60 matches
-
căile internodale anterioră, mijlocie și posterioară. Conducerea în nodul atrio-ventricular implică o întârziere totală de 0,13 s, ce corespunde anatomic pentru 0,09 s în nodul propriu-zis (superior față de septul atrio-ventricular; din care 0,03 s la nivelul fibrelor joncționale), la care se adaugă 0,04 s în porțiunea penetrantă (zona nodală inferioară, ce străbate septul conjunctiv și pătrunde în miocardul venricular, continuându-se cu faciculul His). Viteza de propagare mai scăzută în diversele porțiuni ale nodului atrioventricular se explică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
calciu. Creșterea efluxului de potasiu duce la hiperpolarizare, cu amplificarea polarizării maxime diastolice și scăderea pantei depolarizării spontane diastolice, ambele conducând la o întârziere în atingerea pragului de declanșare a potențialului de acțiune. Stimularea muscarinică determină și scăderea excitabilității fibrelor joncționale din nodul AV, crescând și mai mult întârzierea la acest nivel. Centrii nervoși și reflexele implicate în reglarea activității cardiace sunt parte integrată din mecanismele nervoase de control a presiunii arteriale. Hormonii tiroidieni potențează efectele cardiace ale catecolaminelor. Dacă stimularea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
între celulele endoteliale cât și între acestea și pericite. Studiile morfometrice au arătat în microscopia electronică că membrana bazală interpusă între celulele endoteliale și pericite este suficient de subțire pentru a permite un schimb important și rapid de substanțe. Transferul joncțional al Endotelinei 1 între celulele endoteliale microvasculare și pericite s-a demonstrat a media proliferarea pericitelor. Alterările prin comunicările prin joncțiunile „gap” pot afecta homeostazia vaselor retiniene, pot conduce la proliferări vasculare anarhice, la alterări în bariera sânge/retină și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92216_a_92711]
-
controlează parțial bacteriile sulculare și colonizarea bacteriană a dintelui. Când se atinge pragul critic, fie în ceea ce privește masă bacteriană, fie virulenta crescută a bacteriilor fie în urmă diminuării rezistenței gazdei, inflamația gingivala minoră se accentuează, cu pierderea etanșeității epiteliului sulcular și joncțional, favorizând pătrunderea enzimelor, toxinelor și a mitogenelor de origine bacteriană. Organismul răspunde în acest caz, că în orice altă infecție prin mobilizarea generală a celulelor sale de apărare. COLONIZAREA ȘI INVADAREA ȚESUTURILOR PARODONTALE Aderenta bacteriilor în mediul parodontal. Speciile bacteriene
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
epitelial. Se produce o migrare masivă de celule cu acumulare celulară și exudație de proteine serice spre țesutul conjunctiv înconjurător, dinspre colagenul, mai întâi perivascular și apoi din porțiunea coronara a epiteliului de joncțiune. În ciuda funcțiilor lui de apărare, epiteliul joncțional și cea mai mare parte a laminei propria rămân intacte structural și funcțional, aparte de faptul că fibroblastele sunt afectate contrar în domeniul țesutului conjunctiv. De aceea, leziunile gingivale timpurii pot reprezenta un țesut limfoid de trecere, măi degrabă decât
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
decât un înfiltrat leucocitar, atâta timp cât în toate componentele tipice pentru asemenea țesuturi sunt prezente, incluzând variate tipuri de celule Ț, venule endoteliale înalte, celule care prezintă Ag, ca macrofagele activate și celulele cu interdigitații. În consecință, acumularea leucocitara în epiteliul joncțional și majoritatea țesutului conjunctiv din interiorul gingiei nu ar trebui să fie privit fără echivoc că prim pas spre gingivite severe și parodontite, ci ca un constituient normal al sistemului de apărare al gazdei, neasociat cu un proces distructiv. Stadiul
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
