127 matches
-
dovedește năprasnică. Din cauză că el nu lasă nimic de la el. Este neîndurător. Nu are nici mamă, nici tată. E orfan cu acte. Fără excepții. Și, orice-ar fi, nu iartă pe nimeni. Dacă e cazul, nici măcar miorița proțăpită ascultătoare fix deasupra jeraticului. Între luptele fără capăt, românul zăbovește. Se repauzează în loisir. Se odihnește. Petrece cu neamurile, prietenii, cunoștințele, vecinii, dar, mai ales cu duducile. Și flecărește. Copios. E plin de vervă, are toane febrile, șuguie spumos, tremură de mândrie, se mortifică
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
discotecă. Este o seară senină,geroasă de februarie. Ștefan iese pe balcon și inspiră ca un nou născut aerul ozonat al muntelui. Totul în jur pare magnific, pământul mut, brazii negri încremeniți, aerul tare, secera lunii cenușii care își arde jeraticul, stelele înghesuite unele într-altele, împânzind cu aurul lor vastitatea cerului. Tânărul nu are prea mult timp de contemplare deoarece Ionuț îl strigă că este gata îmbrăcat de petrecere. În scurt timp se aranjează și el, apoi coboară amândoi în
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
și plachie / Și alivenci cum doar ea știe; Mai face și o pască mare / Cu ouă și smântână care, De bună ce se dovedea, / De degete ți se lipea; Mai face și alte bucate, / Care de cari mai minunate. Apoi, jeratic a adus / Pe care în groapă l-a pus, Iar peste el a potrivit / Lemn putred, să ardă mocnit. Deasupra, peste toate cele, / A pus o leașă de nuiele. Pământ și frunze-a presărat / Pe leașă și a așezat Și-
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
iritat poetul. Împinse ușa cu un gest hotărât și intră, deschizându-și drum printre servitori și printre mușterii, care se Îngrămădeau În cuprinzătorul spațiu dintre mesele așezate de-a lungul perimetrului sălii. În centru, trosnea focul dintr-un vas cu jeratic, pe ale cărui flăcări ațâțate În continuu bolborosea un ceaun mare din aramă și se roteau frigările cu carne, Învârtite de câțiva țânci nenorociți, ghemuiți pe pardoseală. Sclavi cumpărați pe câțiva bănuți de la vreo familie săracă de pe la țară, Își zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și mai dichisiți decât ceilalți. În afara veșmintelor pe care le purtau, de o croială excelentă, tacâmurile Însele depuneau mărturie pentru condiția lor superioară: le fusese Întinsă o față de masă largă, din pânză curată, iar limbile de foc din vasul de jeratic se oglindeau În farfuriile și În paharele din cositor, rânduite cum se cuvine. Nu se zărea nici urmă de blide grosolane din lemn, abia scobite cu dăltița, În care li se serveau bucatele celorlalți clienți, după cum nici urmă de băncuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Își Îndrepte haina cea lungă, care dintr-o dată Îi părea nemăsurată, Într-atâta Îl Împiedica să se miște. Între timp se iscase un vânt nespus de puternic, care mătura Întreaga cârciumă, izbindu-i pereții și tavanul. Flăcările din vasele cu jeratic se agitau amețitor. I se păru că dușumeaua de scânduri i se legăna sub picioare, ca și când statura i-ar fi crescut pe neașteptate. Și totuși mintea Îi era cât se poate de fermă, dacă n-ar fi fost acea durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la ureche. Nu simți și dumneata cât de greu a devenit aerul din cârciumă? Fumul din vasele acelea afurisite Întunecă totul. Nu ai prefera să ieși, ca să poți respira mai bine? Cu siguranță, greața aceea era cauzată de vasele de jeratic. Încercă din nou să se ridice, În timp ce mâna dinapoia lui parcă voia să Îl ajute. Se propti În masă pentru a se ridica În picioare și o apucă spre ieșire. Apoi se opri, Înșfăcând iarăși cupa. Voia să o golească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai necuprinsă, Prin sure și înalte pustiuri de eter Desfășură pe hăuri o horbotă aprinsă. Deasupra ta, deasupra haoticului drum, Cupolele nocturne te-or strejui hieratic; Iar tu vei fi parfumul lunecător de-acum Pe-a lumilor întinsă tipsie de jeratic. Curând, sub faldul umbrei, nu vei mai desluși Nici recea Astartee, nici încruntata Gee... Doar spuza sidefată în depărtare, și În preajmă, goana unor năluci opiacee. Vulturi de flăcări, aștrii spre tine s-or purta. Vâslirii lor solemne deschide-atunci ferestre
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
însemne și abandon și provocare. M-am ridicat, de parcă-aș fi vrut să-i opresc căderea vestmântului. Brațele mi s-au oprit, din avânt, pe umerii ei. Un parfum ciudat mă învălui. Pielea îi era catifelată și fierbinte. Parcă aveam jeratic în podul palmelor. M-am gândit pentru o clipă la tatuaj. „Dacă o să mă doară...”. Dar gândul a trecut ca un fulger. Simțurile îmi erau răscolite și-o beție, pe care n-o mai cunoscusem, mă cuprindea din ce în ce mai tare. I-
