164 matches
-
în prezent un cartier al orașului modern Tunis; al doilea război dintre Roma și Cartagina a avut loc între anii 218 și 201 î.Hr. cista - cutie Claros - cetate ioniană în care se găsea un sanctuar profetic al lui Apollo cnemide - jambiere cognomen - romanul de condiție liberă avea trei denumiri diferite: prenu mele, numele și cognomenul; prenumele este individual, spre deosebire de nume, care este comun unei întregi ginți; cognomenul este o poreclă ce definește mai ales anumite particularități fizice și a început să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe cele de pantofi și chiar pe cel cu cărți, și o iau pe scara rulantă, direct spre magazinul de articole sportive. Jumătate de oră mai târziu, brațele îmi atârnă, încărcate de plase. Am cumpărat un trening, două perechi de jambiere din lycra, trei perechi de ciorapi și o pereche strălucitoare de teniși Reebok. Am cheltuit atâția bani azi, încât nu se poate să mă mai răzgândesc. Asta era și ideea, de altfel. Când ies din mall, stau câteva minute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
De unde știi tu că sunt singură? ― Un bărbat are dreptul să viseze, nu-i așa? Zâmbesc și pornesc mai departe. Opresc la primul loc care arată ca un supermarket, parchez și iau un cărucior pentru cumpărături. Într-un tricou strâmt, jambiere și pantofi sport Reebok, cu ochelarii de soare pe cap și părul prins într-o coadă care strălucește, sunt încântată să observ că arăt ca oricare altă soție tânără din Santa Monica și sexy, care-și face cumpărăturile săptămânale, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lui Brad - dar nu mai decupează pozele și modelele. Nu mai are nevoie s-o facă, acum că și-a împlinit visul: chiar dacă încă o interesează, nu mai există disperarea aceea. Pe la 11 dimineața își pune pantalonii minusculi din lycra, jambierele și pantofii sport, și merge la sală. Dacă nu e prea ocupat, Brad o scoate în oraș la prânz. Dacă nu, Jemima poate merge să hoinărească de una singură, deși îi e cam greu să se descurce prin împrejurimi. Brad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cum nu mai văzuse, cizme cu vârfurile ușor ridicate, cât se poate de lustruite. Balamber, mai ales, strălucea într-o cămașă lungă, cu mâneci largi, dintr-o țesătură albă cu broderie roșie; își pusese pantaloni negri, strânși sub genunchi în jambiere lucioase din piele tare. Panglica verde îi încingea talia, cu capătul atârnând de-a lungul piciorului, în franjuri lungi aurite. Audbert nu-și crezu ochilor când văzu că avea de gând să-și aranjeze părul cu un piaptăn de os
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
animale de rezistență, iar alții dădeau impresia de caricaturi de oameni: slabi și palizi, cu trupul deformat, îi pândeau pe noii-veniți cu priviri neîncrezătoare, atunci când nu erau fățiș ostile. Cei mai mulți purtau haine de țărani, dar nu lipseau pantaloni, tunici și jambiere militare ori hlamide fin țesute, care trebuie să fi îmbrăcat în trecut umeri mai nobili. Nu purtau toți arme, însă Sebastianus putu repede să facă, luându-se după cele ce se vedeau, un sumar și descurajant inventar: puține săbiile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl chemă la sine pe Vlaszo, servitorul său panonic, ca să-l ușureze măcar în parte de armură. Nu se simți prea vinovat, de vreme ce Atila, după câte putea vedea, făcuse la fel. Sosi lângă el Odolgan, care, nervos, se lovea peste jambiere cu o biciușcă. — Ce ghinion! Să pierzi așa o bătălie! O să mai fie lumină doar câteva ore și totul o să se rezolve fără noi! exclamă cu amărăciune. Asta o fi răsplata pentru ce am făcut ieri? îi răspunse doar printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prin mijlocul satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului, înconjurată de singurătăți. Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii, cu jambiere și șepci impermeabile, trec la poștă, peste drum de hotel, înarmați cu alpenstock-uri, strânse energic în pumn la nivelul bărbiilor înțepenite și importante. Peisaj meschin. O colină întinsă, tristă, pătată de câțiva arbori schilozi, ascunde munții dinspre apus. Nici o "cunoștință
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
prin mijlocul satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului, înconjurată de singurătăți.* Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii cu jambiere (...), înarmați cu alpenstock-uri (subl. autorului), strânse energic în pumni la nivelul bărbiilor înțepenite și importante. Peisaj meschin. O colină întinsă, tristă, pătată de câțiva arbori schilozi, ascunde munții dinspre apus." (p. 49, s. n.). Voluptățile sale sunt de ordin intelectual, fără
