47 matches
-
Într-un loc. Sau, În altă parte: „toată noaptea-i priveghere, ziua-i toată În năcaz”... Astenic din cauza Îndelungatei suferințe, petrece noaptea În plîns și În oftat. Precizarea se repetă În poezie, Încît putem zice că momentul de priveghere (și jeluire) al marelui logofăt este mai ales noaptea. Zorile Îl prind, În orice caz, cu ochii deschiși, arși de plîns: „Zori răsar și Încă-s treaz, Ah, nici somn nu-i la năcaz! .............................................. Zori răsar și voi tot plîngeți Ochilor, Îi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pune o notă de libertate În jurămîntul lui de vasalitate: „Oare nu mi se cuvine A hotărî rob să-ți fiu? Ah, comit, comit!” Filontila este și pentru Pann un simbol al suferinței erotice. crîngul un loc de retragere și jeluire. „Preajalnicul” poet introduce judecata estetică: „Trist, filomilo, și frumos Tu cînți cu daruri multe ............................................. Intimă rupi de om simțitor GÎrlă pornești de lacrimi CÎnd spui cîntînd cu mare dor Tristele uite patimi...” Milostivirea lui Conachi devine fîlotimie la Pann. Femeia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cîrcotaș e totdeauna bărbat: cel care descoperă și impune legea. Muierea e mereu rea. De aceea trebuie „bătută foarte pe spinare”... Vocația ei este să fie totdeauna contra. Are o imensă, absurdă capacitate de Împotrivire. În citatul Calendar dăm peste jeluirea unui bărbat despre muierea lui rea: „Bici de foc muierea mea, Una voi eu ș-alta ea, CÎnd voi dulce, ea amar, Eu cer apă, ea-mi dă jar. Eu zic cald, ea zice frig, Și-mpotrivă-i n-am
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce se manifestă ea? Printr-o mare libertate și printr-un mare devotament. Libertate față de speciile poetice constituite, devotament față de obiectul discursului erotic. Poezia erotică românească ține prea puțin seama de frontierele dintre genuri și specii, fiind de la Început sincretică. Jeluirea lui Conachi acoperă totul. Nici temele nu sînt, de regulă, pure. De la erotică se trece ușor la filozofie și politică. Discursul erotic deviază cu regularitate Într-un discurs moral. Conachi, Nicolae Văcărescu, Heliade, Grigore Alexandrescu Întrerup poemul și fac dizerații
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ar reveni la viață ca să mai stea de vorbă cu ele. Tommaso știa asta, zvonurile circulau și erau unii care crezuseră că nu era totul o minciună. Fapt e că uneori puteau fi auzite suspine ciudate, glasuri abia înțelese și jeluiri: nimeni însă nu știa de unde ar fi putut să provină.. Oricum oamenii, după ședințele cu evreul, plecau mângâiați și convinși că au avut un schimb de vorbe cu un părinte, un fiu sau cu nevasta. Tommaso îi povesti lui Abraham
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cu mama sa Eva, iar produsul acestui incest circular este Abel, urmat de două fiice gemene, Înțeleapta Vremilor, care va fi soția lui Abel, și Fiica Stricăciunii - devenită soția lui Cain. Înțeleapta Vremilor, sedusă de un Arhonte, Îi naște pe Jeluire (Faryad) și pe Plină-de-Jale (Par-Faryad). Bănuindu-l pe Cain de a fi tatăl celor două progenituri ale soției sale, Abel o părăsește pe Înțeleapta Vremilor și se plînge Înaintea Evei. Jignit (și avînd, de data aceasta, toată Îndreptățirea), Cain Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
coroană În semn că Seth a fost recunoscut drept fără de păcat. CÎnd Eva Îl ademenește iarăși pe Adam la Împerechere, Seth Își duce tatăl departe, spre Răsărit, ca să Împiedice noi Întinări. După moarte Adam ajunge În Rai, În vreme ce „Shatil, Împreună cu Jeluirea și cu Plină-de-Jale, precum și mama lor, Înțeleapta Vremilor, săvîrșesc fapte bune În spiritul dreptății, și duc o viață dreaptă pînă În ceasul morții; Însă Eva, Cain și Fiica Spurcăciunii ajung În Iad”79. Fiul lui Adam, Sethel, se afla menționat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