nodulul sino-atrial; vezi 12.3.4). Se poate considera că viteza de conducere este în medie 0,8-1 m/s la nivelul atriilor (10-20 ms întârziere interatrială), 0,01-1 m/s în nodul atrio-ventricular (0,01 m/s în fibrele joncționale, 0,1 m/s în cele nodale; 100 ms întârziere atrioventriculară), 1,5-4 m/s în fibrele Purkinje (maxim 5 m/s; 30 ms întârziere), 0,5 m/s în miocardul ventricular contractil. Pentru comparație menționăm că viteza de propagare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
căile internodale anterioră, mijlocie și posterioară. Conducerea în nodul atrio-ventricular implică o întârziere totală de 0,13 s, ce corespunde anatomic pentru 0,09 s în nodul propriu-zis (superior față de septul atrio-ventricular; din care 0,03 s la nivelul fibrelor joncționale), la care se adaugă 0,04 s în porțiunea penetrantă (zona nodală inferioară, ce străbate septul conjunctiv și pătrunde în miocardul venricular, continuându-se cu faciculul His). Viteza de propagare mai scăzută în diversele porțiuni ale nodului atrioventricular se explică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
calciu. Creșterea efluxului de potasiu duce la hiperpolarizare, cu amplificarea polarizării maxime diastolice și scăderea pantei depolarizării spontane diastolice, ambele conducând la o întârziere în atingerea pragului de declanșare a potențialului de acțiune. Stimularea muscarinică determină și scăderea excitabilității fibrelor joncționale din nodul AV, crescând și mai mult întârzierea la acest nivel. Centrii nervoși și reflexele implicate în reglarea activității cardiace sunt parte integrată din mecanismele nervoase de control a presiunii arteriale. Hormonii tiroidieni potențează efectele cardiace ale catecolaminelor. Dacă stimularea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
investigație standard care să poată pune singură diagnosticul. Un semn indirect al acestui tip de accident vascular ischemic îl reprezintă prezența la examinarea CT (computer tomografie) a accidentelor vasculare ischemice la nivelul zonelor de joncțiune a unor teritorii vasculare (infarcte joncționale). Pacienții cu ICH pot prezenta la angio-CT, angio-RMN sau mai ales la angiografie circulație colaterală atât la nivelul globilor oculari cât și leptomenigeal. Investigarea unui pacient cu suspiciune de ICH presupune de asemenea o evaluare oftalmologică (cu examinarea fundului de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
produșilor secretori în mediul din jur. Ca și alte celule epiteliale, celulele β sunt polarizate: polul bazo-lateral este orientat către capilarul din vecinătate, iar polul apical este orientat către spațiul intrainsular, opus celui bazal. Între celulele β alăturate există complexe joncționale strânse (de tip „tight”), joncțiuni comunicante (de tip „gap”) sau joncțiuni de adezivitate strânsă (de tip „desmozom”). O comunicare rapidă între celule este predictibilă pentru coordonarea funcțională a celor 2000 - 3000 de celule β prezente într-o insulă Langerhans. Studiul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
nodulul sino-atrial; vezi 12.3.4). Se poate considera că viteza de conducere este în medie 0,8-1 m/s la nivelul atriilor (10-20 ms întârziere interatrială), 0,01-1 m/s în nodul atrio-ventricular (0,01 m/s în fibrele joncționale, 0,1 m/s în cele nodale; 100 ms întârziere atrioventriculară), 1,5-4 m/s în fibrele Purkinje (maxim 5 m/s; 30 ms întârziere), 0,5 m/s în miocardul ventricular contractil. Pentru comparație menționăm că viteza de propagare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
căile internodale anterioră, mijlocie și posterioară. Conducerea în nodul atrio-ventricular implică o întârziere totală de 0,13 s, ce corespunde anatomic pentru 0,09 s în nodul propriu-zis (superior față de septul atrio-ventricular; din care 0,03 s la nivelul fibrelor joncționale), la care se adaugă 0,04 s în porțiunea penetrantă (zona nodală inferioară, ce străbate septul conjunctiv și pătrunde în miocardul venricular, continuându-se cu faciculul His). Viteza de propagare mai scăzută în diversele porțiuni ale nodului atrioventricular se explică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
