152 matches
-
le trage, la figurat, altcineva. La buza hăului, la limita căderii în mare, pe marginea scenei, cu fața în jos, prăbușit în moarte, zace Othello în coșciugul lui. Iago îi ține lumînarea. Cassio îi dă onorul. Toba mare își bate jelania. Trilogia Shakespeare a lui Nekrosius este un ciclu tulburător, o confesiune a unui artist profund, introvertit, întors cu fața de la zgomotul pentru mai nimic al lumii către ispitele eului, către povara propriei ființe. Pentru toate acestea și pentru multe altele
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
fel/ norocul meu aici e și el un mic zeu muritor/ pe care-l plimbă tata într-o cvadrigă/ când vine iarna iar păsările călătoare/ de aici se văd ca niște iluzii înghițite de nori" ( Pereții cu sfială vorbesc). Ascultăm jelania pentru o divină, cândva, casă roșie a iubirii, un ou de lemn, camuflând astăzi deznădejdea totală: "O mătăsoase zile de ce ne-ați alungat/ din casa ca un ou roșu de lemn/ ce palat de miri ne-a fost cînd eram
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
în genere și cu textul ca experiență proprie. Ion Popescu-Negreni rămîne și aici un realist, un narator spontan, neelaborat, care amestecă informația banală cu judecata morală și observația neutră cu notația autoreflexivă și cu tonul imnic, uneori cu accente de jelanie biblică. El nu scrie propriu-zis, adică nu scrie pentru alții. Cartea sa de memorialistică, apărută în 1998 la Editura Arc 2000, se numește Pagini de jurnal și chiar asta este: o selecție de note zilnice. Pictorul scrie pentru sine, se
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
fac , doamne, cu ființa mea, am întrebat netoata de mine, și mi-am tocat glasul mărunt, de parcă ar fi fost praf pentru adormirea gândacilor. când să mi-l iau înapoi, glasul mi se topise, mai rămăsese din el doar ecoul jelaniilor celor zadarnic executați, atât de mic, de neauzit, că se putea închide într-un expir. vrei tu? vrei tu să fii lintiță pe apă iar eu să te port lin, somnolent? vrei tu să fii țipăt tăcut iar eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pe față, se naște, se petrece și capătă proporții aventura lui Covaliov și toată tevatura. În spate, pe tot peretele, orașul își spune și el povestea în variate proiecții. În micile filmulețe, vedem discursul citadin desfășurat în același timp cu jelania și cu disperarea lui Platon Cuzmici. Două tipuri de retorică, două ritmuri, două ghitări, doi artiști exemplari și cîteva personaje într-un scenariu impecabil dramatizat. În spate, așadar, zărim cum se înalță schele și blocuri din căscaturi, lentoare și plictis
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
la ea în magazin o doamnă necunoscută care, după ce cumpărase câte ceva, începu să o întrebe pe Tatiana cum îi merge și aceasta îi descrise tristă situația. Doamna o ascultă, tăcând până la urmă, privind-o drept în față. După ce termină Tatiana jelania, doamna zise către ea: - Este îndreptare pentru această situație! - Cum? - Îndreptarea e în tine însăți. De acum înainte, ia seama tu însăți cum le măsori clienților tăi. Umple măsura întotdeauna cu prisosință! Tatiana nu răspunse nimic, nu știa ce să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de grea cumpănă glasul și a zis cu hotărâre: "Ia gura, băi, gândacilor! Să-l lăsăm pe Șefu' să vorbească, care e șef, e deștept, nu ca noi, și știe el mai bine ce și cum!". S-au oprit din jelanii și și-au îndreptat cu toții ochii și antenele către mine. O liniște adâncă se lăsase peste tot sertarul ce devenise sala noastră de întruniri. Nu am să intru acum în detaliile discursului care unora li se vor părea poate prea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la o eventuală reabilitare, eticheta cîștigată în simbolism: o muzică barbară, a locurilor pustii, unde nebunia devine poem simfonic. Înainte, în jumătatea romantică a secolului, muzica a fost, mai ales, una de luptă. Marșurile pe care înaintau curcanii lui Alecsandri, jelaniile străbătute de un paradoxal fior mobilizator, la Goga, cîntecele de vitejie ale lui Coșbuc dau tonalitățile unei veritabile fanfare literare. Între muzica de tobe și cea de clavir, între bubuitură și strangulare scîrțîită, numai bună de întins nervii măcinați de
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
