155 matches
-
subită l-a făcut să fluiere și să-l strige tare pe nume: deodată un morman de zăpadă s-a scuturat lângă el și Ionică s-a năpustit ca disperatul, sărindu-i în brațe. Da, era el, nemâncat, înghețat, slăbit, jigărit, dar neclintit în post, așteptând-o pe mama... Întoarcerea a fost triumfală. Toți i-am ieșit în întâmpinare făcându-i cea mai zgomotoasă primire eroului patruped care se zăpăcise de atâta bucurie și nu știa în ce brațe să sară
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
e capătul. Cum stai cu fața către oraș, din stînga vine șoseaua Vergului, iar din dreapta - Pantelimonul. Suntem la o margine de București. Mai departe nu e decît drumul care duce la mare ori spre mănăstirea Cernica. În dreapta e un parc jigărit; în stînga - o cîrciumă numită "La mielu care pierde rata". Pe cîteva peroane subțiri oamenii așteaptă autobuze cu numere ciudate și aspect istoric. Mai sunt diverse chioșcuri, un mini-magazin alimentar, un punct de cumpărare a biletelor și o gheretă colorată
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
9,00/ pe la 10.00 deja focuri de paie/ și miros de pîrlit se leagănă/ în oraș valsul nostru vienez/ acum ies femeile cu lighene de plastic/ și oale cu apă fierbinte/ spală mațele taie fîșii lungi de slănină/ cîini jigăriți ling din bălțile de sînge/ pînă sînt alungați cu pietre de copii/ și fug cu coada între picioare/ sau poate vrei să știi cum se fac cocoloașele de paște/ cum se taie oaia/ se curăță mațele și se prăjesc/ nimeni
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
de la distantă: „Hai, măi găinarilor, că altfel plec și consum venitul de aici de unul singur!” Al doilea moment se consumă într-o noapte de vară în care poetul, întorcându-se de unul singur acasă ar fi întâlnit un cățel jigărit și înfometat, căruia i-ar fi pus la picioare o bancnotă mototolită și i-ar fi zis: „Ia, măi cuțule, să-ți cumperi un kil de oase. Da’ să nu-i bei!”. în fine, într-o a treia secvență Mircea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
părea imaterială, se crampona de sunetul vocii surorii ei. Lîngă pat zăcea o păpușă de cîrpă, o fetiță urîtă și fanată, cu lațe de păr roșu, încîlcit; se numea Margaret, avea doisprezece ani, sau poate mai mult, pentru că arătase destul de jigărită chiar și cînd Grady o găsise pe o bancă din parc, uitată de un alt copil. Acum, Grady a ciufulit părul păpușii și i-a netezit rochia, ca pe vremuri, cînd Margaret îi fusese o confidentă atît de apropiată. "Oh
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
districtul Dorohoi, pe lângă Prut și mai cu seamă în jurul Herții, familii întregi sfârșesc de foame! Au vândut tot, nu mai au nimic (...) Pretutindeni o liniște de mormânt. Copii morți la sânul mamelor, copii culcați care nu mai pot mișca, palizi, jigăriți, îngrozitor de văzut". Nu idilizează epoca, fără doar și poate, o carte care înregistrează realități de felul acestora, făcând apel la mărturia epistolară a unor oameni ca doctorii Davila sau Severeanu, care s-au confruntat cu ele direct și dramatic, practicându
Pe altă planetă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10799_a_12124]
-
văzut varul de multă vreme, poartă cu demnitate patina timpului, a intemperiilor vremii, dar și a celor ce i-au atins pereții lăsându-i, drept mărturie, urmele trecerii incontestabile. Liniște. Singurul semn că aici locuiește, totuși, cineva, este un cățel jigărit, ce doarme strâns covrig, în bună înțelegere cu o altă ființă - o pisică, pe un țol de cârpă așezat cu grijă în fața pragului. La o primă bătaie în ușă, nimic. Nu se aude nicio voce, niciun zgomot. Doar cățelul, ridicând
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
bucureșteni se ascund În paltoanele negre cu guler de nutrie mirosind a naftalină. Foștii funcționari de la Creditul minier, de la Marmorosh Blank sau de la Fundațiile Regale par astăzi relicvele unei ridicole aristocrații. Umbrele acelor tante Marie, Sofie, Didy, cu jderii lor jigăriți aruncați leneș În jurul gîtului alături de soții lor impozanți: Domnul Daniol și Domnul Teodorovici, Domnul Marcoff și Savoff și Cutzifidi și Nebunelii, sonorități caraghioase, blazoane derizorii, azi Înghițite de o apă cețoasă, tremurătoare, prelingîndu-se pe geamurile vitrinelor de pe Lipscani, tulburînd liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la groaza peștilor În pîntecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămînței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu-se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
