149 matches
-
eliminarea ambiguității. Procedeul asigură terminologiei un grad înalt de coerență și uniformizare terminologică, atât la nivel contextul cât și la nivel acontextual. De aici și coeziunea conceptuală a metaforei specializate în limbile romanice și în limba engleză, bazată pe criteriul izotopiei logice/ raționale. III.9.4. Metafore polilexicale de identificare Paradigma metaforelor polilexicale de identificare se realizează la determinant, printr-un nume/ sintagmă nominală. Numele desemnează un "obiect" prin similitudine/ substituție, iar procedeul este foarte util în a crea efectul de
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
vizează producerea sensului. Cîmpul lexical întrunește unitățile lexicale ce corespund unui cîmp noțional, astfel încît aceste unități au, sub aspectul semnificatului, aceeași dominantă semantică. Prin potențialul semnificant din limbă și prin efectele de sens din discurs, cîmpurile lexicale sînt fundamentul izotopiilor, iar, în plan diacronic, analiza cîmpurilor lexicale (precum cele ale înrudirii, ale muncilor agricole etc.) permit surprinderea, prin amprenta lor în limbă, a evoluției moravurilor, a ocupațiilor și tehnicilor (adică a practicilor sociale). În plan sincronic, studiul acestor cîmpuri antrenează
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fost aceea a imposibilității conturării unui studiu al condițiilor lingvistice ale apariției formelor discursive care să asigure accesul la înțelegerea istoriei fără a prejudicia relația cu realitatea discursului. V. analiză a discursului, arhivă, corpus, eveniment discursiv. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN IZOTOPIE. Termenul izotopie a fost propus în 1966 de A. J. Greimas, trecînd de la un domeniu mai restrictiv, cel al semanticii structurale, la cercetarea semiotică și lingvistică, pentru a pătrunde și în spațiul a n a l i z e i
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a imposibilității conturării unui studiu al condițiilor lingvistice ale apariției formelor discursive care să asigure accesul la înțelegerea istoriei fără a prejudicia relația cu realitatea discursului. V. analiză a discursului, arhivă, corpus, eveniment discursiv. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN IZOTOPIE. Termenul izotopie a fost propus în 1966 de A. J. Greimas, trecînd de la un domeniu mai restrictiv, cel al semanticii structurale, la cercetarea semiotică și lingvistică, pentru a pătrunde și în spațiul a n a l i z e i d i
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mai restrictiv, cel al semanticii structurale, la cercetarea semiotică și lingvistică, pentru a pătrunde și în spațiul a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, la capitolul coerență discursivă. Izotopia desemnează modalitățile ce țin de structura și de organizarea nonlineară a textului și contribuie la coerența lui, avînd la bază redundanța unui element de semantică discursivă. Semioticieni și lingviști, precum J. Courtés, F. Rastier, M. Arrivé, au pus în legătură
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
desemnează modalitățile ce țin de structura și de organizarea nonlineară a textului și contribuie la coerența lui, avînd la bază redundanța unui element de semantică discursivă. Semioticieni și lingviști, precum J. Courtés, F. Rastier, M. Arrivé, au pus în legătură izotopia cu alți termeni precum: omogenitate, eterogenitate, tropi, metaforă, metonimie sau sinecdocă, contribuind la realizarea unei adevărate tipologii. Redundanța elementelor semantice se poate manifesta explicit sau implicit (de exemplu, marea izotopie destinul în Zadig de Voltaire), prin recurența aceleiași categorii semantice
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
J. Courtés, F. Rastier, M. Arrivé, au pus în legătură izotopia cu alți termeni precum: omogenitate, eterogenitate, tropi, metaforă, metonimie sau sinecdocă, contribuind la realizarea unei adevărate tipologii. Redundanța elementelor semantice se poate manifesta explicit sau implicit (de exemplu, marea izotopie destinul în Zadig de Voltaire), prin recurența aceleiași categorii semantice, prin fenomene de acord sau prin reiterarea aceluiași rol actorial (izotopia actorială este asigurată în Zadig de permanența aceluiași subiect-actor: Zadig, el, acesta). În cadrul eterogenității discursive, F. Rastier propune termenul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sinecdocă, contribuind la realizarea unei adevărate tipologii. Redundanța elementelor semantice se poate manifesta explicit sau implicit (de exemplu, marea izotopie destinul în Zadig de Voltaire), prin recurența aceleiași categorii semantice, prin fenomene de acord sau prin reiterarea aceluiași rol actorial (izotopia actorială este asigurată în Zadig de permanența aceluiași subiect-actor: Zadig, el, acesta). În cadrul eterogenității discursive, F. Rastier propune termenul de pluri-izotopie, constatînd că, de cele mai multe ori, izotopiile se întîlnesc în același text, luptînd pentru supremație (textul poetic, rebusul, povestioarele reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aceleiași categorii semantice, prin fenomene de acord sau prin reiterarea aceluiași rol actorial (izotopia actorială este asigurată în Zadig de permanența aceluiași subiect-actor: Zadig, el, acesta). În cadrul eterogenității discursive, F. Rastier propune termenul de pluri-izotopie, constatînd că, de cele mai multe ori, izotopiile se întîlnesc în același text, luptînd pentru supremație (textul poetic, rebusul, povestioarele reprezintă exemple de texte pluri-izotopice). Acest fenomen discursiv generează lectura plurală a textelor, identificată de Grupul µ. P. Charaudeau și D. Maingueneau disting o izotopie în planul coerenței
