361 matches
-
e salvată prin încoronare. Devine regina nimănui, dar devine REGINĂ. Ținem cu ea până la capăt. Din secolul XVII până în ziua de azi au trecut patru secole, dar o ascultăm și azi pe Mariana Alcoforado pentru că iubirea este ceva după care jinduim cu toții.” Născut la 4 februarie 1945, Aureliu Manea a absolvit IATC, Facultatea de Regie în 1969, la clasa Radu Penciulescu, cu Andrei Șerban în promoție, având ca spectacol de licență "Rosmersholm" de Ibsen, montat la Teatrul din Sibiu, șocând lumea
Eveniment la Metropolis: Regizorul Aureliu Manea revine în teatru () [Corola-journal/Journalistic/81028_a_82353]
-
iubire, iubire, iubire. Tripticul MANEA este, cred, o mărturie a sublimului din Om. A luminii din Om. „Din secolul XVII pînă astăzi au trecut patru secole, dar o ascultăm și azi pe Mariana Alcoforado pentru că iubirea este ceva după care jinduim cu toții”, îi spune Manea actriței sale, Crina Mureșan. Ei doi, regizor-actor, ușor speriați ca la orice început, ei doi într-o încăpere din clinica de la Galda de Jos, acolo unde au fost lecturile pe text, analiza formidabilă a regizorului, cu
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
tot ei se vindecă unul pe altul. Crescând, copiii de altădată vor avea, și ei, toate metehnele de care adulții încearcă să fugă: nestatornicia, slăbiciunea, ipocrizia. Pe măsură ce spiritul Medelenilor se diluează, viața-și cere partea. Și foștii copii ajung să jinduiască după vacanță altfel decât atunci când nu prea știau ce să facă cu ea. Dorul acesta, de viață foarte puțin complicată, spuneam, revine. Și ar putea, de ce nu, să aducă cu el răsfoirea, nu neapărat nostalgică, a unor cărți pe care
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
spațiu al povestei: "O, lumea este o albastră haină/ în care ne cuprindem strânși în taină,/ ca vara sângelui să nu se piardă,/ ca vraja basmului mereu să ardă". Astfel transferul mitopeic devine un leitmotiv fundamental: "iunie este/ verde poveste"; "Jinduiesc la câte-un astru/ răsărit ca o ispită... peste basmul în risipă"; De la basmul sângelui spus/ Întoarce-ți fața către perete/ și lacrima către apus"; "O fată frumoasă e lutul ce-și umple tiparele,/ desăvârșindu-se pe-o treaptă/ unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
împânzesc portul cenușiu, dintr un tablou de Sánchez Coello, înainte de Giralda, de Medina Azahara... înainte, mult înainte... 26. Din întuneric A fost stăpânul meu. Stăpânul Ifriqiyei. Și așa ar fi trebuit să înceapă povestea. Nu am fost rivali. Nu am jinduit la aceeași femeie. Nu ne am încrucișat hangerele pentru aur. Nu mi-a trimis sclave în dar. Nu i-a ucis pe fiii mei noaptea, atunci, când i-au potopit creștina cu pietre, ci mult, mult înainte. El, Musa ibn
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
neamul ai cărui fii nu vor vrea să mai știe unul de altul. Să ne bucurăm, să ne zâmbim, să ne vorbim, să lăcrimăm în graiul nostru cât vom trăi pe pământ! Nu vei izbuti în strădaniile tale dacă vei jindui la ceea ce alții au izbutit. Invidia creatoare și dorința de autodepășire sunt cu totul altceva decât zavistia, gelozia prostească ori pizma. Latinii acei antecesori ai noștri din vechime aveau o vorbă a lor: „grăbește te încet”! Noi, astăzi, am zice
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
și eu așa, ca să fac pe prostul. Știu foarte că e vorba de bani, mulți bani, iar unii arhitecți, chiar dacă nu mor de foame, se lasă ispitiți de investitorul plin de dolari șsau euro-n.Cronicarț." Consecința: "Viitorii locatari nu jinduiesc să se plimbe prin Cișmigiu, ci caută prestigiul unui apartament de lux, în centru, pe măsura poziției economice și sociale la care se închipuie ajunși. Cu orice preț: cel financiar va fi plătit de ei, pe cel moral pe care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
decedați fără să fi pus mâna, în prealabil, pe mult râvnitul act de proprietate vor fi duși la Mortu' Fript, adică la crematoriu. Andrei Ilieș, curiosul student la Teologie ce înșiră, frecvent, cuvinte din Scriptură și cele mai spurcate înjurături, jinduiește "cu bale la gură" după avutul lui Victor Gomoiu, moșul stăpân peste jalnicul atelier de la Glina și care, aplecându-se mereu cu mari chinuri, are o vorbă preferată: "Futu-te-n cur, spate". Văru' Laur, care tot "se smiorcăie, se
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
