141 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Clovnii nu mai vin la cafenele Satrapii noștri scutur' funii Frumoși nebunii oferind petunii Cu brațe pline, nu se văd din ele Butaforia ne lucrează-n plin Pierd jocheii la pariuri cai Tristețea cântă viețile la nai Din import, vagoane mari cu spleen Taie strada gureșele vrăbii Noi îmbătrânim în echivocuri Drojdia s-a scurs din polobocuri Orizontul scânteiază săbii Grijă deci că aerul vibrează Ce-o să spui cu
ECHIVOCUL SENECTUŢII de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362110_a_363439]
-
proprii de evoluție și cu soluții proprii pentru problemele ivite) se definește a fi „liberul arbitru personal”, care e responsabil de toate tribulațiile conștiințelor proprii și de rezultatele acestora! În felul arătat avem temei să socotim că, liberul arbitru este „jocheul nostru existențial” și coordonatorul subtil care ne ghidează prin hățișurile vieții. El se mișcă dezinvolt pe toate fluxurile noastre de simțire, rațiune și voință și ne oferă soluții (bune ori rele) de depășire a tuturor poticnirilor și incoerențelor diurne. Cu ajutorul
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
roba lui neagră cu coasă pe umăr, ... călăul. Îmi ciocănește cu degetele scheletice în geam și-mi spune să rămân pe loc. Scap telefonul. Șoc și groază! Va amintiți de colegul GodzilloZânei? Cel care rămăsese pe pisc la vânat de jochei infami de cai putere? El era. Jur pe ce-am mai sfânt, el era. Hemanuche, și el la doi pași. Dacă job-ul i-ar fi permis, cred că și-ar fi plesnit fruntea cu palma. Îmi aruncă o privire
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
un cal, Allan, special pentru așa ceva ! Când doriți să începeți ? - Chiar în după-amiaza aceasta, pe la optăsprezece ! - Deci azi la optăsprezece fix ! - Exact. Spune-mi, adaug, vecina călărește ? - Foarte rar, n-am văzut-o decât de vreo două-trei ori ! Pierre Souverstre, „jocheul”, este un om admirabil, cu foarte mult bun simț și extrem de bine educat. Mă ajută să încalec, îmi dă sfaturi despre ținută, despre statul în șea, despre controlul calului și despre multe altele. Aflu tot de la el că Allan este
DRUMUL APELOR, 46 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376332_a_377661]
-
poate mai mult decât suma de bani regretată de Seneca a fi modică. Și, devenit vecinul meu, firesc, l-am întâlnit mereu... De-atunci s-au cumulat într-unul și expeditorul banilor, semnat Seneca, și bărbatul cu cascheta neagră de jocheu elogiindu-mi scrierile... și cavalerul de onoare al fetelor mele, și cititorul de gânduri... și cel ai cărui ochi mă-nvăluie c-o undă galeșă oricând mă simte slabă, necăjită... și-a cărui lipsă o deplâng, căci vorba-i îmi atinge
SFÂNTA NICOLE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379162_a_380491]
-
Nu a coborât niciodată, dar s-a risipit, ducând cu el, În perfecțiunea sa, un lucru care nu a mai apărut după aceea decât degradat. Turf-ul* buimăcitor a luat locul dandysmului. Acum, În high life nu mai există decât jochei și biciuitori de câini 1. XI Când scrii această poveste, bazată mai mult pe impresii decât pe fapte, ajungi repede la dispariția meteoritului, la finele acestui incredibil roman (care nu e totuși o poveste) a cărui eroină a fost societatea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dintre frați, de la moartea moșului Pitulice, rămăsese șeful clanului. obicei, se puseseră din timp la cale toate încât în tot satul se știa că nea Sandu e socru mare. Nașul, Auraș Cireașă, comandase costum nou în carouri, cu șapcă de jocheu care-i strângea țeasta. Cu fălcile lui sângeroase și priviri înguste, se pozase lângă nașa, naltă, frumoasă, în rochie violetă cu aripioare de fluture. La casa veche a Pitulicilor se ridicase în curte un umbrar, cu două șiruri lungi de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sac marinăresc și o statuetă suvenir cu Louis Armstrong, doi preoți catolici din Sri Lanka, nu mai puțin de trei mame supraponderale, Încărcate cu plozii aferenți și cu așternuturi, și un bărbat mic de statură, care s-a dovedit a fi jocheu, cu riduri de la țigară și cu dinții galbeni. S-au aliniat ca să se urce În autocar și În acest timp scena din capul meu a Început să meargă Înainte de la sine, fără să mai asculte de indicațiile mele regizorale. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să se ridice peste roua care acoperea totul, eu Îl ajutam să-și scoată cizmele, apoi Își lua o pereche de teniși și toate bluzele alea și Îi dădeam drumu’. — Hai, puștiule, Îmi zicea În timp ce Își Încălzea gleznele În fața vestiarului jocheilor, hai să-i dăm drumu’. Apoi făceam poate un tur de stadion, cu el În frunte, alergând lejer, și apoi ieșeam pe poartă și o luam pe șoselele mărginite de copaci care pleacă din San Siro. Când ajungeam la șosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lăsa pe spate, Închizându-și ochii și respirând adânc, nu-i deloc ca atunci când ești puști. Apoi se ridica și alergam Înapoi spre grajduri, cât Încă avea mușchii Încălziți. Așa-și menținea el greutatea. Era mereu Îngrijorat din cauza asta. Cei mai mulți jochei pot slăbi doar călărind. Se pierde cam un kilogram la fiecare cursă. Da’ bătrânu’ meu era cam sleit și atunci nu-și putea menține greutatea fără alergătură. Îmi aduc aminte că eram odată la San Siro și Regoli, un macaronar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cursă pe zi, și o noapte din două o petrecea În tren. Și mie-mi plăceau caii la nbunie. Era o minune să-i vezi când ieșeau și mergeau spre linia de pornire. Erau Încordați și Își jucau picioarele, iar jocheii Îi țineau strâns de căpăstru și uneori slăbeau strânsoarea lăsându-i să fugă puțin. Cel mai mult Îmi plăcea când ajungeau la start. Mai ales la San Siro, unde era terenul mare și verde, cu munții profilați departe-n zare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fugă puțin. Cel mai mult Îmi plăcea când ajungeau la start. Mai ales la San Siro, unde era terenul mare și verde, cu munții profilați departe-n zare, cu macaronarul gras care dădea startul cu un bici lung și cu jocheii care se agitau nerăbdători de colo-colo; apoi bariera zvâcnea Într-o parte și porneau toți la grămadă și apoi Începeau să se Înșire. Știți cum e să vezi o grămadă care se pune-n mișcare. Dacă ești sus În tribună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ziua la Café de Paris cu toată gașca, erau o grămadă de tipi pe care-i știa de când concurase În Paris, Înainte de război, care stăteau În Maisons și aveau tot timpul, pentru că munca la grajduri, În ce-i privește pe jochei, se termină la nouă dimineața. La cinci jumate scot primul grup de cai și Îi aleargă la galop, iar la opt scot al doilea grup. Da’ asta Însemna să te scoli chiar dimineață de tot și seara să te culci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dimineața. La cinci jumate scot primul grup de cai și Îi aleargă la galop, iar la opt scot al doilea grup. Da’ asta Însemna să te scoli chiar dimineață de tot și seara să te culci devreme. Iar când un jocheu e sub contract, n-are voie să se Îmbete pentru că antrenorul Îl ține mereu sub supraveghere, asta dacă-i un puști, și dacă nu e, știe el singur să nu bea. Așa că ce făcea un jocheu În timpul liber era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
devreme. Iar când un jocheu e sub contract, n-are voie să se Îmbete pentru că antrenorul Îl ține mereu sub supraveghere, asta dacă-i un puști, și dacă nu e, știe el singur să nu bea. Așa că ce făcea un jocheu În timpul liber era să stea la Café de Paris cu gașca, unde puteau să tragă două-trei ore de, să zicem, vermut cu apă minerală și discutau, povesteau și jucau biliard, ca Într-un club sau În Galleria din Milano. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sus a țării, și În alte câteva locuri dar părea că nu reușește să obțină totuși un contract. Toți Îl plăceau și de câte ori veneam la cafenea, Înainte de prânz, Îl găseam bând cu cineva, pentru că bătrânul nu era zgârcit, ca restul jocheilor care-și câștigaseră primul dolar În 1904, alergând la Expoziția Universală din St. Louis. Așa zicea taică-miu când râdea de George Burns. Cu toate astea, se vedea treaba că toți se fereau să-i ofere bătrânului un contract. Plecam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
