273 matches
-
parcă-n pustie Nici o frunză nu se mișcă Ziua face loc, să vie Înserarea,ca o umbră E o seară ca în basme. Liniștea-i asurzitoare, S-a oprit orice mișcare, Pomii parca sunt fantasme. Numai luna plină, mare, De jăratec se aprinde, Și în timp ce noaptea vine, Orizontul îl cuprinde. Obosită, ziua pleacă, Seara dispare ușor, Și încet o beznă neagră Se-adâncește-ncetișor. Noaptea-nvăluie tot satul. Doar pe-o uliță departe, Focul stins încă mai scoate Fum de frunze arse, moarte. Luna
LUNA PLINA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384318_a_385647]
-
Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017 Toate Articolele Autorului FEBRUARIE Azi am pășit desculță pe zăpadă Și am strivit sub urmă ghiocei Iar inima a refuzat să vadă Măcelul verde-alb, din pașii mei Mi-a ars zăpada talpa ca jăratec M-a biciuit cu sacru legământ În mine doruri se dospesc molatec Ascunse precum bulbii în pământ De-or germina din nou în Primăvară Te aștept să-mi înflorești în suflet Cu ghioceii, să te-nvie iară Februarie, sub desculțu-mi
FEBRUARIE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380293_a_381622]
-
Acasa > Strofe > Atasament > CORECȚIE (1) Autor: Crinu Sorin Leșe Publicat în: Ediția nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului m-am gândit că iarna dacă o vor paște caii de jăratec sau un foc abstract și cenușa lumii gura o să-și caște pe dezghețul nostru într-un ultim act... somnul din colibe s-ar muta pe sănii trase de iluzii spre un loc mai cald și în loc de ghețuri să topesc vedenii
CORECȚIE (1) de CRINU SORIN LEȘE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377150_a_378479]
-
zi, totul pare o glumă. Vicleniile iernii... Singura mărturie e trupul chircit al melcului, măsura vinovăției făcutului - nu altfel pățește oul ieșit "din pacea-ntîie a lui". Care-i cîrligul care-l trage afară? Povestea, care crește iarna ca vîlvătaia din jăratec. Însă descîntecul de lîngă vatră nu-i copt pentru lume, înăuntru nu se va ști niciodată cum e dincolo de "cornoasele cămeși": "Melc, melc, ce-ai făcut,/ Din somn cum te-ai desfăcut? Ai crezut în vorba mea/ Prefăcută... Ea glumea
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
visez Pîrîul Roșu/ și văd o femeie tînără/ Calcă peste umbrele care se lasă pe ape/ Fără să se teamă de cleștii racilor/ Fără să se sperie de zvîcnetul peștilor/ ș...ț Așa trece cum trecuse racul meu visător/ peste jăratec/ Iar eu mă întreb cît mai pot să visez/ Că țin în brațe o femeie tînără/ Că zbor că umblu pe apă că țin în palme un bulgăre de jar" (Celălalt rac, p. 43). La antipodul spiritului religios, ultimul ciclu
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
o mâncau toate celea - l-a provocat moș Dumitru. Doar n-o îmbătrânit degeaba - i-a luat apărarea Ion Cotman, din colțul lui. Moș Dumitru a privit în jur vulpește. Toți cei de la masă aveau ochii aprinși și obrazul ca jăratecul... Ce ați rămas așa, flăcăi? Nu credeți că povestea lui Pâcu îi și o povață pentru cei tineri? Aveți grijă, băieți! Nu lăsați fimeia s-o apuce mâncărimea, că pe urmă...vorba ceea: „Mai ușor păzești o turmă de iepuri
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
se putea afla în spusele sale. Chiar dacă era inginer, nu mai era la curent cu materia predată în școala gimnazială. Dar totul trecu. Orizonturile se luminară și amândoi copiii deschiseră în toamnă, după un examen care pusese întreaga casă pe jăratec, ușa liceului teoretic din oraș. * Anii de liceu trecură, fără a exagera, cu o viteză supersonică. Fuseseră ani frumoși, cu fete apetisante și băieți, adevărați cavaleri, în care săgețile lui Cupidon străpunseseră multe inimi, producându-le răni ce aveau să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ispitititoare imaginație! Toate îi topeau sufletul. Dar, de nimic, nu se încumeta să se apropie. și nimic nu-i încetinea, măcar, pasul, din mers. Dimpotrivă. Îi grăbeau bătăile inimii. Îi puneau sângele în mișcare. O răscoleau, toate, ca pe un jăratec. Ajungea, de cele mai multe ori, topită, acasă. Nu-i ardea nici de mâncare. Tot mai dese erau nopțile, când, pe lună plină, Irina ieșea afară din casă, în drum strălucitor ca un argint viu, presărat cu nisip curat, de rară calitate
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