apropiere, Dumuzi se vaită cu disperare și cere forțelor divine împuternicite să-l ajute într-o formă sau alta: Cu inima înlăcrămată Porni departe, spre cîmpie, Cu-nlăcrămată inimă-păstorul Porni departe, spre cîmpie; Cu fluieru-i legat de gît El își începe jeluirea. Nici urmă de jelanie la eroul mioritic. Plîngerea e amînată sau transferată în altă ordine cosmică, pentru ca sensul existenței să fie recuperat dintr-o perspectivă posibilă. Sumerienii vorbeau de autorități sau de divinități patronale, care aveau în stăpînire, fiecare în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
că: „Din mila lui Dumnezeu, noi, Io Petru voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră...că au venit înaintea noastră...călugărițele de la ruga noastră, sfânta mănăstire, anume Socola...și ni s-au plâns cu mare jeluire...că privilegiul de danie ce l-au avut ele de la Alexandru voievod (Lăpușneanu n.n.) pe două sate, anume Ezărenii, cu iaz și cu loc de moară, și satul Găureni, ce sânt în ținutul Cârligătura, și cu loc de moară la
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
cf. § 40), el dă totuși uitării, în lumea ideilor, atît tragicul cît și comicul existenței. Schimbările și contradicțiile predomină doar în lumea sensibilă; în cea ideală însă, neschimbarea și unitatea sînt stăpîne. În lumea ideilor nu este loc nici pentru jeluirea tragică, nici pentru rîsul comic. Un rîs sau o jelanie peste măsură fac la fel de rău, fiindcă sufletul este pus prin ele într-o mișcare atît de puternică, într-o singură direcție, încît tăria și unitatea sa au de suferit. Platon
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sa în deceniile interbelice, deși, surprinzător, istoriile literare și enciclopediile anterioare nu au inclus și numele acesteia. În fine, doi dintre poeții bucovineni se bucură de analize favorabile: Gavril Rotică este denumit "cântăreț al suferinței care alternează violența protestatară cu jeluirea elegiacă"31, iar Iulian Vesper este apreciat pentru opera sa poetică de factură romantică, axată pe "trăirea autentică a spaimei thanatice"32. Alți autori nu corespund canoanelor literare, figurând în DSR ca scriitori minori. Este și cazul scriitorului Scarlat Callimachi
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
-și salveze familiile și să aducă provizii. Din secolul al XV-lea, când documentele sunt ceva mai explicite, apar informații potrivit cărora boierii intrau în alcătuirea curții domnești. La 6 februarie 1577, Matei, fost vameș, se plângea domnului “cu mare jeluire și cu mare mărturie, cu oameni buni și bătrâni și cu megiași de prin prejur și cu boieri din curtea domniei mele”. O informație identică întâlnim într-un document din anul 1579, dar și din alte documente din Țara Românească
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prea snobi, alții prea "mitică". Între ei, un strat de oameni cultivați, politicoși, ilustrativi; dar stratul se subțiază. Bucureștenii se plâng de sărăcie, și este, într-adevăr, multă sărăcie, uneori suferită demn, alteori nerușinată, într-un fel de calicie, cu jeluire și expuneri indecente ale mizeriei, dar sărăcia aceasta, compensează acumularea în exces a unor capitaluri exorbitante. Nerușinarea se lăfaește acolo, în lumea parvenită. * Dar despre parveniți: s-a conturat un profil antropologic al parvenitului român (în câțiva ani a apărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
i-ar ceda imobilul la un preț convenabil. Don Calabria s-a declarat dispus să accepte orice soluție pentru «cel mai mare bine al sufletelor». Între timp, câțiva enoriași din Este au făcut apel la Roma la Congregația Conciliului. Acum jeluirea locală s-a transformat într-o cauză judiciară. Don Calabria s-a mâhnit. S-a grăbit să anunțe că era dispus să renunțe la toate «de dragul și spre slava lui Dumnezeu». Dar cauza a continuat. Răspunsul a sosit anul următor
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a devenit rob, sărac, slab, blajin; slugă pândită de toate relele: bazaconia, munca, osânda, truda, ostenirea, tânjirea, boala, scârba, năpasta, năcazul, ciuda, jinduirea, jertfa, ponosul, jalea, pacostea. Acum stăpânul străin îl plătește, îl hrănește, îl miluiește, îl dăruiește, prilej de jeluire, tânguire și smerire, de sfadă și de pricină. De la el vin dojana, căznirea, muncirea, obijduirea, prigoana, hula, gonirea, izbirea, răzbirea, zdrobirea, strivirea, prăpădirea, smintirea, belirea. Amestecul pripit de rase duce la urâțenia neamului și multe din cuvintele noi arată infirmități
