156 matches
-
o oportunitate de afacere mai bună în altă țară ” ... cand prietenul său prietena îți întoarce spatele... că și când toate experiențele trăite împreună atâția ani ar fi fost doar o “brânză cu parfum într-un burduf de câine mândru și jigărit” ... și mai ales când un om ( alege tu care dintre acestia: omul de la zeu, omul creștin, omul din om, sau omul fără destin ), pe care te bazai în viață când ai pornit la drum, te lovește în cap cu o
CELE DOUA FETZE ALE MONEDEI NUMITA INCREDEREA...IN OMUL PLANETAR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cele_doua_fetze_ale_monedei_numita_increderea_in_omul_planetar.html [Corola-blog/BlogPost/356764_a_358093]
-
ca steaua polară. țara de dincolo de ferestre Mi-a rămas pe retină o imagine ultimă tulbure: tu așteptând pe peronul unei gări mohorâte cu cerul deasupra nedecis între îmbulzeala norilor și niște raze mototolite Era o sâmbătă după-amiază un câine jigărit ne-a adulmecat o vreme pașii urmele a dat din coadă a prietenie a speranță mai apoi s-a îndepărtat cu un fel de smerenie Câțiva indivizi dubioși ne priveau cu atenție tu - puțin înainte, eu - puțin după tine, am
Eugen Bunaru by Eugen Bunaru [Corola-website/Imaginative/10756_a_12081]
-
vise. Ideile circulă din gură în gură până când cineva le vopsește cu sângele lui. Și le dă o formă de inimă sau de altceva, ca o turlă de biserică. Prin fereastra deschisî Ierburi și gropi. Bălți și fiare vechi. Câini jigăriți. Pe muzică de Wagner. Aragazul e acoperit cu straturi străvechi de mâncare topită. Coji de pâine uscată, mucegăită. Un film se derulează cu melancolii. Un joc de cărți, un împușcat iluzoriu căzut cu capul în tort. Și cel cu mustață
Poezie by Liviu Georgescu [Corola-website/Imaginative/8748_a_10073]
-
soldați marini în misiune. Gata de luptă, așteptând porunca „Spre victorie!“ Aceste neștiute aripi spirituale cresc din nou dacă au fost tăiate, se pot reface dacă sunt încurajate, se pot întinde în funcție de vrere și străbat prin tăiere cocoașa frustrării, paltonul jigărit al inhibiției amare din suflet, găurile negre din cosmosul necazurilor... Pot ajunge până la Soare, iar de acolo, pot zbura tot mai departe... Oare de asta Îngerii sunt reprezentați întotdeauna cu aripi? Pentru a ne aminti că putem zbura mai ales
EVENIMENT CORINA CHIRIAC LA TÂRGUL DE CARTE GAUDEAMUS! „CĂUTÂND IUBIREA” DE CORINA CHIRIAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1447705461.html [Corola-blog/BlogPost/342860_a_344189]
-
că din gara asta....au dispărut ... trenurile. Adică, drumul către Vereștiul pătimirii noastre l-am făcut într-un automotor rudimentar care scutura și trosnea din încheieturi...”. „După o ședere de aproape două ore pe peronul cu scaune distruse, printre câini jigăriți și călători amărâți, sosește trenul spre Botoșani care trage iar la o linie depărtată, pierdută în iarba... De aici, spectacolul ar fi meritat filmat pentru o producție tragi-comică...” Europa ajunge doar până la Verești, p 167). Între acestea, un text cu
SCRISORILE UNUI JURNALIST – LUCIA OLARU NENATI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/catinca_agache_1452003253.html [Corola-blog/BlogPost/368170_a_369499]
-
-și făcuse culcușul. Hainele zdrențuite amăgeau trupul făcut covrig lângă rămășițele de pâine uscată. Simțind suflarea caldă, aproape de față, a tresărit și a strâns bățul în mâna ce-i tremura. Scâncetul jalnic l-a înmuiat. - Vino, prietene! Cu laba-i jigărită a tras coaja cea mai apropiată, încurajat de chemare. Ronțăitul a spart întunericul și s-a văzut căldura ochilor. A lins mâna ce i-a mângâiat capul și s-a încolăcit la pieptul lui. Căldura a cuprins amândouă suflete singuratice
