85 matches
-
spus acel fericit Veniamin : «Rugați‑vă, fiilor, ca nu cumva să se Îmbolnăvească de hidro‑ pică omul meu lăuntric. Căci cel din afară nu mă face nici să mă bucur, nici să pătimescă. De opt luni ședea necurmat Într‑un jeț care i‑a fost făcut tot mai larg, neputând sta pe pat din pricina celorlalte trebuințe. Dar În pătimirea aceasta tămăduia pe alții. Am istorisit despre această pătimire, ca să nu ne mirăm când le vine o astfel de suferință celor drepți
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
uitau oamenii ca mai-nainte la dânsa. Las' că banul te ridică și în sufletul tău, și în gândul altora, dar banul agonisit e dovadă de vrednicie, și mesenii toți înțelegeau de ce Mara șede în scaun ca pusă într-un jeț și vorbește rar și apăsat. Mai bine de jumătate de roman, prozatorul va nota cu meticulozitate modul în care se aprinde, se propagă și se clarifică un sentiment care aduce la un loc două personalități puternice și pregnante. Aici se
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
armeni” (considerați sectanți), „latini” (catolici), „etiopieni” (creștini copți), „arabi” (sau „sarazini”) <endnote id="(12, I, pp. 258-264, și II, pp. 133- 145)"/>. Deasupra tuturor este scrisă Înfricoșătoarea poruncă adresată de Isus - la Judecata de apoi - neamurilor așezate „de-a stânga jețului” : „Duceți-vă de la mine, blestemaților, În focul cel veșnic care este gătit diavolului și Îngerilor lui” (Matei 25, 41). Figurarea de-a valma a catolicilor, evreilor și musulmanilor În preajma Iadului nu trebuie să ne mire. Pentru imaginarul colectiv al românilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să înceapă muzica, apăru în sală Mackensen cu statul lui major, condus de Tzigara Samurcaș și George Știrbey în loja regală. Atunci se înțelese de ce o respectase Tülff. Doamnele române erau la locurile lor. Când se văzu grupul german în jețurile suveranilor noștri, d-na Zoe Manu și d-ra Liseta Odobescu părăsiră sala cu ostentație. Dar, vai, numai ele! Bineînțeles, dintre noi nu intrase nimeni în Atheneu. Mare deosebire între mentalitatea occidentalilor și a orientalilor, după cum mare a fost în urmă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o scăpară jos, dar nu făcea nimic... era înc-o sărutare. Gajus Iulius Caesar Octavian August se duse acasă. Se așeză dinaintea focului și zise zîmbind: "Tu ești un măgari! Deschise cutia. Deasupra era un desemn. El era... lăsat într-un jeț; o femeie... ea, de dinapoia jețului îi ținea ochii cu mînile. El își ridică ochii s-o vadă... și un moment i se păru c-o vede. Dar unde să fi fost. Dar ce mai era în cutie? Păpușile ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nimic... era înc-o sărutare. Gajus Iulius Caesar Octavian August se duse acasă. Se așeză dinaintea focului și zise zîmbind: "Tu ești un măgari! Deschise cutia. Deasupra era un desemn. El era... lăsat într-un jeț; o femeie... ea, de dinapoia jețului îi ținea ochii cu mînile. El își ridică ochii s-o vadă... și un moment i se păru c-o vede. Dar unde să fi fost. Dar ce mai era în cutie? Păpușile ce i le dedese de ziua ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
suspendat pe columne în forma lujerilor de crin, intră înăuntru... Sui repede scările acoperite c-un covor moale... intră într-o sală splendidă... a cărei tablouri pe pereți se zugrăveau șters și neclar în semiîntunericul luminei de lună. Pe-un jeț lângă fereastă ședea o fata naltă și palidă, care la intrarea lui își întoarse uimită* capul... El s-apropie de ea... - Voi sînteți, Signor? zise ea încet... ședeți în fața mea... am să vă istorisesc multe... Ochii ei mari și întunecați
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
propriu ieșit din oglindă. El căzu străpuns drept în inimă... și umbra din oglindă începu a râde... Apoi luă cadavrul... îl aruncă după oglindă... o repezi la loc ca pe-o ușă... șterse sabia de sânge și se puse pe jețul unde cel mort șezuse c-un cart de oră-nainte... A doua zi sosi o scrisoare de la contele, în care acesta-i reproșa modul cum se joacă cu familia lui și-i trimise actul de donațiune-ndărăt. Noul marchiz scrise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mobilier și plină de tablouri, grație unei limbi comune pe care Corina a vorbit-o cu ei, au revenit satisfăcuți în universul accesibil vârstei lor, aleargă prin cameră, printre tablouri, Bunavestire, niște case și Fecioara stând în picioare dinaintea unui jeț, Theo îmi citește dintr-o carte pe care o