pătlagină, acum, paradaisa s-a părăginit" (Iz). De la registrul indigen se trece, reminiscență a compensatoarei reverii
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
foarte afectați, ci datinile din ce în ce mai golite de sens ale ritmurilor naturii; Sima și nepotul ei, băiatul din flori al unei odrasle mute și nimfomane; bătrîna Nastasia care "vorbește în dodii"; Katerina, mama abandonată de Petruha cel convertit, care dă foc izbei părintești dintr-un exces de zel tovărășesc. Toți aceștia sînt cei care "nu se lasă duși" și pentru care se organizează un fel de expediție oficială de evacuare ce eșuează într-o ceață neverosimilă. Conflictul nu este de fapt unul
Despărțirea de Matiora by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17160_a_18485]
-
un critic de la Scânteia l-a amenințat că dacă nu-și însușește realismul socialist să se... spânzure, Camil Ressu, care declara, cu un curaj desăvârșit, că nu trebuie să fie urmat în artă exemplul celor care "abia au ieșit din izbe". Dintre scriitorii pe care i-a cunoscut, prezentați cu portrete coerente ori numai cu câteva linii, se reține portretul lui Petru Dumitriu, în postura sa de director la ESPLA, care rezolva totul prin telerfon cu mai-marii zilei: ŤFă-mi legătura cu
Întâmplări cu adevărat importante by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7625_a_8950]
-
două, și o rusoaică mai tânără, foarte cooperante toate, că nu le amenința nimeni că dacă vorbesc cu un străin/o străină le înghite Gulagul, chiar și pe vremea post-Stalinului, îl recunosc și, fericite, nevoie mare, o ghidează către o izbă destul de răsărită, de fapt o mizerie, dar raportată la mizeria sovietică știută e lux, unde o jună cu ochi albaștri, foarte gospodină, întinde sau ia de pe o frânghie niște rufe. Se uită ele ce se uită una la alta, cam
A ști sau a nu ști by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2772_a_4097]
-
iubire, nu, dimpotrivă. Deși familia se mută, alături de altele muncitorești, doar era dictatura proletariatului, nu?, într-un fel de sărbătoare de neuitat (vai), obișnuită și pe la noi pe vremea lui Dej, într-un bloc nou, la oraș, adică gata cu izba, el rămâne tot trist și abătut, ceea ce hazeaica și observă. Finalmente îi vedem pe cei doi în fața unei tovarășe severe, cerând - ce credeți? pașaport? nu - bilet de avion pentru Italia, că, pasămite, pașaport aveau. Deci nu tu viză de ieșire
A ști sau a nu ști by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2772_a_4097]
-
uzul familiei, - par egzamplu: / Alonso, Victor, Peter, August, James, / Sau Jonathan, sau George, - mai scurt, mai amplu, / La care, însă, toți rîvnesc intens" (T.S. Eliot). Sau cu o pasională aură a amintirii: "Cîte pisici, cîte pisici pe lume! / Inumerabile... În izba noastră/ Mirosea a mazăre și,-anume / Mie,-n geam, o stea-mi bătea, albastră. Trecutul mi-l aduc aminte vag, / Pe lavița de lemn cu iz de mintă, / Torcea, în murmur lung, pisoiul drag / Și mă privea cu ochii galbeni
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
cartierul sumbru care găzduiește filosofia germană, parcul infinit, cu castele și biserici, unde repauzează literatura engleză; bulevardul tăiat în apropierea unei plaje între faleză și junglă, unde se lăfăie literatura sud-americană; forme solide și zgârie-nori, de unde primesc tomurile literaturii nord-americane; izbe neîngrijite și aromate în care ne așteaptă literatura rusă și Cinghiz Aimatov; o dărăpănătură, într-o mahala, unde bântuie poemele și povestirile lui Poe; localuri cu pahare pline de absint, pe tejghelele cărora flutură filele cărților lui Baudelaire, Rimbaud și
Biblioteca lui Noe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13417_a_14742]
-
Este a treia carte a romancierului rus stabilit la Paris, precedînd-o pe aceea - Testamentul francez - care-i va aduce Premiul Goncourt. O istorie, probabil, autobiografică, despre trei adolescenți care trăiesc într-un sat izolat din Siberia, în plină taiga, în izbe pe care deseori le acoperă zăpada, fără multe legături cu lumea exterioară și, în orice caz, nu cu altă lume decît aceea a Imperiului, monotonă, repetitivă, fără mari evenimente. În restrînsul lor univers pătrund, la un moment dat, lecturile Olgăi
Puterea artei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15581_a_16906]
-
nepăsători la zbieretele lor și-i făcuseră mucenici, trăgîndu-i în țepe și jupuindu-i, dar în târziul nopții părea a nu mai fi rămas nimeni cu viață-n el în tot satul. Atunci puseră foc la case, și cincizeci de izbe porniră deodată să fumege și să scoată limbi roșii ca balaurii din icoane. Doar bisericuța din mijlocul satului rămăsese neagră și tăcută, cu acoperișul ei drept de olane, pe care începuse să se-aștearnă, ca un chenar de argint, zăpada
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
părea albastră. Doi sau trei plopi desfrunziți se desprindeau, ca de cărbune, pe cerul înnorat, roșu, prevestind o nouă ninsoare. Rotunjite și strâmbe, casele păreau niște ouă adunate în jurul clostii semețe a bisericii. Prin case, mai nici o lumină, doar o izbă mai depărtată luminată ca ziua. Se gândi că o fi crâșma, dar nu era decât casa încăpătoare a unui gospodar, unde-n noaptea aceea se ținea un vapor. Și cum a doua zi era Sf. Vasile și flăcăul avea ceva
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]