63 matches
-
Adevăr grăiesc ție, popo: pentru inima ta tireană, nu vei avea parte de bucuria și de lumina cea lină a Raiului! NIȚĂ: Mă mai și ameninți? Las' c-avem noi ac de cojocul tău! Hai, dascăle Pitac, hai la dom' jandarul. Și dacă nu ți-a plăcea cuvioșiei tale minunea ce are a-ți dovedi el, apoi nu mai sunt minuni nici în cer, nici pe pământ! (Pleacă amândoi. Babele se întorc în odaia lor. Sisoe pune din nou mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
spui dumneata, mătușă? BABA LUȚA: Spune ea bine... Tu, fată hăi, tot ești vadană... BABA SAFTA: ... și gura lumii n-o astupă decât pământul! Unii și alții au început să clămpănească pe la dosuri cum că-ți cam dă târcoale ba jandarul Traian, ba dascălul Pitac, ba mai știu eu cine... BABA RADA: Așa că dacă se proțăpește cuvioșia sa aici, gata, le-ai pus pumnul în gură la toți! BABA FIRA: Apoi da! Și nici în pagubă nu poți fi, că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fi vrednic să lucreze? BABA FIRA: Mărită-te, fată, cu dânsul, până nu ți-l suflă alta. BABA LUȚA: Vorbesc eu cu popa Niță, și nu s-a pune de pricină. BABA SAFTA: Pun și eu o vorbă la don' jandar Traian, că suntem oleacă de ciomtie... ILINCA: Vai de păcatele mele! Apoi sunt eu vrednică să-i stau alături sfinției sale? BABA RADA: De asta nu mă tem eu nici atâtica... Numai cât să-l ții din scurt, să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Face o minune și scapă... NIȚĂ: Mai vedem noi... BABA SAFTA: Așa părințele... Luați-l și duceți-l la oraș! Că nu le-ajunge câte au acolo. Ei de toate și noi nimic. Doftor nu, reghiment nu, sfânt nu... Numai jandari și priceptori. Ce fel de dreptate-i asta? DUMITRAȘ: Doamne, doamne... Întindeți-vă voi mai mult la vorbă, și-apoi îți vedea pe dracu'! Unde-i sfântu'? ILINCA: Dincolo... mănâncă și el ceva... PITAC: Nu-ți spuneam eu, părinte? Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
el ceva... PITAC: Nu-ți spuneam eu, părinte? Sigur l-au pus la masă! DUMITRAȘ (tăios): Gura! Zi-i să iasă afară! ILINCA (se duce, cam speriată, și deschide ușa către Sisoe, care mănâncă tacticos): Sfinția ta, te cere don' jandar... SISOE: Nu i-ai spus că prânzesc? ILINCA (șoptit): Ieși, sfinția ta, că altfel se supără. Și-i cam stricat la cap... SISOE: Bine, să ieșim. (se ridică, trece pragul spre ceilalți) Iaca am venit. DUMITRAȘ (vine la Sisoe, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
omul meu de la Vad și pe dată oi trimite feciorul să te vestească... ― După asta, om vedea noi ce datorii mai am față de dumneata... ― Nu-i vorbă de datorie, ci de omenie. Că de... Mai am și eu obligații față de jandari, față de primar și față de oamenii mei. ― Nu te plânge, jupâne, că te-oi îndestula eu cum se cuvine. Numai să ai grijă ca nu cumva să scape vreo unul o vorbă unde și când nu trebuie. ― Nici o grijă, că doar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
obiceiul - potera. În seara aceea, a așteptat să apară feciorul trimis de hangiță, dar... Nici la primul cântat al cocoșilor nu s-a arătat. Gândurile îi umblau prin cap ca ielele. „Să pornesc către han?... Dar dacă or fi venit jandarii pe neveste și intru prostește în gura lupului? Oricât te-ai feri, tot te zăpsește vreun câine și ți-ai aprins paie în cap pe degeaba”. În acea noapte nu a pus geană pe geană. S-a foit ca un
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
asta puțin mai încolo. Peste o săptămână-două. Hangiul, cu arsura gândului la galbenii luați de lotru de la negustori și că i se cuvine o răsplată mai mare, a căutat un motiv să-i forțeze mâna: ― Numai că săptămâna viitoare vin jandarii să scotocească prin împrejurimi și știi cum e. Nu dai, au doi ochi. Dacă dai, au doar unul sau nici unul. Depinde cât ai scos din pungă... ― Bine. Ține și pe aiștia - i-a aruncat lotrul încă o pungă cu câțiva
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
