88 matches
-
secolul XX. Această postură centristă respinge adorația, care este idolatrie, condamnă execrația, care ar fi un refuz fanatic al lumii (contemptus mundi) și acceptă imaginea ca mediere indispensabilă, în același timp pedagogică și liturgică. Forma ca transitus spre divin. Restricție jansenistă sau permisivitate manieristă? Un mesianism al Literei pure, cu un randament politic slab, și un estetism cu caracter păgân care, ca să spunem așa, "merge prea bine", acestea ar fi cele două extreme sau cel puțin cei doi poli de care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de calculat numită Pascalină, asemănătoare cu unele calculatoare mecanice utilizate de ingineri înainte de inventarea calculatorului electronic. Când Blaise avea douăzeci și trei de ani, tatăl lui a alunecat pe gheață, fracturându-și coapsa. A fost îngrijit de un grup de janseniști, catolici dintr-o tagmă formată în special pe baza urii nutrite împotriva iezuitismului. În curând, întreaga familie Pascal a devenit adepta lor, iar tânărul Pascal, un antiiezuit, un contra contrare formator. Iar noua lui religie nu era bună pentru un
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
că acceptă vidul, fără dificultate și fără rezistență.“ Aristotel era înfrânt și oamenii de știință au încetat să se mai teamă de vid; ba chiar au început să îl studieze. Tot în zero și în infinit a căutat Pascal, evlaviosul jansenist, dovada existenței lui Dumnezeu. Și a făcut-o într-un mod foarte laic. Pariul divin Căci, până la urmă, ce este omul în natură? Un nimic în raport cu infinitul, un tot în raport cu nimicul, așezat la mijloc, între nimic și tot. BLAISE PASCAL
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de noroc. Teoria lui Pascal a avut un succes nebun, însă cariera sa matematică nu a durat mult. Pe data de 23 noiembrie 1654, Pascal a trăit o intensă experiență spirituală. Probabil că de vină a fost întărirea convingerilor sale janseniste antiștiințifice, însă, oricare ar fi fost motivul, cert e că nou-descoperita devoțiune l-a determinat să abandoneze și matematica, și știința. (A făcut o singură excepție pentru puțin timp, patru ani mai târziu, când nu a mai putut dormi din cauza
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
1661, Colbert, mai puțin cultivat decât predecesorii săi, îi încredințează lui Chapelle, poet și critic literar, grija de a-i selecționa pe cei mai buni artiști pentru rege. Astfel vor fi introduși la curte Molière și Lulli. Dar, din 1665, janseniștii și devoții, la instigarea unor oameni ca Nicole, Conti sau Bossuet, atacă din nou teatrul, pe care Ludovic al XIV-lea îl protejează până în 1680 și de care, sub influența Doamnei de Maintenon, se dezinteresează mai apoi. Jean Chapelain (1595-1674
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de Corneille, Athalie de Racine. Dacă Bossuet se leagă de reprezentarea pasiunii dragostei, se arată rezervat cu privire la orgoliu, neexplicându-se practic niciodată asupra atitudinii morale ce ar trebui urmată față de reprezentarea comportamentelor eroice. Nicole, în schimb, ca și alți doi janseniști iluștri, Pascal și La Rochefoucauld, condamnă fără drept de apel demonul "gloriei". Reducând la zero mitul eroului, el distruge idealurile cavalerești care îmbogățesc literatura primei jumătăți a Marelui Secol. De aceea își împrumută el exemplele exclusiv din teatrul lui Corneille
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se găsește într-un manuscris inserat într-un exemplar al celor Cinci Plăgi din Biblioteca rosminiană, nu în operă, și se pare că din cauza unor împrejurări ale vremurilor, Rosmini a renunțat să numească un autor suspectat de simpatii cu tendințe janseniste. Expresia de entuziasm prin care Muratori se referea la inițiativa lui Paul al III-lea, recunoscînd în aceasta propria sa satisfacție, ca exigențe vitale, s-a reflectat în gîndirea rosminană, consfințind o strînsă continuitate de intenții. Desigur, aceste atenționări nu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Iorga XE "Iorga" , Istoria literaturii române În secolul al XVIII-lea (1688-1821), vol. II, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1969, p. 139. Petru Pavel Aron, op. cit. (v. nota 442). Pentru influența acestor curente la românii ardeleni, vezi Pompiliu Teodor, „Ecouri janseniste și galicane În cultura românească”, În volumul autorului, Interferențe iluministe europene, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984, pp. 83-98. I. Dumitriu-Snagov, Românii În arhivele Romei (secolul XVIII), Editura Cartea Românească, București, 1973, p. 87. Coriolan Suciu, „Blajul, Brașovul și Barițiu”, Cultura creștină
