485 matches
-
rutier a fost întrerupt marți dimineață în județele Ialomița pe DN1D și DN1C și Giurgiu pe DN61 din cauza unor copaci căzuți pe carosabil, informează Centrul Infotrafic din cadrul IGPR. În județul Ialomița, circulația a fost întreruptă pe DN1D Urziceni - Albești-Paleologu, între Jilavele și Ciorani și pe DN1C Slobozia - Pogoanele, în comuna Grivița, din cauza unor copaci căzuți pe partea carosabilă, potrivit Agerpres. În județul Giurgiu, traficul rutier a fost întrerupt pe DN61, în localitatea Vadu Lat, din cauza unui copac căzut pe partea carosabilă
Ploaia face ravagii: Accidente și trafic întrerupt by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/69321_a_70646]
-
implicate un autotren și un autoturism, iar o persoană a fost rănită. Circulația a fost deviată între km 24 și 27, prin București. Și în județul Ialomița, traficul rutier a fost întrerupt pe DN1D Urziceni - Albești-Paleologu, la ieșirea din localitatea Jilavele către Albești, din cauza unui autotren care a derapat. Autovehiculul a acroșat și un autoturism, dar nu s-au înregistrat victime. Porturile închise Conform informațiilor primite de la Serviciul de Poliție Transporturi Maritime Constanța, din cauza vântului puternic au fost închise de luni
Ploaia face ravagii: Accidente și trafic întrerupt by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/69321_a_70646]
-
Și-a ridicat mâna dreaptă în fața ochilor îngroziți. De pe ea se scurgeau bale subțiri de usturoi. A țipat continuu, până când tabla se desprinse din perete, iar o fereastră pocni ca o beșică de porc. S-au cutremurat pereții. Niște pereți jilavi, înmuiați în miasme. A țâșnit afară din clasă direct prin ușa închisă, în vreme ce țipătul i se transforma în urlet. În cancelarie se prăbuși peste masa lungă, acoperită de postav vișiniu, și leșină cu un horcăit suprem. Profesorii aflați în cancelarie
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
să văd și-atâte astele, parcă m-am..." Iarba stelelor acoperea marginile cerului și jos, pe pământ, vântul bătea dinspre răsărit aducând foșnete, șoapte și zvonuri ca de ape în mișcare. Valurile de uscăciune alternau, într-o nesfârșită legănare, cu adierea jilavă, miraculoasă, care-mprăștia picuri răcoroși de rouă peste fața ei încinsă și peste ierburile sălbatece, răscoapte de arșiță, strivite sub tălpile ei. Dincolo de poarta grădinii strada se vedea ca ziua, cu pomi rari, clădirea mătăhăloasă a cârciumii Invalidului, drumul intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dormea Miluță. Rămase în așteptare cu capul plecat, cu gâtul subțire, legănându-și umerii rotunzi și delicați. Eu! șopti cu vocea îndulcită de somn. Se legănă mai departe, făcând să lunece cearșaful de pe ea și să rămână goală în răcoarea jilavă a dimineții. Mai bine să-l poarte el, decât să-l roadă moliile. Bătrâna rămase cu ochii larg deschiși, parcă ar fi vrut s-o înghită, apoi se întoarse și se repezi spre culcușul lui Miluță. Bine, măi băiete, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nădăjduind că toate se vor schimba. Se opri să-și deznoade spinarea și să-și tragă răsuflarea. Lui, ce-i pasă? Lor, ce le pasă? Înfruntă primejdia în față zilnic, dar cel puțin... Își frecă cu monturile mâinilor, îndelung, fața jilavă de sudoare. Ochii o usturau. Parcă avea nisip fierbinte sub pleoape. Gura-i era uscată, buzele arse. Simțea înțepături mici urzicându-i pielea pe spate. Sângele îi zvâcnea în tâmple. Îi vâjâiau urechile. Lângă ea, bătrâna făcea același lucru, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ei stranie, dar nu asta îi mări tulburarea. Spaima adevărată care-i mușca inima venea de la imaginea rănitului agonizând pe câmpie, lângă bătrână. Poate gândea la ce-o aștepta în oraș, îngrijorată că n-avea să se descurce. Simțea răcoarea jilavă, încărcată de foșnete și miresme tari, uscăcioase, pătrunzând în carnea și sângele ei. Se repezi într-o fugă ușoară, alături de vânt. Florile de sânziene îi jucau pe gleznele goale ca o spumă. O spumă mirositoare care se umfla luând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și se-ntinse, cuprinzând curând întreg orașul și țara. CAPITOLUL 16 Era prima noapte, după atâtea amăgiri albastre și năluciri deșarte și ucigătoare, umplute numai de dorința ei pătimașă și de propria ei închipuire căznită de dorință, când strângea perna jilavă în brațe și simțea că sângele ei se aprinde în galopul străbătut prin deșertul marelui pustiu din ea, incendiind întunericul