233 matches
-
care se poate ascunde sub o înfățișare modestă ca în povestea „Dănilă Prepeleac”. Narațiunea epică este completată cu o atitudine umoristică înțeleaptă și binevoitoare față de limitele semenilor, ce exprimă plenar poftă de viață. Autorul întreține iluzia realității țărănești prin verva, jovialitatea și umorul său, adresându-se cititorului ca unui spectator. Personajele fantastice ale poveștii sunt umanizate cu un umor extraordinar (aspect ce este latent în creațiile folclorice); astfel dracii au parte de suferințe fizice ca și cum ar fi oameni și sunt dominați
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
pe acesta povestind despre evenimentele sportive la care a luat parte cu ani în urmă. Acest personaj "„în care autorul a cristalizat reale calități de umorist, face ca întreaga conjunctură de interese și pasiuni dezlănțuite, să îmbrace o haină de jovialitate și bonomie. Pălăvrăgiala sa despre nemaipomenitele calități fotbalistice pe care le-ar fi avut în tinerețe, prilejuiește autorului posibilitatea inserărării în context a numeroase nume de celebrități pe care le-a cunoscut fotbalul în istoria sa ”. În zilele care au
Tripleta de aur () [Corola-website/Science/314669_a_315998]
-
potrivește mai curând arborilor : trunchi viguros și reînnoire ciclică. Pictura lui Ciubo are farmecul spontan al creșterii vegetale: te odihnește, te binedispune, te provoacă. Chiar când e gravă, când plonjează în inconfortabil și insolit, rămâne tonică, o perpetuă sursă de jovialitate. Am să îmbătrânesc bucurându-mă de istețimea artistică, de grația fiecărei expoziții. Cu Ciubo nu te poți plictisi. Sub naturalețea fiecărei compoziții, se simte febra unei delectabile aventuri. Andrei Pleșu Lucrările ce compun expoziția lui Florin Ciubotaru, ca și munca
Florin Ciubotaru () [Corola-website/Science/323251_a_324580]
-
I. Alexandrescu. Poveștile și povestirile lui Ion Creangă sunt axate pe observații morale. Narațiunea epică este completată cu o atitudine umoristică înțeleaptă și binevoitoare față de limitele semenilor, ce exprimă plenar poftă de viață. Autorul întreține iluzia realității țărănești prin verva, jovialitatea și umorul său, adresându-se cititorului ca unui spectator. Personajele fantastice ale poveștii folosesc un limbaj popular pitoresc și sunt umanizate cu umor, părând să-și uite cuviința rangului; astfel Dumnezeu și Sfântul Petre sunt văzuți în chip de moșnegi
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
proiecte împreună, că ne-am sfătuit pentru altele, că am petrecute ore de taifas cu prieteni de suflet, că ni s-au întîmplat seri unice, că am intuit calitatea omului din el, a acestui tip care mai știe ce este jovialitatea. Și loialitatea. Și devoțiunea. Și pasiunea. Jaroslaw Godun, spuneam și altă dată, este funcționarul atipic. Teolog de profesie, format într-o spiritualitate profundă, într-o atmosferă a verticalității și a moralității, venit în România acum unsprezece ani din curiozitate, dar
Despre jovialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6141_a_7466]
-
dur la care n-aș fi avut ce răspunde, de pildă: "nu mi-amintesc să vă fi cunoscut vreodată", sau pur și simplu să-mi întoarcă spatele și să mă planteze pe coridor. Așa, se mărgini, cu o urmă de jovialitate, să mă întrebe: "Doriți ceva? Aveți vreun bolnav pe care îl pot ajuta?" Nu, i-am răspuns, mulțumesc... Vă urez succes în carieră..." ,.Și eu dumneavoastră! mi-a replicat fără ezitare și fără cinism, semn că dacă se considera primul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
crească și să se dezvolte armonios după legile Mele ale iubirii. Îl mai privit o dată fix și prelung după care S-a retras. Totodată începuse forfota și activismul entităților răspunzătoare de întrupări. Sufletul său a fost cuprins atunci, de o jovialitate nestăpânită. Apoi îi apare Isus, radiind de lumină și strălucire, comunicându-i: Vei evolua în funcție de îndeplinirea misiunii pe care ai primit-o. Vei avea entități și îngeri, arhangheli specializați care îți vor facilita, te vor sprijini, îndruma, în funcție de liberul tău
