60 matches
-
cum că împărăția lui iaste sufletească (CC1.1567: 197v) f. și odihni în a șaptea dzi, de toate lucrure ce era făcut(PO.1582: 15) g. și toată iarba câmpului, ce mainte nu era crescut(PO.1582: 15-16) h. toate jigăniile pământului carele era făcut Domnul Domnedzeu (PO.1582: 18) (9) a. Învinse Dumnezeu și tu pogoritu fuseși(CSVII.1590-602: 67r) b. Și salce-l fusese vădzut și dzise (CSVI.1590-602: 59v; Zafiu 2016) (10) a. Aș-au fost născut orb
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
apar hidoși: „în București sînt foarte multe cazuri de tifos exantematic. Această molimă, precum știți, se răspîndește prin păduchi. Poți fi oricît de curat, treci prin înghesuială, mergi cu tramvaiul, te freci de un individ suspect și te trezești cu jigania minusculă pe tine. Zadarnic protestezi că ești om civilizat, păduchele preferă rufăria albă. Ar trebui, pe de o parte, să fugi cu desăvîrșire de oameni, pe de alta, să te scuturi, să te primenești, să te îmbăiezi zilnic. Căci acest
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
diavolul mai diavol” și “decât toată fiiara mai vrăjmașă și mai sălbatică”. Ceea ce șochează în acest portret este minuțiozitatea detaliilor, adevărată lucrătură arabescă, din care transpare oroarea provocată simultan de portretul fizic respingător, ca și de abjecția morală a acestei jiganii. Mecanismul psihic de defulare, de eliberare de temeri și spaime, implicit într-o astfel de descriere, ar trebui să aibă ca efect catharsisul comic, adică eliberarea prin râs. Satiristul Cantemir dorește să-i inculce cititorului ideea că el se află
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
postură de superioritate ideală și că răutatea de jos nu-l poate atinge. Satiristul își “ucide” în mod obișnuit adversarul prin râs, doar că de astă dată simțim, în empatie cu autorul, grimasa, râsul încrâncenat care-i îngheață pe buze. „Jiganie spurcată”, Hameleonul îl provoacă pe autor să folosească un limbaj de o violență extremă: . Visul alegoric al Hameleonului este suprema răzbunare a lui Cantemir, întrucât coșmarul dușmanului său nu este atât proiecția augumentată a temerilor, cât dorința Inorogului “inculcată răzbunător
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
în lume (clișeul Goga) și întors cu pas „împleticit”, descinde din fondul abisal, dintre înaintași: „Pădure, sora mea, la tine vin [...] Sunt vinovat c-am risipit în vânt, Din ce mi-ai dat, fuioare de lumină” Ursul, ciutele, râsul, păsările, jigăniile codrului, indicatori ai elementarității arhaice, participă la impresia globală de auroral; orice rupere a pactului cu pădurea suscită mâhnire. Ruralul, naturistul Labiș, în esență un emotiv „privind în amintire” spre „Carpații veșnici”, ascultând depărtări unde „buciumă vise” își adună ficțiunile
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
alte "caracteristici" ale LUPULUI nu indică doar lăcomia sau răutatea animalului, ci și o anumită superioritate. Acest fapt se constată în texteme precum 1801: Toată fiara-și are lupul ei (" Fiecare își are stăpânul, mai marele său") sau 1932: Toată jigania-și are lupul ei (" Fiecare își are dușmanul său, mai marele său"), precum și în expresia 2042: A-și face partea lupului, despre care Iuliu A. Zanne afirmă că "are același înțeles ca la numărul 1971 [A-și face partea leului
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
imaginea calului înaripat, ce amintește de arhetipul lui Pegas, circumscrie perechea în plan uranian. Aura lui solară, specifică întemeietorului, anulează prin simpla apariție maleficul: „Când trecu prin prăpastie ca să iasă pe tărâmul ăllalt, nu mai văzu nici balauri, nici vro jiganie, că toate s-ascunseseră de lumina ce revărsa calul cu soarele-n piept și cu luna-n spate”. Aici calul este sinonim cu lumina ordonatoare ce smulge infernalului spații noi, încărcate de puteri magice. O ipostază acvatică a calului adjuvant
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cărora ciobanul nu aveau dreptul să se apere. Iobagii s-au plâns nu odată că prădătorii le pustiesc turmele și ciurdele, că nu se pot apăra, ei neavând dreptul să poarte arme de foc asupra lor, cu care să împuște jigăniile așa de periculoase. Doar marile vânători organizate de nobili și de principi, mai scăpau pentru o vreme satele și turmele de groaza unor fiare, aceștia împușcând spre bucuria tuturor celor ce participau la asfel de vânători, chiar dacă atunci gonacii aleși
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