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pamflet împotriva politicii și alianțelor Franței cu statele germane, intitulat Mars gallicus. Ura față de această mișcare a fost manifestate de Mazarin până și pe patul de moarte, când l-a sfătuit pe Ludovic al XIV-lea„să nu tolereze secta jansenistă, nici măcar cu numele“ Eforturile lui Mazarin pentru extinderea puterii monarhiei franceze pe plan extern nu s-au oprit numai aici; în 1658 înființează Liga Rinului, care exercita un control asupra casei de Austria, iar un an mai târziu reușește, după
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
însă le-a atras atenția, cât profunzimea gîndirii, mintea excepțională și limpezimea lui Descartes. Tocmai aceste calități, rar întâlnite printre gînditorii epocii, i au determinat pe cei doi să încerce a le folosi în scopul “reformării filosofiei în spiritul ideilor janseniste”.) Singurul rezultat al convorbirii dintre Descartes și de Berulle, a fost decizia pe care primul a luat-o, de a-și prezenta în scris rezultatul meditațiilor sale îndelungate, fără a intra în conflict fățiș cu dogmele Bisericii, mai ales că
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
astea au avut loc la patru minute după isprava noastră, iar noi ne aflam toți trei în casă..." "Eu și încă unul, poate Colomb [...] am urcat și ne-am refugiat la două bătrîne și foarte habotnice modiste..." Intră comisarii. Bătrînele janseniste mint, spunînd că ei și-au petrecut acolo toată seara. Nota lui R. Colomb: "Doar H.B. a intrat la domnișoarele Caudey; R.C. și Mante au șters-o prin pasaj în pod, ajungînd astfel la Grande-Rue". Stendhal: "Cînd nu i-am
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
tradițiile celor două grupuri, dar fără să se confunde. La fel128, chiar dacă publicarea Scrisorilor provinciale marchează o dată în istoria literaturii și, în același timp, a mănăstirii Port-Royal, nu ne închipuim că în acel an curentul gîndirii literare și curentul religios jansenist s-au confundat. Știm foarte bine că Pascal nu l-a reconciliat pe domnul de Sacy cu Montaigne, că janseniștii n-au încetat să condamne concupiscența spiritului, că pentru ei Pascal era doar un instrument al lui Dumnezeu și erau
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și, în același timp, a mănăstirii Port-Royal, nu ne închipuim că în acel an curentul gîndirii literare și curentul religios jansenist s-au confundat. Știm foarte bine că Pascal nu l-a reconciliat pe domnul de Sacy cu Montaigne, că janseniștii n-au încetat să condamne concupiscența spiritului, că pentru ei Pascal era doar un instrument al lui Dumnezeu și erau mai interesați de miracolul produs de Sfîntul Spin în familia acestuia decît de activitatea lui de scriitor. Atunci cînd Sainte-Beuve
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
activitatea lui de scriitor. Atunci cînd Sainte-Beuve trasează portretele celor veniți la mănăstirea Port-Royal, sesizăm concret dedublarea personalității lor: sînt aceiași oameni; dar oare figurile pe care și le amintește lumea coincid cu cele care s-au impus în conștiința janseniștilor, după ce strălucirea spiritului, a talentului și a rangului s-a stins, convertirea marcînd sfîrșitul unei societăți și începutul alteia, precum două date care nu-și găsesc locul în cadrul aceluiași timp? Dacă este vorba, ca în acest caz, de un eveniment
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
complică puțin. Ne putem închipui că, de pildă, grupul religios și o anumită familie sînt afectate în același fel deoarece familia însăși este foarte religioasă. Povestind viața fratelui său, doamna Périer vorbește ca despre un sfînt, cu un accent foarte jansenist. La fel, în cazul unei familii foarte interesate de politică, discuțiile pe această temă o pun în contact cu mediile al căror obiect exclusiv sînt aceste dezbateri. Să privim totuși mai îndeaproape. Există întotdeauna o nuanță sau lipsa unei nuanțe
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
colectivă și memoria socială: curentul de memorie eternă este structurat de timpul social etern. Această nouă superioritate a memoriei sociale este deja indicată în cazul familiei Perrier. Aceasta are în comun cu Pascal mai întîi preocupările literare, apoi cele religioase, janseniste. Superioritatea constă în faptul că memoria socială este eternă, pe cînd grupul există doar pentru o durată limitată a istoriei. Memoria religioasă a familiei lui Pascal actualizează, la un moment dat, un curent de memorie literară, apoi un altul, de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
timp 123 (V120) nu folosesc așadar același timp pentru a măsura durata? 124 (V121) viața publică 125 (V122) Nu se poate vorbi de conștiință și viață fizică 126 (V123) cele două conștiințe 127 (V124) conștiința 128 (V125) La fel, activitatea jansenistă a lui Pascal ar trebui interpretată în sensuri cu totul diferite de grupurile din care făcea el parte. Oamenii de litere erau... Pe 25 martie 1656, nepoata lui Pascal, Marguerite Périer, care suferea de o boală gravă, este vindecată la
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
