82 matches
-
sine. Sunt victima compromisurilor făcute ceas de ceas cu aceste întunecări ale omului. Brusc, survine un cataclism premergător apariției apoaliptice Divine și judecății finale impuse de autoritatea absolută a acesteia. Lumea din care fac parte se fragmentează precum o statuie izbită violent de suprafețele unui material dur. Sfâșierea fulgeră totalitatea mundană care se despică în nesfârșite segmente dezordonate precum o pânză supusă exercitării unor forțe de întindere nestăvilite. De-compoziția ce survine aici anulează reperele și statutele curente ale vieții mele
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
octaedru și dodecaedru pentagonal. Variațiile habitusului la același mineral arată condiții diferite de formare și de aceea este uneori caracteristic pentru un anumit zăcământ. De exemplu pirita de la Fața Băii de lângă Zlatna are habitus de dodecaedru pentagonal, cea de la Bucium Izbita lângă Brad de habitus cubic. Mineralele care dau cristale cu diferite habitusuri cum sunt și cele prezentate mai sus se numesc minerale politipe. Acestea se întâlnesc în modul cel mai frecvent, dar sunt și unele minerale care dau cristale cu
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
dodecaedru pentagonal. fig.32bă Variațiile habitusului la același mineral arată condiții diferite de formare și de aceea este uneori caracteristic pentru un anumit zăcământ. De exemplu pirita de la Fața Băii de lângă Zlatna are habitus de dodecaedru pentagonal, cea de la Bucium Izbita lângă Brad de habitus cubic. Mineralele care dau cristale cu diferite habitusuri cum sunt și cele prezentate mai sus se numesc minerale politipe. Acestea se întâlnesc în modul cel mai frecvent, dar sunt și unele minerale care dau cristale cu
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
au milieu des tâches sombres des habits; tandis que la grande lumière mettait, sur la houle des têtes, des éclairs de bijoux, un frémissement de plumes blanches, une floraison de lilas et de roses" [Zola, Nana, p.393]. 384 "Uneori izbite de lumină prefirata a unei săli de spectacol, primind și reflectând lumină cu ochii, cu bijuteriile, cu umerii lor, ele îți par strălucitoare ca niște portrete în loja ce slujește de cadru, niște tinere fete din lumea cea mai bună
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
domnea mai înainte. Înțeleasă astfel ca eliberare și drum către libertate, abandonarea peșterii de către prizonieri poate prezenta câteva urmări care, la o primă privire, ne apar ca fiind cu adevărat ciudate. Ca exemplu, prizonierii eliberați într-un mod prea rapid, izbiți, dintr-o dată, de lumina prea puternică pentru ei a soarelui căruia nu îi pot face față preferă să se întoarcă în peșteră, la locul captivității lor originare, blestemându-i pe cei care i-au eliberat. Sclavul ieșit din prizonieratul peșterii
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
spațiul locuirii sau al edificiului emblemă: Mini. Euforia ei nelimitată o transportă spre îmbrățișarea arhetipului: Își asemui sufletul cu soția Meșterului Manole, cu picioare mici, vajnice, care șovăiau, dar nu se dau învinse, zorind fără preget, nerăbdător, curagios, prin torente, izbit, bătut de vînt, udat de șuvoaie, ca și ea neînvins în dorul de a ajunge (...)". În mod previzibil, inversarea tiparului exprimă un "înțeles" individual, adaptat propriei situații de prizonieră benevolă a "zidurilor" Cetății: În miezul viu al Cetății, sufletul poposi
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de bine, omului politic. Sâmbătă 19 septembrie [1947] Azi de dimineață, după nelipsitul popas la Muedin, am făcut plaje într’o barcă. Meltemul de trei zile ne astupă ochii, urechile, nările și dinții cu nisip fin, cernut mărunt. În barcă, izbită furios de vânt, am făcut cea mai bună plaje a zilelor din urmă. - Te înștiințez că de acum înainte când îți voi vorbi de simpatia lui Mihai, de acum 2 ani, de la Mangalia, o voi numi Lucia. - Irène pleacă mâine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ei apți, în fond, de ceea ce se numește prietenie?! Sau, noi înșine, printr-un sentimentalism deplasat, acordăm o prea mare greutate acestei noțiuni de prietenie, absolutizând-o, dându-i o prioritate „exagerată” față de alte forme de conviețuire psihologică și socială?! Izbit, lovit dureros de „schimbarea la față brutală” a unor apropiați prieteni, am început a mă acuza eu însumi de „inerție psihologică”, de „sentimentalitate excesivă, demodată, ridicolă”, de lipsă de „simț practic”, de incapacitate de a deosebi un fals de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
