112 matches
-
Emil Brumaru Videoclip cu Alex. Ștefănescu Voi sosi cu tramvaiul electric, Voi avea un ceasornic cu lanț, Atîrnînd din jiletcă, pe burtă, Și-un enorm portofel făr-un sfanț, Bulbucîndu-mi, la piept, buzunarul. Căci acolo va fi un pistol! Și-orice ins m-ar călca pe surîsuri O să trag, enervat, blînd în el. Nu mortal. Doar ciupindu-i urechea. Și apoi
Vizită nervoasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16752_a_18077]
-
Emil Brumaru Videoclip cu Alex Ștefănescu Voi sosi cu tramvaiul electric, Voi avea un ceasornic cu lanț, Atîrnînd din jiletcă, pe burtă, Și-un enorm portofel făr-un sfanț, Bulbucîndu-mi, la piept, buzunarul. Căci acolo va fi un pistol! Și-orice ins m-ar călca pe surîsuri O să trag, enervat, blînd în el. Nu mortal. Doar ciupindu-i urechea. Și apoi
Vizită nervoasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16646_a_17971]
-
de vedere. Colecția pe care a alcătuit-o este uimitoare ca densitate de lucrări majore ale deceniilor de la intersecția secolelor al XIX-lea și al XX-lea, de la Seurat (Modele) la Matisse (Studio cu pești roșii), de la Cézanne (Băiat cu jiletcă roșie, Jucătorii de cărți sau Femei la scăldat) la Henri Rousseau (Surpriză neplăcută), de la Degas (Grup de dansatoare) la lucrări timpurii de Picasso (Acrobat și arlechin, Fată și capră, Ascetul”)... Nu poți înțelege de ce Barnes a colecționat anumite tablouri și
Reconsiderarea unei „crime estetice“ by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4122_a_5447]
-
randament. Și totuși te-am mazilit, nu mai încape îndoială. Uite - ciocăni el cu degetul în catastif - chiar așa am notat: „Mazilit azi Moldova Barzovie-Vodă”. — N-ați scris cumva și de ce? - îndrăzni spătarul Vulture. Viziriul își vârî două degete în jiletcă, scoase o pereche de ochelari, și-i fixă pe nas și se uită cu atenție în registru. — Nu - spuse dezamăgit. N-am scris. îmi pare nespus de rău, dar n-am scris. în orice caz, dragă Barzovie, îți dau cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Hirghe trase din cutie obiectul, mi-am dat seama că e un săculeț din hârtie albastră și că, alături de cutia de tablă golită, se află un cântar de farmacie pe care eu îl luasem drept compas. Hirghe scoase din buzunarul jiletcii o lopățică de os și câteva pachețele de hârtie pentru prafuri. Desfăcând unul dintre aceste pachețele - acesta era gol -, Hirghe puse foița într-una din tereziile foarte mici și, aruncând pe cealaltă o greutate metalică minusculă din cutie (din cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mort, "Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte, Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port. - O! scuipat de înverzita tuse-a spumelor putride, Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca-ntr-un ochean, Împuind cămara nopții cu oracole stupide, Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian. - Cântec, lebădă străpunsă, sol al harfelor eline, Strămutat pe mândre prapuri de năierii tăi vikingi, Pînă-adînc în moleșala quintelor manueline, Alter ego, o! Pantazi, ce Atlanticele-nvingi. Liniștit rapsod al stelei ninsă-n umbra străvezie. Răsunând ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dedicându-se mai degrabă luptei de stradă. „Mi-adusei aminte, va consemna naratorul cu evlavia unui anarhist înduioșat, dominat dintr-o dată de sentimente umane, că am părinți, cari m-așteptau, și mă dusei degrab' acasă încins cu sabia mea peste jiletcă. Răposata mama era foarte bună, dar o femeie de modă veche, un spirit reacționar, departe de a înțelege importanța politică a formelor democratice. Aflase tot ce se petrecuse în oraș și tremura de grija mea văzând că nu viu la
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
toate mai e una Că-l răpuse ghinionul Și i-a dat cu tifla luna După ce-a luat milionul Bani erau dar monumentul N-a putut să se ridice Ecologii, ambientul Protestau c-o să se strice Avea cal, avea jiletcă Acceptase primăria Numai necuratul cred că Îi furase pălăria Nu e celui ce decide Cine urcă azi pe cal Pus cu susu-n jos un lied e, Refuzat la carnaval Și ce-ai să te faci atunci Că iar cazi și-
VÂNĂTOAREA CRITICĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355522_a_356851]
-
lui Simion Bogdănescu; “Ion Ciulei era un ciot de om. Adică nu era mai mare decăt Statu-Palmă-Barbă-Cot, cu tot cu pingelelele de la pantofi. Purta pe cap o pălărie vânătă, veche, pleoștită ca un ciuciulete, o cămașă în carouri, peste care trăgea o jiletcă din piele maronie și cam roasă”(Erbicidarea), sau”..o fată, retrasă de orice grup, de statură medie, cu părul scurt la ceafă dar cu breton în față, răsfirat ca un pieptăn maroniu. Fața îi era purpurie de pișcarea gerului și
