107 matches
-
Însă, Înainte de ce apucară a spăla ei putina, Îi Împroșcă pe toți cu zeamă și, pre cari i-a ajuns zeama, i-a Împestrițat [= i-a umplut de pistrui] și le-a umplut tot capul de râie. Și de atunci jidovii Își tund și rad capul, pe unde i-a ajuns stropeala, și numai pe de Înainte, pe unde nu i-a ajuns zeama din pricina urechilor, lasă părul să crească și poartă așa-numiții perciuni” <endnote id="(113, II, pp. 131-132
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
numai În iconografia creștină, ci și În teatru (fie el popular sau cult, românesc sau evreiesc), atunci când actorul trebuia să Întruchipeze un evreu. În cadrul ritualurilor mascate dintre Crăciun și Anul Nou - În alaiul „Caprei”, de exemplu -, câțiva țărani „se fac jidovi” <endnote id="(32, pp. 319 și 330)"/> sau „se Îmbracă jidani” <endnote id="(200, p. 110)"/>. Francisc Nistor a publicat una dintre puținele imagini ale unei astfel de „măști de evreu” din Maramureș. Toate elementele de recunoaștere despre care am
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de deochi] - sună o interdicție magică atestată la românii de la est de Nistru -, că nu-ți ajută ție” <endnote id="(160, p. 66)"/>. S-ar putea ca deochiul provocat de evreu să poarte În popor denumirea de „boală ovreiască” (sau „jidovească”), despre care amintește (din păcate, fără să dea amănunte) Artur Gorovei În studiul său din 1931 privind Descântecele românilor <endnote id="(150, p. 98)"/>. Este, de asemenea, posibil ca „boala ovreiască” să fie una dintre denumirile populare ale sifilisului, căruia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
erau baia rituală pe care o practica evreul, obișnuința lui de a consulta doctorul și chiar lipsa printre evrei a militarilor, considerați principalii transmițători ai bolilor venerice. „Cât pentru boalele veneriene - scria un jurnalist român la 1885 -, sunt foarte puțini [jidovi] bănuiți, că mai n-au militari ca să le poarte pe la case și să le ducă cu cinste și mărire până În creierii munților” <endnote id="(735)"/>. Un descântec de deochi asemănător cu cel de mai sus a fost cules În 1890
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu tenul roșcat, cu ochii oblici, cu figura lată și plată”, care ar fi năvălit În România „din Polonia și Rusia” <endnote id="(244, p. 24)"/>. Este imaginea clasică a mediilor antisemite românești. Bătându-și joc de scriitorii evrei sau „jidoviți”, cu „rasa lor” și „taraba lor”, Vintilă Horia Îi numește „criticaștrii pistruiați” (Sfarmă Piatră, nr. 48, 22 octombrie 1936). Într-o altă revistă legionară, Elena Wolf-Lupescu (poreclită „Roșcovana”), metresa regelui Carol al II-lea, era percepută „cu părul roșu «ca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="3, p. 63 ; 70, p. 180"/>), „Evreii n-au vrut să mănânce mană, de aceea mănâncă usturoi (ceapă)” (proverb polonez, ucrainean și rusesc ; <endnote id="cf.3, p. 64 ; 70, p. 177"/>). În Moldova, usturoiului i se spune „ai jidovesc” <endnote id="(559)"/>, iar expresia românească „Pute a usturoi” e folosită ironic de către antisemiți pentru a indica prezența În apropiere a unui evreu <endnote id="(3, p. 23)"/>. Să fie oare adevărat că În bucătăria tradițională evreiască se folosește mult
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(649, p. 16)"/>. „Săracii jidanii noștri”, zice un cântecel popular moldovenesc, au „gura plină de usturoi” <endnote id="(491, p. 384)"/>. Într-o „satiră bucovineană”, publicată de Sim. Fl. Marian În 1871, usturoiul este o marfă de negoț, iar „jidovii” călătoresc „Cu rabinu’ Între noi,/ Cu trei care d’usturoi” <endnote id="(2)"/>. Într-o pretinsă „anecdotă populară”, culeasă, chipurile, „din gura țăranului nostru român” și publicată de Theodor Vartic În 1883, usturoiul devine pentru evrei un aliment cu funcție
