63 matches
-
lu’ Tică Cornea, Tia Saftii, Valerică al lu’ Dumitrică al Costii etc. Unele supranume derivă chiar din poreclele inițiale: Anica Pârlii, Cica lu’ Mitu Mat (Mitu Nuțî), Culiță al lu’ Clopățăl, Dinu lu’ Bălucian, Florica lu’ Telteu, Floarea Dârlii, Floarea Jerpelii, Geta lu’ Ficu, Gheorghe al lu’ Hobza, Ghița lu’ Lisaveta, Ghița lu’ Titu al lu’ Chircuț, Gogu Pioresii, Ioana lu’ Cloanc, Marinică al lu’ Mărian al lu’ Chircuț (subsemnatul), Măria lu’ Ion Tâlvâc, Măruța lu’ Gospodaru, Nelu Brișcî, Nelu lu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
Vlădescu, fără să privească o clipă spre vreunul din cei doi bărbați pe care, de altfel, nici nu i-a auzit dacă au răspuns ori nu. Avocatul Cenușe a mormăit ceva în barbă, cu privirea prin paginile unui Cod Penal jerpelit de prea multă folosință, în timp ce Mișu își consulta agenda telefonică. A ridicat privirea după ce a lăsat telefonul pe birou și a privit spatele femeii ce vorbea cu avocata Vlădescu. I-a admirat linia șoldurilor scoasă în evidență de pantalonii alb-gri
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
din practica agricolă, am reușit să-mi cumpăr una o cheamă Tincuța, și acum o mai am... când o privesc, îi plâng de milă, pentru că, a îmbătrânit odată cu mine nu -i mai strălucește părul, pantofiorii s-au pierdut, rochița e jerpelită de vreme, și îngălbenită am îngrijit-o mereu, dar... timpul și-a așternut peste ea bruma trecerii câteodată îi spun: - Tincuțo, te-a obosit atâta așteptare... într-o zi, eu voi pleca, dar vei rămâne tu, să-mi moștenești copilăria
DIN AMINTIRILE UNUI COPIL BĂTRÂN... de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340119_a_341448]
-
prima vedere parcă nu o afectase așa de rau terbilul accident. Nedumerit a încercat să o pornească dând cu piciorul la o pedală de fier, spunea Bunica râzând. Și a pornit. S-a urcat în șa, ce-i drept cam jerpelită după pățania îndurată și, pâr, pâr, pâr, a început să se miște încet către colhoz. Când să cotească la dreapta spre calea ferată, atașul și roata aia a lui s-au desprins și mergeau singure acum îndreptându-se amețitor spre
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIE CAP 2 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344077_a_345406]
-
iarnă doar ni-i frică...... XV. PROCESIUNEA PLOII, de George Safir , publicat în Ediția nr. 1689 din 16 august 2015. cu icoane și odăjdii, un sobor cânta întruna. unul, mirosind a drojdii, se ținea numai de una. chit că era jerpelită, la soare ea râdea rebelă: vai, ce vreme-afurisită, cine m-a făcut umbrelă? se rugau cre(ș)tinii-n cor: dă-ne, Doamne,-un strop de ploaie! și pășeau după sobor... și veneau prostanii... droaie! pupau unii poala popii, alții făceau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
pupau unii poala popii, alții făceau numai cruci: nici măcar să cadă stropii, dar vreo ploaie cu bulbuci?! Citește mai mult cu icoane și odăjdii,un sobor cânta întruna.unul, mirosind a drojdii,se ținea numai de una.chit că era jerpelită,la soare ea râdea rebelă:vai, ce vreme-afurisită,cine m-a făcut umbrelă?se rugau cre(ș)tinii-n cor:dă-ne, Doamne,-un strop de ploaie!și pășeau după sobor...și veneau prostanii... droaie!pupau unii poala popii,alții făceau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > PROCESIUNEA PLOII Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1689 din 16 august 2015 Toate Articolele Autorului cu icoane și odăjdii, un sobor cânta întruna. unul, mirosind a drojdii, se ținea numai de una. chit că era jerpelită, la soare ea râdea rebelă: vai, ce vreme-afurisită, cine m-a făcut umbrelă? se rugau cre(ș)tinii-n cor: dă-ne, Doamne,-un strop de ploaie! și pășeau după sobor... și veneau prostanii... droaie! pupau unii poala popii, alții făceau
PROCESIUNEA PLOII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374647_a_375976]
-
era de foarte bon ton să ai hainele jerpelite, iar dandy-i, În căutare de noi și noi sfidări, „ajunși - spune Barbey - la capătul impertinenței”, când nu se mai putea adăuga nimic În plus excentricității, aveau fantezia de a-și jerpeli veșmintele, frecându-le până ce stofa se rărea ca o dantelă. Dă prost să fii văzut cu haine care să-ți exhibe bogăția. Dandysmul cere discreție și rafinament chiar și atunci când vrea să sfideze și, În consecință, Însemnele statutului său nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
