166 matches
-
și înmulțire cu un scalar: și pentru numerele reale , , "a", și . Diferite axiome ale spațiilor vectoriale rezultă din faptul că aceleași reguli rămân valabile pentru aritmetica numerelor complexe. De fapt, exemplul numerelor complexe este, în esență, aceleași (de exemplu, este "izomorf") cu spațiul vectorial al perechilor ordonate de numere reale menționat mai sus: dacă ne gândim la numărul complex ca reprezentând perechea ordonată în planul complex atunci vom vedea că regulile pentru sumă și produs scalar corespund exact cu cele din
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
este o aplicație liniară astfel încât există o , cu proprietatea că cele două posibile și sunt egale cu . Echivalent, "f" este atât injectivă cât și surjectivă. Dacă există un izomorfism între "V" și "W", cele două spații se spune că sunt "izomorfe"; acestea sunt, în esență, identice ca spații vectoriale, deoarece toate identitățile valabile în "V" sunt, prin intermediul lui "f", transformate în altele similare în "W", și vice-versa prin "g". De exemplu, spațiile vectoriale „săgeți în plan” și „perechi ordonate de numere
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
esență, identice ca spații vectoriale, deoarece toate identitățile valabile în "V" sunt, prin intermediul lui "f", transformate în altele similare în "W", și vice-versa prin "g". De exemplu, spațiile vectoriale „săgeți în plan” și „perechi ordonate de numere” din introducere sunt izomorfe: o săgeată în plan v care pornește din originea unui sistem de coordonate (fix) poate fi exprimată ca o pereche ordonată considerând componentele "x" și "y ale" săgeții, așa cum se arată în imaginea din dreapta. Analog, având în vedere o pereche
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
acestora. Dacă , o între bazele fixe ale lui și dă naștere la o aplicație liniară care mapează orice element din baza lui cu un element corespunzător din baza lui . Este un izomorfism, prin definiție. Prin urmare, două spații vectoriale sunt izomorfe dacă au aceeași dimensiune și vice-versa. Un alt mod de a exprima acest lucru este că orice spațiu vectorial este "complet clasificat" (până la izomorfism) de dimensiunea acestuia, un singur număr. În special, orice -spațiu vectorial "n"-dimensional este izomorf cu
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
sunt izomorfe dacă au aceeași dimensiune și vice-versa. Un alt mod de a exprima acest lucru este că orice spațiu vectorial este "complet clasificat" (până la izomorfism) de dimensiunea acestuia, un singur număr. În special, orice -spațiu vectorial "n"-dimensional este izomorf cu . Cu toate acestea, nu există un izomorfism „canonic” sau preferat; de fapt un izomorfism este echivalent cu alegerea unei baze a lui , mapând baza standard a lui cu , prin intermediul lui . Libertatea de a alege o bază convenabilă este deosebit de
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
într-un . Fibratele vectoriale peste "X" sunt în mod necesar un produs între "X" și un spațiu vectorial fixat "V": pentru fiecare "x" din "X", există o vecinătate "U" a lui "x" astfel încât restricția lui π la π("U") este izomorfă cu fibratul trivial . În ciuda caracterlului lor local și trivial, fibratele vectoriale pot (în funcție de forma spațiului-suport "X") să fie „răsucite” la scară mare (de exemplu, fibratul nu trebuie să fie global izomorf cu fibratul trivial ). De exemplu, banda lui Möbius poate
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
x" astfel încât restricția lui π la π("U") este izomorfă cu fibratul trivial . În ciuda caracterlului lor local și trivial, fibratele vectoriale pot (în funcție de forma spațiului-suport "X") să fie „răsucite” la scară mare (de exemplu, fibratul nu trebuie să fie global izomorf cu fibratul trivial ). De exemplu, banda lui Möbius poate fi văzută ca un fibrat vectorial de drepte peste cercul "S" (identificând intervale deschide pe dreapta reală). Cu toate acestea, este diferit de cilindrul , deoarece acesta din urmă este , în timp ce banda
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
din urmă este , în timp ce banda lui Möbius, nu. Proprietățile anumitor fibrate vectoriale oferă informații despre spațiul topologic suport al lor. De exemplu, constă în mulțimea parametrizată de punctele unei varietăți derivabile. Fibratul tangent la cercul "S" la nivel global este izomorf cu , deoarece nu există câmp vectorial global nenul pe "S". În contrast, conform , nu există niciun câmp vectorial (tangent) pe 2-sfera "S" , care să fie peste tot nenul. studiază clasele de izomorfism ale tuturor fibratelor vectoriale peste un spațiu topologic
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
În mecanica clasică se consideră „de la sine înțeles” că simultaneitatea a două evenimente este o proprietate independentă de observator și că ordinea cronologică și duratele fenomenelor sunt independente de observator sau experimentator. În acest fel, mulțimea momentelor de timp este izomorfă cu mulțimea punctelor de pe o dreaptă: Timpul în mecanica clasică este omogen (se scurge permanent la fel de repede), nu este influențat de obiectele sau fenomenele ce au loc, și este independent de spațiu. În teoria relativității, simultaneitatea, duratele și ordinea cronologică
