79 matches
-
se rostogolesc spre laturi... Cânele a zvâcnit ca un bulgăre de zăpadă de sub pod și, prin șanțul pe care l-a croit spaima înaintea lui, sfârâie ca o arătare. Dar ciomegele l-au ajuns; l-au îngrămădit subt un gard. Izbit, sfâșiat, zdrobit, începe iar a urla cu sălbăticie, cu ochii căscați de spaimă ațintiți asupra lumii care-l împresoară și care-l ucide. Gemetele slăbesc înăbușite; sângele năvălește pe gură, iese ca niște flori pe blana albă, printre coaste - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spun? Ți-a fost vreodată milă de mine? M-ai îngrijit? mi-ai dat ce-mi trebuie? ai căutat să mă gospodărești? ce mi-ai făcut? M-ai lăsat așa să trăiesc în lume ca o orfană!... Se opri dintrodată, izbită; greutatea cumplită a pumnului îi zgudui oasele capului; ochii i se umplură de sânge. —Aista-i răspunsul tău, ticăloaso? Așa? Vra să zică-i adevărat? E adevărat?... Și cu ochii spărioși, crescuți pe fața întunecoasă, Ion Rusu se prăbuși asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
uliță se împrăștiase încet-încet. Femeile vegheau tulburate la căpătâiul bolnavei. Urletele răgușite, urletele sălbatice care nu mai aveau nimic omenesc umpleau odaia, și zbaterile necontenite ale cărnii arse de focul dinlăuntru nu mai conteneau. Toată noaptea s-a cutremurat Haia, izbită, frământată, mușcată cu cruzime de otravă. Și prin gura arsă ca de fier roș abia pătrundeau răsuflări răgușite, pe când ochii aveau o sclipire fixă de nebunie. A doua zi dimineață Sanis, spăriat în cele din urmă, a dat fuga la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am făcut câteva mișcări de balans... Dar cel de al doilea serviciu a fost extraordinar. Lovită cu o ușoară întârziere și jos, din rever, aș spune eu, mingea a venit în picaj deasupra fileului, a aterizat în adâncimea terenului și izbit ca o ticăloasă. A sărit atât de sus, încât am reușit să o returnez doar cu un semi-smash executat în ultima fracțiune de secundă. Fielding a venit spre fileu de parcă ar fi fost la plimbare și a direcționat mingea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Mamă!" și cu oarecare nerăbdare poruncitoare - dar nu-i venise în ajutor, ca și cum azi nu avea îndatoriri ci drepturi. Dacă cel puțin Mini ar fi știut despre ce e vorba! De la intrare, dimineața, se mirase văzând porțile mari ale curței izbite într-o parte fără a fi ifost proptite cu lănțișorul în cele două pietre, așa cum observase ea altă dată, ca pe ceva foarte iscusit și care arăta un spirit minuțios de ordine. Bătută dintr-o parte de vânt, poarta venise
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
muiată. Era tocmai o mică întrerupere de circuit. Pe Mini întîrzierea o neliniști. își asemui sufletul cu soția Meșterului Manole, cu picioare mici, vajnice, care șovăiau dar nu se dau învinse, 114 115 zorind fără preget, nerăbdător, curagios, prin torente, izbit, bătut de vânt, udat de șuvoafie, ca și ea neînvins în dorul de a ajunge, purtând în mâinile mici, udate de lacrimile ploaiei, hrana stăpânului, ocrotită, caldă de fierbințeala palmelor. . . - La Regală! anunță în falsetto conductorul. - Eu! Eu! strigă Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu mai răsar, De parcă mi se taie și din zare Ca să rămân de‐acum un biet hoinar. De‐ați vrea și numele să‐mi dați uitării, Eu n‐am să‐nchei cu nimeni legământ, Rămân ca stânca de pe malul mării Izbită doar de valuri și de vânt. Din “Pagini medicale bârlădene” nr. 124‐ 125/2008). LA MOARTEA MAMEI Te‐ai stins făptură sacră, te‐ai dus de‐ acum în veci, Lăsându‐ mi zile triste cu nopți pustii și reci. Te odihnește
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
dată când vedeau cât de activi și cât de voioși erau cei din castel. Era vreun miracol? Uneori, li se părea că supraviețuirea inamicului era aproape supranaturală. Trupele atacatoare pierdeau războiul de rezistență. Se părea că, oricât ar fi lovit, izbit, bruscat sau sufocat inamicul, acesta continua să miște. Garnizoana de trei mii cinci sute de oameni avea căile de aprovizionare tăiate și accesul la apă blocat. Ar fi trebuit să ajungă în culmea foametei încă de pe la începutul Lunii Întâi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încerca să te conecteze, cum speră doctorul Marga. Chipul ei aspru și gingaș concentrează o cinetică în care te-ai putea împotmoli, în sfârșit, și chiar vindeca, așa crede Marga. Să auzi, iarăși, ecoul altei vârste, să încerci iarăși