avea, iată că fiul risipitor, revenit, îl știe pe tatăl, ba încă: îl înțelege, el a de-venit cu adevărat fiul tatălui, fiul autorității lui a fi. (Fiul cel mare a rămas să agonisească, să mărească averea materială la care jinduia a tatălui, fără riscul înstrăinării, ca într-o repetiție, mecanică adiționare, pur cantitativă. Or, dacă nu-ți asumi căderea, nu vei zbura.) Și, la întoarcere, pe fiul risipitor îl aștepta, cât cerul îl aștepta, tatăl. Căzut la pieptul tatălui, acest
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
lui. Adăugă formal, fără să se gândească: — A fost o impertinență din partea mea să mă gândesc că, pentru zece lire... La Început aceste cuvinte n-o atinseră. Era prea Încurcată de ușurarea ei, chiar de jena de-a fi fost jinduită doar În vis și, mai presus de toate, de sentimentul de recunoștință. Și apoi, scoțând-o din tăcerea ei, veniră cuvintele finale, cu sugestia lor umilitoare - aceasta nefiind ceva familiar. Ea-și Înfruntă porția de spaimă din acest târg Întinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
emoțională, cînd, pe neașteptate, Însoțită de zumzetul proiectorului - un sunet ce devenise la fel de angoasant precum Cavalcada Valkiriilor a lui Wagner -, apărea din nou pe ecran, Înviată din morți, goală și ridicată la ceruri, zvîrcolindu-se pe un covor. Era ceva magic. Jinduiam să mă apropii de ea ca un adorator servil, cu floarea unui trandafir În palme și s-o depun umil În mica vază a buricului ei, asemeni unei ofrande. Însă cred că toată acea emoție, tot acel jind era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
orice altă nuanță de cenușiu, și Îl recunoscu pe metisul care Înainta pe plajă tîrÎndu-și picioarele, cu brațele atîrnîndu-i moi pe lîngă corp. Îl văzu intrînd pînă la piept În apă și rămînÎnd acolo o bună bucată de vreme, jinduind pesemne ca marea să-l facă să revină la o realitate la care nu se simțea cîtuși de puțin părtaș. Spre mijlocul dimineții, Înfrînt și strivit, Iguana Oberlus se ridică În picioare și se Întoarse cu pași Înceți pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
timpul comunicării. Alexe este un impostor, se grăbi să spună, profită de orice împrejurare pentru a ataca sub centură cu cele mai dubioase pretexte pe cineva. Îi place la culme să-ți șubrezească încrederea. Cine știe dacă, în taină, nu jinduiește și el după faimă, dacă nu se crede, cumva, cel mai bun? Așa cum ședea, prăbușit pe bancă, moale, masiv, dărâmat, cu obrajii puhavi, cu ochii roșii de nesomn, părea o întruchipare a decrepitudinii umane. Stai, ia loc, te rog, domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ilogice-s muierile astea!" Cască de-i trosnesc fălcile și se uită la mine cu viciul cafelei în ochi. Scap de el, trîntindu-i ușa-n nas. Aștept. De la tine m-aștept la orice, îl aud de pe prag. Rareori, dar rareori, jinduiesc după o viață nemaipomenit de simplă. După viața de cuplu inofensiv-țicnit. Bucătăria, mirosind a împăcare firească și-a supă de legume, ar fi locul unde s-ar întîmpla ceva nemaipomenit: ca apariția unui ochi enorm, lipit de geam și uitîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în patimă după el) nu s-a arătat. Iarba era țepoasă și uscată, ca din plastic. Și ce goală era coama dealului. Să scot la iveală și asta? Nu-mi găseam locul. Iordan m-a ghicit atinsă de-un jind. Jinduind... ce? Să aflu pe cine picta Rusalin? Ce sau pe cine? Razele laser din ochi i-au reapărut: "Ai sînii prea mari pentru modelling". I-am întors vorba: "Pentru modelling, da. Pentru pictură, nu. Ai văzut expoziția ultimă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
le-a scuturat cu grijă în mâna Ulitiei, băbuța lui. Teodora se oprește din povestit. În gândul ei se perindă ca niște umbre membrii familiei Cozmei, deportată în Siberia pentru că refuzaseră să intre în colhoz sau poate și pentru că alții jinduiau la gospodăriile lor. Îi vede cu ochii minții, le vorbește : "Voi, prieteni dragi, Artenie-Ulitia-Olga-Ana-Andrei-Vadim-Iuliana-Vasili-Artenie-Vadim-Vasili ! Ați fost deportați cu toții în Siberia, de la mare la mic, pentru șapte ani pentru că ați eliberat cei șapte cai costelivi ai obștei închiși în biserica transformată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
s-o înghită darabă cu darabă până la dispariția ei totală în pântecele lor nesățios. Și au venit păgânii cu sabia, și au venit creștinii cu paloșul, dar și cu crucea și au cerut pământ și apă, și neamul moldovenilor au jinduit a-l face altul, de-al lor, spre a-și spori seminția, dacă așa ceva le-ar fi fost cu putință. În toamna anului de la Cristos 1691, craiul Ioan Sobieski al Poloniei, în fruntea unei armate pospolite de viteji nebiruiți, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