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
pe om mai focos Însă în zăpadă,el s-a stins. Dar iată,vine și Costică, În mână cu multe surcele, Ca să îi facă măturică, Chiar și opincilor obiele. Iar din cărbunii ce au rămas, Ei au făcut bumbi la jiletcă. Dar omul e trist și fără glas, Că șade singur în potecă. Omul cel mândru de zăpadă Cu ai săi ochi negrii de cărbuni Stă cuminte lângă ogradă, Privind la omătul dintre pruni. El n-are gură să vorbească Căci
POVESTE DE IARNĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371632_a_372961]
-
urmei, și nas pentru așa chipiu, nu? Lenin nu recursese, încă, la tunica permanent insurgentă. Monstrul istoriei mai păstra ceva din alura timpului din care venea (și pe care, tot psihanalitic, l-a distrus cu ură filială). Purta cravată și jiletcă, accesorii... burgheze, iar picturile revoluției îi prinseseră foarte bine gestul care desemna patetismul mic-burghez, de prăvăliaș, al înfigerii policarelor în piepții jiletcii. Insipidul prăvăliaș, care adusese omenirii cea mai cumplită urgie. Stalin, sufletarul ce avea să-și urască visceral părintele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
timpului din care venea (și pe care, tot psihanalitic, l-a distrus cu ură filială). Purta cravată și jiletcă, accesorii... burgheze, iar picturile revoluției îi prinseseră foarte bine gestul care desemna patetismul mic-burghez, de prăvăliaș, al înfigerii policarelor în piepții jiletcii. Insipidul prăvăliaș, care adusese omenirii cea mai cumplită urgie. Stalin, sufletarul ce avea să-și urască visceral părintele (spiritual), trebuia să rupă definitiv cu lumea veche. Tunica! Asta trebuia. Tunica insului în permanentă stare de atac. Vi-l imaginați pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tonalitate... amuzată: față vag melancolică (melancolia bolnăviciosului care, totuși, seara făcea, invariabil, vizite galante), floare roșie, mare, la butonieră (sîngele care hrănește capilarele rușinoase), canotiera la modă (agățată emblematic în cuierul ce-i atinge umărul), degetele mari, policarele, prinse în jiletcă (atît de dorohoian-evreiescul gest văzut de mine la simpaticii mei concitadini, în micile lor afaceri, dar și în petrecere). Portret donat mai demult Centrului Cultural Francez din Iași, dar împrumutat acum, pentru un timp, și aflat în atelier pentru a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
altceva Își programau să fie les Jeunes-France, cu alte cuvinte, tinerii artiști parizieni Însuflețiți deopotrivă de un romantism revoluționar și de ideile liberale? La vedere, bărbi stufoase, plete rebele (dușmane de moarte ale capetelor pleșuve de academicieni „bătrâni și clasici”), jiletca roșie a lui Théophile Gautier strălucind pe baricadele lui Hernani Împotriva „anticilor”. Iar În adânc, spiritul rebel care le atrage numele de bousingots 1. Totul devine Însă la un moment dat o simplă modă, o exagerare pândită de ridicol. Nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
arteziană de sinonime: „elegant”, „spilcuit”, „aranjat”, „cochet”, „dichisit”, „fercheș”, „ferchezuit”. Toate extrem de potrivite unui dandy de pe malurile Senei, ce poartă „venghercă de postav negru cu brandenburguri și cu chiostecuri, pantaloni nohutii largi de se vedea numai vârful botinei de lac; jiletca de catifea vișinie, cu găitan de fir de jur Împrejur și mai multe lanțuri de aur la ceasornic”. Cu un glosar alături, aflăm că pantalonii sunt de culoarea năutului, adică gălbui, că vengherca e o haină scurtă de postav sau
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de toate speciile”. Dacă ar fi să socotească banii cheltuiți pentru o asemenea „cadână bărbătească”, autorul crede că dandy-ului de pe Dâmbovița i-ar trebui lunar 1319 galbeni, la care se adaugă uluitoarea sa garderobă: „6 perechi de ghete, 12 jiletci, 24 de cravate, 4 fracuri, 4 surtuce, 4 jachete, 4 paltoane, 32 de cămăși, 96 de perechi de mănuși, cosmetice și parfumuri, praf pentru poleitul unghiii”. Nu ne vine a crede: 96 de perechi de mănuși, fără să fie vorba
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