ține mereu cu el, și ținând capul ușor aplecat; într-o mână poartă fusul cu fuior de mătase, iar pe cealaltă o întinde spre înger, iar dinainte-i arhanghelul Gavriil ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu șorț în față, însărcinat să curăț cu pămătuful tricolor capetele interșanjabile ale d-lor Cochinescu, Predescu, Ninosu, în momentele de destindere când joacă fripta, după o partidă înviorătoare de lapte gros. Observ, cu stupoare, când ei se reașează pe jețuri, că mă găsesc într-o cămașă de forță vișinie, iar capul, desprinzându-mi-se de pe umeri, se ridică, precum un balon, la tavan, printre capetele rotunde ale celorlalți. Vreau să țip după ajutor, dar glasul mi-a pierit. îmi va
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
somptuozitatea, strălucirea palațiană, ambianța princiară: „Actul al Il-lea: În fund, pe o prispă largă cu parapet de piatră sculptată străveziu, ușă mare. La dreapta, tot în fund, un larg pridvor boltit și susținut de coloane sculptate. În scenă, două jețuri mari și bogate [...]. Pe pereți, panoplii de arme, pe lespezi covoare." „Actul al IV-lea: Odaia lui Vodă. La stînga, patul domnesc ridicat cu o treaptă, cu uranisc[„baldachin"] purtat de coloane de lemn toarse, și perdele mari coborîte pînă
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
cele mari, Moștenitorul șopti: - Ecce fera !... Hic jacet voluptas. Porț negre, ferecate-n aur se desfăcură să-i îmbrățșeze. Lămpi de coloarea mierii arse lăsau lumini piezișe și dulcege, învăluindu-i în penumbre. Tîrziu, abea după ce se prăbuși p-un jeț, chirurgul pricepu un’se găseau. - Starea mea de spirit nu-i prea îndepărtată de ce trebuie să fi simțt Iona în burta balenei. Lucru care mă face să cred că vom fi ajuns chiar în biblioteca domniei tale, coane... Privi îngrijorat
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
pașaport către veșnicie. Trupul - unul singur și nesupus alegerii - este singurul care ne dă o infinitate de alegeri. - Și tu, tu cui te lași moștenire?, făcu Orlov. - Nimănui. - Adică mie... Drept răspuns, Moștenitorul se scurse agale către birou, așezîndu-se în jețul lui dîn piele de Cordova. Apoi, fixîndu-l pe chirurg, desfăcu brațele-n lături: - O dată ce boala cetitului a pus stăpînire pe un organism, îl slăbește în așa hal încît îl preface într-o pradă ușoară pentru cealaltă năpastă, care-și are
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
în opoziție două situații, două atitudini. Se aseamănă cu antiteza, procedeul compozițional și stilistic preferat de romantici: "Ferice insul ce n-ascultă de sfaturile celor răi, cărora le cunoaște prețul; n-o ia pe dosnicele căi ale păcatului și-n jețul ocarnicilor, nu cutează a sta, - ci are vreme multă, să zăbovească mai mereu în Legea cea de-a pururi trează într-însul a lui Dumnezeu. Altminteri însă, pot cei răi, suflați de vânt precum o hoaspe." (Psalmul 1) Creează alții
Psaltirea lui Șerban Foarță by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7166_a_8491]
-
nebulozitate solemnă, pe scară nu doar genealogică ci și biologică: "Mă-mbrac în tăcere ca-n ultima lege/ a neamului meu/ din cețuri/ va veni seara și-un zeu/ n-am fost fiică de rege/ eram scarabeu/ în pădurea cu jețuri/ de stafii și-arome" (Mă-mbrac în tăcere ca-n ultima lege). Și nu în ultimul rând se înscrie sarcasmul istoricește determinat, stigmatizând oroarea totalitară, în cuprinsul căreia viața se mortifică fără a-și înceta cursul înfiorător: "pentru noi nu
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
un parter, însă în dimensiuni așa de mari, încît servitoarea nu putea ajunge cu mâna la cheia ușii de sus și se urca pe un scaun. Sculptura lui cu ecusoane, frunze și volute era înrudită cu aceea a pupitrelor și jețurilor din bisericile baroce occidentale, mai frenetică totuși, de un țesut indiscernabil. Atenția musafirilor, care sorbeau fie ceai, fie cafea, era îndreptată asupra unei alte mobile de lemn. Aceasta era un pendul, extravagant ca tot interiorul lui Saferian. Un artist francez
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
am pus-o din capul locului: Ce vrea și la ce tinde. Drept vorbind, noi n-am ști ce răspuns s-ar putea da la o asemenea întrebare. Fiecare-și aduce aminte că, la suirea d-lui Dimitrie Brătianu pe jețul prezidenției Consiliului de Miniștri, d-sa rostise cuvinte de o escepțională gravitate la adresa coreligionarilor săi politici. 133 {EminescuOpXIII 134} Pentru a realiza îmbunătățiri, zicea d-sa, fiecine trebuie să fie la locul său: hoții la pușcărie, cei ce speculă interesele