din Provincialele lui Pascal, întregul dispozitiv enunțiativ se bazează pe această ambiguitate totală creată de ironie. Ele povestesc o serie de întâlniri fictive (prezentate însă drept reale) între narator, aparent persoană ignorantă în materie de teologie, și un iezuit, adversarul janseniștilor, care are rolul de a rezuma doctrina cazuiștilor. Având în vedere că aceste scrisori au ca destinatar publicul monden, cuvintele pe care naratorul le adresează iezuitului de-a lungul întâlnirilor vizează de fapt doi destinatari, plasați la niveluri distincte: alocutarul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a gîndirii din "secolul luminilor" și asupra numeroaselor controverse dintre "filosofi" și adversarii lor. Din această masă de publicații, cu o existență adesea efemeră, se disting Mémoires de Trévoux (1701-1762), organ inspirat de iezuiți, Les Nouvelles ecclésiastiques (1728-1803) de tendință jansenistă, mai mult sau mai puțin clandestine; Le Pour et Contre a abatelui Prévost, autorul lui Manon (1733-1740); Journal encyclopédique al lui Pierre Rousseau, apărut la Liège, dar difuzat peste tot în Franța (1756-1793); dintre publica(iile "anti-filosofice", cea a abatelui
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
a lui Berdiaev curând, înainte de a părăsi băncile liceului și niciodată nu le-am contestat desăvârșita spiritualitate. Cu toate că n-am socotit că am dreptate, mânăstirile ortodoxe românești n-am putut să le văd decât prin prisma lui Damian Stănoiu, în vreme ce janseniștii m-au făcut totdeauna să freamăt de admirație, iar pamfletul lui Jean Calvin împotriva moaștelor (Traité des reliques) nu mi-a clintit respectul față de biserica romano-catolică, în sânul căreia, deși născut ortodox, m-am integrat cu toate păcatele mele. Cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
unii grupați în 1627 în asociația Compagnie du Saint-Sacrement, ajută în mod eficace inițiativele clerului. Astfel, către 1660, sînt pregătite mijloacele pentru o reformă a clerului parohial și o recreștinare în profunzime a credincioșilor, pînă atunci abia amorsate. Succesul ideilor janseniste nu poate fi separat de acest climat de renaștere religioasă. Două opere sînt la originea jansenismului: în 1640, în Augustinus, operă postumă a episcopului Jansenius, acesta susține un *augustinism radical și ideile lui sînt răspîndite în Franța de prietenul său
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Augustinus, dar Arnauld ripostează distingînd între drept (cele cinci propoziții sînt condamnabile) și fapt (ele nu se găsesc în Jansenius). Pentru a apăra Port-Royal, Blaise Pascal scrie în 1656 Provincialele, pamflet feroce împotriva iezuiților, care are un succes enorm. Cearta jansenistă abia începe. Reluarea luptei împotriva Casei de Austria Războiul de 30 de ani și tratatele din Westfalia. Intervenția Franței în războiul de 30 de ani, care sfîșie Europa Centrală între 1618 și 1648, condiționează în mare măsură politica internă a
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mai întîi, după cum a spus-o chiar el, "să distrugă jansenismul și să împrăștie comunitățile unde se ațîța acest spirit de noutate". În 1669 este înregistrat un armistițiu provizoriu. Dar cearta reîncepe la sfîrșitul secolului cu publicarea Reflecțiilor morale ale jansenistului Quesnel. În 1709, Ludovic al XIV-lea le dispersează pe călugărițele de la Port-Royal-des-Champs și distruge mănăstirea și, în 1713, obține de la papă condamnarea Reflecțiilor morale prin bula Unigenitus, dar vreo cincisprezece episcopi refuză să o accepte. Revocarea Edictului din Nantes
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
regale), drept de care Ludovic al XIV-lea îl privase. În multe privințe, Regența este o perioadă de reacție împotriva lungii domnii precedente: reacție politică, cu crearea consiliilor ce înlocuiesc miniștrii și secretarii de stat; reacție religioasă, cu sprijinul acordat janseniștilor; reacție morală, Regentul și "desfrînații" săi dînd exemplul libertinajului și al lipsei de credință la Paris unde curtea se instalase; reacție în politica externă, cu reconcilierea franco-engleză pentru respectarea tratatelor din 1713-1714. Sistemul lui Law. Dar marea problemă care i
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ale colbertismului, preocupat să mențină pacea în exterior, ordinea și prosperitatea în interior. El susține eforturile lui Orry, controlor general al Finanțelor, care reușește să echilibreze bugetul și încurajează activitatea economică, în plină creștere. El face față unei noi agitații janseniste susținută de parlament și marcată în special în 1729-1731 de manifestațiile al căror teatru este cimitirul Saint-Médard la Paris: vindecări neexplicate și scene de convulsii. El obține în 1738, pentru regele detronat al Poloniei, Stanislas Leszczynski, socrul lui Ludovic al
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]