românește și colportate În mediile monahale și preoțești, influențând și tradițiile populare românești <endnote id="(173)"/>. La jumătatea secolului al XVII-lea, Într-o parabolă cuprinsă În Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, aspida este prezentată ca o „jiganie, de-și seamănă cu șarpele”, care - simbolizând pe „Întunecatul Satana” - Încearcă să corupă pe omul credincios ce „stă pre rugă și vorbește cătră Dumnezeu” <endnote id="(174, p. 251)"/>. În bestiarul redactat de Leonardo da Vinci, aspida este o jivină
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din capiștea zeiței Pleonexia făcută din cristal dă pagini vrednice de Ariosto. De o mare fineță de tonuri este desenul de atenții miniaturale al Cameleonului. Romanul colcăie de astfel de măiestrii caligrafice, precum este exuberant în expresii plastice. Vidra e "jigania cu talpă de gâscă, cu colții de știucă", "vulpea peștelui și peștele vulpii". Dulful (balena) e "porc peștit" și "pește porcit". În cursul operei sunt și numeroase "eleghii" în aceeași cadență populară și cu o nespus de inteligentă tratare cultă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Isolda, de grotescul târâtor: În scurt, pe Biruință dragostele o biruiră, și Diana Afroditis a să face priimi"48. Doar că, știe bine versatul vrăjitor, există un singur leac împotriva infertilității fetei puterea curativă a cornului Inorogului: Între a lumii jigănii Inorogul să află carile în vârvul cornului mare vârtute poartă și împotriva a toată pătimirea putere are. Deci, vreodânăoară cu dânsul a te împreuna de ți să va tâmpla, pre cât vii putea în prieteșugul lui vârtos a te lega
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a unor dialoguri și scrisori ale lui Seneca, care ilustrau, la rândul lor, o adeziune la mai vechea doctrină stoică privitoare la moarte. Să citim cu atenție discursul Inorogului, rostit într-un moment-cheie, atunci când totul pare pierdut: ,, Nu socoti, o, jiganie, că doară de groznic chipul tău în ceva m-am spăriiat, sau căci acmu în puterea ta mă aflu, despre tine vreo grijă ca aceia port, ca carea socoteala întreagă vreo mângâiere a afla să nu-i poată, ales că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mângâiere și de izbândă nedejde îi rămâne, că numele pre cari le cei fără de lege organ și măiestrie răutății lor l-au făcut scutitoriu în nevoi, agiutoriu în strâmptori și izbânditoriu în dziua mâniii sale să-i fie. Deci, o, jiganie, cereștii de nu să amăgesc ca peminteștii, după fapta carea au lucrat, în sfântul pre carile cu mare în samă nebăgare l-au spurcat, bună și neîndoită nedejde am, că în curândă vreme (că la cel ce știe suferi toată
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
i se cuvine) provoacă adevărate cataclisme cosmice. Conform acestei concepții, același lucru ar trebui să se petreacă și în cazul Monocheroleopardalului, care "ajunge să joace un rol pentru care nu era destinat prin naștere, ieșind în afara tagmei lui, cea a jigăniilor lipsite de "duh vitejesc sau inimos""3. În acest moment intră în joc abilitatea lui Cantemir. Cum poate el rezolva o atare "inadecvare" pe care o acuză în cazul personajelor negative? Mai ales că în carte există, e drept că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
profite prompt de experiența sa. De fapt, acesta este momentul decisiv, inițiatic: "Aretele mai târdziu vitejiia ce făcusă cunoscând, carea măcar că din tâmplare fusese, însă îndată duhurile cele de arete ce purta își schimbă și până în dzuă din oaie în jiganie și din arete în lup să mută"14. Să nu ne scape amănuntele: în urma experienței inconștiente vine negreșit cunoașterea; "tâmplarea" se transformă în destin. "Fericita aventură ar rămâne fără consecințe, remarcă inspirat Ioana Em. Petrescu, dacă eroul n-ar transforma
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
iuțimea inorogului și vârtutea leului în sine nebetejite și nesmintite le feriia și, din dzi în dzi încă mai adăogându-le, la stepăna cea mai de sus le înălța și le suia. Și așe, toată cinstea, lauda și puterea a tuturor jiganiilor dobândi"19. Două lucruri sunt de observat aici: mai întâi, faptul că noua realitate, noul statut al personajului se reflectă automat și în nume: el și-a câștigat dreptul de a-și alcătui nume potrivite, care să reflecte și întreaga
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sale concrete, practice de a găsi mereu cele mai bune soluții: "Adevărat, între toate jiganiile nu numai bun și adevărat filosof, ce încă și ispitit, iscusit anatomic Lupul ieste. Căci și în mari, și în mici, și bolnave, și sănătoase jigănii, adése meșterșugul ș-au ispitit, atâta cât în toată lumea măcar un dobitoc, pociu dzice, că nu să va afla, al căruia mănuntăi vreodată de iuți și ascuțite bricile lui să nu fie fost despicate".18Constrâns să iasă în față, Lupul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