beau cafeaua, jucau table și citeau ziarele grecești. Când bătrânii aceștia au murit, cafenelele au Început s-o ducă greu și până la urmă au fost Închise. Încetul cu Încetul, au Început să sufere și restaurantele din cvartal: li s-au jerpelit umbrarele, imensele neoane galbene de pe marchiza Laikon s-au ars, brutăria grecească de pe colț a fost preluată de yemeniții din Dearborn. Dar toate acestea Încă nu se Întâmplaseră. Pe strada Monroe am trecut pe lângă Grecian Gardens, unde ținuserăm makaria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care se grămădea în juru-le cu gurile căscate. Negustori cu ochii mici și ascuțiți vorbeau aspru, din gâtlej, cu palmele întoarse în laturi, de o parte și de alta a bărbilor. Câte-un țigan uscat, cu ilic peticit, cu căciula jerpelită în cap, se strecura prin norod, pândind în toate părțile cu ochii ca două picături de catran. Se uită și Dumitrache Hazu la unul, lung și adus de spate ca o cobâlă, cu obrazul negru și uscat ca o coarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o plănuia Duggie, dar anul viitor părea mult prea departe ca să iau ideea în serios, iar creierul meu nu era pregătit. M-am decis să-mi încarc bateriile. Asta, de obicei, însemna să mă chircesc pe canapeaua mea veche și jerpelită cu un exemplar din The Guardian, alte câteva reviste proaste și programele TV din timpul zilei bâzâind pe fundal. Mai târziu o să fie Oprah și Mork and Mindy. Eram teribil de mulțumită, atât cât poate fi un om. După-amiaza s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o scot pe De Haven din drum și după aia o să-l lucrăm pe individ. Ajunseră la ușă și sunară. Claire De Haven le deschise. Mal îi spuse: — Pleciundeva două ore. Claire se uită la Buzz, adăstând pe lângă haina lui jerpelită de șagrin. — Nu cumva să-l atingeți! Mal arătă cu degetul mare peste umăr: — Du-te pe undeva. Nici un mulțumesc pentru ce-am făcut? Mal îl apucă pe Buzz, care o apucase pe femeie. — Du-te pe undeva, Claire. Regina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
impunător decât Hideyoshi, dar, din ochii săi, strălucea o anumită lumină. Și mai era și Hosokawa Fujitaka, aparent deschis și blând, dar a cărui maturitate îl făcea de nepătruns. Astfel, deși avea o înfățișare obișnuită, Hideyoshi arăta de-a dreptul jerpelit în comparație cu acești oameni. Cei care se adunaseră în acea zi la întrunirea din Kiyosu erau cei mai înalți în rang dintre toți contemporanii lor. Maeda Inuchiyo și Sassa Narimasa nu veniseră, fiindcă încă mai luptau în campania din miazănoapte. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu existau suficiente saltele pentru toți și, dacă nu te mișcai rapid, trebuia să o Împarți cu cineva sau să te așezi pe podeaua rece din lemn. Dar Sala Chalk Farm avea destule saltele de gimnastică, chiar dacă unele erau cam jerpelite pe la margini. Omul de la Consiliu iarăși mâzgălea ceva. Poate că saltelele uzate erau un pericol pentru sănătate. Lesley conduse douăzeci de minute de exerciții la sol, Întărind abdomenele elevilor săi, Încordându-le posterioarele și apoi relaxându-i din nou, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Mă gândesc cu groază că nu avem cu ce să-i plătim. Sabina, însă, fire voluntară, îi roagă să ne lase să mâncăm în liniște. Abia expediați lăutarii, ne trezim cu o țigancă care îmi bagă sub nas câteva fire jerpelite de trandafiri: pentru domnișoare, arătosule! Jenat, îi cer Sabinei portofelul pe care i-l dădusem în păstrare. Satisfăcută că nu am refuzat din prima, o trimite la plimbare și pe mica șantajistă: hai, dispari, nu vezi ce ofiliți sunt? Maiko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai întâi ușor, apoi tare. Ea dă din cap. Să mă îmbrac doar. Te rog... Brațele ei se întind, oferindu-i trei camere mici. N-are ce să ia. Bucătăria are un serviciu pentru o singură persoană și o colecție jerpelită de tigăi strâmbe și borcane de gem. Masa și scaunele din camera din față trebuie să fi fost cumpărate la licitație. O carpetă ovală și perdele croșetate. Un bufet rustic, masiv și vechi, din lemn de stejar, și un birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mare ajutor. Aveam În buzunar niște mătănii budiste, fiecare boabă Înfățișînd un cap de mort cioplit din femure ale unor călugări, dar dacă le-aș fi scos, ar fi fost În stare să mi le confiște. Or, Împreună cu un exemplar jerpelit din Fundamentele misticii tibetane al lui lama Anagarika Govinda, mătăniile astea erau marele meu atu și eram foarte convins că vor avea negreșit efect asupra unui psihiatru mai sensibil. Am solicitat așadar un psihiatru. „Un psihiatru?