durerea, izbit, ca atunci când te prăbușeai de pe ghidonul lucios al adolescenței? Cadența unui adevăr din care nu se poate evada la nesfârșit, professore. Irina te-ar fi ajutat să-l regăsești, poate. Și să pierzi masca de cabotin, sub care te ascunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu alte numere decât cel așteptat. Tata, care se suia primul, mă trăgea în sus, urca apoi mama și ne așezam pe scaunele incomode. Ne legănam așa un timp nesfârșit până acasă, în zgomotul ritmic al mânerelor de lemn lustruit, izbite în dreapta și-n stânga de plafon, sub lumina chioară a unui bec galben-portocaliu. De obicei adormeam pe scaunul meu și mă trezeam numai când coboram în stația de la Obor. O luam pe jos pe Moșilor și iată-ne acasă, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
clasei, după tânăra profesoară ieșită de la oră, că, din urmă, un scandal, a izbucnit brusc. Frumoasele colege din prima bancă au sărit, una la alta, cu niște voci pițigăite, cu nervii răscoliți și cu pumnii transformați în mici obiecte contondente, izbiți, cu putere, prin cap, de umeri, de piept, de coaste; apoi, s-a avansat la faza trasului de păr. Și aveau niște plete lunguțe, și galbene, dracele de cosânzene, de mai mare dragul! Te lua cu milă, când vedeai cum
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
umed și tare. Mișcîndu-se repede pentru a-și suspenda gîndirea, se așeză cu picioarele în gură, apucă dinții din față și alunecă pînă rămase agățat de ei. Pentru că brațul drept era mai lung decît stîngul, se prinse doar cu acesta, izbit cînd de pîrjol, cînd de rafale reci și puturoase, așteptînd ca mîna să-i obosească și să se desprindă. Nu se întîmplă asta. Ghearele se prinseseră de un incisiv mare de parcă ar fi fost înșurubate, iar cînd încercă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înăbușindu-i strigătul. Auzi sunetul de parcă l-ar fi scos altcineva. Își dădea seama că era trasă înapoi, chiar dacă ochii și gura îi rămăseseră acoperite. Încercă să-și elibereze mâinile, dar erau ținute strâns. Fu târâtă pe o străduță și izbită puternic cu spatele de perete, cărămizile lovindu-i inelele șirei spinării. Mâna care-i astupa gura coborî și o apucă de gât. Se auzi scoțând un șuierat uscat. I se luă și mâna de pe ochi, dar pentru o clipă văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de copii. Stai până îi uscăm părul și atunci o să vezi cum stă treaba. Se îndreptă amenințător spre Lottie, care zbieră când văzu foehnul de parcă ar fi fost Fecioara de Fier din Nürnberg. Fran o o strânse și mai drăgăstos, izbită deodată de o idee inovatoare. Crezi că trebuie să am un bărbat? Vreau să spun, în zilele noastreă — Normal că trebuie să ai un bărbat, o întrerupse Henrietta, prefăcându-se dinadins că nu o înțelege. Vezi tu, bărbații au o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe el. Iar tati aplauda - și se entuziasma chiar dacă nu știa nimic despre volei. Deși nu cunoștea regulile jocului, și chiar Îl plictisea de moarte, Antonio sfârși prin a se distra de minune. Iar bufnetul surd al mingii de piele izbită, maltratată și lovită În mijlocul acelor urlete și incitări În zgomotul asurzitor al sălii de sport Îi aduse În minte o altă minge, un alt meci, o altă zi. Astăzi putea spune că Întreaga lui viață fusese determinată de o minge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Giulia, așteptând din clipă în clipă să se prăbușească și ea. Însă ea privea, cu ochii ei negri, de jos în sus spre ecranul televizorului și zâmbea încă, același zâmbet de la plecarea lui Andrei Ionescu. Apoi, Zogru s-a simțit izbit și acoperit de un val de apă. Mai întâi a stat nemișcat și după un timp s-a târât pe podea fără să privească în urmă. Cum s-a eliberat de pelicula care îl acoperise, a luat-o în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
din cîmpul ei vizual. Urlă, Încercă să Înoate spre el, dar o a doua explozie, și mai violentă Încă, dezintegră pur și simplu vasul, proiectînd bucăți În flăcări În toate direcțiile, pînă deasupra ei, bombardînd-o cu o ploaie de sfărîmături. Izbită, deschise gura ca să-și urle durerea, dar apa Îi năpădi gîtul, Înăbușindu-i strigătul. Se prăbuși În inconștiență. * * * Lucas Își asigurase sprijinul logistic al bazei aeronavale de la Lanvéoc-Poulmic. Un elicopter Superfrelon fusese pus la dispoziția lui, pentru a ușura căutările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se fixă deasupa „x”-ului. Un click, apoi documentul se închise. Pentru o perioadă, laptopul intră din nou în stand-by... Partea a treia Trezirea în realitate 1 Cea de-a treia zi, la fel de umedă ca și celelalte două, cu ferestre izbite nervos de ploaia trufașă, decisă să dea peste cap toate previziunile meteorologilor și toate statisticile întocmite de-a lungul timpului, începu cu un urlet sfâșietor: - Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu! Sări din pat și atunci îl văzu. Rânjea și întindea către el o doză
