304 matches
-
citească gândurile. M-am uitat lung la trupul greoi al Hipogrifului, la pulpele lui flasce și groase, la aripile lui prăfuite. Apoi mi-a venit imediat în minte calul lui Harap-Alb. Nu știu cum ai să poți să zbori... Eu nu am jăratic să-ți dau! am râs către Hipogriful ce a început să necheze, răzuind cu gheara iarba de sub el, ca un cocoș ce se pregătește să-și ia avânt. Nările îi fremătau la auzul gândului meu năstrușnic, vizibil flatat de comparație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zile după ce mă scuturase, a căzut ca secerat pe coridor, sub o fereastră a spitalului. N-aș putea să spun că m-am bucurat. Dar am resimțit Întîmplarea ca pe o pedeapsă cuvenită pentru felul În care mă pusese pe jăratic. În mai puțin de o lună Însă, fiindcă mă Învinovățeam Într-un fel de moartea lui și nu conteneam a frămînta cele auzite de la dînsul, aveam să-mi dau seama cîtă dreptate avusese. După ce el s-a dus, mama Maria
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fund! Calul dumitale îi chetros și se opintește bine în ham! Nu-i nărăvaș, după cum se vede la prima vedere! Cât despre asta, niciun problem! Că trage cât pentru doi și mănâncă cât pentru unu... Orice, dacă-i dai, și jăratic... Nu-l vinzi? Ai putea lua bani buni pe el! Vinde-mi-l mie! Nici pomeneală! Ai mai văzut dumneata prin părțile noastre vreun cal fără coadă?.. Roibu meu îi numai unu... Îți trage bășina drept în față, dacă te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
balegă până și vorba oamenilor de care am avut trebuință. Așa că nu te mai da prea rotund și fii mulțumit că ai scăpat de, hai să-i zicem, acea fericire a tizicului, de borșul de ștevie și de scrijele la jăratic de tizic! Da' să știi dumneata că prea rău nu era prin părțile acelea... Că toată lumea chinuia la fel. Ia să-l vedem măcar pe unul în Mereni că încearcă să se încălzească la flacără de bălegar, că a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
iertați-mă domnia voastră că-s doar un executant etcetera, naiba să-i ia pe executanți și pe ăi de-i trimit, care pe de altă parte sunt mereu aceeași. Ca să nu mai vorbim de etapa obligatorie de dinainte, cu clești, jăratic, jude, secretar, grefier și gealat, ca să obțină o mărturisire În regulă Înainte de a-l trimite pe condamnatul gata dezmembrat la dracu. Partea proastă era că la instrumente de coarde sau funii Diego Alatriste cânta mizerabil; așa că procedeul avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ghețarii din interior. Bunicul o știa. Se strecuraseră prin micile pâraie din gheață și rămăseseră apoi în râul Ava. Puteau fi asemuiți cu gândurile sau amintirile scoase la iveală prin decongelare. Aprindeam câteva ramuri de mesteacăn și-i prăjeam în jăratic. Peștișori de aur, spunea bunicul. Și mulți din solzii lor mici păreau cu adevărat făcuți din foiță de aur. Acum stau adesea ca împietrit cu undița mea, jos, lângă râu, și las o muscă udă să atârne în apă. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în amurg un porumbel negru. Când soarele se ridica de-o palmă, edificiul aproape că nici nu putea fi privit, parcă era din foc, și doar în amurg se contura mai clar, când flacăra prindea să scadă, lăsând loc unui jăratic imens. De-a lungul timpului, în labirintul de sticlă intraseră zeci, sute de mii de oameni, cetăți întregi. Popoare. Ce se petrecuse cu atâta suflare? Se povestea că totuși, în urmă cu multe veacuri, un bătrân, aproape sfârșit, izbutise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
înălțimea și constituția mea fizică. Am căpătat slujba. în acele zile atracția cinematografului Strand era filmul clasic din cel de-al Doilea Război Mondial, Casablanca, un vehicul spre cariera de star pentru Ingrid Bergman și Humphrey Bogart, amândoi fierbinți ca jăraticul. Distribuția îi includea și pe fabulosul "Grăsan", carismaticul Sydney Greenstreet, pe Peter Lorre și pe Paul Henreid, iar Dooley Wilson cânta la pian și din gură, nemuritoarea melodie "As Time Goes By". La vremea aceea, cu un asemenea film magnetic
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
ploii, cap de linie al norilor cu vechi socoteli de achitat. Revăd în minte o listă-ntreagă, destinații cu mult mai agreabile, mă antrenez gonind imaginar, ca pe o gamă, de parcă repetiția asta, întocmai cum ai sufla din foale în jăratic, ar face să scapere mohorâta, jilava mea viață, eternă aversă-nspumată, i-ar dărui o flăcăruie, destul să mă învigoreze, să-mi reverse căldură, până la pârjolire, ca să pot deveni astfel ceea ce dintotdeauna mi-am dorit să fiu. Cu gândul la
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
și tinerețea d-tale. Nu încerca să faci totul dintr-odată, cum a încercat pe vremuri o Iulie Hasdeu. Îți făgăduiesc, dacă ești înțeleaptă cum mi-ai părut, să te ajut pe cât pot. Pe alți tineri îi îndemn să mănânce jăratic, în timp ce pe d-ta trebuie să te ajut ca un întârzietor. Cu încredere și afecțiune, al d-tale Constantin Noica Scrisoarea m-a umplut de mândrie, dar corespodența mea cu magul de la Păltiniș a avut alte rațiuni; cel puțin din partea
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
dovedesc de o noblețe aiuritoare. Judecat de sus, raționamentul pare fragil. Exemplele din carte, însă, sunt greu de contestat. Și, la urma urmelor, vorbim aici despre proză. Nu despre justiție. „Dacă te mai văz vreodată în preajma Lenuții, te frig pă jăratic și te dau la câini, javră de persoană ce ești!” (p. 283) Asta îi strigă un îndrăgostit furibund rivalului său. Javră de persoană! O vorbă de neuitat, dincolo de bine și de rău.
