81 matches
-
ÎN LAGĂRELE NAZISTE (II) Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 619 din 10 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului La Soci, viața fraților Dominte era încercată de cumplita iarnă a anilor 1943-1944. Nu aveau haine și lemne de foc, iar Joiana era gestantă, deci nu le mai asigura subzistența. Pe la începutul lui martie, familia minorilor încearcă un reviriment odată cu sosirea trupelor române în sat. În casa lor, deși mică, au fost încartiruiți câțiva soldați, iar sub părul din livadă militarii au
COPII ROMÂNI ÎN LAGĂRELE NAZISTE (II) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343732_a_345061]
-
trupelor române în sat. În casa lor, deși mică, au fost încartiruiți câțiva soldați, iar sub părul din livadă militarii au improvizata o bucătărie de campanie. Zilnic copiii Dominte primeau câte o gamelă de ciorbă. Între timp a fătat și Joiana, scăpând la neprețuitul izvor de lapte. Viața însă continuă să ceară tribut abuziv familiei lui Dumitru. Unul din copii, cel de șase ani, moare în brațele lui Grigore, fratele de 12 ani, care, deși nu era cel mai mare, era
COPII ROMÂNI ÎN LAGĂRELE NAZISTE (II) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343732_a_345061]
-
sătenii și au continut să conviețuiască cu militarii. Când luptele s-au întețit în zonă, un ofițer i-a obligat pe copii să se refugieze și ei. Și-au pus câteva blide într-un paner de papură, și-au luat Joiana de funie, bucătăria lor de campanie, și au plecat spre Verșeni. Au zăbovit acolo vreo săptămână, dormind pe unde apucau, chiar și pe șant, alături de animalul care-i ținea în viață, apoi s-au îndreptat, obligați de autorități, spre Roznov
COPII ROMÂNI ÎN LAGĂRELE NAZISTE (II) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343732_a_345061]
-
zăbovit acolo vreo săptămână, dormind pe unde apucau, chiar și pe șant, alături de animalul care-i ținea în viață, apoi s-au îndreptat, obligați de autorități, spre Roznov. Exodul a durat zile întregi. Se opreau din loc în loc ca să pască Joiana și-apoi s-o mulgă. Era atâta suferință în jur încât nimeni nu le-a adresat o vorbă în tot acest timp. La Bălănești au fost despărțiți și repartizați pe la familii mai înstărite, ca să fie folosiți la muncile gospodăriei. Tatăl
COPII ROMÂNI ÎN LAGĂRELE NAZISTE (II) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343732_a_345061]
-
numele, adaptat ortografic, de Al Doilea Război Mondial. Dumitru Dominte din Soci (județul Iași)), gospodar în rândul oamenilor, cum se spune, avea în preajma războiului șapte copii, o nevastă frumoasă dar bolnavă de boala cea mai frecventă a vremii, tuberculoza, o Joiană bună de lapte și ceva pământ moștenit din tată-n fiu de la stramoșii săi. Unul din ei, Călin Dominte, venise la Soci de dincolo de Carpați, cum vor fi venit și înaintașii consătenilor săi din spița lui Sasu ori a lui
COPII ROMÂNI ÎN LAGARELE NAZISTE (I) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343773_a_345102]
-
tatăl său, la întoarcerea din Germania: “M-am oprit la gard și am strigat, dar n-a răspuns nimeni; toată grădina era plantată cu porumb, care era încă verde, și nu se vedea nimic. Pe iarba din livadă era priponită Joiana, care a supraviețuit războiului. Lângă ea, un vițel mare. După un timp s-a ivit în mijlocul porumbului un om cu barbă, ca lipovenii, înnegrit de soare, care, auzindu-mă, s-a prăbușit la pământ. Eu am sărit gardul din sârmă
COPII ROMÂNI ÎN LAGĂRELE NAZISTE (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343883_a_345212]
-
printre ani? - Cu voi, copiii mei hoinari, când îmi veniți de sărbători, cu Gheorghe-al meu... el mai revine la mine-n vise uneori... Cu Bălănuța, cățelușa, bravul Radjai, Buian roșcatul, cu Lady, pisicuța mică și Țigănel - încovrigatul și cu Joiana, vaca neagră, eu mai vorbesc ori plâng și râd, și cu Rujana-roșcovana, când o-îngrijesc și-o mulg cântând! De-ai ști, micuța mea nepoată, ce bună-i lumea animală, cum ele stau și te ascultă, și nu te trag
MĂMUŢA MEA (DEDICATĂ BUNICII MELE) de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343007_a_344336]
-
sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva nu are. Nici după ce să bea apă, nu mai are. Apă bea dacă are fântână în curte. La țară nu sunt cișmele. Ba sunt uneori și cișmele. Unele care apar și dispar precum Fata Morgana. Sunt în sloganurile electorale
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343112_a_344441]
-
sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva nu are. Nici după ce să bea apă, nu mai are. Apă bea dacă are fântână în curte. La țară nu sunt cișmele. Ba sunt uneori și cișmele. Unele care apar și dispar precum Fata Morgana. Sunt în sloganurile electorale
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva nu are. Nici după ce să bea apă, nu mai are. Apă bea dacă are fântână în curte. La țară nu sunt cișmele. Ba sunt uneori și cișmele. Unele care apar și dispar precum Fata Morgana. Sunt în sloganurile electorale
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
glumele lui, teatrul lui.” Nunta este tradiția cea mai bine surprinsă de către narator. Veselia din preajma ei este molipsitoare. Aici sunt enumerate dansurile care astăzi nu se mai cunosc: 24 de jocuri folclorice dintre care sunt fugar prezentate: Rața, Țărușul, Hai Joiană la poiană. De altfel distracția la sat era constituită din nunți și baluri. Pe lângă acestea porțiile de cultură se realizau ad-hoc: tinerii înjghebau miniscenete în care parodiau nunta, moartea, pețitul altor tineri din sat. Întîlnirile vesele erau tincturate de cântece
O LUME UITATA-LUMEA ROMANULUI ,,LUMEA ARE GLAS A SCRIITORULUI OCTAVIAN VOICU de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381493_a_382822]
-
că a „greșit”. Și majoritatea cumpărătorilor procedau la fel. Îmi plăcea să intru în vorbă cu țărani de oriunde, retrăind o copilărie frustrată, închipuindu-mă plecând cu tata de mână la cosit, cu mama după lemne în pădure, sau cu Joiana la păscut, fugind pe ascuns la gârlă unde era să mă înec de câteva ori sau dând o mână de ajutor pe arie la treierat sau la cazan când se făcea țuica. Câteodată prindeam frânturi din dialogurile lor și chiar
AMINTIRI DIN CARTIER de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348952_a_350281]
-
scurți, De droaia de copii din alte curți Cu care mă luam la trântă; Prispa de lut a casei noastre Luminată-n nopțile cu lună Și astăzi nostalgiile-mi adună De pe întinderile sihastre- Îmi cereau părinții să-i ajut Legam joiana cu un lanț Să pască iarba de pe șanț Alături, cei mai mari, jucau barbut Fugeam după amiaza să mă scald Adeseori mă înțepam pe grund Și prelungeam distracția c-un rund Și cât puteam să fur din timpul cald Dereticam
MI-E DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346304_a_347633]
-
sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva nu are. Nici după ce să bea apă, nu mai are. Apă bea dacă are fântână în curte. La țară nu sunt cișmele. Ba sunt uneori și cișmele. Unele care apar și dispar precum Fata Morgana. Sunt în sloganurile electorale
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
să nu-ți vină să-ți iei lumea în cap! Cap de fier îți trebuia ca să faci față la toate cele. Iar când se sculau ai casei....atunci să te ții: -Anico!...fă Anico! Dă fuga repede, vezi ce are Joiana...se cam zbate...nu cumva i-a venit sorocu? -Acu, acu, tată, iaca, mă duc! -Lenuțo!...hai fa, ce faci?...mai vii o dată cu găleata aia, că uite cum curge lapte pă jos...e păcat dă el să irosească fără rost
ION....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376800_a_378129]
-
care trecuși. Mumă! Ăștia-s lăieți ca lumea, cinstiți și curați și mai spălați ca Ioana lui Floricel, după care, de nespălată ce-i, pute și pământul pe care calcă. O trimisă tat-su să-mi aducă clopotul ăsta pentru Joiana. Că-i dată dracu de n-are păreche vaca asta! Tot timpul se răznește la păscut, de n-o mai găsești prin tufe și hogașe. Auzi ce frumos sună! Îl luă de zgardă și-l bălăngăni. - Sună frumos, ca ăl
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372290_a_373619]
-
le va trece trenul fără să fluiere? numeri căsuțele desenate cu cretă albastră sosirile plecările liniile estompate nu se doarme la infinit într-o gară sunt șine peste tot sau șenile bunica scoate bucata de caș mănâncă cu gîndul la Joiana drăguța de ea ce vacă magiunul are alt gust prunele s-au copt cum trebuie are grijă Dumnezeu draguțul te învârtești în rochița roșie cu buline albe printre călătorii buimaci unora banca șubredă le este casă au așteptat prea mult