privirea mai multă vreme, apoi iar întorcea și scria cifre pe o hârtie, însă bisericește - adică cu slove; o tăcere adâncă era în cămară și numai pana cea veche de gâscă scîrșnea pe hârtia vânătă și grunzu - roasă or suna izbită [de] călămările pline c-o cerneală cleioasă și oțetită. În urmă el închise manuscriptul vechi, plin de note marginale scrise foarte mic și legat în pergament; îl aruncă cu nemulțămire peste o claie de cărți și-și netezi barba cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Giulia, așteptând din clipă în clipă să se prăbușească și ea. Însă ea privea, cu ochii ei negri, de jos în sus spre ecranul televizorului și zâmbea încă, același zâmbet de la plecarea lui Andrei Ionescu. Apoi, Zogru s-a simțit izbit și acoperit de un val de apă. Mai întâi a stat nemișcat și după un timp s-a târât pe podea fără să privească în urmă. Cum s-a eliberat de pelicula care îl acoperise, a luat-o în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dată când vedeau cât de activi și cât de voioși erau cei din castel. Era vreun miracol? Uneori, li se părea că supraviețuirea inamicului era aproape supranaturală. Trupele atacatoare pierdeau războiul de rezistență. Se părea că, oricât ar fi lovit, izbit, bruscat sau sufocat inamicul, acesta continua să miște. Garnizoana de trei mii cinci sute de oameni avea căile de aprovizionare tăiate și accesul la apă blocat. Ar fi trebuit să ajungă În culmea foametei Încă de pe la Începutul Lunii Întâi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
forța mea bărbătească (sper să nu citească aceste rânduri o feministă!) și abia reușeam să-l clintesc. La Renault e suficient să-l apuc cu două degete, ca pe un bețișor chinezesc folosit ca tacâm. Ușile Daciei se închideau numai izbite năpraznic. Ușile Renault-ului au nevoie doar de o împingere delicată, ca aceea cu care se închide tocul ochelarilor. Mi-a trebuit timp ca să mă adaptez la acest regim al mișcărilor delicate. Era ca și cum ar fi trebuit să dansez cu Andreea
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
scrie în locul nostru. Vor apărea programe îndeajuns de subtile încât să imite, cu fidelitatea tehnicii de vârf, inclusiv gustul literar. Un asemenea program, ipostaziat aici sub sigla Easy Teller, știe, de pildă, că o frază de felul „X se trezește izbit, din interior, de o explozie de tăcere” e preferabilă uneia ca „X se trezește lovit, din exterior, de o explozie de tăcere”. Dar știe tot atât de bine că performanța de a transcrie în timp real senzații e superioară calculelor retorice. Drept urmare
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
Gheorghe Grigurcu Incontestabil, I. Negoitescu a fost, în România totalitara, un cetățean de rangul doi. Deținut politic, izbit, timp de mulți ani, de interdicții de publicare, s-a văzut, iarăși, mai cu seamă după lichidarea scurtei "liberalizări" și recrudescenta ideologică, hărțuit, marginalizat, împins spre exilul în care avea să-și sfîrșească zilele. Dar în pofida faptului că mediile oficiale
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
Gelu Ionescu consacră o analiză extinsă unui alt roman care a stârnit mult interes, Viețile paralele de Florina Ilis. Poeme frumoase publică Ion Pop: „Marea suferință se pare că a trecut./ Din larg/ vin numai amintiri de valuri,/ de stânci izbite,/ de cam retorice gemete./ cea fost până nu demult/ lacrimă, sânge,/ e-acum doar amintirea, pe limbă,/ aproape ștearsă,/ a sării de-odinioară.” Dosarul revistei stă sub genericul La 27 august 2013, Mircea Zaciu ar fi împlinit 85 de ani
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3177_a_4502]
-
descoperit; e suficient să variem sistemul de lectură. Astfel, recent, unii critici Ťtematiștiť îl descoperă în postume ca pe un mare poet erotic, însă mitul modern al poeziei blagiene se restituie treptat pe măsură ce iese la iveală marele poet expresionist european". Izbită însă de un discredit acut se arată producția lui Dimitrie Stelaru. Atmosfera sa "halucinogenă/ halucinantă" ar fi văduvită de o substanță poetică creditabilă, impresionînd nemotivat, odinioară, prin stranietatea sa și, mai cu seamă, prin "obscuritatea organică a actantului boem" pe
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
l-aș califica hiperbolic, acel al operei mele „Agamemnon”, scrisă în anul 1922, izgonită tot atunci dela „Opera Romînă” prin sinistra... solicitudine a direcției acesteea și, în perioada dela anul 1930 pînă astăzi, de multe și multe ori pătrunsă și izbită afară pe ușile templului nostru de muzică dramatică teatrală. Condescindeți, vă rog, tovarășe Președinte, să binevoiți a afla că această a mea, Agamemnon, cu toată puternica apreciere a unui muzician ca Egizion Massini, încă și astăzi îngheață în antecamera Teatrului
Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
mult, întîlnirilor (fie și poetice...) pe neve. Orice trubadur e mai încrezător, se-nțelege, dacă poate da curtenirilor lui legitimitatea unei reconquista. A recuceririi unei femei pe care, între timp, ai uitat-o. Lucru care se poate întîmpla, în vălătucii izbiți unii de alții, prin viață: ,și ce dragoste zăpăcită prin mori de apă, de vînt/ pe care nu o găsesc niciodată întreagă". Totuși, după ce cureți și alungi ,uitări ruginite prin cărnuri de vioară", ataci un acord, lăsînd falsetul ultima din
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
o carte de vizită. Ce-am văzut în privirea ei nu era milă, era starea aia ireparabilă care trebuie scrisă cu multe semne grafice, era miiiiLLLăăă. Coborând scările, știam că bufniturile înăbușite pe care le auzeam veneau de la capul ei izbit repetat în perete. Jos, în curtea blocului, am auzit-o răcnind și hăulind singură. Miros de roșcată amară — De ce se spune că roșcatele au un miros aparte? m-a întrebat, fără să clipească, Rebecca. Simți ceva deosebit la mine? Aplecată
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
umed și tare. Mișcîndu-se repede pentru a-și suspenda gîndirea, se așeză cu picioarele în gură, apucă dinții din față și alunecă pînă rămase agățat de ei. Pentru că brațul drept era mai lung decît stîngul, se prinse doar cu acesta, izbit cînd de pîrjol, cînd de rafale reci și puturoase, așteptînd ca mîna să-i obosească și să se desprindă. Nu se întîmplă asta. Ghearele se prinseseră de un incisiv mare de parcă ar fi fost înșurubate, iar cînd încercă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el însuși se simțea cuprins în acea maree. Descumpăniți de năvala acelei hoarde de turbați care împingea înainte și mulți soldați romani ce fugeau, barbarii se opriră mai întâi, apoi rupseră rândurile și dădură îndărăt, dar fură ajunși din urmă, izbiți, străpunși de țepușe și călcați în picioare. împreună cu ei, în furia devastatoare a acelui asalt fură măturați și nu puțini nefericiți legionari. Valul bagauzilor, cu neputință de stăvilit, atinse și depăși poziția în care mai devreme se aflase linia romană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu alte numere decât cel așteptat. Tata, care se suia primul, mă trăgea în sus, urca apoi mama și ne așezam pe scaunele incomode. Ne legănam așa un timp nesfârșit până acasă, în zgomotul ritmic al mânerelor de lemn lustruit, izbite în dreapta și-n stânga de plafon, sub lumina chioară a unui bec galben-portocaliu. De obicei adormeam pe scaunul meu și mă trezeam numai când coboram în stația de la Obor. O luam pe jos pe Moșilor și iată-ne acasă, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nimic, însă i se păru absurd, deoarece neapărat trebuia să doarmă undeva. De aceea tăcu și luă parte prin așteptare la preocuparea Otiliei. Aceasta deschise o ușă, intră singură înăuntru, deretică ceva în pripă, fiindcă se auziră lovituri de scaune izbite și de dulapuri închise, apoi strigă lui Felix să intre. - Până mâine dormi aici, este odaia mea. Fii fără grijă. E cam dezordine, dar o să mă ierți, nu? Noapte bună. Mâine vom sta de vorbă mai mult. Otilia spuse toate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
poezia În medicament alintător. Dintre toți prietenii lui poeți, cu care a hălăduit prin timpuri de tot felul, el, singurul, a turnat și cimentat În litera un zbor prin Iași al unei generații ce și-a stins năduful În ulcica izbita de pământ. În vinul ce se prelingea prin crăpăturile durerilor, Alexandru Tăcu a avut inspirația să-și moaie penița și să cânte apoi la ,,Flaut tenebra” ”. rieteniile și Împrejurările vieții nasc amintiri. După plecarea lui Malin ele au sporit și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dccompresie. Norman avu viziunea fugară a unei tulpini groase cât un trunchi de corp omenesc și a unei mari frunze incandescente, lungă de un metru și jumătate, legănându-se orbește În spatele său și, În timp ce se ferea, o văzu pe Beth izbită și aruncată Într-o parte. Tina țipă terorizată. Aburi puternici de amoniac le ardeau ochii. Tentaculul oscilă Înapoi, către Norman. Acesta Își ridică mâinile Într-un gest reflex de apărare și atinse carnea slinoasă și rece când brațul gigantic Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]