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
a salvat lansându-se direct în problemă. Deci te întorci la el, a râs George. Ei, slavă Domnului! Acum poate c-o să înceapă și el să muncească așa cum trebuie. A, am spus eu politicoasă. — Da, a continuat George plin de jovialitate și bonomie. Ceea ce m-a făcut să suspecteze că George savurase un prânz lichid prelungit. Ei, să fim cinstiți. În fond, era vineri. Cum să zic, Claire? Hai să spunem doar că n-a fost deloc ușor. Adică, știi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Mama lui Alice era nedumerită. —N-am văzut nici o cadă în grădină. E în spatele casei, a bolborosit Alice. Cu toate că trebuie să spun că aveți o grămadă de WC-uri vechi și de chiuvete în fața ușii de la intrare, a remarcat cu jovialitate doamna Duffield. Am numărat vreo cincisprezece în total. Le-ați depozitat acolo pentru cineva? Sau plănuiți să vă mai construiți cinci-șase băi? Jake părea îngrozit de sugestia soacrei. —Sunt reciclate. —Jake folosește unele dintre WC-uri pe post de ghivece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în paralel alei largi, impecabil asfaltate și marcate pentru cicliști, în ambele sensuri, aglomerate, circulate în toate anotimpurile, mai puțin iarna, deși chiar și atunci ele sunt la scurte intervale curățate. Când revin în vila Gertrudei, ea mă întâmpină cu jovialitate, îi mulțumește lui Michael și facem împreună programul pentru alte zile. O plimbare cu vaporul pe Marea Baltică. Un urcuș în turnul televiziunii, de unde mi se deschide, de la câteva sute de metri înălțime, o uriașă și caleidoscopică panoramă asupra Capitalei cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nu-l caută. E un paradox, deoarece exterioritatea pare a fi prin excelență teritoriul conștientului. Și personajele lui Caragiale continuă să creadă, într-adevăr, că și-au ales viața în deplină libertate, la lumina zilei și de aici sociabilitatea lor, jovialitatea, patriarhalitatea (Ralea), complementară însă cu imbecilitatea ireversibilă (E. Ionescu). S-a observat că, spre deosebire de carnavalescul tradițional, în care personajele leapădă măștile și redevin ce-au fost, la Caragiale carnavalul se prelungește în cotidian și devine lege existențială. Interioritatea este cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
profesori. (Pabblem participă la distracție intrând în rolul Domnului Dezordine și face turul claselor cu o tichie de bufon.) Totuși, chiar și printre membrii cancelariei cărora le plac astfel de lucruri, Pabblem nu e un director popular. Dincolo de aparența de jovialitate, s-a dovedit a fi un om foarte pedant - un despot meschin, obsedat de punctualitatea profesorilor și de întâlnirile obligatorii ale membrilor catedrelor și de o mulțime de hârțoage birocratice mâncătoare de timp pentru indiferent de acțiune. Cel puțin o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
foarte blond și ochii lichizi, albaștri, Rică e personificarea verii Într-un film pentru copii. La toate astea se adaugă un soi de Încredere pe care o emană firesc, pe chipul lui n-ai să vezi vreodată altă expresie decît jovialitate. — A naibii potriveală, Îmi spune el cînd dăm mîna. — Aha, zic, dar cam care să fie oare prilejurile cu care s-a produs o asemenea potriveală? zic, și-i fac semn cu bărbia spre placa de sticlă de deasupra ușii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu toți la primărie. Se oficia căsătoria civilă. Primarul, venit de la oraș cu două ore înainte cu o mașină de ocazie, se afla acum în ținută de sărbătoare, și când apăru în sala de oficiere nu mai avea nimic din jovialitatea omului pe care-l cunoșteam și căruia i se spunea încă „noul primar”, cel din vremea împroprietăririi era ursuz, el însuși era senin și solemn ca actul ce-l săvârșea. Cei doi - Ana și tânărul învățător - stăteau nemișcați, atenți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