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
mamele mirilor,imediat pășește puțin stingherit de importanța momentului ginerele, urmează la rând domnișoarele și cavalerii de onoare apoi liantul ce aprinde emoțiile tuturor-băiatul cu Biblia și în sfârșit mireasa la brațul tatălui ei, cel din urmă pășind ca pe jeratic dar încercând din răsputeri să arate smerit, jovial, pătruns de importanța “misiunii” sale și pierduți toți pe fondul muzical al cântecului “Till the end of time”... În fața altarului am fost întâmpinați de pastorul Keith Mulligan și de ginere, mie revenindu
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (13) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351011_a_352340]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > EU ȘI GÂNDURILE MELE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 329 din 25 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului ne stingem în foc unii pe jeratic încins alții pe paie aprinse și cei mai mulți în cuvinte ne întrebăm ce se va întâmpla când focul va fi cenușă? unul s-a găsit că-i nevinovat nu-l credea nimeni eram vinovați din naștere foamea ne paște pe orice
EU ŞI GÂNDURILE MELE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355206_a_356535]
-
lideri... ...eternă noapte fi-va - iar zeul: biet mahmur tobe stelare - mistic - reduse-s la murmùr... ÎN LOC DE PROHOD AL POETULUI vântoase de venin m-adună mă răsădesc în hârb de lună prohod pe-un stih - vulcan emfatic câtu-i tărâmul de jeratic * spetit de-o viață fără rost bătrân - încovoiat și prost mă legăn - mie însumi ștreang: nicicând n-am fost în mai 'nalt rang! singur - becisnic - fără rod stricat-am - zornic - calapod: e-atât de hâd - urlând la lună să nu-nsemni
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
BATE MURGUL Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 316 din 12 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bate murgul Bate murgul din copită Ora miezului de noapte, Bolta cerului - stropită Cu mistere și cu șoapte. A mâncat din nou jeratic, Să-și ia zborul gata este, Într-un iureș nebunatic, Precum roibul din poveste, Peste marginile zării, Peste munți și peste lacuri, Țărmul dorit al uitării; Clipele să pară veacuri. Bate murgul din copită Să pornim în miez de noapte
BATE MURGUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357179_a_358508]
-
în sinea lui din cauza asta. Cu imaginația mea bogată, îmi închipuiam că își lăsase el vreun semn ca să mă poată prinde dacă mă atinsesem de scrisoare cumva. În cele din urmă, tata se îndurase să nu mă mai țină pe jeratic. Am impresia că ceva nu-ți dă pace și te împinge să afli mai multe despre acest Moise, îmi spusese. N-am citit scrisoarea, mă apărasem eu precaut, neștiind ce intenții avea, și de altfel, adăugasem stânjenit, m-ai lămurit
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
atâta dragoste, atâta căldură, atâta ură, devotament, pasiune, atâta spațiu în aceste sentimente. Nu le găsești la nimeni în literatură. Era într-adevăr cu dorul nemângâiat. A fost un jeratec în cenușă. Păcat că viața nu a suflat în acest jeratic ca să se transforme într-o flacără. A dus o viață foarte anevoioasă și plină de ură din partea societății. Chiar și acest Eminescu a fost tot timpul păzit de această drăcoaică. Creația celor doi era legată. De exemplu ”Povestea cordului” găsim
La New York se numește Limba Română, acasă Limba Noastră () [Corola-blog/BlogPost/340026_a_341355]
-
io nu cred că am obiecte simbolice nicăieri în casă, dar sub farfurii. Io sub farfurii, am alte farfurii (dacă vorbim de alea din dulap). M-au pierdut aici... Deci, fetele mele, diseară repetăm în cor: ” Cum sar scânteile din jeratic, Vreau și eu un flăcău tomnatic (indiferent ce înseamnă asta) Să mă ia și pe mine de nevastă Ca să nu ramân singură ca o proastă” S-a înțeles? Uffffff, tot eu să salvez situația!!! găsit într-o postare a Anei
În seara asta e Boboteaza [Corola-blog/BlogPost/100109_a_101401]
-
dea de veste, Rodolphe aruncă în obloane un pumn de nisip. Emma se ridică tresărind; dar uneori trebuia să aștepte, căci Charles avea mania să trăncănească la gura sobei și nu mai isprăvea. Emma, fremătând de nerăbdare, aștepta ca pe jeratic; dacă ochii ei ar fi fost în stare, ar fi făcut-o să sară pe fereastră. În sfârșit, Emma începea să se pregătească de culcare; apoi lua o carte și citea foarte liniștită, ca și când lectura ar fi distrat-o. Dar
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
