88 matches
-
înmormantat în Port Royal, dar dupa distrugerea localitații, rămășițele sale pământești au fost mutate la biserica Saint-Etienne-du-Mont din Paris. Teatrul lui Racine a zugrăvit pasiunea ca o forță fatală ce îl distruge pe cel care o poseda. Găsim aici teoriile janseniste: fie omul primește grația divină, fie este fără griji, nimic nu îi poate schimba destinul, este condamnat din naștere. Realizând idealul tragediei clasice, teatrul racinian are trasături simple, clare, cu aventuri născute din aceeași pasiune a personajelor. Tragediile păgane (fără
Jean Racine () [Corola-website/Science/304261_a_305590]
-
papilor din acel secol. Dreptul său de suzeranitate asupra Parmei i-a fost ignorat, iar Bourbonii s-au aliat cu Habsburgii, contra bătrânului papă. A făcut pace cu Portugalia, dar a intrat în polemică cu Spania. A continuat presiunea asupra "Janseniștilor", bulla "Unigenitus" marcând începul acestei presiuni. La scurt timp, Francmasoneria din Anglia s-a instalat la Florența, iar apoi, la Romă. a fost nevoit să o condamne, amenințându-i cu excomunicarea (afurisirea) pe toți aderenții acesteia. A emis, în 1738
Papa Clement al XII-lea () [Corola-website/Science/305443_a_306772]
-
în ireverența să, ceea ce cauză ceva stânjeneala; aceste persoane l-au acuzat și că s-ar fi căsătorit cu fiica sa.; Prințul de Conți, odată prietenul său, s-a alăturat acestei tabere. Molière avea alți inamici, de asemenea, între ei janseniștilor și unii autori tradiționaliști. Regele și-a exprimat, însă, solidaritatea pentru autor, acordându-i o pensie și fiind de acord în a fi nasul primului fiu al lui Molière. Boileau, de asemenea, l-a susținut prin declarații pe care le-
Molière () [Corola-website/Science/299483_a_300812]
-
1654 a pus bazele teoriei probabilității. În această perioadă are și probleme de sănătate, dar continuă lucrul până în octombrie 1654. Pe 23 noiembrie 1654, în urma unei experiențe religioase își dedică viața Creștinătății. După această dată, Pascal face vizite la mănăstirea Jansenistă Port-Royal des Champs la cca. 30 de km sud-vest de Paris și publică lucrări anonime reunite în "Lettres provinciales", în 1656. Între 1656 și 1658 scrie "Les pensées", cea mai cunoscută lucrare teologică a lui Pascal. Moare la 39 de
Blaise Pascal () [Corola-website/Science/298029_a_299358]
-
folosit pentru prima oară termenul de estetică pentru analizele filosofice ale creațiilor artistice, completate ulterior și cu alte perspective. Amenințările la adresa religiei erau contracarate prin dovedirea existenței lui Dumnezeu cu ajutorul minunilor naturii (Fénelon) sau prin apeluri la intuiție și sentimente (janseniștii, pietiștii și chietiștii, cultul Sofiei mistice, rozacrucienii, cabaliștii, inițiații în căutarea pietrei filosofale și alții). Valorile în general, cele moderne în special pot să fie ne- sau iraționale, ireale, dar mai întâi ele sunt, există. Cu alte cuvinte, existența este
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
apariția răului, la originea negativității în lume sau la decăderea umanității. Cartea lui Enoh furnizează o teză esențială pentru înțelegerea caracterului indiferentist sau licențios al anumitor gnostici: teza mântuirii și a predestinării care, de la Augustin până în secolul al XVII-lea jansenist și pascalian, a făcut să curgă multă cerneală... Anumite pasaje din Actele apostolilor, din Epistolele lui Pavel sau din Apocalipsa lui Ioan stau mărturie a confruntărilor dintre creștinii primitivi - în speță, Petru și Pavel - și gnostici, îndeosebi Simon. Cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
frământate și nelipsite de veselie, filosoful gnostic pune la punct o teorie menită să producă un număr considerabil de efecte de-a lungul veacurilor, dat fiind că este vorba de cea a mântuirii și a predestinării - atât de dragă augustinismului, janseniștilor, luteranismului și calvinismului. O miză majoră, așadar. O lectură propusă de Simon - și de gnosticii licențioși - trece prin interpretarea anumitor versete din textele lui Pavel din Tarsus. De unde și mânia și iritarea oficialilor Bisericii care constată că atunci când te adapi
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
odată cu Lorenzo Valla, Epicur devine în mod evident filosoful emblematic al luptei contra creștinismul oficial. XXII MONTAIGNE și „folosința plăcerilor” 1 Fizica metafizicii sale. Contrar afirmațiilor catolice, apostolice și romane - cu Blaise Pascal cap de listă, Bossuet, Malebranche, continuând cu janseniștii și apoi cu mulți alții -, Montaigne nu se iubește, nu-i fascinat de propria-i persoană. Tocmai din acest motiv se înfățișează pe sine așa cum este de-a lungul atâtor pagini, și asta vreme de douăzeci de ani: din 1572
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