“, a răspuns huiduma cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lovit cu capul de el de câteva ori. Până la urmă, ca să se protejeze, și-a dus mâinile la frunte. Era miros de igrasie în cămăruța de șase rogojini din capul scării. Un bătrân slab ca așchia stătea pe o plapumă jerpelită din care ieșeau câlții. Era rezemat de perete, cu picioarele întinse. Avea pantaloni pe el, dar în loc de cămașă purta un pulover de damă roșu, zdrențăros. — Atunci noi plecăm acasă, spuse femeia. Bătrânul nu i-a răspuns. Și-a turnat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
văzut? M-a văzut și pe mine? PARASCHIV: Te-a văzut. MACABEUS; Ce face, ce facem? PARASCHIV: Pot să-mi las mâinile în jos? MACABEUS: Nu, nu... Stai așa... Stai... PARASCHIV: Mă cam dor mâinile... MACABEUS: Cum arată? PARASCHIV: E jerpelit. MACABEUS: De ce nu zice nimic? A zis ceva? PARASCHIV: N-a zis nimic. MACABEUS: E mut? PARASCHIV: Nu știu. Să-l întreb? MACABEUS: Întreabă-l! PARASCHIV (Către INAMIC.): Ești mut? INAMICUL: Îhî! MACABEUS: Ce zice, ce zice? PARASCHIV: A zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
la fel de mare ca întreaga-i făptură, cu niște degete ca lopețile, acel tip pe care proștii cu diplomă îl numesc mâini de sculptor. El n-avea nici o vină. Purta un pulover pe gât și o pereche de pantaloni vechi și jerpeliți din tercot și dădea aceeași impresie liniștitoare de competență pe care o avea și MM, deși mai puțin intensă. —Eu sunt DA-ul. Directorul adjunct, îmi sări el imediat în ajutor. Sunt un fel de locțiitor al lui Philip. —Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în picioare. În clipa în care a ajuns la completa și impresionanta lui statură, printre femeile din sală s-a stârnit rumoare. Hugo a observat cu iritare cât de plin de încredere părea Jake, deși era îmbrăcat într-o cămașă jerpelită de pădurar și o pereche de blugi ponosiți. Cu capul lui frumos dat ușor pe spate și balansându-se lent, dar constant de pe un picior pe celălalt, Jake era în largul lui. — Înainte de a începe, aș vrea să spun că-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
orașelor... La întoarcere însă, spiritul lui Cristi găsește locul ocupat de cirezile de gunoaie care începuseră să i se reverse încet pe sub unghii. 87 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Sun și zic: "Tovarășii plutonieri! Până când să-l lăsăm pe jerpelit să momească, cu rimele lui de doi bani, pe fierar-betoniștii?!"... Când te lăudai că ți-a picat prima oară pata pe poezie? Has-Satan își expedia exclamațiile de jubilație turistică, în vreme ce, cu dreapta, hașura ariile străvechi ale mahalalelor Săpunari
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care va atârna soarele deja rubiniu. Pe calea ferată care merge paralel cu șoseaua un tren va răsfrânge lumina purpurie din zeci de ferestre. Castele de apă, având în vârf un fel de farfurii zburătoare. Sate de țigani, cu corturi jerpelite la margine și coviltire de polietilenă. Stâlpi de înaltă tensiune tăind cîm-pul în diagonală, încărcați de ciori. Alte mașini în față și-n spate, depășindu-se unele pe altele ca într-un fel de joc. La ca-setofon - dragul meu Joe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
bună“ și mi-a adresat un zâmbet dulce, deși abia schițat. Am crezut că l-am judecat greșit, dar mai târziu am descoperit că era beat criță. Întotdeauna avea la el, ascuns în căptușeala zdrențuită a pardesiului negru, un exemplar jerpelit din Fear and Loathing in Las Vegas sau American Psycho. Voia să facă parte dintr-o trupă și să se sinucidă când împlinea optsprezece ani. Deși eu ajunsesem la concluzia că probabil își prelungise termenul limită pentru respectiva sinucidere, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dublu, aranjat frumos pe deasupra cu o cuvertură roz și mai multe perne bleu peste pernele de dormit. În mijloc era un obiect pe care l-am recunoscut scotocind prin cotloanele cele mai îndepărtate ale memoriei: un urs de pluș galben jerpelit numit Barnabas, cu care dormea în pat de când era mică. Am observat că ochii nu mai erau la fel: unul era negru, iar celălalt albastru. Probabil căzuseră recent și o imagine fugară înduioșătoare mi-a străfulgerat prin minte - Joan șezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]