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
amănunte asupra situației din trecut a evreilor austriaci: Ei trebuiau să poarte petece galbene ca semn distinctiv, asemenea ciandalilor din India. Dar afară de asta legislațiunea le impunea o sumă de umiliri. Purtătorii de litiere erau opriți de-a purta în jețuri persoane atinse de boale contagioase, servitori în livrea și... evrei. Cu toate că ei plăteau o anume dare pentru persoana lor, nu se puteau servi de orice mijloc de comunicație. Abia sub Iosif II fură liberi a se arăta în locuri publice
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ocupațiuni adesea maloneste, intrate odată în atmosfera luminată de razele coroanei, să și vrea să rămâie acolo. Acești oameni vor să păstreze ce au. Nu numai averea - căci asta n-ar însemna nimic - nu! influența, vaza, rangul în ordinea socială, jețurile din Adunare, cu un cuvânt tot ce sărmana vale a Dunării au avut de oferit meritului sau talentului, tot ce d. Brătianu a monopolizat pentru creaturile sale. Toate trebuiesc păstrate în mâna Pătărlăgenilor și Costineștilor, toate trebuie să rămâie zestre
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o scrisoare deschisă, adresată iubiților săi alegători. Se știe că membrii majorității, pentru a împăca pe bătrânul lor șef, așteptau să fie reales în colegiul devenit vacant și, reintrat în Adunare, să-l pună din nou, cu entuziasm patriotic, în jețul de prezident al Camerei. Speranța de-a readuce pe păstorul rătăcit la turma cuvântătoare a patrioților se cam evaporează prin scrisoarea publicată în numărul de azi al "Romînului". D-sa cere de la alegători să-i respingă candidatura în alegerea parțială
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
CRĂCIUNA soția lui [Toader Lupășteanu] ANNA fiica lor PEPELEA STROLEA scutier la Toader Lupășteanu DRAGOMIR burgrav al cetății Dâmboviței, solul lui Alexandru Bassarab UN CRAINIC ACTUL I CORNUL LUI DECEBAL (Sală gotică în cetatea Arieșului. În stânga în prosceniu tronul, în dreapta, jețuri, dispuse în semicerc) SCENA I SAS (intră) Așadar azi e ziua când și-a citi diata. De zece luni veninul mereu îi curge-n vine, Dar, tare în oțele, de zece luni trăiește... Încet se uscă-asemeni vânjosului stejar {EminescuOpVIII 70
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
când pe neașteptate El sosește uneori, Rumenirea face locul Unei gingașe palori. Și privești cu ochi nesiguri, Sânul crește făr' să vrei, Dar vă stingeți după-olaltă... Comedie, dragii mei... Parcă-l văd cum vine ice, Șede-n veci pe-același jeț Și la tine își îndreaptă Ochii negri și șireți. Și când credeți cumcă nime Dimprejur nu vă ia sama {EminescuOpVIII 343} Num-atunci vă dați în petic Și vă arătați arama. Eu vă văd de pe sub gene: Ochi în ochi priviți fierbinte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
seara când vă văzui pentru întîiași dată, la d-voastră, e[ra] consoarta mea, și domnia-ta să nu-ncerci de-a-mi lua prin raționamînt o credință care mi s-a făcut atât de necesarie. Contele se așeză pe-un jeț și începu astfel narațiunea sa: - Casa baronului Lindespare, în Stockholm, era, în timpul din care datează narațiunea mea, locul de adunare pentru tot ce posedea capitala de spirit și frumos. Soarelele sale erau cunoscute pentru tonul elegant și umorul nesilit ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un servitori ce-mi ieși înainte. - Contesa? întrebă el. - Da, da, contesa!... - Contesa e desigur încă deșteaptă, căci a trămis de-abia de cinci minute nu știu unde pe camerieră. {EminescuOpVIII 572} Eu alergai în camera soției mele. Iulia sta într-un jeț înaintea toaletei sale, ca și când n-ar fi auzit venirea mea. - Mulțămescu-ți, Doamne, că se-mplinise presimțământul meu!... neci un răspuns. Iulia, eschiamai înfricat, Iulia, nu mă auzi tu?... Aceeași tăcere. Ea sta tăcută înaintea oglindei și frumoasele ei trăsături se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mine!... El deschise ușa camerei alăturate și strigă prin întunerec: Iulia, aici sânt eu... eu, Iulia! Numai un aer rece suflă din cealaltă casă și un murmur se auzi. Ea a trecut, zise contele, închise ușa și căzu pe-un jeț, ea nu va să vină... Dumnezeul meu! Lasă-mă să mă duc eu la ea! Contele șezu un moment pierdut în gândiri. Apoi se sculă, căută la mine cu ochi lucitori și zise: - Părinte! Cât e de dulce de-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]