omul tânăr!!! Am început să fierb ca ceaunul pe foc...dar ce să fac??? Să intru în păcat???... Ferească-mă Dumnezeu!!! Până la urmă, mi-am luat inima-n dinți și m-am apropiat de pat... Ochii cucoanei mă frigeau ca jăratecul... Fac un pas... Mă opresc și iar mă gândesc: Oare să mai fac un pas sau să mă întorc de unde am purces? Ochii cucoanei însă parcă mă spărgeau și mă chemau... Mă simțeam ca Hristos pe cruce!!! Nici nu știu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
temperaturile se ridicau la peste o sută de grade Farenheit. Degeaba ne ascundeam noi În carlingă, iar unii Își săpaseră gropi În nisip, sperînd că vor da de răcoare. La amiază, nisipul se Încingea atît de tare, Încît ardea ca jăratecul. Noaptea, În schimb, Înghețam de frig. Nu are nici un rost să explic ascultătorilor noștri În detaliu toate chinurile la care am fost supuși, timp de cinci zile. Scopul acestei evocări este cu totul altul. În a șasea zi, dis-de dimineață
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
încet! Matale nu vezi ce-i afară?! S-a oprit la Sălcii. Vine mîine. Alo, Andrei, strigă în telefon am trimis după un mecanic de la garajul central, sper să pornească el autofreza. Încercați s-o păcăliți cu un făraș de jăratec murmură Vlad ieșind, croindu-și anevoie drum prin zăpada înaltă. *** Știi că m-a sunat, cît erai tu la autogară, individul cu motoreta și i-am zis vreo două! rîde Paula, așezată lîngă telefon, încercînd să prindă autogara. Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să fi coborît aseară din cursă și s-o fi luat, singur, de-a lungul șoselei, acum ar fi fost ajuns. Numai cînd nu-și mai simte picioarele de ger, intră și merge să se așeze în fața sobei, la căldura jăratecului peste care, din cînd în cînd, țăranul aruncă lemne aduse de el cu brațul, de afară, dintr-o magazie descoperită prin întuneric, spre ziuă, cînd l-a trezit femeia și i-a spus să facă ceva măcar pentru cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Am avut un coșmar... Lazăr încearcă să-l îmbărbăteze, mergînd împreună spre locul unde doarme Dorin, care tresare mereu prin somn, scuturat uneori de frisoane puternice. Arhitectul, treaz, la gura sobei, aruncă din cînd în cînd cîte un lemn peste jăratec. Letiția doarme profund, cu un aer inocent, de fetiță culcată devreme, să se poate trezi a doua zi de dimineață. Pavel vine dinspre bucătărie, aruncînd o privire peste toată sala, cată mai mult spre fată, apoi se întoarce și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acțiunea, cu răul, cu riscul și nu mai puteau trăi fără asta. Fuseseră și foamete, și asprimea Generalului, cîte nu fuseseră și acum cînd toate se așezau încetișor în albia lor un diavol mic sufla din nou în foc, în jăratecul acoperit de cenușă, îl zgîndărea făcîndu-i pe oameni să n-aibă stare. Cei mai mulți erau mulțumiți cu povești din astea, cu banda lui Cocoș, le ajungea să-și astîmpere setea, foamea de neobișnuit. Doi-trei morți acolo, pe prima pagină, rînjetul unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dragoste, la grozăvia spulberării sămânței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu‑se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sânilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul putea fi văzut desprinzându‑se de pământ, Înălțându‑se drept, tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se puseră pe treabă și primul strat nisipos fu curând urmat de pietriș, apoi de pământ roșiatic. Lopețile izbeau În lutul prefirat de dârele rădăcinilor; retezate de custura sapei, râmele se mușuroiau și apoi se pomăiau la soare ca pe jăratec. Sofia stătea tăcută lângă groapa care se făcea tot mai adâncă, În vreme ce Simon - aidoma gospodarului căruia i se dura o fântână sau temelia casei - Îi tot Îndemna pe lucrători, măsura cu pasul lungimea și Înălțimea gropii, Își cobora cingătoarea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fi ferit de o lovitură mortală. Luana înțepeni locului, ca trăsnită. Noia privi spre ea să-și ceară scuze și-i văzu ochii uluiți, în care diamante mici, licăre de durere, jucau haotic, gata să se rostogolească pe obrazul de jăratec. Buzele ei l-au găsit dezarmat, sufocat de cenușa convingerilor adunate cu atâta sârg ani și ani, fericit și nenorocit de extazul atingerii de care n-avusese, încă, parte. Ea îi dezgoli trupul tânăr, îl acoperi cu sărutări, se cufundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