Oborul pentru totdeauna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5722_a_7047]
-
puternică. În cazul Franței, lucrurile au fost limpezi încă înainte de declanșarea ostilităților. Incompetența, aroganța, încăpățânarea - pe scurt, prostia - unui antrenor s-au combinat cu lipsa de formă sau retragerea din activitate a jucătorilor care, cu doar patru ani înainte, mâncau jăratic. Postcolonialismul și-a arătat, în 2010, o fațetă surprinzătoare: miza existențială majoră reprezentată de fotbal în țările din Africa. Intrate pe mâna unor antrenori buni, echipele africane au dovedit o vigoare și o disciplină la care îmbătrânita Anglie sau încă
Anul vuvuzelei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6194_a_7519]
-
Puerta de Hierro, când beau ceai la Sakuska ori se duceau la liturghie, ca să epateze. Dar a trecut ceva vreme până am pătruns tainele croitoriei. La început, am fost fetița bună la toate din atelier: răscoleam mangalul în vasele cu jăratic pentru încălzit și măturam peticele de pe dușumea, încingeam fiarele de călcat pe foc și fugeam cât mă țineau picioarele să cumpăr ață și nasturi din piața Pontejos. Apoi mi-au dat să duc la casele protipendadei modele recent terminate, puse
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
rigoare, atunci mai ales cînd sunt evocate situații din Creangă, în care veselia se însoțește cu oribilul, hilaritatea cu lugubrul, care aduc „în vecinătatea morții bucatele și băutura” (vezi, de pildă, ospătarea lupului de către capră înainte de a-l prăbuși în jăratic). Tot de rigoare erau, în acest punct, și raportările la Valeriu Cristea care a vorbit despre cruzimea la Creangă. Despre cruzimea unor eroi ai lui Creangă, dar și a celui care le-a dat viață. C. Trandafir consideră „aproape convingătoare
Din nou despre Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3456_a_4781]
-
erau acoperite cu broderii dantelate și nu puțini dintre ei se întrebau, văzând atâta delicatețe, ce se vor face la iarnă ca să nu le înghețe oasele. Frigul era într-adevăr o problemă în acele timpuri dominate de șemineuri, vase cu jăratic și sobe „Salamandra”, din fontă. Măsurile luate împotriva frigului cu mult înainte de iarnă, nu țineau numai de a izola cât mai bine pereții casei, sau a aduna cât mai multe lemne pentru șemineu; paturile se acopereau cu atât de multe
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
pisicii, a muiat-o în suportul de ou care servea drept călimară, și a încropit atunci și acolo o satiră foarte spirituală. Adusă astfel din condei încât nimeni nu ar fi putut avea vreo îndoială că tânărul lord perpelit pe jăratic era Orlando, cu cele mai intime spuse și fapte ale lui, cu entuziasmele și nesăbuințele lui, portretizat până la culoarea părului și la accentul străin cu care rula litera r, totul redat cu exactitate. Și dacă ar mai fi putut exista
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
icoane și cruci. Din toate părțile se strâng pe drumul principal bărbați și femei, tineri și bătrâni. În fruntea lor, preotul rostește rugăciuni către Domnul și stropește în dreapta și în stânga cu apă sfințită. Din urmă vin enoriașii cu cănile cu jăratic peste care presară smirnă și tămâie. Ajung în dreptul locuinței familiei Valdescu și rugile se întețesc. Pătrund pe poarta larg deschisă și părintele după câteva rugăciuni începe să cânte molitvele Sfântului Vasile urmate de dezlegări. Întreaga suflare îngenunchează și își face
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
tău și privește ranele Mele. Întinde mâna și o pune în coasta mea, ca să nu fii necredincios, ci credincios“ (Ioan 20, 25-29). Cuvintele lui Iisus cel înviat îi căzură pe inimă și pe conștiința lui frământată ca niște bulgări de jăratic aprins. Acum Toma avea în fața lui, sub ochii lui, proba adevărului care de opt zile îl chinuia. De aceea, cu bucuria marilor descoperiri și cu focul convingerii, îi ieșiră de pe buze cuvintele mărturisirii lui de credință: „Domnul meu și Dumnezeul
