5,195 matches
-
meargă-n exil). Acest exil misterios, decis de străfunduri abisale, naște, firește, o reacție nostalgică, o așteptare. Așteptarea reîntoarcerii la făgașul originar s-ar cuveni să fie antidotul său măcar în plan afectiv, o alinare în sine. Dar ea se izbește de enormitatea dezamăgirii, de proporțiile catastrofice ale prăbușirii, așa încît e blocată chiar în mecanismul propriu: "ce-ar putea să se uite/ ce-ar putea să se retragă/ ce-ar putea să intre în secetă/ ce-ar putea să revină
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
familie se lipsise doar tatăl lui Leandru, care nici nu voise să audă de construirea vreunei case. - Cînd intru în Viena sau Budim printre atîtea clădiri înălțate cu nemiluita oriunde se nimerește, mă pierd pe loc și abia cînd mă izbesc de Dunăre, unde știuca stă de proastă din februarie, știu unde sunt și cine sunt. Însă, Cihoricii n-au știut niciodată unde le e tatăl familiei și din ce trăiește. I-au spus doar că trăiește din apă și din
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
în jocul său care indică o transcendență coruptă, demonizată. Deviza e, aici, "inutilitatea", exprimată nu fără adaosul unui gest de groasă sfidare plebeiană: "inutile sînt toate îmi zic/ pe o coajă de pîine picură mierea de viespi/ muște fosforescente se izbesc/ de sticla ochelarilor/ tăi// o criză de nervi/ depeșa diavolului în vînt/ violoncelul vecinului s-a evaporat/ în propria-i muzică// unde este/ puterea magică a tranzacției/ false sînt iscăliturile îngerilor pe ziduri/ stelele perforează pagina de ciment// tu iscălește
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
cu și mai multă siguranță. - Sigur că-ți pot da o explicație. Era o noapte călduroasă, dar pe verandă se făcuse răcoare. Se auzea susurul râului pe prund. Pe masă cădea din când în când câte un fluture care se izbea de lampă și rămânea câtva timp zăpăcit, dând disperat din aripi. Căutătorul de minuni a scos caseta din aparat, a întors-o și a apăsat din nou pe clape. - Nu spun că explicația mea este cea corectă, dar vă asigur
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
vedeam Ialomița, altfel, de sus în jos, cum treceam peste podul de vase legănându-se și scârțâind ușor... De văzut, nici păduri nu mai văzusem. Eram la doi pași de Speteni. Treceam printr-o pădurice deasă, ale cărei rămurele te izbeau în trecere peste față dacă nu înaintai cu cotul în sus, cum făcea, masiv, Garabet. Era prin luna mai, de Sfântul Constantin. Țin minte că Mița mă pupase cu foc, făcându-mi urări. În sat ajungând, trăseserăm la neamurile ei
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
întreagă rețea de complicități de pe urma cărora avem procurori care par și uneori sînt înțeleși cu infractorii, polițiști care fură sau acoperă hoții dovedite și judecători care măsluiesc procese. Toate astea au un trecut care supraviețuiește, un trecut de care ne izbim azi, confundîndu-l cel mai adesea cu ticăloșiile de ocazie ale tranziției. Dacă n-ar fi fost tenacitatea fiului lui Gheorghe Ursu, pe care nu l-a descurajat nici una dintre piedicile puse în calea voinței sale ca Justiția să-i pedepsească
Și totuși unde au fost coloneii Creangă și Stănică? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13446_a_14771]
-
deduce din această savuroasă scenă de bătaie: „Execut fulgerător un myo sho, dar m-a ginit, era vulpoi! Parează cu un kakuyu-matsu, deșirîndu-se prin aer ca o brezaie și-mi întoarce un fukito. Mă prind la timp (...) și zbang! îi izbesc în umăr o thamisho-ta kai. Amortizează, ghiolbanul, trece mișto din izazura în samuro, intră în bush-quin și finalizează spre plexul meu kazuka în foarfece, cu fandare. (...) Eu făceam «Ha!», el făcea «Ha!». Dom’le, și cînd ziceam « Gata, l-am
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
cum se spune despre sfinți, greu de uitat. Mi-a spus cîteva cuvinte în italiană (soția îi era, de altfel, italiancă) și pronunția îi era de-a dreptul muzicală... (...) Venise în Capitală pentru Brâncuși - un colocviu sau o conferință. Mă izbea masivitatea lui, care, corelată cu barba și cu paltonul lung ca o dulamă călugărească, te trimitea lesne la analogii cu Tolstoi și cu Gala Galaction. Îmi adusese o carte a sa, apărută în anii ’40, despre compozitorul de avangardă Erik
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
unei înclinații maniheiste în înțelegerea fenomenelor politice, de persistența - pe fondul eternei invidii omenești - a urii față de cei bogați și mai ales față de cel bogat și străin, o ură remanentă, din spuma căreia s-a născut făptura de care te izbești azi la tot pasul în România”. Desigur, „omul nou”, nostalgic al „gloriei” socialismului „invincibil” și resentimentar în raport cu tentativele de reîntoarcere la normalitate. Culpa literatorilor înfeudați producției comandate de partid nu e defel neglijabilă: „S-ar zice că autorii poeziilor și