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cum am dezvoltat,/ Din scârnă de câine s-au format,/ De aceea corpul le miroase greu,/ De aceea au fața scălămbată rău” <endnote id="(29)"/>. Conform „textelor poporane” românești, pentru vina de a-l fi chinuit și răstignit pe Isus, „jidovii” au fost blestemați să le iasă păduchi din corp, să le putrezească „tot trupul”, să aibă „sudori mari de sânge” și „buboaie mari În cap, care se sparg”, astfel că sângele „se scurge pre păr și pre barbă” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Mircea Eliade se arăta Îngrijorat că „neamul românesc”, fiind „cotropit de evrei”, va pieri „Îmbătat de vorbe și alcool” <endnote id="(675, p. 64)"/>. Pentru Corneliu Zelea Codreanu, publi cistul român Petre Pandrea, care În anii ’30 scria la ziarul „jidovit” Adevărul, era un „șabăs-goim” angajat la „taraba Sărindarului” <endnote id="(771, p. 187)"/>. De altfel, de la sfârșitul anilor ’30, nu numai cârciumile (și alte unități comerciale) evreiești au fost „românizate”. Prin acțiunea de „românizare a sufletelor”, evreii au fost excluși
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aur a tăiat din bietu galbenu ăsta ; ar trebui stăpânirea să spânzure pe astfel de calpuzani” ; sau : „afurisitu de jidov, Îi ia auru [de pe monedă] cu apă tare” <endnote id="(824, p. 403)"/>. Și În proza lui Vasile Alecsandri „zarafii jidovi” pileau „zimții [galbenilor] cu un instrument ce-i zice chilă [= pilă]” (Istoria unui galbân, 1844 ; <endnote id="cf. 444, pp. 19-20"/>). Alecsandri a fost necruțător la adresa „jidovilor cămătari” : „[Ei] au misia de a calici pe boieri, de a corumpe țăranii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
toți junii [boieri], luându-le dobânzi nespuse” <endnote id="(657, p. 57)"/>. Pe la 1700, de pildă, din condica de venituri și cheltuieli a lui Brâncoveanu Vodă rezultă că mulți dintre creditorii săi istanbulioți (vreo 12 din 17, deci 70%) erau „jidovi” : David jidovul Cavitul, Iuda Musaban, Tabia jidovul, „Mentes i Avram, ovreii”, Banc - „neguțător frânc”, Hagi Dovleg, David Cavason ovreiul, Medim, Menahim Psimon ovreiul, Antonie Paspatu, Simon Cucul, Avram Iacov, Isaac și Abraam Haruha, Aron, Abraam Iacul <endnote id="(822, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
preotului de țară nu poate fi de altă natură. „Dușmanii vădiți” capătă identitate etnică : „Omul de treabă - spune unui țăran bețiv preotul Belciug, din romanul Ion (1920) de Liviu Rebreanu - nu se ține toată ziulica numai să Îmbogățească pe [cârciumarii] jidovi și să-și otrăvească trupul cu hâlbăriile lor drăcești” <endnote id="(737, p. 30)"/>. Vorbind despre satul românesc, Daniel Barbu fixează la veacul al XVIII-lea epoca În care „biserica Începe să sufere concurența cârciumii, ce se ridică În fața ei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cârciumii ; mai degrabă invers. Din timp În timp, evreilor le era „interzis dreptul de vânzare a băuturilor” și „dreptul de cârciumărit” (În Transilvania, de pildă, prin reglementări succesive din 1801, 1810, 1818, 1836, 1845 etc.) <endnote id="(536, p. 129)"/>. „Jidovii să nu fie slobozi a ținea orânzi de băuturi prin sate. Orânzile de băutură prin sate să se ție de creștini”, prevedea o lege votată În 1842 de Obșteasca Adunare a Moldovei <endnote id="(778, p. 338)"/>. După restricțiile introduse