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de cele mai multe ori, izotopiile se întîlnesc în același text, luptînd pentru supremație (textul poetic, rebusul, povestioarele reprezintă exemple de texte pluri-izotopice). Acest fenomen discursiv generează lectura plurală a textelor, identificată de Grupul µ. P. Charaudeau și D. Maingueneau disting o izotopie în planul coerenței semantice și o izotopie ca redundanță generalizată. Aceasta din urmă se manifestă la nivelul planului expresiei, adică al semnificanților sonori și grafici din discurs, fiind specifică textului literar (ritm, prozodie, calambur). GREIMAS 1966; GRUPUL µ 1970; GREIMAS
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
același text, luptînd pentru supremație (textul poetic, rebusul, povestioarele reprezintă exemple de texte pluri-izotopice). Acest fenomen discursiv generează lectura plurală a textelor, identificată de Grupul µ. P. Charaudeau și D. Maingueneau disting o izotopie în planul coerenței semantice și o izotopie ca redundanță generalizată. Aceasta din urmă se manifestă la nivelul planului expresiei, adică al semnificanților sonori și grafici din discurs, fiind specifică textului literar (ritm, prozodie, calambur). GREIMAS 1966; GRUPUL µ 1970; GREIMAS 1972; GREIMAS - COURTES 1979; SIOUFFI 1999; CHARAUDEAU
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în lingvistică. El formulează o serie de postulate de bază, plecînd de la recunoașterea imaginilor și reprezentărilor pre-construite în relația dintre interlocutori. În semantică, microuniversul este perceput drept un ansamblu semantic ce generează diferite discursuri în care se materializează sintagmatic prin izotopie. În organizarea semantică a discursului, microuniversul nu admite decît intertextualitate și sincretism semiotic, spre deosebire de "universul discursului" care vizează constituirea unei contextualități globale a enunțurilor. V. dialogism, obiect al discursului, schematizare, univers al discursului. GRIZE 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. CC MINIMALIZARE
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unei secvențe transfrastice de semne este concretizată în sistemul de raporturi similare celor care permit funcționarea unei propoziții sau fraze, proprietate numită coeziune (coerență sintactică), manifestată prin acord, recțiune, ordine discursivă, dar și prin fenomene care transgresează nivelul sintactic propriu-zis: izotopie, anaforă, continuitate presupozițională, recurență, paralelism, parafrază, proforme, elipsă, consecuția timpurilor, intonație etc. Nici din perspectivă generativ-transformațională nu se poate postula o autonomie conceptuală pentru text, întrucît majoritatea fenomenelor pe care le pune în evidență un proces generativ de texte corect
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că acesta este unul dintre puținele lexeme, și singurul cu mai mult de zece ocurente, la care autorul a renunțat după ce de al doilea Răzoi Mondial. Dimpotrivă, situația cantitativa și distributiva a cuvântului sogno vis se configurează că o veritabilă izotopie de-a lungul tuturor etapelor de creație, numărul ocurentelor din ultimele poezii postbelice ajungând să îl depășească pe cel din plachetele anterioare, probabil, deoarece apropierea bătrâneții și a morții avea nevoie de un element compensatoriu. Compoziția terminologica a versurilor invalidează
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
peste tot, cu dramele lui de conștiință, ca și în alte conferințe despre scriitori, concepute cu tâlc; un fel de travesti cvasi literar" (p. 92). După cum se poate observa, perspectiva asupra autorului ca personaj al operei generează, în discurs, o izotopie a unicității și ubicuității, susținută sintagmatic prin termeni și structuri precum pretutindeni, omniprezent, unic, se zbuciumă sub toate măștile s. a., apropiindu-ne de perspectiva lui Flaubert pentru care "autorul, în operă, trebuie să fie precum Dumnezeu, prezent peste tot și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Construirea textuală a referinței (legări semantice 1) / 154 1.1. Coreferință și anafore / 154 1.2. Anafore pronominale / 158 1.3. Anafore definite / 163 1.4. Anafore demonstrative / 167 1.5. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <2> / 173 2. Izotopia discursului (legări semantice 2) / 175 2.1. Cotopie, poliizotopie, heterotopie / 175 2.2. "Le Gymnaste" [Gimnastul] de Francis Ponge <1> / 180 2.3. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <3> / 184 3. Legări ale semnificantului / 187 3.1. De la aliterație
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