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
culoarul, din doi-trei pași mari. — De ce trebuie să mă las în jos? întrebă Valerius arătând spre scutul de antrenament, concav, îngust și înalt, care-i ajungea până aproape de talie. Voi purta coif, iar piciorul drept îmi va fi acoperit de jambieră... Cum să mă aplec, cu un asemenea scut? Proculus ridică scutul. — Un secutor luptă cu un rețiar, după cum știi. Rețiarul are tridentul, care e o armă lungă și puternică, pentru că e mânuită cu ambele brațe. Deși ești apărat de coif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu un asemenea scut? Proculus ridică scutul. — Un secutor luptă cu un rețiar, după cum știi. Rețiarul are tridentul, care e o armă lungă și puternică, pentru că e mânuită cu ambele brațe. Deși ești apărat de coif, de scut și de jambieră, când ești lovit de trident e ca și cum te-ar ataca un mistreț furios. Durerea e îngrozitoare, iar de cele mai multe ori cel lovit leșină. Există o singură cale de a evita tridentul, și anume să ții scutul într-o anumită poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prea ample ca să contracareze rapid atacul. Când soarele ajunse sus pe cer, Valerius reușea să devieze loviturile lui Proculus, inclusiv pe cele simulate. Proculus îi îngădui să ia o pauză. Valerius lăsă jos scutul și își scoase tăcut coiful și jambiera. Era lac de sudoare. — Acum ți-e foame și sete, spuse Proculus, apropiindu-se de el. Dar eu te-am învățat să ții foamea și setea sub control. Azi-dimineață, înainte să începem antrenamentul, mi-ai ordonat să nu mănânc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe gladiator înăuntrul scutului. — Un țipar ascuns între pietre... — Acum uită-te la trac. Are un scut mic, pătrat și concav, pentru că trebuie să îndoaie mult genunchii ca să se învârtă în jurul adversarului. Vezi că se apleacă atât de tare, încât jambierele, care îi ajung dincolo de genunchi, ating mica parmula pătrată? Vezi cum sare în lături, încercând să lovească spatele adversarului? Pare un vultur care zboară în jurul prăzii și-și vâră ciocul prin crăpăturile unei vizuini. De aceea tracul are ca simbol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
triunghiulară. Văzu că Flamma, care, tăcut, își examina cu atenție echipamentul, purta un perizom roșu. Flamma îi aruncă o privire scurtă, gravă. Valerius își întoarse privirea și continuă să se îmbrace. Își sprijini piciorul stâng pe bancă și-și puse jambiera de piele, care îi ajungea până sub genunchi. Ca să stea lipită de picior, trase cu putere șireturile aflate de-a lungul tibiei. Începu apoi să înfășoare peste jambieră o bucată groasă de piele, ca o fașă lată. Deasupra puse scurtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să se îmbrace. Își sprijini piciorul stâng pe bancă și-și puse jambiera de piele, care îi ajungea până sub genunchi. Ca să stea lipită de picior, trase cu putere șireturile aflate de-a lungul tibiei. Începu apoi să înfășoare peste jambieră o bucată groasă de piele, ca o fașă lată. Deasupra puse scurtul ocrea de bronz, care la secutori era mai lat, pornind de sub genunchi și ajungând până la gleznă, fiindcă tibia era ținta predilectă a tridentului rețiarului. Genunchiul și coapsa erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în jurul pieptului o bucată de piele cu ținte metalice, care avea să-l protejeze de loviturile în abdomen, mai ales de cele care aveau ca țintă splina și ficatul. Flamma termină înaintea lui Valerius, pentru că nu avea nici coif, nici jambiere. Se aplecă deasupra plasei, verificând cele două sute de noduri ale acesteia. Valerius luă coiful greu, din fier și bronz, mult mai gros decât la alte categorii de gladiatori, ca să poată rezista loviturilor violente ale tridentului. Depărtă cele două jumătăți atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de Valerius. — Sunt o mulțime. Și mulți alții vor să intre. Îi auzi? Zgomotul mulțimii era asurzitor. — Și nu uita că e foarte frig, iar romanii nu sunt obișnuiți cu frigul... Pe ușă pătrundea o lumină palidă. Valerius își înfășura jambiera de piele pe piciorul stâng. Zâmbi cu ură. — Porcul de Vitellius vrea să sărbătorească moartea mea. Mulțimea știe asta și a dat fuga... Știe că Vitellius a vrut ca jocurile astea să fie fastuoase... Marcus îi întinse ocrea. — Vei învinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Știe că Vitellius a vrut ca jocurile astea să fie fastuoase... Marcus îi întinse ocrea. — Vei învinge. Ești sigur? Vitellius e convins că va fi tocmai pe dos. La fel și Skorpius... Își puse cu grijă ocrea de bronz peste jambieră. — Fratele meu a învins la Bedriacum și a trecut cu armata lui peste Appenninus. Continuă să învingă și au ajuns la porțile Romei. Cine știe ce va urma... Dar Vitellius și poporul Romei nu se gândesc la munera. Valerius se strâmbă. De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
