156 matches
-
mai mulți copaci din toloaca de lângă izlaz, a pregătit buștenii pentru tăiat cu joagăr, să scoată din ei niște scândură. Avea nevoie de scândură pentru renovarea casei. A doua zi așteptam, să vină doi oameni pricepuți la tăiat scândură cu joagărul. Seara târziu, tata s-a dus pe toloacă să vadă cum stau buștenii pregătiți pentru joagăr. Când acolo - buștenii nicăieri! Se uită el în toate părțile, vede niște bușteni tocmai în vale de tot, în iarba vecinilor de sub izlaz. Vai
DUMITRU A LUI LOBA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360968_a_362297]
-
din ei niște scândură. Avea nevoie de scândură pentru renovarea casei. A doua zi așteptam, să vină doi oameni pricepuți la tăiat scândură cu joagărul. Seara târziu, tata s-a dus pe toloacă să vadă cum stau buștenii pregătiți pentru joagăr. Când acolo - buștenii nicăieri! Se uită el în toate părțile, vede niște bușteni tocmai în vale de tot, în iarba vecinilor de sub izlaz. Vai! Ce-au pățit buștenii? Cine i-a împins la vale? Se duse la moșul ce avea
DUMITRU A LUI LOBA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360968_a_362297]
-
pentru golănia asta. A doua zi, tata, împreună cu cei doi oameni care au venit să taie scândură, au luat niște țapine și, cu multă trudă, au reușit să aducă din nou buștenii la deal, acolo unde era locul pregătit pentru joagăr. Cel de Sus nu l-a ajutat pe Dumitru din cauza năzbâtiilor sale. A încercat să sară un gard înalt fără să pună mâna pe gard, dar a căzut și-a rupt mâna. A trecut și pe la noi acasă, cu mâna
DUMITRU A LUI LOBA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360968_a_362297]
-
de foc și tuleo! Ne uitam cu mirare la soneta care făcea gropi pentru înfigerea stâlpilor, stăteam ceasuri întregi uitându-se cum se cioplesc buștenii cu niște cuțitoaie mari cât toate zilele ni se părea nouă, cum erau tăiați cu joagărul iar grinzile rezultate erau găurite cu burghiile, cărate cu spatele de câte patru sau șase înși din cei mai voinici sau înșirați doi câte doi cu lemne groase trecute pe de desubt și, odată aranjate peste bârnele de protecție erau
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
tată, Pădurile parcă veneau cu tine... Ce freamăt ne umplea atunci odaia Și sufletele noastre înlăcrimate! În ochii mamii pâlpâia văpaia Speranțelor că vom avea bucate. Din raniță de împărțeai lumină Și hainele amiroseau a clisă, Acolo-n Munți, la joagăr și țapină Sudoarea frunții tale era-ncinsă. Eu n-aveam jucării, de mă jucam Cu ierburi și cu păsări și cu stele, De-aceea se aude adeseori Cum fulgeră prin versurile mele... Mi-aduc aminte vremurile acele, Tristețe fericită de
COPILĂRIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365877_a_367206]
-
țăndări (încă arzând - în virtutea inerției) - care plutesc pe un ocean invizibil de cuvinte - executând alternativ - mișcări browniene și de flux-reflux e cam puțin pentru un psalm de slăvire... teribil m-aș bucura să greșesc - dar - deocamdată decorul și - indecent răgușite - joagărele cântecelor din pădure - jalnic și fără greș - mă confirmă * nu vreau să fiu înafara voastră - ci mereu întru voi - puternic Zeu al Tăcerii: simplu și inconștient în glorie - precum bradul - singur și sigur de ceruri - precum stânca muntelui - dar mai
PIROMANII (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366120_a_367449]
-
prin anul 1991, un ,,binevoitor” a încercat să-l suprime pe inocentul nuc. Astfel că într-o noapte din toamna - iarna lui 1991 l-am găsit pe acest copac având două tăieturi și pe o parte și pe alta cu joagărul. Norocul a fost că nu au fost prea adânci. Când am văzut rănile, mi-am adus aminte cum se făcea la noi în sat când iepurii sălbatici rodeau merii, că se ungeau cu balegă de vacă proaspătă și îi legau
NUCII COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366195_a_367524]
-
și-n văzduh, Se moare în mers sau zăcând vlăguit, Se moare-așteptând pentru ultimul duh, Se moare latent ori se moare subit, Se moare-n pădure cum arborii mor, Se moare de verde, se moare de drujbă, Se moare de joagăr și de topor, Se moare-n altar în biserici la slujbă... Se moare pe mirști, pe câmpul pustiu, Se moare sub ape veind în puhoi, Se moare-n pământ curgând cenușiu, Se moare-n mizerii și munți de gunoi, Se
SE MOARE CU ŢARA – POEM MANIFEST de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352455_a_353784]
-
