510 matches
-
taie, o zi, două, trei, zi și noapte. Din cînd în cînd se oprește, mănîncă din ce-i lașaseră "frații" în străchinele din jur acoperite cu talere de lemn și cu cîte un pietroi deasupra să nu dea peste ele jivinele pădurii, cît rămîne el singur acolo. De obicei îl duc dimineață și-l aduc pe la chindie, cînd bate toaca. Fusese că un făcut: în ciuda programului vechi și riguros, îl uitaseră pe orb în pădure și, ocupați de pregătirea gospodăreasca a
Tehnici si tehnici by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17719_a_19044]
-
să vezi gîndul" (Efigie pentru Ștefan Luchian). Ori paradoxal-sarcastic: "Poate o grea așteptare/ de care/ deodată/ eternitatea se plictisește" (Casă părinteasca). Timorarea, inhibiția devin vibranțe. Din acest mediu al rezervei morale se ivește un imaginar caracteristic al timidității: "E o jivina pasăre ce vede cu aripile,/ și asta numai în vreme ce zboară,/ și atinge pămîntul/ doar cînd acesta stă să ia foc.// În irisul ei nu cred prea multi;/ nici eu nu i-aș ști trecerea/ dacă nu ar lasă urme/ în
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
a sublinia durerea - simptom al vieții pulsînd cu putere în rana pe care o produce însingurarea): "Un om singur pe stradă nu este însinguratul din casa lui,/ masca soldatului disperat pe cîmpia de funingine, adusă/ ca un trofeu, piele de jivină rară într-un muzeu din oraș,/ mersul lui sigur îl duce spre casa în care-l așteaptă ai lui,/ însinguratului însă nimeni nu-i deschide ușa, nimeni/ nu-l întreabă nimic, mersul lui șovăielnic ca al unui acrobat/ bătrîn, atrage
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
negative în raport cu valorile pozitive: "Scrisul agonic este scrisul unui om/ în chiar noaptea lui/ în chiar noaptea vieții lui/ cu mîna lui fierbinte/ cu febra din cutele cărnii sale/ înfige literele în pagină/ ca și țărușii în gardurile stînii/ huo, jivinelor!/ ați și simțit mirosul de carne al/ verbului agonic?// Nimic de la zei, nimic pentru/ zei în scrisul agonic:/ doar omul. Doar pentru ospățul său./ Și pentru tine, tulpinile de crin/ ale literelor, Doamnă, care-mi șoptești:/" Mai credibil este paharul
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
la publicul american." Ziaristul curajos Polemică manualelor alternative de istorie a ajuns, din punctul de vedere al lui Cristian Tudor Popescu, în stadiul de război. În editorialul sau din ADEVĂRUL, intitulat Omul nou, el scrie: "Un soi de urlet de jivine întărîtate a stîrnit poziția exprimată de subsemnatul, în numele Adevărului, în chestiunea manualului de istorie cls. XII al Editurii Sigma. Bursierii, ghedesistii, intelighenții au expectorat pe toate canalele ce le au la dispoziție insulte pentru care acum două sute de ani ne-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
ea un titlu de glorie. Redactorul-șef al Adevărului știe probabil că "insultele"enumerate de el pot fi luate în seamă cel mult juridic vorbind drept calomnii. Insulte pot fi găsite însă în fragmentul citat din editorialul sau: "urlet de jivine întărîtate" de exemplu e o insultă. "Lătrai" e o insultă. "Ciborg arvunit" e tot o insultă. Manieră în care editorialistul înțelege să expedieze identitatea repondenților unei polemici pe care a provocat-o e de asemenea insultătoare că intenție: "Bursierii, ghedesistii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
fertilizat. Există, totuși, în acest volum, și partituri lipsite de zorzoanele metaforizante, care respiră firesc și sincer și nu mai au pretenția unor profeții. Se simte, cu adevărat, un "Salt" (p. 56) când despre ochii iubitei "se spune că întorceau jivinele în viziuni" față de "două fulgere ce aprind/ În plină zi miriștea, toată". Reveria, și nu realitatea este singura prejudecată a lui Grigore Scarlat. Citim o poezie care deși face câteva trimiteri la realitate (citarea Clujului, moartea unui prieten în adolescență
Resuscitarea romantismului by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/16716_a_18041]
-
propria-i legendă. Întîmplări din China secolelor de imperiu se amestecă, firesc, cu altele, din timpul revoluției culturale și al lagărelor de reeducare (timp și loc despre care aflăm că au revelat "omul mai înspăimântător decît natura dezlănțuită și decît jivinele cele mai crunte") sau din prezentul imediat al naratorului. Prezent în care personajele afirmă că nu mai acceptă tabuuri de absolut nici un fel. Mitologia se amestecă în cotidian - desigur, prin fantastic și oniric. Comorile ascunse și dragonii par elemente la fel de