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Supararea_lui_boschito_marian_malciu_1379857856.html [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
atât, noi stăteam pe lângă ea ca puii de rândunică în cuib, cu ciocurile căscate... Tot satul gemea numai Tache râdea cu hohote în căruța lui, de parcă nu-i păsa de nimic. Tata avea doi boi care arătau ca doi pisoi jigăriți, numai coaste, era în stare să le dea lor mălaiul, zicea el că o gospodărie fără boi se topește ca zăpada primăvara, tata era negru la față, nu l-am văzut niciodată cu noi la masă în vara aia, cred
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gdyuxsnumf_1412321922.html [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
stabilitatea națiunii. Realizatorii de emisiuni, cioclii de serviciu, bagă tot felul de strâmbe. Doar, doar or avea un breaking news de senzație! Ne aflăm în plin Kafka. Becalianul a devenit mama Omida de Băneasa! Până și bătrânul marinar, tot mai jigărit, pare resemnat. Își dorește, pișicher, realizarea programului de guvernare! Se face că nu știe că e un program pe patru ani. Când el va fi o tristă amintire. Se bazează pe proverbiala nerăbdare a boborului, care vrea rezultate instant. Ceea ce
NICI MAYAŞII NU MAI SUNT CE-AU FOST...! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Sergiu_gabureac_nici_mayasii_nu_mai_sergiu_gabureac_1357461921.html [Corola-blog/BlogPost/348833_a_350162]
-
dreapta. În cele din urmă s-a convins că se dusese să moară, deoarece câinii se ascund atunci când le vine sorocul morții. Într-o bună zi însă, ea s-a pomenit cu el în curte. Bietul Vlăduț era slab și jigărit. Desi- gur, se dusese să moară unde¬va, simțea că nu mai poate trăi fără stăpânul lui, dar nereușind - vedeți, spre deo¬se¬bire de oameni, animalele nu se sinucid niciodată - s-a întors amărât și lihnit de foame acasă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1474996424.html [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
-și făcuse culcușul. Hainele zdrențuite amăgeau trupul făcut covrig lângă rămășițele de pâine uscată. Simțind suflarea caldă, aproape de față, a tresărit și a strâns bățul în mâna ce-i tremura. Scâncetul jalnic l-a înmuiat. - Vino, prietene! Cu laba-i jigărită a tras coaja cea mai apropiată, încurajat de chemare. Ronțăitul a spart întunericul pătruns de căldura ochilor. A lins mâna ce i-a mângâiat capul și s-a încolăcit la pieptul lui. S-a făcut cald. Pentru ambele suflete singuratice
NOAPTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Noapte_0.html [Corola-blog/BlogPost/364686_a_366015]
-
la vre-o patruzeci de kilometri de Chișinău. Desigur am urlat în gura mare și de data asta, dar în zadar. Ne-a părăsit și Fifița! După vreo trei luni ne pomenim cu Fifița că intră pe poarta. Era slabă, jigărita, șchiopata. Gazdei i s-a făcut milă și ne-a lăsat să o ținem. Cum de a venit înapoi că doar o dusese în sac legat la gură!? O altă întâmplare cu un câine a avut loc la București, când
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Ultima_mea_iubita.html [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
fuseseră fișați ca atare, făra ca ei să fi avut cea mai mică contribuție la trista ipostază pe care le-o rezervasem, probabil turiști ca și mine, dar care parcă nu prea păreau după felul în care uitătura, hainele de jigăriți sau interlopi, fețele încruntate și puțin dezirabile, toate și altele etalau că erau gata de orice ca să atace (!), ne aflam doar la granița cu Vestul sălbatic, iar eu îi aduceam în această postură nedemnă. “Culesesem” în treacăt aceste fizionomii când