elefant, ajunse primul în zona tărâțelor, înșfăcă două cocoloașe mari, dar nu se opri, ci trecu spre grăunțe, pe care le ciuguli una câte una. Îi urmă grosul turmei, apoi, după ea, ajunseră la ultimele firimituri și doi godaci mai jigăriți, nr. 73 și 74, cu urechi normale și pulpe scurte. Într-un minut, în aer nu mai rămăsese urmă de mâncare, iar porcii se răsuciră, privind întrebători spre camera de comandă. — Vă dați acum seama? spuse entuziast Păscuțoiu. Datorită acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pentru puțin timp. Pe cele frumoase, în mare parte, le-a alungat de parcă nu ar fi existat vreodată. Era frământată doar de cele urâte, de cele care i-au adus necazuri, au umilit-o și au înrăit-o. „Murdar și jigărit ca acu nu te-am văzut vreodată, omule! Erai chipeș când te-am cunoscut... Hm! Nu te mai spală nici mă-ta în lipsa servitoarei ce ți-am fost. Parcă ai intrat la apă, nenorocitule! Ce trufaș erai când mă călcai
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
-și făcuse culcușul. Hainele zdrențuite amăgeau trupul făcut covrig lângă rămășițele de pâine uscată. Simțind suflarea caldă, aproape de față, a tresărit și a strâns bățul în mâna ce-i tremura. Scâncetul jalnic l-a înmuiat. - Vino, prietene! Cu laba-i jigărită a tras coaja cea mai apropiată, încurajat de chemare. Ronțăitul a spart întunericul și s-a văzut căldura ochilor. A lins mâna ce i-a mângâiat capul și s-a încolăcit la pieptul lui. Căldura a cuprins amândouă suflete singuratice
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
și-i întind mâna protectoare. Se uită la mine căpiat și-mi cere iarăși bani. Colțul bodegii răsună de alte trei glasuri firave ce râd și chicotesc, înțelenite, de noi și de toate. Sătul de reprezentația fără plată o gonește jigărit ca un câine și fug împreună vânați de vedenii și frici. Nu știu ce e mai rău că lumea zace-năuntru moartă sau că afară nu mai mișcă nimic. Mă uit peste case și mă adun fără vlagă, lângă-un gard. http
DETALII NESEMNIFICATIVE de DALELINA JOHN în ediţia nr. 1203 din 17 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360997_a_362326]
-
e pământean să știe”. La rându-i, micul protagonist intuiește că nu-i deloc bine să-i dea vremii păsuire. Șase săptămâni se scurg cu pregătirile de plecare în marea aventură existențială (lustruirea armelor de tinerețe ale tătânelui, întremarea gloabei jigărite până ce aceasta se transformă în cal năzdrăvan cu patru aripi, încărcarea proviziilor în carele ce urmează să-l însoțească și de care el se va descotorosi pe drum, ca și de ostașii, tot unul și unul, destinați să-l însoțească
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
te-a prins insolația? Nu vezi că nu-i soare afară? De unde frac? o făcu pe supăratul Andrei. - Glumeam și eu, măi, mânca-v-aș gurița voastră. De ce vă speriați? Mai aveți ceva ca lumea pe voi în afara blugilor ăstora jigăriți? Ați discutat cu fetele? Sau nici partenere nu aveți? - Măi, când este vorba de distracție moca, fete găsești câte dorești. Lac să fie, de broaște nu duci lipsă. Facem un anunț că ținem casting pentru partenere la banchet și să
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
-și făcuse culcușul. Hainele zdrențuite amăgeau trupul făcut covrig lângă rămășițele de pâine uscată. Simțind suflarea caldă, aproape de față, a tresărit și a strâns bățul în mâna ce-i tremura. Scâncetul jalnic l-a înmuiat. - Vino, prietene! Cu laba-i jigărită a tras coaja cea mai apropiată, încurajat de chemare. Ronțăitul a spart întunericul pătruns de căldura ochilor. A lins mâna ce i-a mângâiat capul și s-a încolăcit la pieptul lui. S-a făcut cald. Pentru ambele suflete singuratice
NOAPTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364686_a_366015]
-
la vre-o patruzeci de kilometri de Chișinău. Desigur am urlat în gura mare și de data asta, dar în zadar. Ne-a părăsit și Fifița! După vreo trei luni ne pomenim cu Fifița că intră pe poarta. Era slabă, jigărita, șchiopata. Gazdei i s-a făcut milă și ne-a lăsat să o ținem. Cum de a venit înapoi că doar o dusese în sac legat la gură!? O altă întâmplare cu un câine a avut loc la București, când
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