gândiri alternative. Montaigne generează așadar o materie de reflecție pentru credincioși, creștini, catolici, deiști, spiritualiști. Ascendență stabilită în mod clasic, pentru cale regală deschisă pentru Marele Secol așa cum apare el în istoriile literare, enciclopediile filosofice și istoriografia conservatoare a ideilor. Janseniști și iezuiți, cartezianism și fideism, apologetică și chietism, tragedie și comedie clasice: o tradiție franceză în care ordinea, măsura, armonia, dar și Dumnezeu și religia, în ciuda diferențelor de amănunt, își împart esențialul pieței vizibile a gândirii. Or, invizibil, subteran, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din Provincialele lui Pascal, întregul dispozitiv enunțiativ se bazează pe această ambiguitate totală creată de ironie. Ele povestesc o serie de întâlniri fictive (prezentate însă drept reale) între narator, aparent persoană ignorantă în materie de teologie, și un iezuit, adversarul janseniștilor, care are rolul de a rezuma doctrina cazuiștilor. Având în vedere că aceste scrisori au ca destinatar publicul monden, cuvintele pe care naratorul le adresează iezuitului de-a lungul întâlnirilor vizează de fapt doi destinatari, plasați la niveluri distincte: alocutarul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
comparativ spre a defini contribuția fiecărei ipostaze la formarea acestei personalități dramatic contradictorii. Se evidențiază că Pascal concepe salvarea individului prin rațiune și credință, aflându-și tihna, după căutări neobosite, în dogma creștină, ceea ce poate explica și de ce proza ascetului jansenist de la Port-Royal a înrâurit multă vreme nu numai cultura franceză. Volumul Varia italica (1975) conține scurte expozeuri atestând aceeași tendință de integrare a unui creator în ritmurile ideilor epocii, completate cu evocări analitice (Cesare Pavese, Giorgio Bassani, Antonio Gramsci ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286935_a_288264]
-
pamflet împotriva politicii și alianțelor Franței cu statele germane, intitulat Marș gallicus. Ura față de această mișcare a fost manifestate de Mazarin până și pe patul de moarte, când l-a sfătuit pe Ludovic al XIV-lea"să nu tolereze sectă jansenista, nici măcar cu numele"<footnote Geoffrey Treasure, Mazarin: The Crisis of Absolutism în France, Routledge, New York, 1997, p. 308: „not to tolerate the Jansenist sect, not even their name". footnote> Eforturile lui Mazarin pentru extinderea puterii monarhiei franceze pe plan extern
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
pe patul de moarte, când l-a sfătuit pe Ludovic al XIV-lea"să nu tolereze sectă jansenista, nici măcar cu numele"<footnote Geoffrey Treasure, Mazarin: The Crisis of Absolutism în France, Routledge, New York, 1997, p. 308: „not to tolerate the Jansenist sect, not even their name". footnote> Eforturile lui Mazarin pentru extinderea puterii monarhiei franceze pe plan extern nu s-au oprit numai aici; în 1658 înființează Liga Rinului, care exercită un control asupra casei de Austria, iar un an mai
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
secolul XX. Această postură centristă respinge adorația, care este idolatrie, condamnă execrația, care ar fi un refuz fanatic al lumii (contemptus mundi) și acceptă imaginea ca mediere indispensabilă, în același timp pedagogică și liturgică. Forma ca transitus spre divin. Restricție jansenistă sau permisivitate manieristă? Un mesianism al Literei pure, cu un randament politic slab, și un estetism cu caracter păgân care, ca să spunem așa, "merge prea bine", acestea ar fi cele două extreme sau cel puțin cei doi poli de care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
astea au avut loc la patru minute după isprava noastră, iar noi ne aflam toți trei în casă..." "Eu și încă unul, poate Colomb [...] am urcat și ne-am refugiat la două bătrîne și foarte habotnice modiste..." Intră comisarii. Bătrînele janseniste mint, spunînd că ei și-au petrecut acolo toată seara. Nota lui R. Colomb: "Doar H.B. a intrat la domnișoarele Caudey; R.C. și Mante au șters-o prin pasaj în pod, ajungînd astfel la Grande-Rue". Stendhal: "Cînd nu i-am
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
tradițiile celor două grupuri, dar fără să se confunde. La fel128, chiar dacă publicarea Scrisorilor provinciale marchează o dată în istoria literaturii și, în același timp, a mănăstirii Port-Royal, nu ne închipuim că în acel an curentul gîndirii literare și curentul religios jansenist s-au confundat. Știm foarte bine că Pascal nu l-a reconciliat pe domnul de Sacy cu Montaigne, că janseniștii n-au încetat să condamne concupiscența spiritului, că pentru ei Pascal era doar un instrument al lui Dumnezeu și erau
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și, în același timp, a mănăstirii Port-Royal, nu ne închipuim că în acel an curentul gîndirii literare și curentul religios jansenist s-au confundat. Știm foarte bine că Pascal nu l-a reconciliat pe domnul de Sacy cu Montaigne, că janseniștii n-au încetat să condamne concupiscența spiritului, că pentru ei Pascal era doar un instrument al lui Dumnezeu și erau mai interesați de miracolul produs de Sfîntul Spin în familia acestuia decît de activitatea lui de scriitor. Atunci cînd Sainte-Beuve
