69 matches
-
numai de picior de om. Printe vii, printre lubenițe, printre porumb, printre diverse culturi. Câte-o joardă de viță se întindea așezându-și strugurele chiar pe potecuță. Nici gând să-l rupă cineva sau să-l strivească! Dădeam pasul peste joardă și o lăsam să-și vadă de viață, iar strugurele și-l rupea stăpânul atunci când sosea timpul culesului. Nici măcar un bob de strugure nu rupeam. Era păcat! Cum să-i faci omului pagubă? Cum să iei ce nu era al
GRATIILE DE LA FERESTRE de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352484_a_353813]
-
se vede " Zidul morții" și știu unde este căruța noastră. - Bine, ia un leu și ai grijă ce faci, poate cazi din el. - Nu cad că m-am mai dat și eram mai mic. - Ai grijă că de nu, pun joarda pe curul tău de nu te mai scapă nimeni din mâna mea cât sunt de pornit pe tine. Cum am primit leul, pe aci ți-e drumul, direct la leagănele care se învârteau de zor. Norocul meu că prețul era
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
văzut mama în căruță lângă tata s-a făcut că nu-i supărată dar cum am coborât și am venit voios la ea să-i povestesc ce am văzut la obor, m-a luat de o mână și cu o joardă găsită prin apropiere, m-a luat la încins de urlam ca din gură de șarpe de durere. O asemenea bătaie nu am mai mâncat până atunci și nici după aceea. Mi-a rămas bine întipărită în minte. Poate dacă nu
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
un metru, așa că m-a scos repede la mal, însă albia de rufe, eliberată de greutatea mea, plutea nestingherită pe baltă. A trebuit ca tata să facă alt efort pentru recuperarea ustensilei din lemn de tei, iar mama, cu o joardă în mână, alerga după mine, cu poalele fustei legate în brâu, să mă altoiască pentru a-mi tăia pofta să mă mai avânt altă dată la plimbare pe lac, cu prima mea barcă improvizată. Am fugit și m-am ascuns
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
până în toamna, furnica a lucrat pe câmp. Dar vremea a ținut pasul cu civilizația. Greierele i-a cântat cuceririle, și a fost răsplătit de războinicii recunoscători. Așa că acum, iarnă, greierele este încălzit de victoriile lui de pe front, și furnică, de joardele viței ei de vie, pe care strugurii s-au uscat. • Nu e răsplată mai mare pentru un bătrân, decât să fie sănătos, ca să își dea toată pensia la copii... și nepoți. Altfel, cum s-ar descurca tineretul ăsta? Apoi, primește
DIALOGURI CU ELISE (3) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353795_a_355124]
-
un metru, așa că m-a scos repede la mal, însă albia de rufe, eliberată de greutatea mea, plutea nestingherită pe baltă. A trebuit ca tata să facă alt efort pentru recuperarea ustensilei din lemn de tei, iar mama, cu o joardă în mână, alerga după mine, cu poalele fustei legate în brâu, să mă altoiască pentru a-mi tăia pofta să mă mai avânt altă dată la plimbare pe lac, cu prima mea barcă improvizată. Am fugit și m-am ascuns
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Gheorghe Gheorghe al lui Tudor, Fiert în foc de cositor Și în jar de-argint și fludor, Ca lumina ochilor, Nu e bard mai bard cu barda Să despice dor cu dor Inimile moi cu joarda Doinelor, baladelor. Și nu e român mai dacic, Mai român și simțitor Decât tine, om, ce tragic Vei trăi după ce mori... Nu e vreun bărbat de țară Cu suflet mai trăitor Pentru vatra milenară Azi umbrită de greu nor, Nu
TU, MĂRITE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359258_a_360587]
-
Petrișor a lu Ianăș și i-o dat nu-știu-care on lităr de rachiu să-l puste), dăm să mă bag cu oile pe dos. Oile numa nu și nu, da n-am lăsat după iele; le-am bătut c-o joarda și dup-aia m-am căit ș-am plâns. S-o vinit Murăș la minie și s-o vârât capu șu mâna me, să-l băiez. Ș-am dzâs câtă iel: „Murăș, Murăș, ce soarta ei mai fi având și
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