găsi acum astfel de bricege, zise el. O prăvălioară din apropiere de Haymarket. Străinul, Însă, nu păru să ia În seamă vorbele lui, așteptînd nerăbdător să vadă briceagul Înfigîndu-se În cozonac. Undeva, departe, la periferia Londrei, sirenele Își Începuseră obișnuita jelanie nocturnă. — SÎntem amîndoi oameni inteligenți, auzi Rowe vocea străinului. Putem vorbi deschis despre unele lucruri. Rowe nu pricepea ce voia celălalt. Undeva, la vreo două mile deasupra capetelor lor, huruia un bombardier inamic, zbură de-a lungul estuarului. „Unde ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
va publica un articol nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției, care arestase și hăituise douăzeci de marinari). „Scoate‑ți pălăria“, Îi zise Bandura interlocutorului său. Johan sau Jan Valtin (cred că așa se numea), Într‑un acces de jelanie, căuta să‑și redeștepte chipul Marietei. Își aminti doar trupu‑i firav și zâmbetu‑i stins. Iar pentru o clipă Îi apăru În minte zâmbetul ei, umbra chipului ei, ca apoi să i se șteargă brusc. „Fii fără grijă“, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de vacanță. Despre artificiile tehnice care, în viziunea unor critici, ar fi putut-o apropia pe autoare de perisabila școală textualistă am vorbit deja. Adaug numai că, deși plauzibile, cele câteva exemple, extrase din versificatul Dialog conflictual sau din etnografica jelanie de mamă care dă substanță Verii neliniștite, nu pledează însă pentru specificitatea de gen. Ele pot fi, la fel de bine, secvențe dintr-o materie narativă cu mult mai așezată și cu mult mai întinsă. Pentru că, atunci când există, dincolo de fotografia de grup
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
va predomina metonimia - obsedantă și ea, mai ales cînd este vorba de ochi ca imagine a iubitei. Hiperbola dă naștere celor mai specifice versuri ale poetului; în ea se concentrează spiritul lui Conachi (dacă de spirit poate fi vorba), concomitent jelania și galanteria, excesul verbal și atitudinea ceremonioasă. „Rob îți sînt și voi să-ți fiu,/ Căci iubindu-te sînt viu,/ Iar a m-avea depărtat/ Zi că mă ai și-ngropat” (Nume)./ „ Gurița deșchizi, ceriul să deschide,/ De mînă mă
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
retorica penibilă de tip “nu se face nimic”. Sau să te legi de modul în care era îmbrăcat nu știu cine când a făcut o conferință de presă. E bine însă că aceste derapaje sunt minoritare, judecând după audiența posturilor înclinate spre jelanie".
Radu Tudor: "Asta e cinism și prostie" () [Corola-journal/Journalistic/47816_a_49141]
-
nume, spre a marca, dacă nu mă înșel, un episod erotic, silaba Li. În ultima d-sale carte, îi descopăr poezia aproape neschimbată. O efervescență a unui fond sufletesc arhaic, o trăire, precum în folclor, în cheia unui patos de jelanie totală: „Lasă, Doamne, să mă-mbete/ Dor crescut cu apă rece - / Fiica scorburei de piatră/ Cer ce-n larma ei seneacă - / Prag amurgului ce-nspină/ Dulci odrasle prin tulpină,/ Și trimite fruct prin țară/ Zei iar apei să răsară./ Lasă, Doamne
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
recunoaștem că durerosul simțămînt de patrie care insuflă versurile închinate Bucovinei, pămînt victimizat de imperiul sovietic, care nu mai are speranța unei previzibile reintegrări, se sublimează adesea în poezie autentică. Tăietura stihurilor are dramatismul sfîșierii căreia îi dau glas. O jelanie plină de tensiunea revoltei oferită de Dragoș Vitencu: „Bucovină, Bucovină, / cruce ruptă-n două, / peste trupul tău se-nchină/ răstignire nouă”. Sau o vibrantă celebrare a unei Românii mitizate semnată de E. Ar. Zaharia: „Iată catapeteasma României pe care / Voievozii
O antologie bucovineană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5830_a_7155]
-
prezentă, așadar, lui Sergiu, cu aerul lui de veșnic nemâncat, cu servieta subsuoară, cu barba putredă, cu figura suptă, cu privirea pierdută de ascet și mucenic al unei misiuni naționale. în ton plângăreț, cu ochii peste cap, porni o lungă jelanie: fusese totdeauna un persecutat al vieții; îl lăsase acum la o parte și de la constituirea societății Ara, nu-l chemase, nu-l consultase; devotamentul lui pentru binele public - putea spune chiar experiența - îi erau totuși cunoscute. Scopurile activității lui de
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
S-a spus despre poezia Clarei Mărgineanu că este ca un strigăt, s-a făcut chiar comparația, banală, cu tabloul lui Munch. Mă tem că nu este așa. Versurile sale nu au nici stridența țipătului lui Munch, nici tonurile de jelanie specifice poeziei populare. Ele seamănă mai degrabă cu versurile lui Leonard Cohen. Puținătatea mijloacelor poetice, mesajul direct, fără prea multe sofisticării stilistice, trăirea intensă în amintire, exhibarea gândurilor care în mod normal rămân nemărturisite, sunt elementele definitorii ale poieticii Clarei