aici un foarte bun exemplu de trimitere la un element presupus a fi stocat în memorie (memoria discursivă) de către cititorii cotidianului. Toate formele de anafore și de lanțuri de coreferință vizează desigur să mențină un continuum omogen de semnificație, o izotopie minimală a discursului prin reluări-repetiții, însă ele asigură, în același timp, progresia prin noi specificări și mobilizări ale referințelor virtuale ale lexemelor convocate. Orice relație de coreferință se sprijină pe o predicație și permite, de fapt, o predicație implicită: Callas
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
démonstratifs et le statut énonciatif des textes de fiction: l'exemple des ouvertures de roman", Langue française 120, 1998: 51-65. - Pratiques 85: "Cohésion textuelle (les reprises démonstratives)", Metz, 1995. - Corinne ROSSARI: Les opérations de reformulation, Berne, Peter Lang, 1994. 2. Izotopia discursului (legări semantice 2) 2.1. Cotopie, poliizotopie, heterotopie În cadrul teoretic al semanticii și al semioticii narative, A.-J. Greimas a pus de timpuriu problema "izotopiei mesajului" sau a "planului izotop al discursului" (1966:69 și 71) în termeni de
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
démonstratives)", Metz, 1995. - Corinne ROSSARI: Les opérations de reformulation, Berne, Peter Lang, 1994. 2. Izotopia discursului (legări semantice 2) 2.1. Cotopie, poliizotopie, heterotopie În cadrul teoretic al semanticii și al semioticii narative, A.-J. Greimas a pus de timpuriu problema "izotopiei mesajului" sau a "planului izotop al discursului" (1966:69 și 71) în termeni de redundanță de categorii lingvistice, în principal semantice, făcînd posibilă o lectură uniformă a unor porțiuni întregi de texte. El definește astfel coeziunea textuală: Existența discursului și
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
posibilă o lectură uniformă a unor porțiuni întregi de texte. El definește astfel coeziunea textuală: Existența discursului și nu a unei suite de fraze independente nu poate fi afirmată decît dacă putem postula pentru totalitatea frazelor care îl compun o izotopie comună, care se recunoaște datorită unui fascicol de categorii lingvistice de-a lungul întregii sale desfășurări. Astfel, sîntem înclinați să credem că un discurs "logic" trebuie să fie susținut de o rețea de anaforice care, răspunzîndu-și de la o frază la
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
întregii sale desfășurări. Astfel, sîntem înclinați să credem că un discurs "logic" trebuie să fie susținut de o rețea de anaforice care, răspunzîndu-și de la o frază la alta, îi garantează stabilitatea topică. (1976: 28) Putem, împreună cu U. Eco, să definim izotopia ca pe "constanța unui parcurs de sens pe care un text îl prezintă cînd este supus unor reguli de coerență interpretativă" (trad. Marina Spalas. București, Univers, [1985] 1991: 143). Unitatea izotopă minimală rezidă în legătura stabilită între două lexeme la
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
rezidă în legătura stabilită între două lexeme la nivel frastic sau transfrastic. Imensul avantaj al conceptului constă în importanța care se poate acorda lexicului și muncii interpretative a cititorului. Așa cum scrie M. Arrivé: "A citi un text înseamnă a identifica izotopia (-ile) care îl parcurge (parcurg) și a urmări, din aproape în aproape (dis) cursul (-urile) acestor izotopii" (1976:115 ) Coceptul de izotopie permite distingerea nu numai a faptelor de cotopie, ci și de heterotopie și de poliizotopie. O parabolă sau
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
acorda lexicului și muncii interpretative a cititorului. Așa cum scrie M. Arrivé: "A citi un text înseamnă a identifica izotopia (-ile) care îl parcurge (parcurg) și a urmări, din aproape în aproape (dis) cursul (-urile) acestor izotopii" (1976:115 ) Coceptul de izotopie permite distingerea nu numai a faptelor de cotopie, ci și de heterotopie și de poliizotopie. O parabolă sau o fabulă animalieră sînt, prin definiție, poliizotopice în sensul că sînt lizibile la două nivele de sens: cel al anecdotei povestite (animalieră
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
bucată de țesătură (aflat la originea lui pattemouille cîrpă umedă pentru călcat) cuvîntul nu este familiar decît în estul și sud-estul Franței și în Elveția. Mai puțin obișnuit în afara ariei francofone, el are nevoie de o trecere prin relația de izotopie a discursului din cauza omonimiei sale cu patte-jambe a copilului. Incoerența de ce un singur picior în acest caz? orientează interpretarea (și traducerea) spre un obiect la fel de drag copilului ca și ursulețul lui. Faptul că lexemul patte (cîrpă) apare în discursul raportat
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în mod izotop în raport cu co(n)textul. Indignarea și pumnalul sînt posibile în lumea (Rd) acestui text scurt, iar calificarea decalată este astfel recuperată. Cît despre celebrul slogan publicitar din T34, acesta prezintă o disfuncție și mai puternică. Ruptura de izotopie se produce în interiorul legăturii dintre verb și subiectul său. Verbul "a cumpăra" presupune, într-adevăr, un subiect uman, fiind deci incompatibil cu un subiect animal. Acest enunț, care apare astfel ca ficțional, se prezintă, în plus, ca o frază ipotetică
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]