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În 1832, chiar În Regulamentul Organic al Moldovei, cârciumarilor evrei le erau impuse restricții la comercializarea vinului, pe motiv că aceștia „ar avea adeseaori un vin necurat sau stricat” și că, „prin darea orânzilor pe la jidovi, [...] dovedit este că ei jidovii pricinuesc multă necurățenie În băutură” <endnote id="(322, p. 204 ; 536, p. 23)"/>. Perce perea băuturii vândute de către evrei ca fiind „necurată” provenea de la perceperea evreilor Înșiși ca fiind „necurați” (vezi capitolul „Jidan murdar, jidan Împuțit”). Dar și de la considerarea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lăutarii evrei din zonă. „Din santur - scrie muzi cologul Tiberiu Alexandru - cântă doar muzi canți evrei” (859, p. 261). Un asemenea instrumentist evreu - un „țămbelar” - este atestat la Iași În 1741 (193), iar altul, „Avram ținbălar”, este Înre gistrat printre „jidovii ot târgul Cernăuțului”, Într-un recensământ din 1774 al populației din Moldova (124, p. 106). Ca să anime o petrecere nocturnă, ținută la moșia din satul Mokroe, personajul dostoievskian Dmitri Karamazov tocmește un taraf de lăutari evrei, „care cântă la țambal
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
I, p. 152)"/>. Pe lângă bulgari și greci mai sunt descriși „frâncii”, „arcadeii”, „sărăcineștii” (= sarazinii, „ce vor pustii Ierusalimul...”), „sirianii”, „iverii” („beseareca păzesc, de Dumnezău să tem...”), „tătarii” („ce varsă sânge pre pământ și nimea Înaintea lor nu vor sta...”) și „jidovii”. Extrem de interesant este faptul că, În acest context, nu este prezentată nici o trăsătură negativă a „jidovilor”. Conform previziunii Sibilei, „ieși- va o muiare dintru dânșii și va naște fiu din ceri și vor zice numele lui - Iisus”. El va fi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ea se produce chiar la Începutul mitic al lumii, in illo tempore. Prima propoziție din legenda românească enunță În mod explicit toate aceste date ale problemei : „Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială și semn fiecărui neam”. Pentru „jidovi” au fost alese patru „semne culturale”, care Încearcă să comprime la maxim destinul și istoria evreilor : 1) decalogul, 2) deicidul, 3) prigoana, 4) banii. La sfârșitul anilor ’30, elaborând un „Plan pentru cercetarea mitologiei populare”, etno-sociologul Ion I. Ionică, din cadrul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de o voit Și jidovii de-o orbit Pe fiuț nu l-or găsit <endnote id="(714, p. 140 ; 181, p. 288)"/>. În fine, În colindele românești, și cu prilejul crucificării lui Isus acesta Îi orbește și Îi asurzește pe „jidovi”, dar Îi și „bolunzește”. Un „jidov” (Iosif din Arimateea, conform legendei ; vezi și Matei 27, 59) colectează sângele lui Isus Într-un „păhar de har” (potirul Sfântului Graal, conform legendei medievale), dar toți „jidovii” care beau din acest sânge Înnebunesc
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
20, p. 284"/>). Voi reveni la aceste legende populare la capitolul despre evreul hagiocid. Aici mă interesează doar un episod anume, care poate fi rezumat astfel : Sfânta Maria era purtată pe năsălie, de apostolii lui Isus, spre mormânt. Mai mulți „jidovi păgâni” au oprit procesiunea, iar unul dintre ei a Încercat să dărâme sicriul cu corpul sfintei. Atunci Maica Domnului (sau „Îngerul Domnului” sau „Puterea cea nevăzută a lui Dumnezeu”) i-a orbit pe toți jidovii. Pierderea vederii este - În cadrul acestui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