proiecte, mă reinventam ca om... Dar am realizat că aceasta nu era viață. Nu te poți reinventa, ca om, zămislind proiecte doar în vis. Proiectele autentice sunt cele ale timpului real. Nu pot avea doar un ideal de... Macondo: să jinduiesc numai după himerele viselor... Tocmai din cauza asta plec. Și mai plec și pentru că vreau ca și tu să trăiești autentic. Dar nu rămâi singur, Z; te las cu proiectele, cu țintele tale... Andra mă părăsise simplu; cu o filosofie banală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Z: omul este cea mai ciudată ființă. Îți aduci aminte de vremurile acelea, în care ni se părea că nu există libertate mai mare decât "învoirea" de a părăsi, pentru câteva zile, România? Acum, când putem alege să trăim oriunde, jinduim la domestica tihnă a locului de baștină, punem la zid singurătatea rătăcitorilor plecați de bună-voie prin lume, acuzăm dezrădăcinarea... Am fost la Moscova și trăiesc aceste sentimente contradictorii. N-o să-ți spun că am fost fascinată de acest oraș, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
rând, mi-am amintit de o fază grozavă, din primii ani ai căsniciei noastre, când ai lipit pe frigider inscripția aceea nostimă: "Mănânci ca un bou, domnule Z!" Era, neîndoielnic, un fel de rețetă pentru cura de slăbire la care jinduiai. Partea frumoasă a venit ceva mai târziu, când, dezamăgit de kilogramele care nu voiau să te părăsească, ai adăugat, dedesubt, încă o inscripție: "Chestia cu boul nu era o laudă!" Văd că ești tras prin inel. Până la urmă cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
puță... În ziua aceea chiar am luat în serios varianta evadării la o altă școală. Pur și simplu nu mai suportam ca doar asupra mea să se reverse dragostea tuturor. Nu era corect, echitabil, uman. Erau și alți colegi care jinduiau după aceste dezmierdări ale sufletului. Sugestia dirigintei pe care o salvasem de la moarte mi se părea chiar rațională, așa că am început să mă interesez de posibilitatea găsirii unui loc pe la o școală din Ferentari. Știa diriginta ce știa. În consecință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care nu lipsea participarea cintezei, turturelei, cucului, ciocârliei și înspre seară își făcea apariția privighetoarea cu încântătoarele ei triluri. Adierea vreunei boare cât și zborul păsărelelor scuturau floarea crengilor. Stând pe bancă îmbrățișați, prinși în discuție și uneori în tăcere jinduind după răgazul de a admira frumusețea din jur, lăsându-și doar inimile să-și vorbească, florile de tei au poposit și pe capetele lor. Ești și mai frumoasă cu florile de tei în păr, îi culege câteva Matei și i
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
stați amândoi îmbrățișați. A mai trecut o bună bucată de vreme și străbătând cele șapte țări și mări au ajuns acasă, cu toții sănătoși și voioși. Când i-a văzut, moșul lui Căiță s-a bucurat mult pentru că, deși la început jinduise la averea nepotului, de atâta muncă și fără un pic de ajutor, îi părea rău. Se ruga mereu la biserică să i se întoarcă nepotul mai repede acasă sănătos. Căiță s-a căsătorit cu Fata pustiului și la nunta lor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tentată să accepte un nou rol într-un film de Hitchcock. „Iar tu nu ești decât o actriță", răspunde augustul soț, care mai sparge și câte un pahar, la furie. Nu mai vorbesc de conflictele shakespearene inventate, cu sora uneltitoare, jinduind după tron pentru o odraslă. Noroc cu intuiția lui Nicole Kidman care a înțeles drama tranziției de la condiția starului la datoriile princiare. A înțeles-o pe Grace pentru că, așa cum mărturisea ziariștilor, este sigură de propria disponibilitate de a renunța la
Cannes 2014. Nicole Kidman: "Evident, nu mă voi mărita niciodată cu un prinț..." by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79219_a_80544]
-
solidaritățile posibile, solidaritatea iscoditoare a holului de spital, e jurnalul lepădării de fleacuri. Nu cu liniștea celui ce a înțeles, ci mult mai adesea cu istovitoarele convulsii ale sufletelor încă agitate de valuri. Încă mări, mici, răscolite de patimi și jinduind după soare, fără fața întinsă, senină mască mortuară, a oceanului. "Ce cantitate infinită de inutil calm conținea în dimineața aceea oceanul, față de neliniștea și de sbuciumul unui singur om..." (p. 123) The invisible worm, fetiș romantic, secînd odinioară răsuflarea tuberculoasă
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]