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
un imaș, în ploaie... Nimic altceva, nici restul lumii, nici Dumnezeu. Capra behăie iar omul îi răspunde, probabil tot...behăind! Omul prezintă motivele ce îl îndeamnă să fraternizeze cu animalul, dar înțelegem că durerea din el recunoscuse deja instinctiv o jelanie ce i se adresa direct. O durere de mamifer căuta prietenia altei dureri de mamifer. Durere de om care vede în expresia de pe chipul caprei trăsături semite. Căci cu astfel de trăsături se percepe el însuși pe sine, pe dinlăuntru
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
punctul de vedere al folcloriștilor puriști, cea mai coruptă și inautentică formă a ,înțelepciunii populare". Ce să ne mai tot ascundem după deget, folclor căzut pe mîna țiganilor. Dar Barbu Lăutarul ce era? Iar clasicul cîntec ,Bordeiaș, bordei" e o jelanie țigănească veche care azi ne produce oftaturi transportate după muzica veche a românilor. Haiducii din Clejani, taraful cu care defilăm azi, fiindcă aștia ar fi, chipurile, reprezentanți autentici ai folclorului nostru muzical, a primit această ștampilă de confirmare din străinătate
Îi trimitem pe maneliști la Bug? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11020_a_12345]
-
poetului nu e nici ea complet disociată de contextul natural, comunicînd cu regnurile, într-o devălmășie ce sugerează tendința regresivă, aspirația spre viața larvară precum o reflexă apărare a unui mediu condamnat la dispariție. Sub broderia de senzații se află jelania unei ,culturi minore" deși purtătoare a unei difuze conștiințe cosmocentrice, care-și presimte sfîrșitul: , Ascultam fîlfîitul aripilor uliului/ Simțind cum mi se pietrifică sîngele/ Cum se mineralizează oasele/ Trupului meu slăbit de luna aprilie.// Ploaia a continuat zile în șir
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
Îmi place în clipele de tristețe să măresc intensitatea acestora, lunecând spre depărtările neamului românesc și să mă chinuiesc scufundat în durerile lui. Iubesc blestemele aruncate de-a lungul veacurilor de acest popor și mă înfioară resemnarea, gemetele și toate jelaniile consumate în umbră... Nu va arde uneori că o otravă concentrată toată seria umilințelor indurate și nu trosnesc în voi toate dorințele de răzbunare, acumulate în sute de ani”? Impresionantă confesiune, ce vine să confirme convingerea că Cioran s-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
țin minte un chip transparent și craniul ras până la sânge acoperit cu foiță de aur până unde ajunge? - întrebam ,jusq' au but de mes seins" - râdea și ne întâlneam prin niște crâșme ascunse la Jack pe Calea Griviței ascultam împreună tăcerea jelania greierilor captivi îmbibați cu vodcă la mesele din apropiere e frumoasă uită-te la ea cât e de frumoasă șoptea unul dintre ei atingându-i cu un deget fruntea apoi vârful cizmelor negre cu bot ascuțit un fel de oscilograf
Valeriu Mircea Popa by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Imaginative/10657_a_11982]
-
Acasa > Versuri > Iubire > NU-I TIMP... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului 3 August 2016 Nu-i timp de amăgiri și de jelanii, E teafără lumina dintre mâini, Nici nu mai știu cum ne trecură anii, Aproape că suntem și noi bătrâni... Cât încă e lumină și se poate Și soarele mai are un contur, Nu-i timp pentru nimicurile toate Și bârfele
NU-I TIMP... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383854_a_385183]
-
după ce ajunsese Gheorghe cu ai lui acasă. Atunci nu a mai avut încotro. Le-au confiscat mașina de cusut, plapume și alte lucruri, lăsându-le casa aproape goală, urmând să le ducă în curtea primăriei. Nu au ținut cont de jelaniile Mariei - soția lui Gheorghe, nici de țipetele pruncilor - cei trei copii, o fată de zece ani, un băiat de nouă și mezinul de doar cinci ani, nici măcar de plânsul și blestemele bătrânului de șaptezeci de ani, Vasile, care-și ținea
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
va publica un articol nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției, care arestase și hăituise douăzeci de marinari). „Scoate-ți pălăria“, Îi zise Bandura interlocutorului său. Johan sau Jan Valtin (cred că așa se numea), Într-un acces de jelanie, căuta să-și redeștepte chipul Marietei. Își aminti doar trupu-i firav și zîmbetu-i stins. Iar pentru o clipă Îi apăru În minte zîmbetul ei, umbra chipului ei, ca apoi să i se șteargă brusc. „Fii fără grijă“, zicea Bandura, „nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]