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
activitatea lui de scriitor. Atunci cînd Sainte-Beuve trasează portretele celor veniți la mănăstirea Port-Royal, sesizăm concret dedublarea personalității lor: sînt aceiași oameni; dar oare figurile pe care și le amintește lumea coincid cu cele care s-au impus în conștiința janseniștilor, după ce strălucirea spiritului, a talentului și a rangului s-a stins, convertirea marcînd sfîrșitul unei societăți și începutul alteia, precum două date care nu-și găsesc locul în cadrul aceluiași timp? Dacă este vorba, ca în acest caz, de un eveniment
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
complică puțin. Ne putem închipui că, de pildă, grupul religios și o anumită familie sînt afectate în același fel deoarece familia însăși este foarte religioasă. Povestind viața fratelui său, doamna Périer vorbește ca despre un sfînt, cu un accent foarte jansenist. La fel, în cazul unei familii foarte interesate de politică, discuțiile pe această temă o pun în contact cu mediile al căror obiect exclusiv sînt aceste dezbateri. Să privim totuși mai îndeaproape. Există întotdeauna o nuanță sau lipsa unei nuanțe
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
colectivă și memoria socială: curentul de memorie eternă este structurat de timpul social etern. Această nouă superioritate a memoriei sociale este deja indicată în cazul familiei Perrier. Aceasta are în comun cu Pascal mai întîi preocupările literare, apoi cele religioase, janseniste. Superioritatea constă în faptul că memoria socială este eternă, pe cînd grupul există doar pentru o durată limitată a istoriei. Memoria religioasă a familiei lui Pascal actualizează, la un moment dat, un curent de memorie literară, apoi un altul, de
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
timp 123 (V120) nu folosesc așadar același timp pentru a măsura durata? 124 (V121) viața publică 125 (V122) Nu se poate vorbi de conștiință și viață fizică 126 (V123) cele două conștiințe 127 (V124) conștiința 128 (V125) La fel, activitatea jansenistă a lui Pascal ar trebui interpretată în sensuri cu totul diferite de grupurile din care făcea el parte. Oamenii de litere erau... Pe 25 martie 1656, nepoata lui Pascal, Marguerite Périer, care suferea de o boală gravă, este vindecată la
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
aceasta asupra viziunii tragice, singura care este analizată în profunzime de Goldmann: mai întîi să spunem că ea este o noțiune cu sferă destul de largă și cuprinde tragedia greacă, a destinului, tragedia lui Shakespeare, a iluziilor, și tragedia lui Racine, jansenistă, a refuzului. Numai la cea din urmă, la viziunea tragică specifică jansenismului, a Dumnezeului ascuns, situată în opoziție istorică cu empirismul și raționalismul, se oprește Goldmann pentru a o analiza structural în operele lui Pascal și Racine. în această analiză
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
face altceva decât să exprime în domeniul său propriu interdependența, în cadrul uneia și aceleiași viziuni asupra lumii, a răspunsurilor la diferitele probleme fundamentale puse de relațiile interumane și de relațiile dintre oameni și natură". (13/1, p. 100-l01) Viziunea tragică jansenistă asupra lumii se constituie prin interdependența dintre răspunsul adus de individualismul raționalist înțelegerii lumii, ca definitivă, de neschimbat și clară, și refuzul, pe de altă parte, de a accepta această lume ca singura șansă și singura perspectivă a omului. Există
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
succint, problema viziunii tragice asupra lumii poate fi formulată astfel: se poate spera la o reintegrare în acest spațiu rațional a valorilor morale supraindividuale? Ar putea omul regăsi pe Dumnezeu - adică comunitatea și universul - înlocuite de raționalism? Structura conștiinței tragice janseniste este după Goldmann aceasta: 1. Dumnezeu este prezent și absent în același timp; 2. lumea are și nu are sens (da și nu în același timp); 3. omul este caracterizat de exigența absolută și exclusivă de realizare a valorilor irealizabile
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
În numele acestui principiu își dă silința să distrugă jansenismul, practică austeră a religiei creștine care se sprijină pe învățătura Sfîntului Augustin. Represiunea regală este cu atît mai feroce cu cît numeroși dintre foștii membri ai Frondei au găsit în rîndurile janseniștilor un refugiu spiritual. Timp de mai mulți ani, Ludovic al XIV-lea se străduiește să-i distrugă, făcîn-du-i să semneze "Formularul", condamnarea pontificală a principalelor teze janseniste. Sfintul Scaun găsește acum ocazia să intervină direct în treburile Bisericii franceze: papa
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]