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
nici automatizat, în el jucând un rol important Ideea nu conceptul, a cărui formare și utilizare poate fi modelată și automatizată deoarece cantitativul măsurabil (chiar dacă în mod statistic) joacă un rol decisiv. Recunoașterea automată a formelor (vizuale sau auditive) se izbește ca de un zid de această problemă: forma este esență nu cantitativ pur, deși este necesară o mare cantitate de muncă conștientă pentru surprinderea esenței. Ștefan Gavat, inginer electronist
Voci din public () [Corola-journal/Journalistic/13605_a_14930]
-
amintesc ceva amuzant/ o întîmplare roză și oricum bună de/ potolit singurătatea/ Numai că dintr-odată ochii mi s-au împăienjenit/ și mi s-a făcut milă de mine/ ca și cum aș trece pe strada mare/ și toți trecătorii m-ar izbi cu pietre” (Aniversare cu pietre). Poetul nu ezită a-și mărturisi eșecul, a se autoflagela printr-o confesiune aparent flegmatică, însă necruțător tăioasă în fond: „N-am fost niciodată victorios. De fiecare/ dată gloria mi-a scăpat printre degete/ Acum
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
mult cu a unui garaj, a unui atelier de tinichigerie, unde roiesc tot felul de inși îmbrăcați de lucru... Ies. Am, neliniștitoare, senzația aceea că nu poți ajunge cu nici un chip la miezul rațional, uman al ființei cuiva, că te izbești, din stîngăcie, din insuficientă atenție, de membrana groasă a unui ego cît universul, comprimat în spațiul îngust al unei biete cutii craniene, ce nu poate primi nimic înăuntru, fiindcă nu mai încape nimic acolo, nu poate decît să trimită în
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
flăcări/ Pe pământul arzând./ Ardea pământul mereu,/ Vulcanic ardeau stelele,/ Visele... visele.../ Cealaltă jumătate de flacără zbura,/ Aripi creșteau prin locurile/ Unde ea ardea pământul,/ Aripi creșteau cu fața la lună/ Aripi creșteau pe unde zbura/ Și-n nebunia ei mare se izbi/ De cealaltă jumătate a ei./ Și-n această ardere de jertfă/ Flacăra deveni rotundă". Precizăm că nu doar de dragul distihului final am transcris tot poemul, ci și pentru a i se observa hibele, excesele, stângăciile demonstraței. Sigur că lumea poate
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
un Tudor Țopa sau la umorul fantast, plonjînd cu voluptate în gratuit, al lui Costache Olăreanu, autorul Jurnalului în libertate recurge la o tehnică în alb-negru, care, în liniile subțiri ale desenului în tuș, fixează succint și nervos ceea ce îi izbește sensibilitatea. Sobrietatea imaginilor e adecvată materiei lor morale. Se află aci în cauză o sensibilitate, cum spuneam, a unui inadaptabil, a unui înstrăinat de existență printr-o nativă determinare, o sensibilitate care se ascute prin impactul său cu o perioadă
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
culturală. «Nu vi se pare că se vorbește prea mult despre Cioran și Eliade?» l-a admonestat sever patronul. Rămîn stupid. Trăim (inconștient) în plină desfășurare a societății comuniste". Oare numai "inconștient"? Orice critică la adresa "mărețelor realizări" ale totalitarismului se izbește de rezistența vechii mentalități ce zadarnic se străduiește a-și pune straie noi ( ele sînt cele mai primejdioase, întrucît ne pot lesne induce în eroare): "Directorul Muzeului vîlcean e ofuscat, de fapt, că am atacat sistemul practicat de statul proletar
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
lingurița grea de argint - "fără să faci firimituri" - bucățele mici dintr-un cremșnit, de pe o farfurioară ținută cu grijă - "să n-o scapi" - pe genunchii goi, bine strânși. Își ținea cât putea respirația pentru că, intrând în salonul mare, întunecos, îl izbise mirosul acela grețos "de mormânt", miros de coroane mortuare adunate în capela unde fusese expusă Anna-Tante, prima înmormântare la care asistase de curând, cu mult interes, până când leșinase tot ținându-și răsuflarea. Se temea că și de astă dată va
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
a devenit "un biet fluture amețit de lumina regală", Regele Ferdinand era un simplu handicapat etc. etc. În timpul guvernării Averescu din 1920, în calitate de ministru, Groza a propus un statut foarte generos pentru minoritățile din România; propunerea sa s-ar fi izbit de opoziția ireductibilă a lui Take Ionescu care ar fi adoptat o atitudine ostilă față de unguri. Nu știu dacă europeanul Take Ionescu va fi avut această poziție violent antimaghiară, dar știu în mod cert că între fruntașii Partidului Poporului se
