41 matches
-
în privirea învechitei hotarnice a lui Zbere, care pururea au fost neprihănită și lucrătoare asupra moșiei Umbrăreștii”, dacă există și alte pricini neaduse „încă la cunoștința Domniei noastre”, să se facă acest lucru în viitor, dar, deocamdată, „luând în de iznoavă tratație pricina prin citirea tuturor documentelor înfățoșate, atât de dumneaei postelniceasa Elenco Manu, cât și de către răzăși, [...] să să urmeze și de acum înainte precum de în vechime, întocmai după osăbirea făcută de către răposatul aga Petrache Negre, pe temeiul hotărnicei
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ce mi-ai spus, mi se rupe inima din mine, că mare jale și alean or mai fi ducând mamele lor pentru dânșii! Mai bine că al nostru nu poate vorbi și nu-l duce capul ca pe alții la iznoave.” (p. 190) „În poveștile lui Creangă nu există cultural decât o singură clasă socială, aceea țărănească și lumea întreagă nu e decât o sporire a dimensiunilor rânduielii din sat.” de aici vine probabil și familiaritatea despre care vorbeam și, în
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
am dat este cel de danie din 25 feb. 1577(7085), care glăsuiește: „Petru voievod, cu mila lui Dumnezeu, domnul Tării Moldovii. Adică domnia mea am dat și am miluit pe rugătorii noștri călugări, de la sfânta a noastră rugă, de iznoavă făcută, mănăstirea Galata, cu un sat, anume Voroveștii.” Cu alte cuvinte, la 25 feb. 1577 exista deja „ sfânta noastră rugă, de iznoavă (din nou) făcută.” Numai că scrisoarea lui Petru Schiopu către bistrițeni, din 24 iunie 1577, contrazice cele de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Adică domnia mea am dat și am miluit pe rugătorii noștri călugări, de la sfânta a noastră rugă, de iznoavă făcută, mănăstirea Galata, cu un sat, anume Voroveștii.” Cu alte cuvinte, la 25 feb. 1577 exista deja „ sfânta noastră rugă, de iznoavă (din nou) făcută.” Numai că scrisoarea lui Petru Schiopu către bistrițeni, din 24 iunie 1577, contrazice cele de mai sus. În scrisoare, domnul spune că nu are „meșteri pentru facerea zidurilor unei mănăstiri” și roagă să i se trimită „15
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pe 200 de lei și doi cai. Vânzarea a fost făcută cu încuviințarea „domnului...măriia sa Grigorie Ghica voievod și a sfinții sale părintelui chir Antonie mitropolit.” Numai că egumenul mănăstirii spune că a vândut satele: „ca să fac(ă) de iznoavă zidul sfintii mănăstiri Gălății...” Care-i adevărul, mărite Spirit ? Tu ai spus că mănăstirea Galata a avut zid înconjurător de la început. - Apoi egumenul Nectarie are dreptate într-un fel, fiindcă, pentru a face un zid trainic, întâi este nevoie să
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Galata a avut zid înconjurător de la început. - Apoi egumenul Nectarie are dreptate într-un fel, fiindcă, pentru a face un zid trainic, întâi este nevoie să-l dărâmi pe cel vechi. Abia după aceea se poate spune că e „de iznoavă făcut.” Adică zidit din temelii. - Uite cum se limpezesc lucrurile. Eu aș lua în seamă și oarece mândrie din partea celor care făceau asemenea lucruri. Una-i să spui că zidul a fost refăcut și alta-i să zici că l-
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
care, împreună cu Movileștii, au terminat de zidit prima biserică, cea pornită de Melentie Balica. - Apoi Grigorie Ghica vodă mai spune că „rămâind această mănăstire de totu la pustietate, cum și domniia mea am aflat-o di totu pustie, până ce de iznoavă am zidit-o.” - Aici vine cronicarul Ion Neculce, care îi micșorează puțin meritele lui vodă: „Iar în al treile an a domniei lui Grigorie vodă s-au făcut de către toate părțile pace. Si s-au apucat de-au acopereit mănăstirea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Călugării de Sventâi Ioan tăgăduia ispisocul Ducăi vodă și nu vrea să-l areate...Si ei îmblând să cuprindă acel loc cu meșterșug (viclenie),au fostu împresurat și locul Prisăcilor.” De aici înainte, pretențiile Zlataustului se măresc: „Acmu iarăși, de iznoavă (din nou), epitropul lui Sventâi Ioan scornind pâră au cerut și locul Prisăcilor de la mănăstire Aron Vodă și locul mănăstirii Clatii (Păun) ce se află în stăpânirea Dancului, metohul lui Xiropotamo.” După o cercetare atentă, mitropolitul spune: „S-au dovedit
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