e copleșitor”, remarcă profesorul. Poezia Decembre impresionează prin redarea originală a sentimentului iubirii, camera fiind locul care adăpostește și-l apără pe poet de mediul de afară: „Te uită cum ninge decembre, / Spre geamuri, iubito, privește - / Mai spune s-aducă jeratic / Și focul s-aud cum trosnește. // Și mână fotoliul spre sobă, / La horn să aud vijelia, / Sau zilele mele - tot una - / Aș vrea să le-nvăț simfonia. // Mai spune s-aducă și ceaiul, / Și vino și tu mai aproape; Citește
BACOVIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381885_a_383214]
-
la lopătar să-i scape de urgie semețul cerb a înțeles povara ce-i apăsa pe oameni și-a pornit spre cuibul unde-ascunsă e comoara și-n două salturi locul a găsit cu octopodul luptă pe-nserate smulgându-i strălucirea de jeratic și vine aducând cu bunătate averea scumpă cu simbol hieratic de-atunci s-a conturat pe veșnicie un trainic și fierbinte simțământ ca nootka să iubească și să știe că cerbul i-a salvat pe-acest pământ *** Ciclul "Povești din
SEPIA OFFICINALIS de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382058_a_383387]
-
însemna chiar sfârșitul. Era posibil ca aghiuță să fi urmat calea blestemului, dar acesta, odată rupt, să uneltească împotriva lor. Femeia era îngrijorată că-l umilise pe drăcușor, în acea noapte când își permisese să-l batjocorească prăjindu-l cu jeratic și tămâie, opărindu-l cu agheasmă și lovindu-l cu sfânta cruce. De teamă, Elena respectă în fiecare seară ritualul religios, cu rugăciuni, tămâie și apă sfințită, ca să-l țină departe de locuință. Duhurile rele însă nu se sinchiseau, fiindcă
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
sevă a lacrimilor de durere ori de fericire, din care-au fost zămislite odată cu Dacia! Un pas peste țară, în Banatul sărbesc, azi cântă cum cânta odinioară Achim Nica, îndurător și iubitor de melosul și graiul bănățean, doinitorul seamăn al jeraticului, Lazăr Novak și, iată, la Săvârșin scrie în setea bănățeană de propria ființă spirituală, pur bănățenește și deopotrivă lin și dulce, poetul Ioan Vodicean. Pospaiul de cuvinte bănățene ninge pe o carte subțire ca o geană, dar profundă ca un
IOAN VODICEAN. „PRIMARUL REGELUI”, POET ÎN GRAIUL CURAT BĂNĂŢEAN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379781_a_381110]
-
temperează despletirea lirică și procură o carcasă protectoare. În recuzita imaginilor îi corespunde refugiul în „turnul de fildeș” suit „pe-a culmilor singurătate”: „Mă-nchid de-acum în turnu-mi singuratic/ Croit din sidefarea zării mute,/ Eu singură cu-al inimii jeratic”. Sfidând „noroiul”, viața cu „vag miros de mucigai” și o umanitate mizeră la care „nu vrea să coboare”, S. poematizează abundent, în linie macedonskiană, evadarea din teluric, „împrăștierea în imensitate”, unde „A sufletului flacără străbună/ De carne nu mai este
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
pe bătrânul al cărui ucenic este. Acesta se trezește pe dată și cu glas scăzut dar limpede întreabă: "Ce-i?" Nu așteaptă răspuns, pentru că vuietul de afară i l-a și dat. Ridicat în cot din culcușul lui, scurmă în jeraticul de alături cu o crenguță uscată, care dă trosnind o flăcăruie jucăușă, care scoate din întuneric fața-i bărboasă și ochii ațintiți pe urma zgomotului. Și-i șoptește repezit ucenicului: " Apele! sunt apele care vuiesc!" Ascultă din nou și adaugă
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Veni-vor ciocârlii să îi dezgroape / Cu bruma toamnelor mijind sub gene,/ Dar plumbii aripilor tot mai mult/ L-or afunda-n chilii subpământene.// Hei - anii mei - sirepi cu splina arsă/ În nopțile leproaselor tranșee/ Unde e oare tava cu jeratic / Să trecem iar în chiot prin lactee” (Anii mei). R.-L. s-a impus îndeosebi prin proza cu tematică istorică. Profesiunea de credință mărturisită în Cuvântul înainte la Fiica lui Zoltes explică preocuparea constantă pentru istorie, susținută de o combustie
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
unei anumite perioade ortografice); epure → iepure; voește → voiește etc.; - ea devine a În situații precum: datoriea → datoria; Mariea → Maria; Vieana → Viana; vieața → viața; - e se păstrează În: beutură, strein, pasere, omet, țipet, gemet, șepte, jele etc. și În: ușe, mătușe, jeratic etc., conform pronunțării regionale; - h pentru ch: duch → duh; monarch → monarh; paroch → paroh; - i se Înlocuiește cu â În: gerunziile și participiile verbelor În Î; de exemplu, urind → urând; urit → urât; În poziție inițială, urmat de nazală, potrivit ortografiei actuale
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]