ne vedem de-ale noastre! - Măăă, să știi că și Ghiță spune tot cam asta, așa că să-i lăsăm în pace, nu? - Nu, nu-i lăsăm în pace. Știi ce facem? Uite, io zic așa, ne luăm amândouă câte-o joardă-n mână și ne facem că mergem să-i batem. Ei o s-o ia la fugă, și așa nu să mai bat, ce zici? - Daaa, că bine zici, ai dreptate, hai după joardă! Dar până să ajungă ele cu joarda
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
zic așa, ne luăm amândouă câte-o joardă-n mână și ne facem că mergem să-i batem. Ei o s-o ia la fugă, și așa nu să mai bat, ce zici? - Daaa, că bine zici, ai dreptate, hai după joardă! Dar până să ajungă ele cu joarda, copiii erau imbrățișați, pupați și împăcați. Atunci, ca să mascheze bucuria ce-o simțeau când vedeau că s-au împăcat, aplicau câte o joardă pe spinarea fiecăruia și ei o luau la fugă țipând
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
joardă-n mână și ne facem că mergem să-i batem. Ei o s-o ia la fugă, și așa nu să mai bat, ce zici? - Daaa, că bine zici, ai dreptate, hai după joardă! Dar până să ajungă ele cu joarda, copiii erau imbrățișați, pupați și împăcați. Atunci, ca să mascheze bucuria ce-o simțeau când vedeau că s-au împăcat, aplicau câte o joardă pe spinarea fiecăruia și ei o luau la fugă țipând, lăsându-le pe cele două bunici să
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
ce zici? - Daaa, că bine zici, ai dreptate, hai după joardă! Dar până să ajungă ele cu joarda, copiii erau imbrățișați, pupați și împăcați. Atunci, ca să mascheze bucuria ce-o simțeau când vedeau că s-au împăcat, aplicau câte o joardă pe spinarea fiecăruia și ei o luau la fugă țipând, lăsându-le pe cele două bunici să râdă. Ehei! Și câte amintiri din astea mai avea Damblagiul în suflet! Dar nu avea acum timp pentru ele, trebuia să se întoarcă
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]
-
se vede " Zidul morții"și știu unde este căruța noastră. - Bine, ia un leu și ai grijă ce faci, poate cazi din el. - Nu cad că m-am mai dat și eram mai mic. - Ai grijă că de nu, pun joarda pe curul tău de nu te mai scapă nimeni din mâna mea cât sunt de pornit pe tine. Cum am primit leul, pe aci ți-e drumul, direct la leagănele care se învârteau de zor. Norocul meu că prețul era
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
văzut mama în căruță lângă tata s-a făcut că nu-i supărată dar cum am coborât și am venit voios la ea să-i povestesc ce am văzut la obor, m-a luat de o mână și cu o joardă găsită prin apropiere, m-a luat la încins de urlam ca din gură de șarpe de durere. O asemenea bătaie nu am mai mâncat până atunci și nici după aceea. Mi-a rămas bine întipărită în minte. Poate dacă nu
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
compunere, olimpică la română. Scriam, uneori, în tandem cu mama...care lăsa mâncare și familie și tot pentru un roman bun. La compunere, la algebră și la franceză mă ajuta, cu drag. Altfel, nu existam...poate doar când nimerea o joardă cu care să-și verse focul pe spinarea mea...” că ai toată mutra lui”. Liceul Pedagogic „Eftimie Murgu” (pe atunci), din Timișoara, a fost alegerea tatălui meu, pentru amândouă fetele (pe mine, nici nu m-au mai întrebat...”filiera” era
PROFIL DE AUTOR SAU IUBIND CERUL ŞI PĂMÂNTUL ... CU TOATE ALE SALE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340660_a_341989]
-
ai grijă ce faci, poate cazi din leagăn, să mai am și alte probleme cu tine, că nu mi-ai făcut astăzi destule. - Nu cad, că m-am mai dat și eram mai mic. - Ai grijă că de nu, pun joarda pe curul tău de nu te mai scapă nimeni din mâna mea, cât sunt de pornit pe tine. Cum am primit leul, pe aci ți-e drumul, direct la leagănele care se învârteau de zor. Norocul meu că prețul era
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
văzut mama în căruță lângă tata, s-a făcut că nu-i supărată dar cum am coborât și am venit voios la ea, să-i povestesc ce am văzut la obor, m-a luat de o mână și cu o joardă găsită prin apropiere, m-a luat la încins de urlam ca din gură de șarpe de durere. O asemenea bătaie nu am mai mâncat până atunci și nici după aceea. Mi-a rămas bine întipărită în minte. Poate dacă nu