te-a prins insolația? Nu vezi că nu-i soare afară? De unde frac? o făcu pe supăratul Andrei. - Glumeam și eu, măi, mânca-v-aș gurița voastră. De ce vă speriați? Mai aveți ceva ca lumea pe voi în afara blugilor ăstora jigăriți? Ați discutat cu fetele? Sau nici partenere nu aveți? - Măi, când este vorba de distracție moca, fete găsești câte dorești. Lac să fie, de broaște nu duci lipsă. Facem un anunț că ținem casting pentru partenere la banchet și să
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
care, pe vremuri, a stat cortul bunicilor și al părinților, împrejmuită cu sârmă, cartoane, lighene sparte și alte tinichele, era lipsită de vegetație. Pământul era scormonit de copiii născuți unul după altul câțiva ani în șir și de doi câini jigăriți, hrăniți din resturile adunate de prin tomberoanele de gunoi ale cartierului, din care adesea și membrii familiei se aprovizionau. Norocul lor a fost că în toată zona s-au construit blocuri. Inclusiv pe pământul ce le aparținea. Cocioaba a fost
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
dreapta. În cele din urmă s-a convins că se dusese să moară, deoarece câinii se ascund atunci când le vine sorocul morții. Într-o bună zi însă, ea s-a pomenit cu el în curte. Bietul Vlăduț era slab și jigărit. Desi- gur, se dusese să moară unde¬va, simțea că nu mai poate trăi fără stăpânul lui, dar nereușind - vedeți, spre deo¬se¬bire de oameni, animalele nu se sinucid niciodată - s-a întors amărât și lihnit de foame acasă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
dreapta. În cele din urmă s-a convins că se dusese să moară, deoarece câinii se ascund atunci când le vine sorocul morții. Într-o bună zi însă, ea s-a pomenit cu el în curte. Bietul Vlăduț era slab și jigărit. Desigur, se dusese să moară undeva, simțea că nu mai poate trăi fără stăpânul lui, dar nereușind - vedeți, spre deosebire de oameni, animalele nu se sinucid niciodată -, s-a întors amărât și lihnit de foame acasă, în Câmpuri. Hobzoaicăi i s-a
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
fuseseră fișați ca atare, făra ca ei să fi avut cea mai mică contribuție la trista ipostază pe care le-o rezervasem, probabil turiști ca și mine, dar care parcă nu prea păreau după felul în care uitătura, hainele de jigăriți sau interlopi, fețele încruntate și puțin dezirabile, toate și altele etalau că erau gata de orice ca să atace (!), ne aflam doar la granița cu Vestul sălbatic, iar eu îi aduceam în această postură nedemnă. “Culesesem” în treacăt aceste fizionomii când
FIZIONOMII BIZARE LA CIRCUS-CIRCUS DIN LAS VEGAS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366722_a_368051]
-
la vre-o patruzeci de kilometri de Chișinău. Desigur am urlat în gura mare și de data asta, dar în zadar. Ne-a părăsit și Fifița! După vreo trei luni ne pomenim cu Fifița că intră pe poarta. Era slabă, jigărita, șchiopata. Gazdei i s-a făcut milă și ne-a lăsat să o ținem. Cum de a venit înapoi că doar o dusese în sac legat la gură!? O altă întâmplare cu un câine a avut loc la București, când
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
de la naștere și că, probabil, nici de acum în acolo nu vor mai mânca. Nu avu însă timp să aprofundeze observația, deoarece ducele zbieră să fie liniște, dădu niște șuturi în coastele câinilor și porunci să vină menestrelii. O turmă jigărită, cu felurite instrumente de scos sunete bizare, intră în sala de banchet, se aruncă la pământ, cu un entuziasm foarte sincer, apoi, după ce primiră binecuvântarea ducelui și a episcopului, participant și el la bucuria victoriei, se ridicară și începură să
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
Pe Strada Blănarilor cârciumioara La Iancu. Hanul cu Tei. *Stradă Scaunelor numai breslași - case cu veleități. *Un câine negru lătra strident. spaimă șalavaragiilor. *Zarzavagii, vânzători de castane strigându-și marfă. *Felinarul Roșu. Fete vopsite strident. Meserie veche. La Cuțarida căței jigăriți cu covrigi în coadă. *Lipscani. Raiul dughenelor. Evrei și gablonzuri. *Podul Târgoviștei. Epicentrul bombardamentelor. *Loc de adunare obșteasca. Să ne grăbim încetișor. Decor de Cavalerie Rusticana. Casa lui Lipatti. *Plimbare cinematografică cu o caleasca arhiepiscopala. Aer vetust - o lume reînviata
PRIN CAPITALELE LUMII. HOINĂRIND PRIN BUCUREŞTII DE ALTĂDATĂ. SECVENŢE CINEMATOGRAFICE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356009_a_357338]