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
cu iarba încercănată,/ Tu așteptai să se audă de undeva/ Sunetul vag al mașinilor de salvare./ Un înger murise în ochi, celălalt agoniza/ În patul curat al trupului. Desigur, e toamnă/ Ai spus, încercînd să culegi de pe jos cu privirea/ Jivinele fosforescente, micii prieteni/ Dintotdeauna, reci, ai falangelor mele? (Scenă de gen V). De la faptul divers pornind, poetul, declară o experiență nostalgică, o reverie țîșnită pe neașteptate, capacitatea de-a interioriza anecdoticul: "Vor veni prietenii, vor rîde,/ Inima ta albă o
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
începe imediat pădurea în care dulăul dispare cu zilele, înfrătindu-se probabil cu lupii, observă cineva care i-a și pus un nume, strigîndu-l Mircea. Dar Mircea, neîncrezător, nu se mișcă din loc. Cineva spune că el a căpătat și mirosul jivinelor din codrul învecinat; că miroase că fiarele din pădure. Inflexibil. Independent. N-a fost văzut umblînd cu cațele. Cineva rîde și spune că s-ar putea să fie homosexual. Păstrează un fel de fidelitate uneori, omului, despre care alții zic
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
la tine mă-ntorc de moarte ostenitPrimește-mă azi, Mama Pământ!... XXV. GENESIS XX, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1419 din 19 noiembrie 2014. Genesis XX În Ziua Întâi, am strigat cu strigatul celui singur. Toate păsările, toate jivinele au venit în calea mea, însetate și flamande. M-au cunoscut, m-au locuit și le-am cunoscut ... le-am locuit. L-am ucis pe cel mai blând. Așa am vrut. În Ziua a Doua, am plâns cu plânsul celui
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
ies, alungă lupul, prind căprioara care zace, vie încă, în zăpada roșie ca vopsită. Unui vânător i se face milă și o împușcă, fiindcă, dacă i-ar fi dat drumul, tot ar fi murit în pădure sau ucisă de celelalte jivine. La moartea lui... (șters apăsat). La editură... miting... Frusina, femeia de serviciu bătrână care face curat și aduce în pauze sandviciuri, bocește în gura mare pleznindu-și palmele una de alta, ritmic, zbierând: Și-acum ce ne facem... fără el... ce
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
degrabă un coțcar, cu fachirul Tahra Bey, care se lăsa străpuns de pumnale, se întindea pe cuie etc. sunt pagini care parcă ne amintesc de Oborul de altădată. La fel, capitolele despre îmblânzitorul de șerpi și scorpioni, care oprea aceste jivine printr-un „cuvânt cu putere” și printr-o amuletă (pagină cu versete din Coran) să muște. Totuși merită atenție preocupările lui Brunton față de criptozoologie, fiindcă reușește chiar el, prin voință și încredere, să supună aceste târîtoare, dorința sa puternică de
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]
-
zi de zi eram atacați și, de fiecare dată, luam atitudine față de provocatori. Este grăitor finalul poeziei Zodie, care semnifică scrisoarea către părinți a unui tânăr elev încarcerat: Și din țâncul vostru firav ca lumina/ N-a mai rămas decât jivina/ Jivina din temnița asta spurcată.../ Jeliți-mă, mamă și tată. După cum spune autorul, Experimentul Târgșor nu este complet fără cunoașterea tuturor patimilor suferite de elevi, în celelalte locuri de detenție, Aiud, Jilava, Pitești, Gherla, Canalul Morții și în Balta Brăilei
Infernul concentraționar din închisoarea Târgşor. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_408]
-
de zi eram atacați și, de fiecare dată, luam atitudine față de provocatori. Este grăitor finalul poeziei Zodie, care semnifică scrisoarea către părinți a unui tânăr elev încarcerat: Și din țâncul vostru firav ca lumina/ N-a mai rămas decât jivina/ Jivina din temnița asta spurcată.../ Jeliți-mă, mamă și tată. După cum spune autorul, Experimentul Târgșor nu este complet fără cunoașterea tuturor patimilor suferite de elevi, în celelalte locuri de detenție, Aiud, Jilava, Pitești, Gherla, Canalul Morții și în Balta Brăilei, unde
Infernul concentraționar din închisoarea Târgşor. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_408]
-
griji, nervi și un început de ulcer. Când o găsiți, dați-i cartea mea de vizită. N-o să vă mai port pică, promit! PS: Plec și eu în concediu. Am grijă să vă asupresc „peretele” cu homari, caracatițe și alte jivine.