au doar unul sau nici unul. Depinde cât ai scos din pungă... ― Bine. Ține și pe aiștia - i-a aruncat lotrul încă o pungă cu câțiva galbeni. Ai, însă, grijă să nu mă superi! Că dacă aflu că nu au venit jandarii... - a sfârșit lotrul vorba, cu o privire mai puțin prietenoasă. ― Mă știi pe mine că umblu cu cioara vopsită? La mine una-i una și două îs mai multe. Da’ uite că Irinuța vine cu cele trebuitoare unui bărbat ca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care ținea loc de scaun. ― Ei? Ce cauți la mine în bordei la ora asta? Știi bine că nu trebuie să vii aici niciodată. Dacă ti-a luat urma vreo poteră? Cu alte cuvinte, vrei să mă dai pe mâna jandarilor! Și eu, care aveam încredere în tine... Ce ai de spus? Zi-i! Și la urma-urmei, de unde știi locul acesta? Hangiului nu-i venea să creadă ce aude. Nu-și dădea seama cum de se află în bordeiul lotrului... Lovitura
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Dacă?...” - nu și-a mai putut duce gândul până la capăt, fiindcă s-a auzit glasul unor mușterii. Niciodată aceștia nu sunt mai gălăgioși ca iarna. Mai ales când afară-i ger aspru... Îndată a intrat Petruță: „Mamă Irinuță, a venit... jandarul cu încă un om”. La auzul acestor cuvinte, chipul hangiței s-a albit ca peretele. „Ce mă fac dacă jandarul vrea să merg cu el în bucătărie?...” ― Aaa! Care va-să-zică jandarul... Și hangiul nu știa! Vorba ceea: nu știe bărbatul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sunt mai gălăgioși ca iarna. Mai ales când afară-i ger aspru... Îndată a intrat Petruță: „Mamă Irinuță, a venit... jandarul cu încă un om”. La auzul acestor cuvinte, chipul hangiței s-a albit ca peretele. „Ce mă fac dacă jandarul vrea să merg cu el în bucătărie?...” ― Aaa! Care va-să-zică jandarul... Și hangiul nu știa! Vorba ceea: nu știe bărbatul ce știe tot satul. Apoi, dacă jandarul ar fi invitat-o pe Irinuța la culcuș, atunci ar fi ieșit mare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aspru... Îndată a intrat Petruță: „Mamă Irinuță, a venit... jandarul cu încă un om”. La auzul acestor cuvinte, chipul hangiței s-a albit ca peretele. „Ce mă fac dacă jandarul vrea să merg cu el în bucătărie?...” ― Aaa! Care va-să-zică jandarul... Și hangiul nu știa! Vorba ceea: nu știe bărbatul ce știe tot satul. Apoi, dacă jandarul ar fi invitat-o pe Irinuța la culcuș, atunci ar fi ieșit mare dandana! Ei? Ia să auzim, prietene! - a sărit unul tocmai din
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
acestor cuvinte, chipul hangiței s-a albit ca peretele. „Ce mă fac dacă jandarul vrea să merg cu el în bucătărie?...” ― Aaa! Care va-să-zică jandarul... Și hangiul nu știa! Vorba ceea: nu știe bărbatul ce știe tot satul. Apoi, dacă jandarul ar fi invitat-o pe Irinuța la culcuș, atunci ar fi ieșit mare dandana! Ei? Ia să auzim, prietene! - a sărit unul tocmai din celălalt capăt al vagonului. ― Tare mă tem că n-ai băgat de seamă că jandarul a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dacă jandarul ar fi invitat-o pe Irinuța la culcuș, atunci ar fi ieșit mare dandana! Ei? Ia să auzim, prietene! - a sărit unul tocmai din celălalt capăt al vagonului. ― Tare mă tem că n-ai băgat de seamă că jandarul a mai venit cu cineva - l-a făcut atent un altul. ― Asta nu însemna mare lucru. Spunea și el că se duce la umblătoare și... intra pe ușa din dos - a intervenit învățătorul. ― Uite că la asta nu m am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
povestea - a căzut de acord cel din capătul vagonului. ― Apoi, cum să vă spun eu, ca să mă înțelegeți bine? ― Povestește-ne-o așa cum ai auzit-o și dumneata - l-a îmbiat învățătorul. ― Cum vă spuneam, când hangița a auzit de jandar, a luat un cearceaf și la întins peste lotru. „Cine știe? Ferească Dumnezeu...” Și-a schimbat cât a putut de repede vestmintele de pe ea. O privire fugară în oglinda lămpii i-a arătat un chip alb ca varul. S-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
obraz, să aducă oleacă de sânge în el. În clipa următoare, era în fața musafirilor. „Bună dimineața și bine ați venit. Cu ce vă putem fi de folos?” - i-a întâmpinat ea, privind cu drăgălășenie la ei. „Dumnealui - a deschis vorba jandarul, arătând spre bărbatul chipeș din dreapta lui - dumnealui este noul arendaș al moșiei pe care se află și hanul. A venit să vă cunoască, ca să știe cu cine are de-a face. Unde ți-i bărbatul?” „S-o dus la Cotnari