FIZIONOMII BIZARE LA CIRCUS-CIRCUS DIN LAS VEGAS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 by http://confluente.ro/Fizionomii_bizare_la_circus_circus_din_las_vegas_iii_.html [Corola-blog/BlogPost/366722_a_368051]
-
cine ne întrece!) o PARODIE după fabula « LUPUL POCĂIT » . Nu știu de-a fi la-nălțimea « finului Pepelei » , însă cu îngăduința dumneavoastră zic așa: LUPUL POCĂIT (Parodie după Anton Pann) Lupul mi s-a pocăit... Și umbla pe drum cernit, Jigărit mai să-l crezi, zău, Că ajuns-a de-un... păhău. Grea este și bătrânețe, Dădea tuturor binețe, Căci de-o vreme tot chirnav Schimbase vechiu-i nărav Și-și pusese-n gând, vezi bine, Strajă să fie la... stâne, Nu
IN MEMORIAM ANTON PANN de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/elena_neacsu_1414850513.html [Corola-blog/BlogPost/341105_a_342434]
-
te-a prins insolația? Nu vezi că nu-i soare afară? De unde frac? o făcu pe supăratul Andrei. - Glumeam și eu, măi, mânca-v-aș gurița voastră. De ce vă speriați? Mai aveți ceva ca lumea pe voi în afara blugilor ăstora jigăriți? Ați discutat cu fetele? Sau nici partenere nu aveți? - Măi, când este vorba de distracție moca, fete găsești câte dorești. Lac să fie, de broaște nu duci lipsă. Facem un anunț că ținem casting pentru partenere la banchet și să
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Max_0.html [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
pentru puțin timp. Pe cele frumoase, în mare parte, le-a alungat de parcă nu ar fi existat vreodată. Era frământată doar de cele urâte, de cele care i-au adus necazuri, au umilit-o și au înrăit-o. „Murdar și jigărit ca acu nu te-am văzut vreodată, omule! Erai chipeș când te-am cunoscut... Hm! Nu te mai spală nici mă-ta în lipsa servitoarei ce ți-am fost. Parcă ai intrat la apă, nenorocitule! Ce trufaș erai când mă călcai
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_i_6_marian_malciu_1326823158.html [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
văzut, tot fără trening, și o leopardă în colanți leopard, cu bluziță leopard și saboței leopard. Colanții erau cusuți vizibil în fund, iar leoparda era cam amărâtă. Avea maximum 30 de kile (carne de leopard în viu) și o atitudine jigărită, cam de Zoo Băneasa. Să nu uit: știți care-i cea mai mică unitate de măsură a timpului? Nu, nu e distanța dintre culoarea verde a semaforului și primul claxon românesc care se aude. E distanța dintre vocea stewardesei care
Zbor deasupra Europei, într-un cuib de români by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21001_a_22326]
-
desfășoară în cafenele, în jurul lor sau grădini publce. Sunt aci povestirile la care autorul lor, este prezent doar ca simplu privitor. Așa: Doi priteni care nici nu sunt prietanii, nici nu se cunosc „...amândoi rămân la bar, taciturni, amărâți și jigăriți așteptând victimele, convinși că este foarte greu să afli un adevărat prieten. Bine înțeles, prieten cu bani A găsi un prieten) sau în Scrisoarea lui Nică către nevastă-sa în America după agresiunea NATO) „Draga mea nevastă! ... Și dacă zicem
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
găsit ascuns și m-a dat doar În primire - și ăla, săracul, nu avea ce să facă: „Fugi unde Îți fuge capul”. Au fost momente de acest gen... Sau polonezul ăla de la Auschwitz care când m-a văzut prăpădit, mic, jigărit, mi-a dat o bucată de pâine și o conservă... - Spuneați că În condiții de privare de liberate și de foame omul devine animal. Cum vă explicați că unii au fost În stare de asemenea gesturi frumoase? - Sunt și excepții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-o pandaliile, s-a amorezat de unul și a fugit dracului de-acasă, s-a dus după el, pe undeva pe la Craiova, un tehnician de la Electroputere, dar originar de-aici de la noi din cartier (venise în concediu). Un spelb cam jigărit, dar mult mai tânăr decât ea... Nu vrei, i se adresă el bunicii, să iei și tu Gerovital? Ce mi-e șaptezeci de ani? O nimica toată, te face de cincizeci și te-ai aranjat..." Bunica chicoti: "Hi-hi! De ce nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