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
colonizat Vasluiul cu familii de armeni. La 1440 Vasluiul fiind ars de tătari, familiile armene s-au strămutat, dar cei rămași s-au împrăștiat pe la 1526, în timpul domniei lui Ștefan al V-lea, nepotul lui Ștefan cel Mare. Domul, primind jeluirea locuitorilor români - vasluieni că sunt exploatați de străini - armeni, evrei și greci - a dat poruncă lui Carabăț, pârcălabul de Vaslui, să împiedice pe străini de a cumpăra proprietăți în acest oraș care era proprietatea locuitorilor vasluieni, dată lor cu hrisov
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
amestecat. nimeni să nu aibă treabă a-i opri sau a-i giudeca"; „cu dânșii să aibă treabă a-i giudeca, a-i învăța și a-i certa cum este legea creștinească, cu sfânta pravilă, părintele și rugătorul nostru, Episcopul". Jeluiri la Domnie a făcut și slujitorul Ioan la 1673 când Domnul Ștefan Petriceicu, tot pentru sărăcirea Episcopiei care la 11 februarie a promulgat iarăși hotărârea dată mai înainte de Ilieșu Alexandru Vodă pentru apărarea clerului Episcopiei de amestecul dregătorilor civili în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
târgul Hușilor, ordonând, în același timp, dregătorilor săi a lăsa în pace poslușnicii și vecinii Episcopiei „în nesupărare despre angării" și „alte mâncături ale târgului". Dintr-o poruncă a Divanului din Țara de Jos către uriadnicii de Bârlad, urmare a jeluirii părintelui episcop de la Huși, cum că „umblă feciorii voștri prin satele Episcopiei", învăluind „oamenii fără ispravă", li se punea în vedere să dea „învătătură oamenilor voștri să nu umble făcând valu fără ispravă în sate", și, de vor afla „niscare
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ca noutate, introducerea pentru prima oară a epitetului de „Preasfințit" - numelui Episcopului, după influența rusească, până atunci fiind folosit acela de „cinstitul sfinția sa". Sporirea dărilor respective a dus la asuprirea târgoveților, la alte jalbe, cum se întâmplase și mai înainte... Jeluire face și episcopul, iar Domnia dispune ispravnicilor din ținut să meargă la fața locului, să facă „cu cuvântul" pe târgoveți să se supună, mai ales că, între timp, Episcopia le mai scăzuse din dările hotărâte. La 1816 episcopul Meletie se
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
nașterea, nunta, moartea. Amintim în acest sens: “punerea ursătorilor” sau “ploconul moșilor”, în legătură cu nașterea; pețitul, logodna, chemarea, bărbieritul mirelui, bradul, schimburile de daruri, ”orația mare”, “orația darurilor”, “iertăciunile”, “cântecele de despărțire”, “dezvelitul miresii” și multe altele, în legătură cu nunta; “cântatul mortului” (jeluirea), Cântecul Zorilor(“Zorile”), Cântecul bradului (“Zorile bradului”), “statul”, toiagul, priveghiul, “podurile”, pomana, ”izvorul”, în legătură cu moartea. De asemenea, foarte bine păstrate sunt hora satului și nedeia. Hora începe de obicei cu “Hora de mână”, horă lină, domoală, largă, cu pași înainte
Comuna Șovarna, Mehedinți () [Corola-website/Science/301614_a_302943]
-
marchează o schimbare de ton, cănd poetul exprimă o revelație. Excepție fac sonetele 99, 126 și 145. Sonetul 99 are 15 versuri, 126 este alcătuit din șase cuplete, versurile sonetului 145 au măsură de 4 silabe. Colecția este închisă cu "Jeluirea îndrăgostitei", o poezie narativa cu strofe de 47 de versuri și rimă recurenta de tip ababbcc, introdusă inițial de Geoffrey Chaucer. Primele 17 numite tradițional "sonetele procreației", sunt adresate primului personaj, Tânărul Chipeș, sfătuind-ul să se căsătorească peentru a
Sonetele lui Shakespeare () [Corola-website/Science/302875_a_304204]
-
ami târziu. Pe când istoricul modern John Julius Norwich consideră că "durerea care a însoțit moartea sa a fost mai mare decât ceea ce merita", cronicarul contemporan Falco de Benevento menționează că moartea acestui "virum bellicosum et magnanimum" a fost însoțită de jeluirea fecioarelor și smulgerea părului de către cei de față.
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]