47 matches
-
adevărate revelații de logică, concizie și claritate, cu toată bogata lor informație întrebuințată doar să documenteze un punct de vedere nou și original. Interesante articole semnează și domnii Gheorghe Macrin și Vasile Niță. (Din Țara Șipenițului nr.2/1936) * Izvodiri Izvodiri, revistă periodică de literatură, muzică și folclor, scoasă la Cernăuți în 1934. Din colectivul redacțional făceau parte: Teofil Lianu, George Strătoiu și Mihai Verboschi. Se pare că a fost vorba doar de un singur număr al periodicului proiectat, cel din
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
parte: Teofil Lianu, George Strătoiu și Mihai Verboschi. Se pare că a fost vorba doar de un singur număr al periodicului proiectat, cel din septembrie - octombrie 1934, la care au colaborat Traian Chelariu, E. Ar. Zaharia, Liviu Rusu, Teofil Lianu. * Izvodiri, revistă literară, anul I nr.1 apare în septembrie octombrie 1934, la Cernăuți. Redacția și administrația Plaiul Cosminului. Din interior: Trăian Chelaru, Păcat (versuri); T. Lianu, Curcubeu peste țară (versuri), Nicolae Albu, Mâna lui Vulpe; E. Ar. Zaharia, Sătească (versuri
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Muscel, București, 1910; Tudor Pamfile, Firișoare de aur. Povești și legende din popor, București, 1911; C. Rădulescu-Codin, Îngerul românului. Povești și legende din popor, București, 1913; C. Rădulescu-Codin, Din trecutul nostru. Legende, tradiții și amintiri istorice, București, f.a.; Dumitru Furtună, Izvodiri din bătrâni, îngr. și pref. Gheorghe Macarie, București, 1973; Alexandru Vasiliu, Povești și legende, București, 1927; Ovid Densusianu, Tradiții și legende populare, București, f.a.; I. Pop-Reteganul, Legende, povestiri și obiceiuri românești, îngr. și pref. Vasile Netea, București, 1943; De la Dragoș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
fugă în munți”. În acest fragment, devin transparente relațiile încordate dintre Biserică și Imperiu în vremea în care Hipolit își redactează tratatul: „Biserica nu prididește să izvodească Logosul din inima ei, cu toate că lumea o prigonește”. Persecuția se petrece concomitent cu izvodirea Logosului, având drept principal rezultat întărirea credinței. Vremurile din urmă nu sunt decât împlinirea vremurilor de acum, tot ceea ce se va petrece atunci reproducând, la scară mult mai largă, evenimentele care se petrec acum. Un alt aspect demn de precizat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
droaga moșului, împreună cu Zaharia lui Gâtlan, și ați pornit-o spre Iași ... Și cum singur spuneai că trebușoara asta se întâmpla în ziua Tăierii capului Sf. Ioan Botezătorul, apoi nu știu cum s-a întâmplat că și eu am sfârșit această neînsemnată izvodire taman în ziua de 29 august, 2003. Acum, după ce ai plecat dintre noi, lasă-i, rogu-te, să vorbească măcar pe câțiva dintre cei pe care îi tot întrebai ce cred despre izvodirile matale. Uite că primul - Eduard Gruber - a
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
că și eu am sfârșit această neînsemnată izvodire taman în ziua de 29 august, 2003. Acum, după ce ai plecat dintre noi, lasă-i, rogu-te, să vorbească măcar pe câțiva dintre cei pe care îi tot întrebai ce cred despre izvodirile matale. Uite că primul - Eduard Gruber - a și început să spună: „Cine s-ar ispiti să facă psihologia poporană a românului, va trebui să studieze afund pe acest foarte talentat scriitoriu. Creangă e, poate cea mai verde creangă a literaturii
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
dai de lucru! Să muncească, să-și merite pâinea! Să aleagă: ori muncesc, ori crapă de foame! Cerșetoria voi a o stârpi în Țara Moldovei! Vreau să curăț țara. Ștefan, cu mâinile la piept, măsoară încăperea: Ioane, cum stai cu izvodirea la "Nemaipomenitul nostru letopiseț?" Zorește, că dau turcii și rămânem neisprăviți. Scormonesc hrisoave, hronici, adun mărturii din bătrâni. Nu-i ușor, multe n-au fost scrise, adevărul nu-l afli ușor... Te pomeni c-ai ajuns chiar la "Descălecat", zâmbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Iașilor. Si nu o singură dată... - Stiu că ai umblat în lung și-n lat pe aceste meleaguri și că de fiecare dată te-ai întors cu tolba plină...Așa îi stă bine unui îndrăgostit de frumos și de vechimea izvodirilor domnești sau ale altor muritori... - Prea mă ridici în slăvi, mărite Spirit...și nu merit o așa laudă... - Să lăsăm asta și să mai spunem doar că mănăstirea Golia a căzut în ruină după secularizarea averilor mănăstirești din 1863. A