oglinda de argint; luntre aurită; lac limpede ca seninul cerului; apă purpurie; Despre lună: regina nopții; fiică a cerului; lună toropită de somn; lună galbenă ca un bostan; luna își oglindește razele în apele lacurilor; luna ca o vatră de jăratec; luna macabră ca un cioclu; luna ca o pleoapă pe cornee. Despre limbă: Limba este tezaurul cel mai prețios pe care îl moștenesc copiii de la părinți (V. Alecsandri). Limba este depozitul cel mai sacru lăsat de generațiile trecute care merită
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
eliberat din leagănul norilor și-și înalță discul pe cer; tăcut și ușor, astrul ceresc alunecă pe deasupra copacilor ca o luntre pe apă; răsfrângerile palide ale răsăritului peste violetul întunecat al bolții; astrul zilei descinzând maiestuos în sânul...; apusul de jăratec; apusuri ca sângele; asfințit vânăt; soarele aruncă în nori cu săgeți. Despre toamnă: toamna cea întunecată; toamna mohorâtă cu vânturi moi și tânguitoare; anotimp îmbelșugat; frunzele ruginii cad legănându-se; foșnetul frunzișurilor; peisaj multicolor; fructe parfumate; explozii de culoare; covor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îmbogățirea exprimării; construirea unor enunțuri corecte și expresive. 4. Desfășurarea lecției: a) Găsiți adjective potrivite substantivelor: apus, soare, orizont, noapte, amurg, înserare. b) Găsiți metafore, comparații sau personificări pentru cuvântul apus. Se dau exemple: violetul întunecat al bolții, mare de jăratec, apusul ca sângele, apusul de jăratec, o boltă se înflăcăra într-o fierbere purpurie, astrul obosit se duce să se culce, își aruncă în noi ultimele săgeți. c) Anunțarea subiectului. Elevii sunt anunțați că vor lucra o compoziție pe baza
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și expresive. 4. Desfășurarea lecției: a) Găsiți adjective potrivite substantivelor: apus, soare, orizont, noapte, amurg, înserare. b) Găsiți metafore, comparații sau personificări pentru cuvântul apus. Se dau exemple: violetul întunecat al bolții, mare de jăratec, apusul ca sângele, apusul de jăratec, o boltă se înflăcăra într-o fierbere purpurie, astrul obosit se duce să se culce, își aruncă în noi ultimele săgeți. c) Anunțarea subiectului. Elevii sunt anunțați că vor lucra o compoziție pe baza unor propoziții de sprijin. Propozițiile sunt
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ei să-și zică. Numele satului venea de la țipari. Erau pline bălțile Crasnei de vietățile astea lungi, subțiri și cafenii semănînd cu șerpii. Unii le spuneau „cici“, alții „pișcari“ fiindcă ciupeau rău mîna pescarului prin glanda lor electrică. Prăjiți pe jăratec, se pare că erau tare buni la gust. Afară de aceste delicatese la vreme de vară, pișcăranii se hrăneau, ca toți sătenii din CÎmpia Tisei, cu ce dădeau pămînturile, grădi nile, curtea și poiata, mai puțin cu poame. Era, Într-adevăr
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
el însuși iubire, adevăr, dreptate. De asta nu înțeleg ceva: am auzit că unul dintre ai Lui L-a trădat, că un altul s-ar fi lepădat de El. O fi adevărat?! Voi ce știți?! Se făcu tăcere. Se auzea jăratecul trosnind. Ședeam toți acolo, în jurul focului, și așteptam să se facă ziuă. Nopțile sunt reci la noi și cu cât se apropie dimineața cu atât e mai frig și întunericul mai greu. De undeva, cocoșul cânta a treia oară. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
curiozitatea, toate acestea fac să ți se pară că a trecut veacul și tu Încă mai aștepți un răspuns, vecine. Ogoiește-i pe acești intruși și prefă-te Într un fachir, care stă cu tălpile goale pe ditai grămada de jăratec!” - l-a dădăcit din nou gândul de veghe. „Tare mă tem că profesorul se preface preocupat de cine știe ce treabă tocmai pentru a-mi pune răbdarea la Încercare, prietene” - a presupus Gruia. „Uite că la asta nu m-am gândit, dar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vreme, că în rest poți să stai liniștit, că Roibu trage la căruță, Roibu ară. Roibu cosește, Roibu prășește, Roibu târnuiește, Roibu corhănește... Și-i deștept ca un om, numai că nu vorbește... Da, da, da!.. Cred că mănâncă și jăratec ca mârțoaga aceea din poveste, măi cumetre Bas! Numai pe dumneata de câte ori te-a adus bine cherchelit în miez de noapte acasă și a deschis brama cu oiștea pentru a te lăsa în bătătură, la auzul și la îndemâna cumetrei. Aista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]