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să vă cunoască, ca să știe cu cine are de-a face. Unde ți-i bărbatul?” „S-o dus la Cotnari după niște vin. Îi plecat de trei zile cu vărul lui din deal. Îl știi matale”. La auzul acestei vești, jandarului i-au lucit ochii ca motanului când vede oala cu smântână! „Am vrea să mâncăm ceva și să bem o ulcică cu vin. Da’ unul bun! Să vadă și dumnealui ce hangiță avem noi aici...” - a sfârșit vorba jandarul, cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vești, jandarului i-au lucit ochii ca motanului când vede oala cu smântână! „Am vrea să mâncăm ceva și să bem o ulcică cu vin. Da’ unul bun! Să vadă și dumnealui ce hangiță avem noi aici...” - a sfârșit vorba jandarul, cu un zâmbet semnificativ... „Nu duceți nici o grijă. Da’ vinul nu cumva a fi mai bun fiert cu scorțișoară? Pe o vreme ca asta...” „Vedeți ce gospodină avem? Știe ce-i trebuie voinicului la vreme de iarnă” - a lăudat-o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu un zâmbet semnificativ... „Nu duceți nici o grijă. Da’ vinul nu cumva a fi mai bun fiert cu scorțișoară? Pe o vreme ca asta...” „Vedeți ce gospodină avem? Știe ce-i trebuie voinicului la vreme de iarnă” - a lăudat-o jandarul. Arendașul nu și-a luat ochii de la hangiță, de cum a văzut-o, nici o clipită. Uitase parcă pentru ce a venit... Irinuța, toată numai zâmbet, a plecat să pregătească de mâncare și să fiarbă vinul. Petruță a intrat s-o întrebe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mișcat deloc și parcă îi un fier încins!” „Mai stai lângă el. Pune-i pe frunte un șervet cu niște omăt, poate”... Îndată a reapărut în fața musafirilor, cu două ulcele aburinde... După ce cei doi au mâncat și au băut vinul, jandarul a devenit neliniștit. Se vedea că ar vrea să facă ceva, dar, aruncându și privirea spre arendaș, își ogoia pornirea. ― Vedeți? Don’ jandar avea onoare. Nu și-a lăsat musafirul și el să se ducă săăă - a vorbit unul din jurul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a reapărut în fața musafirilor, cu două ulcele aburinde... După ce cei doi au mâncat și au băut vinul, jandarul a devenit neliniștit. Se vedea că ar vrea să facă ceva, dar, aruncându și privirea spre arendaș, își ogoia pornirea. ― Vedeți? Don’ jandar avea onoare. Nu și-a lăsat musafirul și el să se ducă săăă - a vorbit unul din jurul povestitorului. ― Da, dar până la urmă tot și-a dat în petec. La plecare, a rămas puțin în urmă și i-a șoptit hangiței
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
puțin în urmă și i-a șoptit hangiței: „Diseară trec pe la tine”. Irinuța numai n-a căzut din picioare când a auzit. I-a venit însă un gând salvator... „Nu. Nu se poate, fiindcă...” „ De ce nu se poate?” - a întrebat jandarul. „Ei... Nu știi că femeile mai au în fiecare lunăăă?... „Ei! Și chiar nu se poate?” „Când se poate, se poate. Când nuuu... Nu.” „Atunci, când?” - a întrebat jandarul precipitat. „Peste o săptămână încolo”... - a răspuns Irinuța cu ultimele puteri
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Nu. Nu se poate, fiindcă...” „ De ce nu se poate?” - a întrebat jandarul. „Ei... Nu știi că femeile mai au în fiecare lunăăă?... „Ei! Și chiar nu se poate?” „Când se poate, se poate. Când nuuu... Nu.” „Atunci, când?” - a întrebat jandarul precipitat. „Peste o săptămână încolo”... - a răspuns Irinuța cu ultimele puteri. Arendașul s-a prefăcut că nu bagă de seamă discuția destul de aprinsă a jandarului cu hangița. „Am întrebat-o când se întoarce bărbatul ei, fiindcă v-ar prii o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu se poate?” „Când se poate, se poate. Când nuuu... Nu.” „Atunci, când?” - a întrebat jandarul precipitat. „Peste o săptămână încolo”... - a răspuns Irinuța cu ultimele puteri. Arendașul s-a prefăcut că nu bagă de seamă discuția destul de aprinsă a jandarului cu hangița. „Am întrebat-o când se întoarce bărbatul ei, fiindcă v-ar prii o litrădouă de Grasă de Cotnari. Vi le aduc eu”. „Nici chiar așa. Om mai trece noi pe aici” - a replicat arendașul, adresându-i un zâmbet
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]