calciu. Creșterea efluxului de potasiu duce la hiperpolarizare, cu amplificarea polarizării maxime diastolice și scăderea pantei depolarizării spontane diastolice, ambele conducând la o întârziere în atingerea pragului de declanșare a potențialului de acțiune. Stimularea muscarinică determină și scăderea excitabilității fibrelor joncționale din nodul AV, crescând și mai mult întârzierea la acest nivel. Centrii nervoși și reflexele implicate în reglarea activității cardiace sunt parte integrată din mecanismele nervoase de control a presiunii arteriale. Hormonii tiroidieni potențează efectele cardiace ale catecolaminelor. Dacă stimularea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
cauzată de incapacitatea intrinsecă a nodului sinusal de îndeplinire a funcției de pacemaker dominant fiziologic. În literatura anglo-saxonă este menționat ca sindrom de sinus bolnav (sick sinus syndrome) . Prezintă ca forme de manifestare: bradicardia sinusală, oprirea sinusală, blocul sinoatrial, ritmul joncțional, fibrilația atrială (FA), tahiaritmii supraventriculare. 31.4.1. Etiologie Substratul este variabil: componentă familială, degenerativă, ischemică, malformații congenitale, hipertensiune arterială (HTA), cardiomiopatii, amiloidoză, post chirurgie cardiacă, idiopatic sau diverse droguri antiaritmice (betablocante, amiodaronă, verapamil sau digoxin). La pacienții cu opriri
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Cristian Stănescu, Cătălina Arsenescu Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/91948_a_92443]
-
Substratul este variabil: componentă familială, degenerativă, ischemică, malformații congenitale, hipertensiune arterială (HTA), cardiomiopatii, amiloidoză, post chirurgie cardiacă, idiopatic sau diverse droguri antiaritmice (betablocante, amiodaronă, verapamil sau digoxin). La pacienții cu opriri sinusale se pot întâlni ritmuri ectopice atriale sau atrioventriculare joncționale de scăpare. Unii dintre pacienții cu FA persistentă sau flutter atrial pot avea o disfuncție latentă de nod sinusal care devine manifestă după cardioversia tahiaritmiei atriale. O modalitate de exprimare suplimentară a disfuncției de nod sinusal este și absența răspunsului
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Cristian Stănescu, Cătălina Arsenescu Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/91948_a_92443]
-
000.000) care umple întreaga grosime a membranei RS și iese în afara acesteia prin tuburile T. Domeniul hidrofil de ieșirea canalului a fost vizualizat prima datăcu ajutorul microscopului electronic ca structuri picior. Canalele de expulzie a Ca2+, denumite și proteinăpicior joncțională, au fost identificate ca receptori pentru rianodină. Conțin un canal axial central și patru canaliculi radiali. Când canalul Ca2+ se deschide, Ca2+ părăsește 48 RS, calsechestrina expulzeazăCa 2+ și o cantitate mai mare de Ca2+ este distribuităîn sarcoplasmă. Forma transducției
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
CARACTERE GENERALE ALE CELULELOR TUBULARE De-a lungul nefronului și a tubului colector, indiferent de adaptarea celulelor la funcțiile pe care le îndeplinesc, există caracteristici comune: celulele epiteliale prezintă o evidentă juxtapoziție; există numeroase molecule de adeziune celulară și sisteme joncționale specializate; celulele epiteliale au o marcată polaritate; citoplasma conține un citoschelet în care predomină filamentele intermediare de citocheratină; celulele stabilesc relații cu matricea extracelulară (MEC) prin molecule de adeziune. Polarizarea reprezintă o asimetrie evidentă, tradusă prin distribuția organitelor celulare, specializări
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