extragerii mierii, dar și teascul pentru prelucrarea cerii; era și moara de apă cu piuă, unde pe lângă obținerea făinii din cereale sebeșenii lui nea Mitică duceau la spălat țoalele și cergile țesute de mînile pricepute ale femeilor din sat. „Trei joagăre pentru tăiat buștenii aveam în sat, dar să nu uit, și două cazane zdravene de țuică!” - mi-a spus râzând nea Mitică. Apoi, după ce a stat o clipă să-și le reamintească întocmai, a recitat versurile unui cântec popular de
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
stâlpii rupți sau chiar grinzi complet rupte. Cu ani în urmă am plantat un nuc în fața blocului, crescuse binișor, însă cuiva nu i-a plăcut cum crește! Astfel că într-o noapte cineva ,,binevoitor” a încercat să-l taie cu joagărul, din două părți. L-am bandajat cu bălegar proaspăt, reușind să salvez copacul. Rănile sale au rămas și se pot vedea pe tulpină. Am plantat câțiva puieți de salcâm aduși de un prieten din gardul grădinii sale. Începuseră să crească
AL CUI ESTE ORAŞUL ACESTA? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358308_a_359637]
-
Cînd avea vreme, Lilicuța mergea cu el, alerga în fața lui și îl înnebunea cu fundulețul ei apetisant, fă, dacă pun mîna pe tine ... da' cum s-o prindă, era ca o zvîrlugă, micuță și puternică, tăia cu ea bușteni cu joagărul, lua singură un pom la spinare, da' era femeie, cum s-o lase el să se rupă în două cu treburi de bărbat?! Alt plan al lor era să-și aducă Grigore fetele, da' în toate scrisorile fetele ziceau că
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
glaciară, / ori cât muntele de glajă -, e-o pasăre / aspră, de întuneric, / cu cratere-ochi, / cu fanta pupilelor fecundată / de ace de molizi de la Roșia Montană, / de laserii înciorchinați ai fiecărui gând / hienizat din univers; e-o pasăre / frumoasă ca un joagăr, / cu dinți de rechin, dar cu măsele de-aur, / între cele de-oțel, ori de os luminos, / dar și autentică / pasăre-Arheopterix-cu-colți-de-mistreț,/ din care se trage / rasa Stokli - / europeană rasă de porci trecători / chiar și prin baricadele dintre lagăre, / ori prin
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
copiii care s-au jucat prin preajmă, despre furtunile pe care coroanele le-au îndurat cu vitejie. Acum totul a rămas doar cioturi și scrum!... Nu știu de ce n-au lăsat oamenii în pace copacii, de ce i-au tăiat cu joagărele lor mari și negre, culcându-i la pământ. O mulțime de brazi falnici, paltini și molizi... De ce oare a mai rămas să se vadă, zăcând prăbușit și putrezit trunchiul unui fag noduros care intră, se vede clar, din ce în ce mai mult în
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
intrasem, scărpinatul conului Jorj, când era râcâit de unghiile groase, lungi și tari ca niște plectre rânduite unul lângă altul, avea ciudata însușire de a răsuna nu ca un violoncel, nu ca un contrabas, ci ca un fierăstrău, ca un joagăr scârțâitor, mai dihai decât toate joagărele pe care și le va fi cumpărat el (...). Erau niște râcâituri absolut insuportabile. În tăcerea acelei după amieze grele - după ce de multe alte ori îl rugasem cu glas implorator pe dragul meu de conu
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
râcâit de unghiile groase, lungi și tari ca niște plectre rânduite unul lângă altul, avea ciudata însușire de a răsuna nu ca un violoncel, nu ca un contrabas, ci ca un fierăstrău, ca un joagăr scârțâitor, mai dihai decât toate joagărele pe care și le va fi cumpărat el (...). Erau niște râcâituri absolut insuportabile. În tăcerea acelei după amieze grele - după ce de multe alte ori îl rugasem cu glas implorator pe dragul meu de conu Jorj să nu se mai scarpine
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
cu capul cât am putut de tare în zidul vopsit albastru-albastru al celulei. Era o tentativă naivă de sinucidere. Pe urmă conu Jorj mi-a luat capu-ntre palmele lui urieșești, mi l-a strâns la pieptu-i cu ciudate rezonanțe de joagăre în funcțiune, și-a cerut iertare până mi-a împuiat scăfârlia cucuiată, m-a certat că de ce nu i-am atras atenția, că nu-și dă seama când începe să se scarpine, că o face în mod reflex, că, dacă
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
pe-o stâncă, în Zănoaga) toate știrile de pe toate programele și frecvențele posibile. Din când în când, ațipea și țigară îi cădea, aprinsă, pe pieptar. Eu scoteam oile la strunga, spălăm gălețile și străcătorile, tăiam lemne de unul singur cu joagărul de două persoane, le căram în spinare la stana, le spărgeam și întrețineam focul. Făceam mâncarea, spălăm vasele, căram apă, aduceam cepi pentru urdit și mestecam în zar până ieșea urda. N-am dormit mai mult de trei ore pe
