44 matches
-
de cancelaria domnească și întărit cu pecetea mare a țării,atârnată iar mai târziu și cu iscălitura domnului. Hrisovul era un fel de titlu de proprietate. Ispisoc - act domnesc care servea ca titlu de proprietate sau de privilegiu, carte domnească. Jitnicer - dregător care avea grijă de magaziile cu grâne ale curții domnești. Jude - judecător, primar(în Transilvania),boier cu atribuții judecătorești și administrative. Klas - clasă. Kliros - clasă scutită de dări (Klirosul bisericesc). Leat(let) - an, contigent. Letcă - unealtă manuală care servește
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Râșcanu și să-și rezolve conflictul pentru Împărțirea averilor părintești. În urma cercetărilor efectuate de boieri la Mitropolie s-a văzut izvodul de zestre din care reiese că , nepomenindu-se nimic de jumătatea din satul Căzănești, disputată În 1814 cu moștenitorii jitnicerului Panaite Buzdugan . Hrisovul lui Scarlat Alexandru Callimachi (27 august 1812-20 iunie 1819) din 28 iunie 1814 atestă jalbele clironomilor jitnicerului Panaite Buzdugan, proprietarii moșiei Căzănești, de pe malurile Stavnicului, precum și ale stolnicesei Maria Holban, sora căminarului Iordachi Râșcanu, stăpâna moșiei Frenciugi
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
izvodul de zestre din care reiese că , nepomenindu-se nimic de jumătatea din satul Căzănești, disputată În 1814 cu moștenitorii jitnicerului Panaite Buzdugan . Hrisovul lui Scarlat Alexandru Callimachi (27 august 1812-20 iunie 1819) din 28 iunie 1814 atestă jalbele clironomilor jitnicerului Panaite Buzdugan, proprietarii moșiei Căzănești, de pe malurile Stavnicului, precum și ale stolnicesei Maria Holban, sora căminarului Iordachi Râșcanu, stăpâna moșiei Frenciugi, și a unei jumătăți a satului Căzănești, . . La 1814 documentele moșiei Frenciugi erau amanetate creditorilor, anume vel vornicului Șerban Costachi
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
plan, ci pitorescul Manole Păr Negru (mare comis) cu fiii lui și alții ca aceștia: "Oamenii măriei sale". Vrafuri de materiale pregătitoare vorbesc despre marile ranguri boierești (comis, hatman, vornic, postelnic, vistiernic, stolnic, logofăt, spătar), dar și de câte vreun medelnicer, jitnicer, diac, clucer ori sluger. Naratorul știe numele boierilor de divan, ale portarilor de Suceava, ale mai marilor de la Orhei, Chilia și Cetatea-Albă ori de la Cetatea Neamț. Nu e uitat mitropolitul Teoctist; audiență are arhimandritul Amfilohie Șendrea. Legături cu polonii, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Hârlău dă Domnului de băut la zile mari. Vistiernic mare, peste socotelile țării. Stolnic mare, la mese. Comis mare, cai și podvezi. Medelnicer mare la mese cu fripturi. Clucer mare, peste beciuri domnești: chelar. Sluger mare, peste carne la curte. Jitnicer mare peste pâne. Vameș mare, peste vămi și schele, și dulcețuri. Șătrar mare, peste corturi și tunuri. Ușier mare, ușier și purtător de grijă solilor. Armaș mare, peste închiși și osândiți la moarte, pedepsitor al tuturora. Agă peste dărăbani județ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cosma Șerpe postelnic 1502 Boldur vornic 1491 Isac visternic 1491 Petrea Clanău spătar 1487 Luca Arbore portarul Sucevei hatman de la 1499 Duma și Negrul pârcălabi la Hotin Eremia și Dragoș, pârcălabi la Cetatea Neamțului Șandru la Roman Tăutul logofăt Vornici Jitnicer Medelnicer Vameș Clucer Șătrar Sluger Mânia lui Mahomet.. Alibeg și alți fură omorâți la închisoare. La 19 maiu corăbiile ridică ancorele dela Țarigrad. Mohamet se mută la Adrianopol. Ștefan a închinat Regelui Cazimir 36 steaguri cerând ostași anume p. cetățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și în Transilvania. Țara era bogată în vii, fiind lăudată pentru asta de