și tot pământul. Prima noapte când se despuie de tot ce prisosea pielii ei fierbinți înfrăgezite în mirosul bun al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Trăia pe deplin împăcată viața arborilor și viața cerbilor, viața Tudorei și viața vântului care n-avea odihnă din zori. Viața ploilor. Viața ninsorilor și viața pământului bun ce se hrănea cu frunze, cu mustul zăpezii, cu soare și umbră jilavă îngrășată de arome tari și izuri înțepătoare. Cerbul o scăldă în limpezimea ochilor lui catifelați și umezi, îi aruncă din gât un muget, declarația lui de iubire, și, scuturându-și grumazul de chiciură năruită din bradul avântat cu brațele pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de vărsat, destramă zbârcit, cenușiu brâul care a fost cândva colorat și viu. Spori microscopici dansează pe zid, un miros de alge îmi atinge fața când dorm; un vrăjitor lărgește vârstele tăiate-n pereți, se joacă cu-ndoiala în miros jilav și ascuțit de cloroform. * * * Lui Sabin Opreanu, poetul Nu putea dormi decât în lumina zilei, îngrozit de noaptea ce acoperă albiile firești ale morții. Bărbatul era înalt, masiv și puternic. Sufletul fiară minunată! Cânta argintul ce tremura în rouă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
va coborî azi și în sufletele voastre. Rog să fie liniște și cele două echipe să-și ocupe locurile. Jocul va fi gândit și arbitrat de însuși Măria Sa, Regele. Aghiotantul se retrage. Regele se joacă, ușor crispat, cu mănușile albe, jilave de transpirație. Este, fără îndoială, un moment mare. Napoleon se va fi simțit la fel pe câmpul de bătaie de la Austerlitz. Ce bine era să-și fi pus tricornul său albastru, dăruit de buna mătușă Gerda... Dar nu-i nimic
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
miriapodic, care se supune unei aceleiași reguli. Meșteșugit din părți corecte și exacte, componente în deplină armonie. Încerca să-și imagi neze cât trebuia că era de bine și de liniștitor sentimentul că aparții fără drept de tăgadă ori urmă jilavă de îndo ială unui organism. Că inima ta bate aidoma cu a ce lorlalți, că fire invizibile te leagă de cei din jur, că nimic nu te scoate în afara acelei dinamici și nu te privește ca pe un intrus. Ce
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
că mi-e încă atât de frică, încât nu-ți pot spune cum o cheamă. Simt că, dacă mor păstrând secretul absolut și părăsesc lumea asta cu el încuiat în suflet, după ce voi fi incinerat, pieptul îmi va mirosi a jilav și nu va arde. Atât de mult mă tulbură gândul acesta, încât trebuie să-ți mărturisesc, ție și numai ție, indirect, imprecis, ca și când aș povesti o aventură stranie. Chiar dacă îmi vine s-o numesc ficțiune, sunt sigur că vei recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o picur.// în lumea irigată de sângele lor/ arbori roșii cresc dintr-un punct/ și-n ramuri explodează, atât de subțiri,/ de pot cu firul de păr să-i despic:/ pădure jilavă cu mirosul tare,/ ohé, ohé, strig prin ea rătăcind/ cu ecoul pe urme". Pus într-o pagină de poezie veritabilă, chiar și ghetoul se metamorfozează, se colorează; uneori, dispare. După cum, simetric, suferința și moartea, figurate într-un poem aproape ceremonial
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o picur.// în lumea irigată de sângele lor/ arbori roșii cresc dintr-un punct/ și-n ramuri explodează, atât de subțiri,/ de pot cu firul de păr să-i despic:/ pădure jilavă cu mirosul tare,/ ohé, ohé, strig prin ea rătăcind/ cu ecoul pe urme". Pus într-o pagină de poezie veritabilă, chiar și ghetoul se metamorfozează, se colorează; uneori, dispare. După cum, simetric, suferința și moartea, figurate într-un poem aproape ceremonial
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
comentariu care să sugereaze faptul particular sau culoarea locală. Prin această probă a suspendării din temporal și de abolire a spațialității convenționale, atît Mitroi cît și Boca devin degustători ai unor esențe cromatice rare, căutători de penumbre și de tonuri jilave, de pămînt. Cu Geta Năpăruș, Ilie Boca se învecinează într-un alt spațiu și anume în acela al vocației epice. Epopeile concentrate pe spații mici la Geta Năpăruș, acel amestec foșgăitor de universuri, de regnuri și de indivizi, devin la
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