au numit mai nainte Galata de Gios,...care di-nceput a fost zidită de Isac Balica hatmanul...Iar în domnie noastră întâi, din dumnezeiască râvnă fiind îndrumați cătră zidire și ridicare acestii biserici cu osârdie ne-am apucat...ca de iznoavă o am făcut din temelie, mărind-o precum să vede, făcând și zidi prinpregiur și case de piatră și o am înzestrat cu toate ce să cad unui dumnezăiesc locaș...” Despre un Isac Balica se vorbește și într-un document
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
toate fiind de noi în limba latinească scrise și alcătuite, socotit-am că cu strâmbătate, încă și cu păcat va fi de lucrurile noastre de ciia înainte mai mult streinii decât ai noștri să știe. De care lucru acmu de iznoavă ostenință luând, din limba latinească, iarăși pre cea a noastră românească le prefacem. Slujască-să dară cu ostenințăle noastre niamul moldovenesc și ca-ntr-o oglindă curată chipul și statul, bătrânețele și cinstea neamului său privindu-și, îl sfătuiesc”. Între hotarele
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Monumentelor Istorice (). Ctitorul primei biserici de zid din sihăstria de la Sitaru - una din cele mai izbutite realizări arhitecturale muntenești din sec. al XVIII-lea - a fost boierul Papa Greceanu, străbunicul domnitorului Constantin Brâncoveanu. În 1752 biserica va fi refăcută „de iznoavă”, după cum grăiește pisania, în vremea Mitropolitului Neofit al Ungrovlahiei, fiind pictată de „Neacșa ierei, Dima ierei, Grigorie, Șerban, Constantin și Constandache”, în 1753. După secularizarea averilor mănăstirești, în mănăstire va funcționa o temniță pentru minori. În 1875, la Sitaru erau
Mănăstirea Balamuci () [Corola-website/Science/311209_a_312538]
-
întreprins un amplu șantier de reparații și renovări ce a cuprins întregul complex monastic. Amploarea lucrărilor și inițiatorul acestora au fost surprinse în pisania pictată peste intrare, în pronaos. "„Cu ajutoriul Sfintei și de viiață făcătoarei Troiță, acum iarăși de iznoavă sau zugrăvit sfânta mănăstire, atăt înlăuntru din început pănă în sfărșăt, precum și pă din afară s-au zugrăvit de sfințiia sa părintele protosinghelu chir Axintie egumenu sfintei mănăstiri Bistrița și al aceștii mănăstiri Străhaia; atâta s-au nevoit cu zugrăveala
Mănăstirea Strehaia () [Corola-website/Science/313665_a_314994]
-
din început pănă în sfărșăt, precum și pă din afară s-au zugrăvit de sfințiia sa părintele protosinghelu chir Axintie egumenu sfintei mănăstiri Bistrița și al aceștii mănăstiri Străhaia; atâta s-au nevoit cu zugrăveala căt și cu învălișu, făcănd de iznoavă grajdu, cuhni, meremetasind și învălind toate casele și chiliile fiind cu toate dărăpănate; asemene meremetasind și mai înălțănd și zidu curții de jur împrejur, făcănd și foișoru cel de la făntănă, șăndilind și dregănd și făntăna. Aceste mai sus arătate lucruri
Mănăstirea Strehaia () [Corola-website/Science/313665_a_314994]
-
stare și biserica aceasta, de au făcut-o mănăstire"". Ca urmare a faptului că biserica ""după trecere vremilor rămîind descoperită și surpată de zidirile ei"", doamna Ana, soția lui Mihai Racoviță și mama lui Constantin Racoviță ""au înnoit-o de iznoavă (...) și au împodobit-o cu veșminte"". Cu acest prilej a fost construit un zid de piatră care înconjura incinta, au fost înălțate chilii și s-a împodobit bsierica. Mai mulți domnitori au înzestrat mănăstirea cu moșii, printre care menționăm următoarele
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
Toderașcu Cantacuzino-Deleanu (1635-1686) , în apropierea curții boierești. Ea a fost clădită din piatră și cărămidă. Lăcașul de cult a fost reparat în perioada 1721-1722 de către nepotul ctitorului, hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu (1688-1759?), care a înzestrat-o “cu toate podoabele” făcute de iznoavă, după cum scrie și în pisania bisericii. Același boier a construit în jurul anului 1730 și un conac boieresc în apropierea bisericii. Prin anul 1788, la această biserică slujeau trei preoți, un diacon, doi cântăreți și doi eclesiarhi, care erau plătiți de
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
și a reprezentanților ambasadelor străine. Văcărescu a fost de asemenea implicat în refacerea de monumente religioase, fiind ispravnic la repararea Bisericii domnești din Târgoviște (între 1698-1699), la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București (terminată în 1699) și la refacerea de iznoavă a Bisericii dintr-o zi (în 1702). Este de asemenea, alături de soție și o parte din copii, printre ctitorii Mitropoliei din Târgoviște. Asemenea altor boieri ai vremii sale, Ianache Văcărescu a sporit de-a lungul carierei sale politice numărul moșiilor
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]