Timp () [Corola-website/Science/299057_a_300386]
-
Sura XVII - "Al-Isră"‘) au fost revelate în mai multe locuri, în perioade diferite. Deoarece Coranul a fost scris într-un sistem grafic ce nota doar consoanele și care nu poseda încă un sistem de puncte diacritice care să diferențieze literele izomorfe, și deoarece existau tradiții diferite ale recitării, pe măsură ce persoane care nu vorbeau limba arabă se converteau la islam, exista o neînțelegere privind lectura exactă a anumitor versete. Până la urmă s-au dezvoltat forme de scriere care folosesc "puncte" pentru a
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
prismatic, și sunt destul de frecvente. Culoarea este adesea verde, gri, neagră, dar, mai pot fi observate nuanțe de galben. Epidotul aparține unui grup de minerale; acesta se caracterizează printr-un compus de forma XY (SiO) (SiO) O (OH,F) fiind izomorf cu piemontitul și allanitul, care conțin mangan și ceriu. Literele "X" și "Y" pot fi înlocuite cu elementele: Aceasta este o grupă de douăzeci de minerale, compusă din 19 sorosilicați monoclinici și un sorosilicat ortorombic. Parametrii convențională ai moleculei sunt
Epidot () [Corola-website/Science/308423_a_309752]
-
gândit este și posibil (3.02). Pentru filosoful austriac există două tipuri de spațiu logic, unul bivalent (spațiul da-nu) și unul polivalent. Se pune semnul identității între gândire, imagine, imagine logică și propoziție. Ele sunt modele ale realității (relație izomorfă între două fapte, unul logic și unul real, în care fiecărei părți componente a unuia să-i corespundă o parte componentă a celuilalt). Imaginea își are obiectul ei din exterior și, de aceea, îl reprezintă adevărat sau fals, dar, pentru
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]
-
un titlu insolit, Apa conceptuală, este adusă în dezbatere, din același unghi al modelării imaginarului de către principiul acvatic, și eseistica pillatiană, unde "limbajul de simili-concepte" favorizează pătrunderea imaginarului în discursul ideologic. Mișcarea ideii din eseuri - poate remarca astfel comentatorul - e izomorfă configurării simbolurilor din poeme", prin sublimări ale "complexului copilăriei" într-o "reverie recesivă" și prin interpretarea tradiției în termeni acvatici, în vreme ce "tipicul" (tradiția moartă) apare "osificat"; "apa - se scrie într-un loc - reprezintă omologia perfectă a poeziei", un "timp acvificat
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
condensare a energiei unde druizii, prin artificii geomantice, Încercau să extrapoleze desenul global; așa-zisele cromlech și Stonehenge erau observatoare micro-macrocosmice de unde se străduiau să ghicească, cu ajutorul ordinii constelațiilor, ordinea curenților - pentru că, potrivit Tabulei Smaragdina, ceea ce se află deasupra e izomorf cu ceea ce se află dedesubt. Dar problema nu era asta sau, cel puțin, nu era numai asta. Lucrul Îl Înțelesese cealaltă aripă a emigrației atlantidiene. Cunoștințele oculte ale egiptenilor trecuseră de la Hermes Trismegistul la Moise, care se ferise strașnic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
am zice, dacă dincolo nu s-ar căsca nebunia tragică a consecințelor căderii în barbarie și inuman. La fel, "ambele ideologii au pentru evoluția istoriei o singură explicație. Marxismul economic găsea răul în proprietate, marxismul cultural îl depistează în putere, izomorfă supraeului freudian, instrumentul prin care grupuri definite în termeni de rasă, sex etc. dețin puterea asupra altor grupuri". Aceeași "judecată maniheistă a luptei de clasă" cheia de boltă a "învățăturii" marxist-leniniste stăpânește și noua ideologie a corectitudinii politice, cu diferența
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pământul frământat cu apă pretextul său realist. Pământul frământat cu apă este atunci schema fundamentală a materialității. Însăși noțiunea de materie este, credem noi, întru totul solidară cu noțiunea de pământ frământat cu apă."68 În contextul imaginarului poetic, viermele (izomorf șarpelui) devine el însuși coextensiv cu materialitatea htonică: "Bineînțeles, pentru imaginație, orice ființă care se târăște se înrudește cu șarpele. Viermele, care ar putea face obiectul unei monografii literare, este adeseori schița unei reptile."69 Coroborând informațiile oferite de opera
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și analizate de chiar promotorul acestora, C. G. Jung, după cum onest o va recunoaște chiar el), am concluzionat că ele se regăsesc într-o imagine care l-a obsedat pe scriitor de-a lungul timpului: "Tren deraiat de omizi". Transpunerea izomorfă este versul lui Rimbaud-"Des serpents géants dévorés par des punaises", care este considerat de Ladima o amprentă a destinului său. Și cum dicționarele și tratatele de simboluri consideră omida ca o formă particulară a increatului, printr-o succesiune de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