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o lungă perioadă cînd m-am dus la culcare devreme.” „Unui om căruia îi place să călătorească cu trenul îi este mult mai ușor să coboare din el dacă și-a ales ca destinație stația terminus.” 11. X se trezește izbit, din interior, de o explozie de tăcere. în creierul său s-a născut o voce nouă. o aude rîzînd. X nu are încă puterea de a deschide ochii. așteaptă. numără secundele în gînd. Cinci. nouă. treisprezece. „optsprezece.” Douăzeci și trei
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
valența metaforică devine mai obscură dacă utilizăm cuvîntul interior în locul cuvîntului exterior. te las să optezi, GUȚĂ. Bravo, partner. Prima noastră frază este perfectă și are potențialul 63 pe scara primelor fraze susceptibile să fascineze un cititor. X se trezește izbit, din interior, de o explozie de tăcere te rog să pui punct pentru a o valida. mulțumesc, GUȚĂ. Bravo, GUȚĂ. Vrei să facem o mică pauză, să asculți un cîntec sau să vizionezi un clip drept recompensă ? sau mergem mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nimic, însă i se păru absurd, deoarece neapărat trebuia să doarmă undeva. De aceea tăcu și luă parte prin așteptare la preocuparea Otiliei. Aceasta deschise o ușă, intră singură înăuntru, deretică ceva în pripă, fiindcă se auziră lovituri de scaune izbite și de dulapuri închise, apoi strigă lui Felix să intre. - Până mâine dormi aici, este odaia mea. Fii fără grijă. E cam dezordine, dar o să mă ierți, nu? Noapte bună. Mâine vom sta de vorbă mai mult. Otilia spuse toate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sorbi de-a-n picioarele, ștergîndu-și barba cu mâna lată și păroasă. Muierea se uita la el, așteptîndu-și rândul. Le puse dinainte blide de tablă în care aburea o fiertură. Nu mai vorbi nici unul. Mestecau repede, cu poftă. Se auzeau lingurile izbite. Grigore S privi cu coada ochiului. Ceilalți ședeau pe vine în jurul mesei cu trei picioare, luminați de flăcările focului. Aveau fețe ascuțite, prelungi. De sub șepcile murdare le ieșea părul întunecat pe frunțile înguste și, sub cozoroace, privirile lacome nu slăbeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
privirea mai multă vreme, apoi iar întorcea și scria cifre pe o hârtie, însă bisericește - adică cu slove; o tăcere adâncă era în cămară și numai pana cea veche de gâscă scîrșnea pe hârtia vânătă și grunzu - roasă or suna izbită [de] călămările pline c-o cerneală cleioasă și oțetită. În urmă el închise manuscriptul vechi, plin de note marginale scrise foarte mic și legat în pergament; îl aruncă cu nemulțămire peste o claie de cărți și-și netezi barba cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spațiul locuirii sau al edificiului emblemă: Mini. Euforia ei nelimitată o transportă spre îmbrățișarea arhetipului: Își asemui sufletul cu soția Meșterului Manole, cu picioare mici, vajnice, care șovăiau, dar nu se dau învinse, zorind fără preget, nerăbdător, curagios, prin torente, izbit, bătut de vînt, udat de șuvoaie, ca și ea neînvins în dorul de a ajunge (...)". În mod previzibil, inversarea tiparului exprimă un "înțeles" individual, adaptat propriei situații de prizonieră benevolă a "zidurilor" Cetății: În miezul viu al Cetății, sufletul poposi
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
regești dezmierdări: "de-un timp, la pântecele ei/ într-adevăr mă simt regește / dar vai urechea mea de Midas/ de pe acum se prelungește// presimt destinul singular/ măgar cu stele în copite / și lent îmi pregătesc tăcerea/ până la porți în cer izbite" (Lupoaica). În fine, poetul apare asemeni unui "trandafir sălbatic", spălat zadarnic de torente și îngrășat de excrementele trecătorilor, pe care tot el îi maschează, generos, "pe cât poate"; superioritatea acestui reprezentant regal al vegetalului este, firește, indiscutabilă: "dar pe când arbori în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]