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
eficient de Ștefan cel Mare împotriva trădătorului paharnic Ulea. La Delevrancea faza se petrece în culise. Domnitorul revine în scenă și se scuză oarecum pentru fapta sa de a folosi semnul puterii împotriva unui om neînarmat: - Murise înainte de a-l izbi. Un regizor contemporan ne-a făcut plăcerea de a vedea momentul pedepsirii. Ulea era și el înarmat și se apăra o vreme mulțumitor. Fantezia regizorală pusese în rolul lui Ștefan un actor foarte mare de stat, ca și Ulea de
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
cursele diavolului”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XV, V, în col. PSB, vol. 21, p. 175) „Într-adevăr, de stai lângă racla unui sfânt, îți dai seama bine cum lucrează îndată puterea sfântului. Vederea raclei îți izbește sufletul, Ți-l zguduie, Ți-l trezește și te face să simți că cel ce se află în raclă stă lângă tine, te vede și se roagă împreună cu tine. Apoi, după ce ai fost cuprins de astfel de simțăminte, te umpli
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 451) „Raclele mucenicilor nu sunt altceva decât porturi sigure, izvoare cu ape duhovnicești, comori pline de bogății ce nu pot fi jefuite, nici istovite vreodată. Și după cum porturile dau multă siguranță corăbiilor izbite de valuri multe, când se adăpostesc în sânurile lor, tot așa și raclele mucenicilor dau multă liniște și siguranță sufletelor noastre izbite de grijile lumești, când vin alături de ele. Și după cum izvoarele de apă rece înviorează trupurile cele ostenite și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
pline de bogății ce nu pot fi jefuite, nici istovite vreodată. Și după cum porturile dau multă siguranță corăbiilor izbite de valuri multe, când se adăpostesc în sânurile lor, tot așa și raclele mucenicilor dau multă liniște și siguranță sufletelor noastre izbite de grijile lumești, când vin alături de ele. Și după cum izvoarele de apă rece înviorează trupurile cele ostenite și arse de sete, tot așa și raclele mucenicilor răcoresc sufletele cele aprinse de patimi rușinoase; numai vederea lor stinge pofta cea rușinoasă
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
călău, nici a fost spânzurat pe lemn, și nici coastele i-au fost împunse. Și cu toate acestea, a pătimit cu mult mai grele patimi decât mulți dintre mucenici, căci și glasurile acelor vestitori, ce veneau unul după altul, îl izbeau și-l împungeau din toate părțile cu mult mai puternic decât gurile acelor viermi care-l rodeau din toate părțile. Așadar, cum nar fi vrednic a fi numit mucenic acest sfânt bărbat? De o mie de ori, firește. Căci prin
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
locului, un fel de gazetar literar întocmind în amănunt radiografia cotidiană a ethosului american. Toate instantaneele surprinse pe străzile, clădirile, bibliotecile, aeroporturile, cafenelele, hotelurile sau posturile de televiziune americane alcătuiesc un caleidoscop exotic al ciudățeniilor lumii de peste ocean. Iar ceea ce izbește la Andrei Codrescu este luciditatea aparte cu care își scrie articolele: e vorba de o vigilență intelectuală căreia nu îi sînt îngăduite entuziasmele sau efuziunile părtinitoare, o vigilență a cărei principală formă de exprimare este ironia. Andrei Codrescu este un
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
pentru cel care privește. Poate tema este prea aproape de noi, iar infuzia de ficțiune, insesizabilă. Fiindcă vedem cu groază că toate personajele și întâmplările din această carte fac parte din coșmarul nostru cotidian. (Mai) Nimic nu este ficțiune, toți ne izbim de nesimțirea tot mai agresivă a semenilor care tinde să ne transforme viața într-un vis urât fără de sfârșit. Nesimțiții sunt un soi de aliens care pun în pericol specia umană și care acționează cu egală eficiență pe litoral sau
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
dărâmat din greșeală un valoros vas Ming, a avut senzația că a trecut o veșnicie până la impactul acestuia cu podeaua. O altă mărturie importantă a venit din partea unui motociclist implicat într-un accident. Acesta menționa că, în timp ce casca sa se izbea de asfalt în urma impactului, a avut suficient timp să observe că sunetul rezultat formează un ritm interesant, chiar o melodie. Cum se explică această încetinire a timpului ce parcă aduce aminte de celebrul film Matrix? David Eagleman explică: „Timpul este
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94318_a_95610]