doar pentru resurse și clienți, ci și pentru putere politică și legitimitate instituțională. Copierea structurilor organizaționale nu este un proces bazat pe eficiență, ci pe dorința de a asigura legitimitate. Aceasta din urmă explică faptul că organizațiile caută să fie izomorfe în structura și domeniile lor de activitate, ținând cont de anumite dimensiuni existente în mediul lor (Scott, 1995, p 44). Tipuri de izomorfism instituțional În literatură au fost identificate trei tipuri diferite de i.i.: coercitiv, mimetic și normativ. Izomorfismul
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Augustin Pop, Numele proprii în poezia lui Ion Barbu), numele cu funcție euristică, modelatoare (Marica Pietreanu, Probleme de onomastică literară), relația nume-personaj, tehnica producerii sensului" prin care numele să poată impune personajul (Victoria Moldovan, Relația nume-personaj în opera sadoveniană), variante izomorfe, onomatopeice, trunchieri și combinații fanteziste ale numelui în literatura pentru copii (E. Lucaci, Considerații cu privire la numele proprii în literatura pentru copii). Înțelegând relația dintre sensul literar al numelui și semantica textului ca una de dependență bilaterală în sensul că primul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nașterea de sine a universului). Văzută din perspectiva structurii Nivelurile de Realitate sunt străbătute de un flux de informație, care le traversează, iar nivelurile de percepție sunt străbătute de un flux de conștiență. Ambele fluxuri sunt orientate și, deoarece sunt izomorfe, au o identitate de sens (sens înseamnă și direcție, orientare, dar și înțeles). Există două sensuri (direcții): un sens ascendent (care corespunde unei "urcări" prin nivelurile de Realitate și de percepție) și un sens descendent (care corespunde unei "coborâri" prin
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Ștefan Lupașcu). Încă Aristotel a avut intuiția superiorității poeziei în fața istoriei, în ceea ce privește apropierea de adevăr. În artă putem identifica cel puțin două zone de non-rezistență, a Obiectului și a Subiectului, identice, prin care trec două fluxuri de informație între niveluri izomorfe zonei de non-rezistență și care împlinesc rolul de terț inclus în mod secret. Basarab Nicolescu observă etimologia comună a lui trei și a lui trans: "transgresiunea lui doi, ceea ce se află dincolo de doi"326. Astfel, transdisciplinaritatea devine "transgresiunea dualității ce
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
până la handicap. Așteptase deșănțat de rigid o formă idiosincratică de salvare, epurată de nevoia ieșirii riscante și circumspecte în calea ei. Își parazitase astfel propria așteptare, sugându-i lent vlaga și agilitatea formală pentru a o transforma într-o uscăciune izomorfă - o paralitică mână întinsă către plăsmuiri virtuale. În ea paralizia și penuria se generau reciproc. Înfiorările lui nu deveniseră niciodată talazuri pentru ca nu se lăsaseră purtate de vânt înspre praguri ale profunzimii dătătoare de măreție și strălucire; trăise între două
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Modelarea sistemică a fenomenelor tehnico economice pentru procesul de cercetare Conceptul de „model”, atât de mult folosit În știința modernă, este relativ nou, dar metoda modelării este tot atât de veche pe cât sunt preocupările oamenilor pentru cunoașterea științifică. Modelul este o reprezentare izomorfă simplificată (materială sau simbolică) a realității obiective care se subordonează scopului cercetării, oferind o imagine intuitivă și totuși riguroasă, În sensul structurii logice, a fenomenului studiat, facilitând descoperirea unor legături și legități imposibil sau foarte greu de găsit pe alte
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
Modelarea sistemică a fenomenelor tehnico economice pentru procesul de cercetare Conceptul de „model”, atât de mult folosit În știința modernă, este relativ nou, dar metoda modelării este tot atât de veche pe cât sunt preocupările oamenilor pentru cunoașterea științifică. Modelul este o reprezentare izomorfă simplificată (materială sau simbolică) a realității obiective care se subordonează scopului cercetării, oferind o imagine intuitivă și totuși riguroasă, În sensul structurii logice, a fenomenului studiat, facilitând descoperirea unor legături și legități imposibil sau foarte greu de găsit pe alte
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
realiza înțelegerea. Consecința este că hermeneutica, în raport cu semiotica, este o disciplină mai slabă. Disciplinele "tari" sunt cele cu un singur principiu, monadice și monarhice. Corolarul este că disciplinele slabe, cum este și hermeneutica, sunt "democratice". Din presupoziția că limba este izomorfă cu gândirea (gîndirea și realitatea sunt izomorfe cu limba) deducem că sensul nu ține doar de structura semantic-sintactică a textului, ci și de interpret și de raportul acestuia cu textul: există o supradeterminare istorică a sensului. Dacă sensul ține și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]