căci adevărat între lucrurile firii ciudă ca aceasta să află; nu ieste, dzic, căci nici dintr-un neam a fi socoteala nu adeveréște. De care lucru, o, iubite priietine, însămnarea marelui acestuia nume altă nu sună, fără numai hirișă himera jigăniilor, irmafroditul pășirilor și traghelaful firii"46. Un lucru trebuie totuși observat: această metodă este aplicată de autor și în cazul altor personaje, ce e drept secundare, dintre care Monocheroleopardalisul este cel mai ilustrativ, adunând toate calitățile animalelor pe care numele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lase condusă de spirit, ci de forța manifestată brutal asupra celui mai slab. Din această perspectivă, alături de Leu, Vulturul alcătuiește cuplul necontestat care ocupă prim-planul ierarhiei: "Leul dară de pre pământ (carile mai tare și mai vrăjmașă decât toate jigăniile câte pre fața pământului să află a fi, tuturor știut ieste) și Vulturul din văzduh (carile precum tuturor zburătoarelor împărat ieste, cine-și poate prepune?) în sine și cu sine socotindu-să și pre amănuntul în samă luându-să, după a firii
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și slabi atocma să ne punem neputând, cu jiganiile mai mari și mai tari de luptă ne-am apucat. Pre Inorog gonim, pre Fil izgonim, Lupului țircălamuri, din carile să nu cumva iasă, i-am șiruit, pre Ciacal în numărul jigăniilor nu-l numim, pre Căprioara sălbatecă ca cum duh viețuitoriu n-ar avea o socotim. Au nu sint acestea toate mai mult decât liliecii, au nu sint mai vrednice decât muștele? (Ce ochiul mândriii pe leu șoarece vădzind, mai pre
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Iar mai pre urmă decât toate, Liliacul urma, carile cu aripile ce zbura și cu slobodzeniia prin aier ce îmbla, spre ceata zburătoarelor, adecă supt stăpânirea Vulturului a fi îl arăta, iară amintrilea într-însul alalte hirișii socotindu-să, în neamul jigăniilor, supt domnia Leului îl da. Care lucru pricina cercetării, apoi și gâncevii între doaă monarhii fu: fietecarea socotind că chip ca acela șie supus a fi s-ar cuvini"3. Iată-l, prin urmare, obiect al disputei. Cătălina Velculescu pune
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Că pre amănuntul sama de-i vom lua, toată anomaliia și rătăcirea firii la dânsa vom afla. Și măcar că iute la zburat și bine într-aripat ieste (care lucru aievea monarhiii Vulturului îl supune), însă și alte multe a multe jiganii hirișii are, carile nu puțină materie de gâlceava și de scandală înainte pune: întâi că fată ca dobitoacele, a doa că la cap ieste ca șoarecele, la aripi ca albinele ieste, a patra că la picioare în fire pe altul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a oferi pilda verticalității într-un climat al compromisului generalizat? Mesajul său este unul care trebuie citit printre rânduri: adevărul, dreptatea nu au nevoie de prestigiul unor soli, de puterea unor misionari, ele se impun de la sine. Nu întâmplător, o jiganie neînsemnată, care nu încape în nici o ierarhie, de toată lumea hulită și batjocorită, respinsă și disprețuită devine personajul-cheie al primei jumătăți a romanului. Cantemir avea nevoie de o mască suferindă, deformată, de o reputație prea puțin onorabilă, pe care să le
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
că în alegoria cantemiriană cele două personaje vor fi mereu în aceeași tabără, vor suporta aceleași consecințe, chiar dacă, e limpede, Lupul se bucură de o autoritate sporită. Oricum, locul Ciacalului în ierarhia animalelor este unul fruntaș: el nu e o jiganie de pluton, ci, dat fiind că este un animal de pradă, se situează, alături de Pardos, Lup, Urs, Vulpe, Mâță sălbatică și altele, în prima tagmă a celor "carele sau în colți, sau în unghi, sau într-alta a trupului parte
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
întru prigonirea dreptului Inorog: ordinul este ca toate animalele să evite contactul cu marginalii revoltați: "mai cu de-adins pentru Lup și pentru Ciacal, carii singuri numai poate într-altă socoteală să rămâie, deci de Ciacal puțină grijă ieste, o jiganie și de stat și de sfat puțină și mică fiind"12. Dar, așa lipsită de agresiune cum este percepută, această jiganie poate oricând da totul peste cap întrucât nu este ponderat, îi lipsește diplomația onctuoasă a parvenitului și rostește, fățiș
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]