Blesteme [Corola-blog/BlogPost/98579_a_99871]
-
așteaptă de la mine vești, da? mă chinuii eu să nu-mi trădez compătimirea. Bătrân afurisit, singur și necăjit! Oare ce-mi venise?! -Mulțumesc Geraldine! Mulțumesc! Și-nchise telefonul aducându-mă la starea mea adevărată, scuturată de patetisme l-adresa unor jivine răutăcioase ca... bărbații ăștia! Cum de bajbujucul își amintise subit numele meu adevărat? Cum?! Nu sfârșisem bine scrima cu Sterie, că fusei invitată de Messenger la o videoconferință! Seneca nu mă văzuse de ceva timp și m-aborda: -Ei, nu
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
muzele-flori Ne vor împărăți viața, Cu verde crud și rouă-n zori... CASTELUL Într-una din peșterile minții mele Te ascund mereu, Nimeni să nu știe.... E, de fapt, un castel minunat Ce-i numai al tău. Dacă ai pleca, jivinele te-ar sfâșia, Castelul cărților de joc S-ar sfărâma. Mintea mea ar deveni câmpie, Ar deveni deșert... Aș începe să sap, Să te construiesc... Să te caut, Să te aștept, Să te regăsesc... Rămâi!!! Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din
POEME de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377129_a_378458]
-
nu-i totuna cu abuzul; și, cu toate că aceste animale, cînd, mai cu seamă,-s încă june, sunt gentile, au, totuși, o maliție înnăscută, fiind, din fire, false și perverse, defecte ce sporesc cu vîrsta, fie și dacă educația le maschează. Jivine categoric hoațe, ajung, cînd educația le e bună, mlădioase și lingușitoare ca escrocii; sunt tot atît de dibace, de subtile, împart cu ei același gust de-a face rău, au o aceeași aplecare spre micile găinării;ca și aceștia știu
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
și a avut loc la gara mică, tot pe unde curge Durăcoasa, un desiș întunecos cu primejdii la tot pasul. De aceea conducerea vânătorii i-a fost încredințată lui Sava, că el cunoștea cel mai bine potecile pe unde veneau jivinele la apă. Sava a început așezatul vânătorilor cu regele, spunându-i Tu, Doamne, stai aicea!. Nedumerit, regele, care se aștepta să i se spună Măria ta sau Excelență, l-a și întrebat pe P.P. Carp de ce și-a permis Sava
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
bogate în deschideri interpretative. În poemul la care ne referim este vorba de un Prinț care ucide femeile pe care le-a iubit, ucide poporul, ucide animalele de lux și dă foc palatului. Dar toate și femeile, și supușii și jivinele trăiesc, iar turnurile de aur ale palatului (metaforă a Poeziei, reluată în poemul Cântec din cel mai înalt turn) strălucesc la fel ca înainte. Galopând, într-o seară, Prințul se întâlnește cu Geniul, "de o frumusețe inefabilă", și se aneantizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poet nou), îl impune decisiv printre numele cu greutate ale epocii literare. Portretul făcut de E. Lovinescu "liliacului speriat" ce-i frecventa cu intermitențe Cenaclul se numără printre cele de referință: "ghem cenușiuť ochi vegetali, vinețiť poziție defensivăť atitudine de jivină încolțităť melc căruia i-a căzut calcarul din spate, încordat la primejdiile posibile". Spre deosebire de G. Călinescu, în total dezacord cu "existența somnambulică" a stelarului, blamîndu-i cu un secret lustru admirativ "delirul infatuat în ton sacerdotal și profetic în care tocmai
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
vechiul meu prieten, alintarea începe cu evocări. Prima piesă e un potpuriu cu animale. Un profesor genevez publică un articol despre inteligența animalelor, pătruns de multe îndoieli. Lucrul îi dă, scriitorului care-l citește, prilej să caute în sertarul cu jivine. De la amintiri impersonale, ca acelea despre credințele indiene, cîinii Constantinopolului, mîrțoagele și dulăii literaturii, ajunge la Tuturuguță, pechinezul care lua o dulceață cu oamenii casei, pe urmă la foxul unui prieten, la corcitura din gara Sinaia și la animalele de
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
n-ai văzut lupul.” „Ba da! Si sunt mai mulți, nu numai unul!” „Unde, măi Stane?” am sărit eu, ca mușcat de șarpe. „Uite acolo, în urmă. Merg amișunând urmele noastre.” M-am întors și ce să vezi? Vreo șapte jivine tropăiau în urma noastră, ridicând din când în când capul, să vadă ce facem. Si ce era de făcut? Când și-au dat seama și ceilalți că în urma noastră aleargă niște jivine au rămas ca stanele de piatră...Să mai mergem
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
M-am întors și ce să vezi? Vreo șapte jivine tropăiau în urma noastră, ridicând din când în când capul, să vadă ce facem. Si ce era de făcut? Când și-au dat seama și ceilalți că în urma noastră aleargă niște jivine au rămas ca stanele de piatră...Să mai mergem înainte? Ar putea să ne sară în spate, ferească sfântul! Să ne întoarcem? Dăm peste fiare! Am stat așa o bucată de vreme, holbându ne, noi la lupi și lupii la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]