românești, orbirea este dublată de amuțire : „jidovii ce vorbiră amuțiră și cei ce se uitară orbiră”. În alte variante, orbirea este dublată de asurzire : „Întreaga ceată păgânească a rămas fără auz și fără vedere”. Îngroziți și impresionați de aceste minuni, „jidovii cei orbiți” se botezară și fură imediat tămăduiți : „li se deschiseră tuturor [evreilor] ochii”. Evident, conform paralelismului simbolic dintre calitatea vederii și gradul de credință, „jidovii” trebuiau să vadă mai bine În urma acestei revelații religioase. Într-adevăr, după creștinare, evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
păgânească a rămas fără auz și fără vedere”. Îngroziți și impresionați de aceste minuni, „jidovii cei orbiți” se botezară și fură imediat tămăduiți : „li se deschiseră tuturor [evreilor] ochii”. Evident, conform paralelismului simbolic dintre calitatea vederii și gradul de credință, „jidovii” trebuiau să vadă mai bine În urma acestei revelații religioase. Într-adevăr, după creștinare, evreii „văzură chiar mai bine decât mai nainte” <endnote id="(22, pp. 302-312)"/>. Este o metaforă tipică a inițierii, care se regăsește În basmele românești. Când Ielele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
jocurilor de copii”. Toate legendele populare românești referitoare la Adormirea Maicii Domnului <endnote id="(22, pp. 302 ș.u.)"/>, precum și textele hagiografice Începând cu secolul al XVII-lea care au același subiect <endnote id=" (96, p. 486)"/> sunt cu happy-end : „jidovii cei orbiți” se convertesc la creștinism și Își recapătă vederea. La fel se Întâmplă În numeroasele legende manuscrise care vorbesc despre „mântuirea păcătoșilor” și despre „cele preste fire minuni ale Preasfintei Stăpânii Născătoarei de Dumnezeu [...], tălmăcite de Agapie, spre folosul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-lea, Sfânta Maria Îi cere călăuzei sale, arhanghelul Mihail, să o conducă În Infern, „la muncile cele marile”. Acolo, ea vede „un râu de foc și Întuneric mare, și viermii neadurmiți și smoala clocotind ca focul”, În care sunt chinuiți „jidovii ceia ce-au răstignit pre Domnul nostru Iisus Hristos”. Cu toate că alături de evrei se află și alți necreștini („toți ceia ce n-au crezut În Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt și s-au lepădat de cinstita cruce și de sfântul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ce-au răstignit pre Domnul nostru Iisus Hristos”. Cu toate că alături de evrei se află și alți necreștini („toți ceia ce n-au crezut În Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt și s-au lepădat de cinstita cruce și de sfântul botez”), „jidovii” sunt singurii menționați - ca etnie sau confesiune - printre păcătoșii care sunt „munciți” În flăcările Iadului <endnote id="(9, pp. 256-258)"/>. Înduioșată și Îngrozită de chinurile la care sunt supuse sufletele În Iad, Sfânta Maria Îl roagă pe Isus să-i
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
destul de frecvent În satirele populare culese În aceeași zonă a României, Bucovina : „Dracul de sub iarbă” târăște spre Iad „un jidan”, trăgându-l de barbă și de perciuni. Întrebat unde Îl duce pe „târtanul Împelițat”, diavolul răspunde : În Iadu unde-s jidovi mulți De-ai lui Herșcu cunoscuți, C-acolo li-i locul lor Pe vecia vecilor <endnote id="(2, p. 39)"/>. În spațiul românesc - mai ales la bisericile din Bucovina și Maramureș - este inedit faptul că, În reprezentările murale ale Judecății
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]