un simulacru de lux, superficial și improvizat, Dumnezeu știe cum”3. Deși Îmbrăcat uneori pe credit, Macedonski nu renunță la acest mod de a fi altfel, de o eleganță cam ostentativă și contrazicând oarecum ținuta de „manechin fragil” a corpului. Jiletcile, redingota strânsă pe talie, dar mai ales celebrele cravate uriașe, din mătase, brocart sau stofă, În cele mai imprevizibile culori, fie Înnodate În chip de fundă, fie Înfășurate În jurul gâtului ca un fular, piatra falsă de ametist Înfiptă În mijlocul cravatei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
exprimăm sentimentul care ne-a cuprins În clipa când l-am zărit pe acel prinț al modei: ne Încerca deopotrivă respectul și bucuria. Cum să nu ne țuguiem cu ironie buzele văzându-l pe cel care inventase filosofia mobilei, a jiletcii, cel care avea să ne lase moștenire axiome despre pantaloni, despre grație și despre harnașamente? Și cum să nu fim pătrunși de admirație pentru cel mai intim prieten al lui George al IV-lea, pentru acel fashionable care reușise să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
-lea până spre zilele noastre, citând surse celebre, cărți de memorii sau improvizând pe cont propriu: Să imiți vesta galbenă din păr de capră a lui Nestor Roqueplan sau, după ce vei fi trăit În preajma lui Théophile Gautier epoca eroică a jiletcii roșii, să te mai iei, peste douăzeci de ani, după cămașa lui roz deschis, după pantalonii ca o piramidă ori după papucii săi verzi, așa cum Îl surprind frații Goncourt În timp ce merge de pe bulevadul La Tour-d’Auvergne la redacția Le Temps
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
exprimăm sentimentul care ne-a cuprins În clipa când l-am văzut pe acel prinț al modei: ne Încerca deopotrivă respectul și bucuria. Cum să nu ne țuguiem cu ironie buzele văzându-l pe cel care inventase filosofia mobilei, a jiletcii, cel care avea să ne lase moștenire axiome despre pantaloni, despre grație și despre harnașamente? Și cum să nu fim pătrunși de admirație pentru cel mai intim prieten al lui George al IV-lea, pentru acel fashionable care reușise să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Vițianu, Al. T. Stamatiad, Alfred Moșoiu. Z. promovează și câțiva poeți tineri: George Nichita, Gheorghe Bobei, D. N. Puiu, Constantin Barcaroiu, N. Dinescu Barzan, dar predomină spiritul cenaclier și de omagiere a vremurilor de la „Literatorul”. În câteva numere figurează nuvela Jiletca mea de Ion Dragoslav. Sumarul este completat cu scurte însemnări la rubricile „Cărți și reviste românești”, „Revista revistelor”, „Cronica teatrală”, „Cronica științifică”, „Poșta redacției”. M. Pp.
ZORILE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290755_a_292084]
-
trăznaie i-ar fi venit pe buze în timpul acestei conversații. Peste cîteva clipe, victima lor ieși din cabină. Era un omuleț oacheș, cam prea delicat pentru un căpitan de corabie, deși purta favoriți și mustață și era îmbrăcat cu o jiletcă de catifea roșie, cu brelocuri. Omul din Guernesey, luîndu-și numaidecît în primire rolul de interpret, îl prezentă foarte ceremonios pe Stubb acestui domn. Ă Cu ce să încep? întrebă el. Ă Păi, ai putea începe prin a-i spune că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îl prezentă foarte ceremonios pe Stubb acestui domn. Ă Cu ce să încep? întrebă el. Ă Păi, ai putea începe prin a-i spune că arată ca un mucos, deși n-am pretenția că-s un expert, zise Stubb, privind jiletca de catifea cu brelocuri. Ă Monsieur, rosti în franțuzește omul din Guernesey, întorcîndu-se cu față spre căpitan - dumnealui spune că ieri corabia sa a întîlnit o corabie, al cărei căpitan împreună cu primul secund și șase mateloți au murit în urma unei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
luat de mâini și mi le-a pus pe pântecul ei și m-a prins de Încheieturi. Totuși atenția Îi era Îndreptată În mod oficial spre ceea ce se Întâmpla Înăuntrul șopronului. Apăru Jerome, Îmbrăcat În vampir de la școala secundară. Pe sub jiletca tradițională de Dracula purta o cămașă Lacoste roz. În loc de papion avea o cravată cu capătul lat. Părul negru Îi era dat pe spate, fața Îi era albită cu pudră și ținea În mână un shaker de cocteil. Unul din prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îndoială că avea să o facă. Dar ce era cu socotelile neîncheiate menționate de Elya? Înainte ca peretele vasului să cedeze chiar voia să continue discuția despre Cracovia? Să vorbească despre unchiul Hessid, care măcina mălai și purta melon și jiletcă elegantă? Sammler nu Își amintea de un asemenea personaj. Nu. Elya cu puternice sentimente de familie pe care nu le putea satisface și-l dorea pe Sammler acolo ca reprezentant al familiei. Își dorea prezența lui slabă și uscățivă, fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]