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat printr-un brâu undat, de argint. În partea superioară, în câmp negru, poziționate în săritoare, se află o secure de luptă, cu lama de argint și coada de aur, spre dextra, și un joagăr, cu pânza de argint și mânerele de aur, spre senestra, totul flancat de un soare de aur, la dextra, respectiv o semilună crescătoare, la senestra. În partea inferioară, în câmp roșu, se află un cocostârc de argint, cu vârful aripilor
HOTĂRÂRE nr. 1.163 din 18 septembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/288851]
-
lume, direct sub poalele pădurilor de munte furniza mâna de lucru. Oameni vânjoși care mânuiau cu putere toporișca și țapina. Nu existau pe atunci moto-ferăstraie și tractoare capabile să parcurgă micile poteci întortocheate. Câte 2 Hercules în miniatură trăgeau de joagăr, un fierăstrău mai mare cu care se doboară copacii. Pe atunci primarii erau localnici. În 20 ani de activitate i-am cunoscut aproape pe toți Ori ca primar (pe viață) ori ca țapinar de pădure când erau mai tineri. Nu
AMINTIRI DIN PĂDURI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378895_a_380224]
-
pe la margini ca acum. Primarul nu pleca cu noi. Rămânea cu treburile satului care se strângeau din belșug. Cel mult venea un pădurar care să mă însoțească înapoi când eram grăbit. Eu preferam să rămân toată săptămâna. Trăgeam chiar la joagăr cu plăcere. În zonele înalte de munte nu existau poteci pe care să se scoată buștenii. Nici funiculare care, abia mai târziu au înlocuit jilipurile spre a economisi lemn. Boii erau folosiți la corhănit, adică apropiatul buștenilor de jilip Jilipul
AMINTIRI DIN PĂDURI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378895_a_380224]
-
vechi și dragi biserici Și niște sfinte jilțuri, ce spre hău Se prăbușesc în rîs de hoți isterici. Dar să nu plîngi, copac, sub vînt și ploi, Cu sfori eu vin ca să mă leg de tine, Și să murim de joagăr amîndoi, Căci împreună ne va fi mai bine. Și-n urma noastră să rămînă-n fum O țară vinovată și-n ruine... Copacul meu, nu plînge, sînt pe drum ‒ Mă-ndrept spre munte ca să mor cu tine. Referință Bibliografică: Cîntec pentru
CÎNTEC PENTRU COPACUL UCIS de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381057_a_382386]
-
în vizor. Dumnealui ne combina astfel încât să-l împace și pe bădia Huță, care trebuia să asigure lemnele, dar nici să-i lipsească de învățătură pe copiii care mai trebuiau să și învețe.. Adevărul era că tăiatul lemnelor cu niște joagăre ruginite și vechi nu era un lucru prea ușor pentru niște băieți de 10-12 ani. Pentru a tăia un lemn îți trebuia și timp, dar și forță. Domnu’ Agape ținea foarte mult la bădia Huță, căci spuneau alții, acesta îi
BĂDIA HUŢĂ...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371270_a_372599]
-
juridică de funcționare a obștilor moșnenilor. Autorul analizează amănunțit evenimentele și încearcă să urmeze o linie clară a desfășurării acestora precum și veridicitatea lor. Ne amintește despre primele societăți de exploatare a masei lenoase care au apărut în Brezoi, despre primele joagăre, dar și despre multe controverse care au apărut cu obștile vecine. Dânsul ne vorbește despre disputele de-a lungul anilor dintre ocol și obște, intervenții judecătorești dar și despre procesul de naționalizare. Ajutat de domnul Nicu Efrim și ceilalți membrii
ISTORIA MOŞNENILOR BREZOIENI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345989_a_347318]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > DOINĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 420 din 24 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Afluire Plâns necontenit Pauza dintre lacrimi Prilej de sughiț Pădure Un colț de filă Velină mai respiră Huiet de joagăr Table Joc la plezneală Rostogolește zaruri Din nou un marț... Lectură Cititor fidel Nu pierde șirul slovei Urmărind musca Odinioară Sală de clasă Școlar în genunchi la colț Spărgând nucile Doină Fluiere de soc Cor de muzică veche Bunicul solist
DOINĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346837_a_348166]
-
pare un blând cașalot, Cineva ucide, tăcerea-i dă voie. Mă aplec și citesc Pirkei Avot. *** In Cracovia, o fată îmi vorbea De Monrovia, de crime, știa, Se ruga să n-o mângâi, era Fata din Polonia. Am visat lagăre, Joagăre pentru oameni, Camere pentru oameni, Era coșmarul din Polonia. Un șobolan a trecut Prin trecut, enorm, mustăcios, Urla, mușca, murea, Ființă de jos. Visez ochii nebuni, Polonia, coșmaruri, minuni. *** O încordare permanentă, fulgerată De jerbele memoriei, O sete de liniște
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]