s-au Întors caii din Deauville, odată cu vara. Chiar dacă asta Însemna că s-a terminat cu golăneala prin pădure, pentru că ne duceam la curse În Enghien, Tremblay sau St. Cloud și-i priveam din standul În care stăteau antrenorii și jocheii. Da’ știu c-am Învățat câte ceva despre curse tot mergând cu gașca și distracția era că făceam asta zilnic. Mi-aduc aminte când eram odată la St. Cloud. Era un derby cu mize de două sute de franci și șapte cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fac gloabele alea dopate. Se adunase atâta lume, că nu-i mai vedeam decât picioarele și niște pete de galben, și atunci bătrânul Își făcu loc prin mulțime, iar eu m-am luat după el, până am ajuns la vestiarul jocheilor, Între copaci; și lumea era adunată și acolo, dar omul de la ușă Îl salută din cap pe tata și intrarăm; toți Își făceau treaba pe-acolo, se-mbrăcau, Își trăgeau bluze peste cap, alții Își trăgeau cizmele și mirosea fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
după ponturile mele. După aia am șters-o, făcându-ne loc prin mulțimea care privea, până am ajuns la ghișeul unde se Înregistrau pariurile de 100 de franci. Da’ eu mă prinsesem că se-ntâmplă ceva serios, pentru că George era jocheul Țarului. Taică-miu luă din drum o foaie din alea galbene cu cotele și Țarul era cotat cu 5 la 10, după el venea Cefisidote cu 8 la 1 și abia pe locul cinci era Kircubbin cu 8 la 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Eram Înghesuiți ca sardelele și Întâi a apărut pe pistă un om Îmbrăcat Într-o redingotă, cu un joben gri pe cap și cu un bici Înfășurat pe mână și după el au Început să apară pe rând caii, cu jocheii În șa și cu câte un băiat de la grajduri ținând dârlogii de-o parte și de alta. Primul a ieșit calul acela mare și galben, Țarul. Nu părea așa mare când te uitai prima oară la el, asta până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lentila binoclului meu și toți Începură să urle „Țarule“, de parcă erau nebuni. Țarul galopa mai repede decât orice-am văzut În viața mea și-l ajunse pe Kircubbin, care alerga cât de repede poarte alerga un cal negru pe care jocheul Îl biciuie cu cravașa ca un dement, și timp de o secundă fură cap la cap, deși Țarul părea să alerge de două ori mai repede, cu salturile alea uriașe și cu capul Împins Înainte - dar exact când erau cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și eram tare bucuros să știu că pariaserăm pe câștigător. — Frumoasă cursă, nu, tata? l-am Întrebat, privindu-l. S-a uitat la mine cu o expresie ciudată, cu pălăria dată pe spate: — Da’ știu că George Gardner e un jocheu al dracu’ de bun. Chiar că-i nevoie de un jocheu tare ca să-l țină pe Țar să nu câștige. Sigur că mă prinsesem de la Început că ceva nu-i În regulă. Da’ să mi-o spună așa, În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cursă, nu, tata? l-am Întrebat, privindu-l. S-a uitat la mine cu o expresie ciudată, cu pălăria dată pe spate: — Da’ știu că George Gardner e un jocheu al dracu’ de bun. Chiar că-i nevoie de un jocheu tare ca să-l țină pe Țar să nu câștige. Sigur că mă prinsesem de la Început că ceva nu-i În regulă. Da’ să mi-o spună așa, În față, asta chiar că mi-a luat tot cheful și nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vindeau niște iepuri haioși care săreau dacă strângeai de o pară de cauciuc, da, și veneau la noi și bătrânul glumea cu ei. Știa franceza la fel de bine ca și engleza, și toți știau ce-i cu el, pentru că pe un jocheu Îl recunoști imediat - plus că mai stăteam și la aceeași masă mereu și ne tot vedeau acolo. Erau unii care vindeau ziare cu anunțuri matrimoniale și niște fete vindeau un fel de ouă de cauciuc din care ieșea un cocoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sau la St. Moritz, pe gheață, Înainte să moară mama, despre cum În timpul războiului era o obișnuință să se țină curse În sudul Franței, fără premii, pariuri sau public, curse făcute doar ca să mențină calitatea rasei. Curse normale, În care jocheii scoteau untul din cai. Doamne, puteam să-l ascult ore-ntregi, mai ales după ce băuse un pahar, două. Îmi povestea cum vâna dihori În Kentucky când era copil și despre cum era odată În State, Înainte să se fi ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]