imemoriale, ideea pe care oamenii și-o formează despre dreptate este alcătuită din două jumătăți: virtutea triumfă, iar viciul este pedepsit. Am avut norocul să apucăm acele vremuri cînd virtutea, deși nu triumfă, nu mai este hăituită cu cîini. Bătută, jigărită, virtutea, îmbrăcată în zdrențe, este lăsată să intre, să se așeze într-un colț, numai să nu crîcnească. Nimeni însă nu îndrăznește să scoată o vorbă despre viciu. Da, virtutea a fost batjocorită, dar viciul nu are nici un amestec. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe lângă mine când lucrez e de ajuns să-mi cauzeze un infarct. De parcă n-aș putea să fac și treaba mea, și pe-a ei fără să mă ambalez atâta, ca ea. Ha! Nu e decât un pui de găină jigărit, dacă e să mă Întrebi pe mine. Habar n-am ce vede Derek la ea. Am coborât scările rânjind. Lou reușea de fiecare dată să mă Înveselească. Treptele erau foarte aglomerate din cauza femeilor Îmbrăcate și machiate care se Îndreptau hotărâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
altarul rural al vreunei mici zeități locale. Numele tradițional este „Pârâul lui Lud“, dar e mai cunoscut sub denumirea de „Micul poznaș“. La celălalt capăt al Institutului, perpendiculară pe el, se găsește o construcție lungă de beton, în prezent cam jigărită și în paragină, ridicată prin anul 1920, în stil Bauhaus, și considerată la acea vreme drept un model de arhitectură modernă. Între capătul acestei clădiri (numită „Camerele din Ennistone“) și capătul grădinii se înalță un zid din cărămizi galbene smălțuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
halbe de bere trezită, de căciulă. Am onoaaarea! Domnilooor...! Vocea anemică purta, fudulă, o pereche de perciuni roșcați și evazați à la Elvis, între care se încropea o mutriță realmente serviabilă și simpatică, de veverițoi bătrân. În ciuda căldurii nesănătoase, insul jigărit, scundac, cu alură de boschetar famelic și fragil se echipase, peste maioul flanelat și peste simulacrul de cămașă, încheiată la toți nasturii, cu un sacou gros și ponosit, de toamnă, din molton. Patrimonial, imposibil de confundat. Natură moartă cu surtuc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un miros putregăios; În celălalt capăt al camerei există un dulap, pe ușa lui, o oglindă, În care mă privesc și am sentimentul foarte ciudat că de fapt sînt Într-un muzeu. Îmi mișc mîinile, dar reflexia mea, care arată jigărită și Îmbătrînită prematur, nu și le mișcă, acesta nu sînt eu, pielea mi se face de găină. Ba ești, ești Într-un muzeu, nimic din viața ta nu e real, Îmi spune reflexia, are cearcăne galbene, de om bătrîn și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ce știam noi, niște mucoși, rîdeam că răsturnau ăia gardurile... Soldații? Veneau așa, pe rînd, unii intrau prin gospodării și Își luau ei, alții cereau... Nu arătau toți ca niște soldați, erau ca vai de capul lor, n-aveau uniforme, jigăriți... mă rog, o dată, a venit unu’, avea o barbă blondă... cred că era ceva Învățător sau profesor... cu buzunarul de la pieptul tunicii plin de creioane colorate și ne-a desenat pe noi, copiii, pe o hîrtie maro de ambalaj... Și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]