Agenda2005-19-05-1-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283674_a_285003]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CA DOI MIRI, ÎNTR-UN IERI! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1867 din 10 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Pe sub flori de cais lun-aprinde jăratic, tu ți-apleci fruntea grea dezvelind primăveri, o cunună de flori ne-nvelește hieratic, peste lut de tăceri, ca doi miri,într-un ieri! Pe sub geamăt de frunze ne colind-o vioară, eu torn vinul de mir în pahare de
CA DOI MIRI,ÎNTR-UN IERI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383941_a_385270]
-
astăzi bucurieCăci nu piere de lângă noiPăstrează-adânc speranța vieși -de ce nu- fă-ți doruri noi!... X. CANTEC DE IUBIRE, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016. CÂNTEC DE IUBIRE Toamna a pus o mână de jăratic din iubirea noastră la marginea pădurii Nu se mai satură de atâtea culori Le-am sorbit și eu așteptându-te Cu inima goală...demult... ! Azi o văd ruptă dintr-o amintire Și-mi dau seama că : timpul s-a așternut
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
Cobiei, în județul Dâmbovița, datorită existenței unei cunoștințe comune - actorul Valeriu Dogaru. Nu în ultimul rând, pentru că sufletul mi-a vibrat la auzul unor cuvinte pe care nu le mai folosisem demult în comunicarea mea zilnică: pridvor, prispă, mișei, bălai, jăratic, ropot, mreje, văpaie, odor, mărgean, zădărnicie, „Izvorau lumine” auzindu-le în timpul recitalului. Îi doresc oaspetelui nostru sănătate neumbrită și ușurință în împlinirea proiectelor artistice despre care ne-a vorbit. Sperăm ca icoana care i-am oferit-o în dar să
EMIL BOROGHINĂ cu recitalurile SHAKESPEARE şi EMINESCU în Statele Unite şi Canada [Corola-blog/BlogPost/93334_a_94626]
-
fost și este Cetatea de Scaun a Limbii Române, promotoarea și reazemul de nădejde al Graiului Matern, cu rădăcinile ei perene, păstrătoare ale ființei naționale. Cuvântul a fost și este - pentru ziariștii noștri -, nu numai „o vatră în care arde jăraticul vieții”, nu numai o oglindă a duhului, ci și un veșmânt al gândului, o taină ce ne-a apărat, o tămadă, pentru rănile sufletești, provocate de vicisitudinile istorice și politice. „ZORILE BUCOVINEI” e unicul ziar românesc, din Ucraina, care pledează
Bucovinenii se vor declara români [Corola-blog/BlogPost/93361_a_94653]
-
unui Cocoș inexistent trecerea într-o altă zi. De luat nu-i vom lua tot de-acolo, ci puțin mai departe, cam la vreo două mile de hanul Stăniloaiei. Și în vreme ce Parnasie, Stejeran și ceilalți povestitori adorm, cu spatele spre jăratic și totodată, fără s-o știe, adormind astfel, mor ca personaje, iată-i pe nemuritorii Metodiu și Iovănuț suind pieptiș o coastă în boarea străvezie a dimineții. — ... și era tot alb la păr și fața-i era curată - gâfâi Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de vânt către mare. Focul amintea de animalul măreț al desenelor apocaliptice. Putea să se întindă peste tot, înghițind orașul. Pompierii și poliția făceau tot ce puteau ca să împiedice focul să ajungă la blocurile vecine. Bucăți mari de lemn, devenite jăratic, cădeau bufnind pe trotuare printre trecătorii curioși care săreau țipând, dar vădit fascinați de foc, cu pupilele dilatate de o viziune în care viața lor scădea din preț - viața lor de animale de tracțiune, înhămați la un car care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
jur Împrejur, căutând o cale de ieșire. O durere ascuțită Îi cuprinse mâna ce Îl ținea pe bălăior, care Își Înfipsese dinții În carnea lui. Îl izbi violent cu mâna liberă, azvârlindu-l În trepiedul din centrul Încăperii. Vasul cu jăratic se Înclină și se prăbuși zgomotos, răspândind un nor de scântei. Un cor de exclamații de durere se ridică din grupul de mușterii cel mai apropiat, când aceștia fură, loviți din plin de ploaia de foc. Oamenii păreau prinși Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]