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
metafizica sfinților ar fi o „sinteză extremă”, cum altele nu s-au întreprins. Își propusese să urmărească „filonul” mistic în artă și în literatură, însă până la urmă totul a rămas în stadiul de schiță. Plecând de la operă (product folcloric sau izvodire cultă), și nu de la preconcept, emite, cu o superbie în care intră o bună doză de prezumțiozitate, o seamă de considerații asupra „sufletului românesc”. Un articol se intitulează Sufletul românesc în poezie. În lirica autohtonă, a cărei evoluție o delimitează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
absența stilului, acesta presupunând crearea unui limbaj "străin" în limba în care scrii (ca să ne amintim de "Abecedarul" lui Deleuze); adică, înseamnă crearea altor posibilități de manifestare lingvistică în timp ce creezi (scrii). Este creație în timpul creației, concomitența a două aspecte ale izvodirii artistice. Prin urmare, în minimalismul care înseamnă absența stilului, lipsește crearea de noi structuri lingvistice în tentativa minimalistului de a forma artisticește. Minimalismul în poezie, să zicem, de regulă se rezumă la oralitate, la discursul brut al străzii, prin care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
180-186, II, Craiova, 1928, 132-133; Ion Bârlea, Literatură populară din Maramureș, îngr. Iordan Datcu, pref. Mihai Pop, București, 1968, 15-22; Tache Papahagi, Graiul și folclorul Maramureșului, București, 1925, 87-89, 106; Gh. Cardaș, Cântece poporane moldovenești, Arad, 1926, 116-119; Dumitru Furtună, Izvodiri din bătrâni, îngr. și pref. Gheorghe Macarie, București, 1973, 314-317, 322-324; Gruia Viteazul și tatăl său Novac, Gherla, 1928; C. Sandu Timoc, Poezii populare de la românii din Valea Timocului, introd. N. Cartojan, Craiova, 1943, 75-90, 93-116; C. Sandu Timoc, Cântece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
făpturi omenești. Un Rău grandios, ireversibil, deoarece și-a adjudecat autoritatea originarului măsluit: "Din răsputeri străduindu-te să înțelegi esența Răului; Cu respirația oprită să te apropii de matca obscură a semințelor sale cît niște grăunțe de mac; Să deslușești izvodirea întîiului strop de venin în gușa puiandrului de aspidă; / Cum își sporește tăria apoi, cum se gătește pentru ieșirea în lume. / O, steaua celui prin naștere menit să slujească înfricoșătorului; / Via tenebrosa așternîndu-se celor mai tineri pași ai săi; / O
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
lui Ion Creangă, "istoria fabuloasă a confruntării dintre legitimitate și uzurpare". Punct de vedere interesant, întrucît ne dam seama că o multitudine de realități ale istoriei, mai cu seamă contemporane, pot fi puse în relație cu "tîlcul alegoric al acestei izvodiri feerice", "de la raptul unor teritorii locuite de români ori sechestrarea averilor, marginalizarea și lichidarea fizică a foștilor pînă la refuzul urmașilor, reformați de nevoie, ai agenților marelui frate de la răsărit de a restitui ceea ce au capturat prin abuz, ei și
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
pămîntească. 3. Măcar că trăim în firea pămîntească, totuși nu ne luptăm călăuziți de firea pămîntească. 4. Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pămîntești, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. 5. Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime, care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, și orice gînd îl facem rob ascultării de Hristos. 6. Îndată ce se va săvîrși ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare. 7. La înfățișare vă uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