mulți străini care ajung în Moldova. Domnul percepea o dijmă din toate viile, numită vinăriciul. O altă dare importantă era aceea din cereale, numită iliș, percepută de jitniceri. Pe lângă dijma din grâne se cultiva grâu în braniștele domnești, Dimitrie Cantemir amintind de braniștea de la Bohotin. Ocnele de sare aduceau venituri însemnate domnului. Țările Române au fost și în această privință dăruite de Dumnezeu, sarea fiind necesară atât în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a fost pricina vizitarisirii Dumnealui hatman" (Constantin Botez, Adrian Pricop, op. cit., p. 45-47). Cine era Theodor Vârnav? Theodor Vârnav (1801-1860), născut la Florești, județul Vaslui. Mama, Mărioara, era fiică de boier (Dumitrache Chiruș din Soroca), iar tatăl Costachi, era fiul jitnicerului Sandu Vârnav. Primele litere le-a învățat la Florești de la preotul satului, apoi de la dascălul Iftimie din Hreațca. După ce a făcut slujbă ca funcționar la judecătoria din Hotin, devine agricultor la Pociumbeni... „Istoria vieții mele" se numește lucrarea autobiografică socotită
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
documentele familiei Callimachi reiese că satul ar fi fost înființat aproximativ între anii 1742 și 1747. Există o variantă în care se spune că numele de Bănești s-ar fi pus în următoarele împrejurări: documentele duc la Maria Jitniceroaia, soția Jitnicerului Gheorghe Cănănău, soră a lui Ion Callimachi și a lui Dumitrașcu banul. În anul 1747 moare Gheorghe Cănănău, soția acestuia lăsând îngrijirea gospodăriei ei pe seama fratelui său, banul Dumitrașcu. Aceasta a organizat munca moșiei și, împreună cu oamenii vechiului început de
Bănești, Suceava () [Corola-website/Science/301929_a_303258]
-
nu era otrăvit. Apare târziu în Sfatul domnesc. În Moldova se mai numea ceașnic sau cupar. Răspundea de masa voievodului și de servirea acestuia la ospețe, de aprovizionarea cu alimente. Răspundea de magaziile și depozitele domnești. În Moldova exista și "jitnicerul", care se ocupa de depozitele de grâne. Pregătea pâinea pentru domn și pentru slujitorii sau ostașii cu rație zilnică de pâine. În secolul al XVII-lea a devenit mebru al sfatului. Se ocupa cu aprovizionarea și distribuirea rațiilor de carne
Dregătorie () [Corola-website/Science/302173_a_303502]
-
de refugiu al mai multor domnitori ai Moldovei. După asedierea Vienei de către turci (1683), oștile poloneze au început să facă dese incursiuni în Moldova, ajungând uneori până la Iași. În timpul unei astfel de incursiuni, un detașament condus de Crupențchi (viitor mare jitnicer) a luat de pe șesul Bahluiului până și caii domniei. Rămas fără cai, domnitorul Constantin Cantemir (1685-1693) a fost nevoit să se retragă între zidurile Cetățuii. După cum scrie cronicarul Ion Neculce: "„Și domnie în Iași, după ce i-au luat caii, nu
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
cu cumnatul său, dându-i acestuia pentru Tâmpești jumătate din moșia Hudești. Ei au avut șase copii, primul dintre ei fiind Tudorache Ciurea. Tudorache Ciurea, fiul lui Vasile Cozma-Ciurea, a primit moșia Tâmpești după ce s-a căsătorit cu Elisabeta, fiica jitnicerului Sandu Vârnav. În anul 1795, baș ceaușul Tudorache Ciurea a făcut un schimb de moșii cu Vasile Ciudin, dându-i jumătate din moșia Tâmpești pentru jumătate din moșia Bunești. Tudorache Ciurea a avansat în funcții, fiind întâlnit în 1801 cu
Biserica Sfinții Voievozi - Grădini din Fălticeni () [Corola-website/Science/311916_a_313245]
-
în caz de neprezentare "li s-a trimite om gospodu și-i va aduci cu cibote" (Ciubotă - Taxă percepută în trecut de slujitorii domnești de la împricinați, când erau obligați să se deplaseze până acasă la aceștia). Comisul Stroescu era feciorul jitnicerului Ioan Stroescu și tatăl șătrarului Gavril, al cărui fiu Ienache Stroescu s-a așezat în valea Moșani (probabil Moșeni), unde i s-au născut feciorii Vasile și Ion, cei doi ascendenți ai nobililor Stroescu din Basarabia. Printre urmașii jitnicerului Ioan