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
se strâng ca niște ghemuri De-ajuns-am să vânăm chiar și lăstunii” ... A doua zi, văzut-au miliarde De harnice furnici cărând pe spate Boabe de grâu, spre Mare, revanșarde ... „Vai, Maică, suntem plini de răutate!”, Strigat-au, flagelându-se cu joarde, Monahii ce au vrut să-și facă parte ... Ce-și spun călugării din mânăstire? Ce-și spun călugării din mânăstire? C-atunci când sfânta icoană „Portărița”, La Iviru, deschide-va ușița Și se va duce-n lume peste fire, Semn că
SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343209_a_344538]
-
un metru, așa că m-a scos repede la mal, însă albia de rufe, eliberată de greutatea mea, plutea nestingherită pe baltă. A trebuit ca tata să facă alt efort pentru recuperarea ustensilei din lemn de tei, iar mama, cu o joardă în mână, alerga după mine, cu poalele fustei legate în brâu, să mă altoiască pentru a-mi tăia pofta să mă mai avânt altă dată la plimbare pe lac, cu prima mea barcă improvizată. Am fugit și m-am ascuns
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
o pune la ușă din tinda nu înainte de a o dă cu benzină pe sub coadă.Săracu’ animal! Făcea tumbe de durere, se lovea de toți pereții că o apucata, mieuna, a trebuit să vină tânți Ioana, bunica lor cu o joarda cât tinda și să ne împartă pe la casele noastre. -Fir-ar-al de! Nu se mai satura! Nu i-ar mai rabdă pământu! -Ionele mai ai bere de la doctoru’? zice Sorin, ștergându-se pe frunte de sudoare tocmai în fundul grădinii printre parii
AMELY P 5 FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343650_a_344979]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > RESEMNAREA TOAMNEI Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului În podgorii desfrunzite, Cruci simbolice se văd, De araci și joarde frânte, Să aștepte un alt rod. Pomii cu brațele goale, Lăcrimând privesc spre cer, De a morții resemnare În frunzele care pier. De la munte la câmpie, Viață-n muguri așteaptă Primăvara să învie, Pentru altă etapă. Dar în natură domnește
RESEMNAREA TOAMNEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377531_a_378860]
-
ai grijă ce faci, poate cazi din leagăn, să mai am și alte probleme cu tine, că nu mi-ai făcut astăzi destule. - Nu cad, că m-am mai dat și eram mai mic. - Ai grijă că de nu, pun joarda pe curul tău de nu te mai scapă nimeni din mâna mea, cât sunt de pornit pe tine. Cum am primit leul, pe aci ți-e drumul, direct la leagănele care se învârteau de zor. Norocul meu că prețul era
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
văzut mama în căruță lângă tata, s-a făcut că nu-i supărată dar cum am coborât și am venit voios la ea, să-i povestesc ce am văzut la obor, m-a luat de o mână și cu o joardă găsită prin apropiere, m-a luat la încins de urlam ca din gură de șarpe de durere. O asemenea bătaie nu am mai mâncat până atunci și nici după aceea. Mi-a rămas bine întipărită în minte. Poate dacă nu
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > LA CÂMP (TATĂLUI MEU) Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1966 din 19 mai 2016 Toate Articolele Autorului Tata tăia la vie în fața mea, eu legam în brațuri joardele uscate și vedeam în urmă cum via plângea, parcă mai ieri era, o, primăveri uitate! Așa mă doare și pe mine acum, plâng și-năutru, și pe dinafară, nici tata și nici via nu mai sunt, nici acea blândă, dulce primăvară
LA CÂMP (TATĂLUI MEU) de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379012_a_380341]
-
un alt podeț de lemn peste un canal de irigație, care era și hotar între proprietatea Dorei și a fratelui său,Marcus și curgea pe lângă sera cu răsaduri de legume și flori. Dincolo de seră era o grădină de legume,câteva joarde de vie și o livadă de pomi fructiferi. În spatele serei, după ce ne-am apropiat, venind pe aleea ce cotea de la lac era o grădină de flori, cu o mică fântână într-un colț, la umbra câtorva tufișuri, o bancă și
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]