folosirea ofensivă a scutului, utilizat ca o ghilotină. Deoarece trebuie să fie ușor, scutul respectiv, dreptunghiular și concav, este mai mic decât cel al mirmilonului. Ca urmare, spre deosebire de mirmilon, provocator-ul are piciorul avansat mai expus, motiv pentru care poartă jambiere înalte și, pe coapsă, o apărătoare din lână și piele. Pugnare: a lupta; pugna este termenul generic ce indică lupta. Pulvinar: balcon de onoare în amfiteatru. Quazi: populație ce trăia în ținuturile danubiene. Raetia: corespunde Tirolului actual, cantonului elvețian Graubünden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
copitelor pe trotuarul lat de piatră cubică din fața scărei principale, curba aceea clasică fusese compromisă. Acel ropot de copite nobile părea de obicei o muzică lui Tudor Hallipa, stăpânul moșiei, casei, trăsurii și cailor; scobora treptele cu pas elastic și jambiere înalte de căprioară, și după ce ajuta musafirilor să coboare, înainte de a-i conduce, dezmierda prelung și respectuos cei doi cai jumătate sânge, care, grație unor îngrijiri deosebite, erau strălucitori ca un satin laque\ Musafirii se extaziau și ei cu sinceritate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Încăpea cum trebuie și fără să se vadă sub saricile lungi, largi, mițoase și grele. La scurt timp după Încheierea târgului, frații Începuseră să dea semne de bunăstare aproape deșănțată: Își cumpăraseră ghete de fotbal cu crampoane, minge de piele, jambiere vărgate, chiloți și tricouri adevărate, genunchiere, cotiere, ba chiar și un fluier de arbitru. Secretul bogăției lor Încetase curând să mai fie o taină: vrând să-l omoare pe un al treilea, cei doi ciobani folosiseră pușca, fuseseră prinși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Dar, în timp ce-l aștepta pe Mitsuharu, Mitsuhide se întâlni, pe neașteptate, cu cineva pe care nu plănuise câtuși de puțin să-l întâlnească. Omul era îmbrăcat într-o robă călugărească, de culoare cafeniu-verzuie, cu glugă de aceeași culoare, și purta jambiere albe și sandale de paie. Avea peste șaptezeci de ani, dar buzele îi păstrau o roșeață tinerească. Sprâncenele lui erau de un alb pur și arăta ca o barză îmbrăcată în sutană de călugăr. Îl însoțeau doi slujitori și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fost Întoarsă cu cheia. Avea părul strâns la spate Într-o coadă de cal, mai Întâi Întins pe creștet, apoi revărsându-se Într-o cascadă de cârlionți când scăpa de strânsoarea elasticului. Purta un costum de gimnastică negru peste niște jambiere cu imprimeu mov și, prin mulțimea de trupuri transpirate și extenuate, picioarele ei de culoarea lavandei se zăreau intermitent, mișcându-se În sus și-n jos ca trase de niște sfori. Jambierele se terminau la jumătatea gambelor; dedesubtul lor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Purta un costum de gimnastică negru peste niște jambiere cu imprimeu mov și, prin mulțimea de trupuri transpirate și extenuate, picioarele ei de culoarea lavandei se zăreau intermitent, mișcându-se În sus și-n jos ca trase de niște sfori. Jambierele se terminau la jumătatea gambelor; dedesubtul lor, se vedeau mușchii și gleznele de culoarea cafelei cu lapte ce păreau sculptate În lemn șlefuit. Coapsele ei erau inimaginabil de lungi și de zvelte, iar chipul Îi era distant, frumos și aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că se distrează de minune. M-am cutremurat. Numai Dumneazeu știa ce Înțelegea ea din muzica pe care o puneam și din ținuta mea ponosită, constând În tricouri tăiate Îmbrăcate peste pantaloni scurți tăiați care, la rândul lor, veneau peste jambiere pline de găuri, toate având nuanța aceea de cenușiu-cărbune la care ajung hainele negre după ce le speli ani de zile. Era momentul pentru o relaxare. Am bătut din palme ca să le chem, În timp ce așterneam salteluțe pentru ele și pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]