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
feciorul jitnicerului Ioan Stroescu și tatăl șătrarului Gavril, al cărui fiu Ienache Stroescu s-a așezat în valea Moșani (probabil Moșeni), unde i s-au născut feciorii Vasile și Ion, cei doi ascendenți ai nobililor Stroescu din Basarabia. Printre urmașii jitnicerului Ioan Stroescu se numără marele filantrop basarabean nobilul Vasile Stroescu, și fiul acestuia din urmă, Vasile V. Stroescu. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea moșia Temeleuți era stăpânită în parte de răzeșii Crudești și în parte de
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
-lea." Cronicile Moldovei îl amintesc în cîteva rînduri pe Toader Albotă-Fliondor. Astfel, cronicarul Ion Neculce descrie în letopisețul său un episod din anul 1679 din timpul celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca: trei boieri, George Bogdan vel jitnicer, Vasile Geuca vistiernic și Lupu stolnicul au încercat să adune trupe pentru a-l detrona pe Duca Vodă. Ion Neculce arată că, prinzîndu-i pe acești boieri, George Duca "„(...) mult i-au mustrat, și au orînduit pe Toader Fliondor, vel armaș
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
hotărât să-și vândă proprietatea, marele ban Gheorghe Carp a făcut uz de dreptul de ”protismis” și a cumpărat întreg satul Țibănești din Ținutul Vasluiului. Marele ban Gheorghe Carp era strănepotul armașului Carp Lungul, nepotul paharnicului Gheorghe Carp și fiul jitnicerului Toader Carp. El s-a căsătorit cu Safta Nacu și au dus o existență îmbelșugată, stăpânind printre alte moșii și răzășii din Bucovina și o parte din Țibănești. A murit în 1802, moșia trecând prin moștenire la fiul său, biv
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
Postelnicul Simion Jder (Iurie Darie) și neguțătorul Damian Jder (George Motoi) sunt trimiși în Polonia cu o carte de iertare către boierii pribegi care unelteau împotriva domnitorului: logofătul Mihu de la Volcineț (Manu Nedeianu) și vărul său, Agapie Ciornohuz. Între timp, jitnicerul Niculăeș Albu (Emil Mureșan) o răpise și o dusese în Polonia pe Marușca (Ana Széles), fiica bogatului boier Iațco Hudici (Ion Henter) și iubita lui Simion Jder. Boierii fugari refuză să se întoarcă în țară, afirmând că se înțeleseseră deja
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
Ghica Vodă construiește pe acest loc un schit de piatră - cunoscut mai târziu sub numele de Schitul Sihăstriei sau Schitul Tărîță, astăzi Mănăstirea Piatra Sfântă - unde organizează un lazaret pentru ciumați, Ștefan Bosie, fiul lui Dimitrie, fiind epitrop al schitului. Jitnicerul Ștefan Bosie, obținând de la Apostol Peret casa și locul de pe ulița Hagioaiei unde astăzi se află Spitalul „Sf. Spiridon”, decide în 1752 să construiască o bolniță pe lângă mănăstirea „Sf. Spiridon” și să mute aici ospiciul de la Măgura Iașilor. Ștefan Bosie
Epitropia generală a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon () [Corola-website/Science/330177_a_331506]
-
totul în cale ca și când în acest bătrân s-ar fi întrupat stihiile naturii dezlănțuite. Odată cu sosirea lui Ștefan cel Mare în cetatea de scaun, se manifestă primul conflict al dramei (previzibil încă din actul I): trei mari boieri (paharnicul Ulea, jitnicerul Stavăr și stolnicul Drăgan) uneltesc împotriva voinței domnitorului. Din punct de vedere istoric, un complot boieresc a existat în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, așa cum relatează Grigore Ureche în cronica sa. În dramă, cei trei boieri doresc să-l înscăuneze
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]