33 matches
-
acopăr a lui aripi, când îl simte pe-a ei șele Innocența-i sângerează, i se-ntunecă-mprejur. Ține mult această dulce, amoroasă nerozie. Al ei suflet se topește de-ntunericul molatec, Simte pare c-o pătrunde un piron roș de jeratec, 140Ce-o omoară ș-o turbează, o-ndeliră ș-o sfâșie. Ochișorii și-i închise, ca topită stă acum Și în vocea ei muiată pipăește nențeles. El o mîngîe, o-ncredință, că de cer a fost trimes Și menit ca s-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
unei copile. Lin Prin iarba mare trece ș-aminte luătoare Plivește flori albastre și fire de pelin. {EminescuOpIV 320} Cunună împletește, o-ncaieră sălbatec În pletele îmflate, în părul încîlcit Și ochii râd în capu-i și fața-i e jeratec - A lanurilor zână, cu chip sumeț, răstit. Apoi în codru trece și cântă doina dragă. Sălbatec este glasu-i, vioiu, copilăros, El sună-n codru verde, trezește lumea-ntreagă, Picioarele-i desculțe îndoaie flori pe jos. "Ah! cum nu sunt - ea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aur răpeau cu lăcomie. Trei zile pustiiră cetatea și olatul Împlând cu jale țara lui Priam împăratul. Când oamenii[-s] grămadă uciși în orice loc, Elinii atunci dederă cetății mândre foc {EminescuOpIV 368} De răsărea din ziduri o mare de jeratec Roșind bolta întreagă și crugul singuratec. Ard turnurile-n vânturi - de vaetele mumii Nu se vedea de flăcări nici marginile lumii. {EminescuOpIV 369} ÎNTRE PASĂRI Cum nu suntem două pasări, Sub o streșină de stuf, Cioc în cioc să stăm
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dară (90) Să păzească bine focul de a nopții crunte fiară. Când acum în noaptea - a treia străjuia Călin, deodată, Auzi un vuet mare și-nnainte i se - arată Cu opt capete cumplite un smeu mândru năsdrăvan, Cu ochi roșii de jeratec și cu sufletul avan. (95) Haide-ha, Călin Nebune! Cum veniși nu te-i întoarce, Nici s-a fierbe pentru tine, nici s-a țese, nici s-a toarce. Se luptă Călin Nebunul, mai ca sufletul să-i stee, Iară Smeul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Se luptă Călin Nebunul, mai ca sufletul să-i stee, Iară Smeul cel puternic, cât de cât să nu se deie. El tăindu-i o ureche, cade-n foc un strop de sânge (100) Și în noaptea cea adâncă tot jeratecul se stinge Și în negrul întuneric într-o luptă oarbă, crudă, Mâni de fier în piept i-nfige - smeul ostenit asudă, Gîfîe pe cele - opt gâturi, sub genunchi Călin îl ține Și cu sabia-i rătează a lui capete păgâne
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o urcă pe cal după dânsul și fugea mereu. Noaptea inundase pământul cu aerul ei cel negru și răcoare. - Mă arde-n spate! - zise fata. Făt-Frumos se uită înapoi. Dintr-o volbură naltă, verde, se vedeau nemișcați doi ochi de jeratec, a căror raze roșii ca focul ars pătrundeau în rărunchii fetei. - Aruncă peria - zise fata. Făt-Frumos o ascultă. Și de odată-n urmă-le văzură că se ridică o pădure neagră, deasă, mare, înfiorată de un lung freamăt de frunze
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
blănuri și își ciuli urechile. De undeva, de afară, vine până la el un vuiet îndepărtat ca o ploaie mare care răpăie înfundat. Dar nu e ploaie. Ce poate fi? E beznă, gura peșterii nu se ghicește; numai deasupra vetrei de jeratec ascuns sub spuză, în jurul căreia s-au cuibărit, ca de obicei, cu toți ai tribului acestuia pentru noapte, parcă ar fi o umbră de lumină roșiatică. De alături Omulețul simte răsuflarea liniștită, netulburată, a Mamei. Iar de partea cealaltă, de sub
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
87). L'adjectif " consterné " n'appartient pas au registre poétique. " marginea subțire-a lunii " " la bordure mince de la lune " (Înfrigurare/Fièvre) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 95). Le nom " margine " (" contour ") est traduit par " bordure ", choix qui affecte la poéticité du texte cible. " jeratecul ascuns " (" la braise enfouie ") " leș charbons enfouis " (Înfrigurare/Fièvre) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 95) ; " valurile zilei " (" leș vagues du jour ") " leș vagues quotidiennes " (Gândurile unui mort/Leș pensées d'un mort) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 101). La traductrice opère à la fois une dépoétisation
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]