curiozitate să vizitez mormântul acestui Eugen. La marginea cimitirului catolic, într-un colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat, pe care urca o iederă, departe de toate monumentele funerare impunătoare și înzorzonate, în capătul unei cărări acoperite toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții sale. Însă un îndoliat din vecinătate, apropiindu-se de mine cu pași ușori și grăbiți, mi-a șoptit fugar și cu privirea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
oare cu putință ca această femeie, această fecioară, îngerul acesta crud (nu știam ce nume să-I dau) să trăiască o viață dublă, atât de calmă și de naturală? Acum, puteam să-I simt căldura corpului și să respir parfumul jilav urcând din părul Ei negru și greu. Nu știu de ce am ridicat mâna tremurândă - o mână ce nu mă mai asculta - și I-am mângâiat cârlionții, mereu lipiți de tâmple. Apoi mi-am înfundat degetele în părul Ei. Părul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
reușeam să pronunț cuvintele din adâncul inimii: prefer mai degrabă să mă întrețin cu cineva pe care-l iubesc sau pe care-l cunosc, decât cu un Dumnezeu omnipotent și sublim. Dumnezeu mă depășea! Când eram culcat în patul meu jilav, toate chestiunile astea își pierdeau importanța. Nu mai țineam să știu dacă Dumnezeu există cu adevărat sau dacă e creația propriei imagini a stăpânilor pământului, neliniștiți să-și confirme prerogativele sacre, ca să-și jefuiască mai ușor supușii - proiecție în ceruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
noțiunile de timp și spațiu? Nu știm nici măcar la ce să ne gândim, dar, când terminăm, trebuie să facem eforturi pentru a ne recăpăta conștiința de sine și de lumea exterioară. Este tot chemarea morții. Când, culcat în patul meu jilav și mirosind a transpirație, pleoapele mi se îngreunau și mă pregăteam să mă abandonez neființei și nopții veșnice, toate amintirile mele șterse, toate angoasele îmi reînviau; teama de a nu vedea penele pernei mele transformându-se în lame de pumnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nebunească alegere. Ca atare, am sărit în gol, deplin încrezător în armura mea chitinoasă. Ăsta da zbor! M-am pocnit de frunzele unui copac, nici nu mai știu de câte și, în cele din urmă, m-am pomenit pe pământul jilav, printre cutii de bere, tampoane, prezervative și chiștoace de țigări. Ceva mai încolo era și o bucată de salam care, mmm!, mulți o să se înscîrboșească la faza asta, dar consemnez cu sinceritate totul mi-a trezit o poftă nebună. Poftă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că refuzau să bea măcar o bere. Erau ciudați, dinspre ei venea un curent telepatic cam rece. De fapt, erau antipatici, dar evitase să recunoască de la Început asta, la fel cum evitase să observe că aveau niște mutre moi și jilave, ca de cîrtiță. PÎnă atunci, prezența lor Îi provocase doar o mică, neînsemnată repulsie, pe care și-o reprimase de la bun Început. S-ar putea spune că avusese, În privința lor, o mare dorință de a fi optimist, care În cele
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lumină cristale de rouă; se pregătește pentru cei de jos Încă o dimineață senină și nouă; cu botul ei umed, va paște iar oaia, cu mielul alături, pe pajiștea udă; și boul și vaca vor rupe cu poftă din iarba jilavă, lucioasă și crudă; brutarul frămîntă din nou aluatul, la geam o copilă privește În zare, un bărbat taie lemne, mai Încolo, un altul meșterește ceva la un plug, să-l repare; pe mare, pescarul aruncă năvodul la pește, pe străzi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu Antonia. O adoram pe Georgie și pentru simplitatea, duritatea, independența ei, pentru inteligența și lipsa ei de intensitate și, în ansamblu, pentru faptul că reprezenta o completare și un contrast atât de mare față de farmecul mai domol și mai „jilav” al soției mele, față de strălucirea ei scăldată în rouă. Aveam nevoie de amândouă și, avându-le pe amândouă, eram stăpânul lumii. Dacă era important pentru mine ca Antonia să se afle în interiorul societății, în aceeași măsură era important ca Georgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
orbire și extaz, nu s-a întâmplat să mă trezesc stropit pe freză, de-ai fi zis că-s dat tot cu briantină. Într-o lume de batiste mototolite, de șervețele igienice mânjite și de pijamale pătate, îmi mișcam penisul jilav și umflat de perpetua spaimă că scârbosul meu obicei ar putea fi descoperit de careva care-ar fi dat peste mine chiar în momentul în care îmi deșertam cu frenezie sămânța. Cu toate astea, nu reușeam nicicum să-mi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]