cu celule înalt polarizate, existând un domeniu apical și un domeniu laterobazal. Domeniul apical se caracterizează prin evidente microvilozități de 1-1,5 mm, acoperite de un înveliș glicoproteic bogat în enzime. Domeniul laterobazal este separat de cel apical prin complexe joncționale; membrana plasmatică a acestuia prezintă numeroase falduri laterale și pliuri bazale care se înterpătrund cu structurile similare ale celulelor vecine. Celula prezintă numeroase mitocondrii între nucleu și polul bazal, reticul endoplasmatic și neted, complexul Golgi supranuclear și lizozomi spre polul
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
a specificității de legare a antigenelor pe care o prezintă imunoglobulinele și care este evaluată la 108-109 este realizată prin mai multe mecanisme:1. Diversitatea combinațiilor posibile, prin asamblarea randomică a segmentelor genice imunoglobulinice ce aparțin unei anumite categorii. Flexibilitatea joncțională a segmentelor genice imunoglobulinice datorată producerii de adiții, deleții și substituții de nucleotide la nivelul fiecărei joncțiuni, care modifică aproximativ trei aminoacizi la fiecare joncțiune, astfel că numărul variantelor biochimice de imunoglobulină crește de trei ori pentru catena L (1000
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pentru variabilitatea lor. Majoritatea pierd numeroase nucleotide de la un capăt sau de la ambele capete și dobândesc inserții de secvențe care nu sunt prezente în ADN preexistent. Variabilitatea joncțiunilor codificatoare contribuie în mare măsură la diversitatea receptorilor de antigene, deoarece secvența joncțională codifică o parte a situsului de legare a epitopului. Există însă și un anumit cost al acestei variabilități: o mare proporție a joncțiunilor codificatoare schimbă cadrul de citire și determină o terminare prematură a proteinei receptoare de antigen, deoarece numărul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
segment genic C, printr-un asemenea transsplicing, rezultând un ARNm matur ce este tradus într-o catenă polipeptidică integrală TCR. Multiplicitatea segmentelor genice V, (D) și J la care se adaogă natura stohastică a recombinării V-(D)-J precum și variația joncțională produsă de enzima N-terminal transferază, cu realizarea unei regiuni N de diversitate, fac ca repertoriul liniei germinale de segmente genice TCR să poată genera un număr estimat de 10 (15) tipuri diferite de catene alpha / beta TCR (Davis și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
funcționale pentru Ig, respectiv, pentru TCR, recombinarea este predispusă la imprecizie, având loc pierderea unui număr variabil de nucleotide de la capetele segmentelor genice care se recombină, după cum poate fi realizată adăugarea randomică a unor nucleotide, ceea ce conduce la apariția diversificării joncționale, care amplifică enorm variabilitatea regiunii variabile a catenelor Ig, respectiv a catenelor TCR. Monospecificitatea imunoglobulinelor și a TCR-urilor sintetizate de o celulă B, respectiv de o celulă T, este consecința excluziei alelice. Este un caz tipic de reglare prin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
epiteliu columnar la bolnavii cu E.B.: 1. epiteliu de tip specializat cu aspect viliform în suprafață asemănător epiteliului intestinal, cu celule caliciforme (elementul cardinal pentru diagnostic), localizat în porțiunea cea mai cefalică, adiacentă epiteliului scuamos normal; 2. epiteliu de tip joncțional asemănător celui de la nivelul cardiei, situat imediat distal de epiteliul specializat; 3. epiteliu de tip fundic, adiacent mucoasei gastrice conține pe lângă glande mucoase și un strat de celule principale șe parietale care pot secreta acid clorhidric. Tablou clinic. E.B. este
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
nodulul sino-atrial; vezi 12.3.4). Se poate considera că viteza de conducere este în medie 0,8-1 m/s la nivelul atriilor (10-20 ms întârziere interatrială), 0,01-1 m/s în nodul atrio-ventricular (0,01 m/s în fibrele joncționale, 0,1 m/s în cele nodale; 100 ms întârziere atrioventriculară), 1,5-4 m/s în fibrele Purkinje (maxim 5 m/s; 30 ms întârziere), 0,5 m/s în miocardul ventricular contractil. Pentru comparație menționăm că viteza de propagare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]