să ajungă Adrianopolul. Pentru că cu toate astea încălcările pustiitoare ale vlahilor se repetau ca și mai nainte, împăratul caută să le pună stavilă sau în persoană sau prin cei mai buni generali ai săi. Asan, spirit isteț și plin de izvodiri, se ferea cu băgare de seamă de orice bătălie la larg și ocolea cu îngrijire orice întîmpinare cu împăratul: dar întreprindea călcări dese, cari provocau și dovedeau că totdeauna are poftă să atace și e gata de luptă; deodată ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Pieirea lui Constantin. Era în țară un sătean simplu, de soiul lui porcar cu simbrie, numit de popor Cordocuba, și grecii traducând acest cuvânt, care însemnează legumă, îl numeau Lachanas(adică grădinar de legume), avea însă-dealtfel multă isteție și darul izvodirii, știind sama multor lucruri și mai având pe lângă acestea un gust viu pentru întreprinderi. Acest om, dedat cu totul proastei lui meserii, trăia numai cu pîne și cu legume, dar era cuprins de o adâncă aiurare, clocea planuri cari mergeau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vreme ai ceva, ai și vrăjmași și prieteni, când nu mai ai nimic, n-ai nici vrăjmași nici prieteni. VREMEA 170 O vreme la toți deopotrivă, nici place nici folos face. 171 Orice vreme a scos și scoate ale sale izvodiri, bune sau rele fie. 24* 371 {EminescuOpVI 372} 172Orice lucru la vremea lui. 173Orice peste vreme nici un dar are, că nici un folos ne aduce fie cât de bun. 174O ce rece nădușală, când vezi vremea că te-nșală. 175Urmarea omului, schimbarea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în anul 66. Ivriții au urmărit iudaizarea religie geților prin impunerea Torei peste cultul creștinismului arimin, tot așa cum au făcut cu filozofia lui Pitagora și Platon despre care pretindeau că își are izvoarele în această plăsmuire satanistă. Centrele lor de izvodiri drăcești erau Alexandria, Roma și Cartagena iar de la începutul secolului lll a fost o scurtă perioadă de timp și Palmyra unde s-au dat rău în stambă și simpatrioții greci. Pentru a dovedi această afirmație, vin cu Faptele apostolilor scrise
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
impune, persistând în timp, numai dacă individul creator își identifica personalitatea cu aceea a colectivității din care provine și creează în direcția de gândire și expresie a acesteia. Dezbaterea este continuată în lucrarea Poezia autentic populară (1938), ce dezvolta opinia izvodirii creației populare prin indivizi de talent, care au ajuns la un grad înalt de identificare cu etnosul. În viziunea lui I., geneză poeziei populare cunoaște trei momente esențiale: primar, semnalabil în etapa șlefuirii formale și ideatice a textului de către un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287620_a_288949]
-
sunt mai autentice. Mai adevărate. [...] Modernitatea este un vulcan în erupție, cu momente de acalmie. Vulcanicul Alexa Visarion își poate permite să învețe, de la poezie, modernitatea eternă din artă, prin care ne reamintim de noi înșine, de adevărata lume și izvodirea tainelor, de vizibilitatea idealului și, în același timp, de condiția lui invizibilă, de curajul și frica din care se plămădește cel mai bine un rol, un spectacol, o viață de om. El știe că cine are acces la poezie are
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
apropiat de Brâncuși, dar sub raportul unui „tradiționalism metafizic”, care detestă pitorescul etnografic sămănătorist și caută nota diferențială autohtonă în apriorismul inconștient. De asemenea, nu recunoștea ortodoxiei deținerea „adevărului revelat”, ci o socotea, ca și pe alte credințe religioase, o izvodire culturală, cu o amprentă stilistică proprie, adică o reprezentare subiectivă, deformată a realității. A și intrat, până la urmă, în conflict cu directorul „Gândirii”, vechiul său prieten Nichifor Crainic, și și-a atras fulgerele acestuia. Foarte ardelean, prin atmosfera și universul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
pe care o exercită în tocmelile ei desăvârșite. În Soarele și Luna, Dumnezeu, constrâns de răzvrătirea celei mai mândre dintre făpturile sale, hotărăște, pentru a nu se nega pe sine, să nimicească lumea și să o rezidească, încorporând în noua izvodire fapta contestatoare. Reunind o apocalipsă și o geneză, dramaturgul subliniază coincidența și continuitatea simbolică dintre sfârșit și început, moarte și înviere, și conferă, totodată, jertfei un sens activ. Dacă descinderea Soarelui în Infern este o călătorie inițiatică în căutarea luminii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]