(ŞO)TRON ÎNTR-O GARĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362226_a_363555]
-
primă deocheată, ce-alții o cam văd din părți. Viața i se pare roză, tineresc se vrea elanul, Dimineața însorită, poezie-i pare seara. însă-mi pun o întrebare, prevăzând din timp finalul: Ce pățește șobolanul când pisica scoate gheara? Joiana și țăranul Un țăran de prin Moldova, cu familie săracă, A plecat la târg în țară ca să cumpere o vacă. Și cum banii, bată-i vina, din ogradă nu-l aruncă, Reuși, ca la căruță, să înhame-o biată juncă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mare, c-a scăpat de sărăcie Și gândind deja la brânza ce în putini o să fie, Mânecile suflecă și se apucă vârtos De umplut donița toată cu un lapte bun și gros. Dar, deodată înlemnește și constată cu obidă Că Joiana cea frumoasă, ce-l privea acum candidă, A vărsat donița-ntreagă este lapte peste tot! N-a rămas măcar o cană, nici cât să te lingi pe bot. Mânios, își puse vaca la arat cu plugul nou Și o așeză
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
A vărsat donița-ntreagă este lapte peste tot! N-a rămas măcar o cană, nici cât să te lingi pe bot. Mânios, își puse vaca la arat cu plugul nou Și o așeză alături de un tăntălău de bou. Nici aici Joiana noastră mare lucru nu făcea, Că trăgeau nu înainte:boul-hăis! Joiana-cea! Cătălin privește vaca cu mânie și dispreț, Pleacă înapoi prin târguri Să o vândă, chiar sub preț. Dar țăranii toți aflară că în sat este-o Joiană Care la
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Nici aici Joiana noastră mare lucru nu făcea, Că trăgeau nu înainte:boul-hăis! Joiana-cea! Cătălin privește vaca cu mânie și dispreț, Pleacă înapoi prin târguri Să o vândă, chiar sub preț. Dar țăranii toți aflară că în sat este-o Joiană Care la varsat de doniți Este mare campioană. Morala: Socoteala de acasă nu se potrivește-n târg. Cumperi crud și rezultatul Crezi că-l poți avea în pârg, Deseori îmbuibi subiectul sau il umpli de osânză Și constați că te
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dincolo de ecran, exclamă -Ești superbă!... Așa și arăta, lângă vacă, pentru că nu era prea grasă... Iar tăcere... tăcere... Ăsta, tipul de la stat, pragmatic... dacă era inspector, lucra el de ceva timp cu pragmatismul, o întreabă: -E vaca ta? -Da ... E Joiana. -Când ne întâlnim să nu uiți să aduci și o sticlă cu lapte... Eu lucrez la stat, nu prea câștig... tu nu lucrezi deloc... dacă o să ne înfierbântăm, să bem și noi măcar un pahar cu lapte. Femeia nu prea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nu crezi, dar, e! O, mă bucură grozav această informație. Diseară o trec pe internet, și-o difuzez la televizor. Ho, nu te avânta, ca buhaiul, cu capu-n spinii gardului, când o vede, la un pas, dincolo de gard, pe Joiana,în călduri. Dar ce să fac? Ai oleacă de răbdare. Și o să afli; și,în funcție de aflare, o să decizi, o să decidem, poate, împreună, ce avem de făcut. Bine. Hai, zi-mi, pe la voi, pe pământ, ce nouăți au survenit,în ultimul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
sănătoasa. Iar exemplul ei a fost urmat de toate celelalte animale. Nici unul dintre copii n-a înțeles cum reușise băiatul să-și “dreseze” vaca. Și, ori de câte ori erau cu vitele la păscut, ștrengarii se distrau strigând porecla paznicului și văzând cum Joiana lui Titi o ia la fugă de parcă ar fi ciupit-o strechea. 6. Iar m-au furat pașii și gândurile. Nici n-am băgat de seamă că, nu prea departe, în fața mea, se profilează chipul unui om temut din sat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mult și de bună calitate. Ca să-și revină, vacile trebuiau descântate de „deochi” de câte trei ori pe zi, marțea, joia și sâmbăta, înainte de răsăritul soarelui, amestecând cu urzică vie în tărâță înmuiată cu apă și spunând: „Plecat-am cu Joiana marți dimineața,/ Pe cale, pe cărare,/ La fântâna lui Iordan,/ La izvorul lui Bogdan,/ S-o pasc și să-i dau apă,/ Babele rele urma i-o luatu./ Și-o luat mana/ Și a început ochii a împăinjeni/ Ghițălu’ n-ă-l mai
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]