meditația asupra scriiturii și intertextualitatea nu lipsesc din poezia sa, numai că acestea sunt mai degrabă indicii ale unei angoase duse până la autocombustie decât desene din covorul pestriț al unui discurs optzecist. În plus, visceralitatea, vizionarismul, dominanta parabolică și convertirea jovialității în sarcasm o detașează pe poetă de plutonul postmodern, apropiind-o de neoexpresionismul lui Ion Mureșan. Ce o individualizează față de congenerul clujean este proiecția panoramică a viziunii pe scara istoriei - o istorie văzută nu ca un carnaval obscen, ci mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
scenelor și personajelor pe care le reprezintă.” ( Marina Preutu) „Emil Pavelescu... se vădește a fi unul dintre cei mai savuroși contemporani ai mediului urban periferic de altă dată. Bucureștiul vechi (adică copilăria lui) învie, cu o rară acuratețe în maniera jovialități antonpannești, pe suprafețele tratate decorativ, deci acoperite cu migala lucrului de croșetă. Una dintre trăsăturile specifice ale picturii sale e umorul, umorul cu poantă, de unde și necesitatea citirii atente a imaginii” (George Stanca) (Pădureanu) Dulhac Sânica 1946 Tapițer Născută la
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
pădure, nu râde, nu glumește „cinstita holeră de la ’48”, nu râd încă mulți și multe în cele patru părți ale Amintirilor...). Desigur, C. nu e un autor posac, care scrie o operă sumbră. Sunt în același timp total inacceptabile clișeul jovialității perpetue și imaginea cam nătângă a unui hâtru care se ține numai de glume. Trebuie citite Amintirile... în general și partitura lui Nică a lui Ștefan a Petrei în special cu întreaga biografie a lui Creangă în față, inclusiv cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
care o invocă Vladimir Streinu), „tonul și viziunea umoristică” (la care se referă George Munteanu) nu reușesc întotdeauna să acopere, aurind, înăbușind, transfigurând, temperând, manifestările și vocile răului din operă, acea „uricioasă întristare” ce se degajă uneori din ea. Dominanta jovialității este dublată, concurată, contracarată în opera, mai complexă decât se crede de obicei, a lui C. de o linie a cruzimii, care trece, practic, prin toate scrierile sale, mari și mici, majore și minore. Abordarea unei asemenea teme n-ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
copilăriei, căruia îi va consacra toate cărțile sale. Valorificând cu eficiență anumite modalități împrumutate din creația folclorică (elemente de basm, parabola, jocul de cuvinte, umorul), poetul reușește să câștige interesul micului cititor prin viziuni proaspete, situații și limbaj atractiv, prin jovialitatea tonalității și prin glume instructive. A tradus din literatura rusă. SCRIERI: Satelitul, Chișinău, 1973; Lădița cu cireșe, Chișinău, 1975; Povestea despre pâne, Chișinău, 1978; Lenea-i cucoană prinsă-n capcană, Chișinău, 1982; Casă din cuvinte, Chișinău, 1984; Omul casă-și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289937_a_291266]
-
frumos era pe vremea când mă băteam cu Haimovici Mandy și-i aruncam în față că "ei au omorât pe Domnul Nostru Isus Christos..." Temă analoagă într-o parodie de G. Topîrceanu: Testamentul unui poet cunoscut, după Mihai Codreanu. Alteori, jovialitatea discretă are atingeri cu Miron Radu Paraschivescu ale cărui Cântice țigănești erau din 1941 și căruia i se dedică un poem. Non-academismul, mai puțin izbitor la nivel lexical, frapează la nivel sintactic; deliberat, autorul Libertății de a trage cu pușca
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
narațiunile din Hronicul... se înscriu totodată în paradigma universului și tipologiei lui François Rabelais. Scriitorul român plăsmuiește aici figuri memorabile (Toader și Costache Zippa, Marghiolița, „neobositulu Kostakelu” ș.a.) și o atmosferă inconfundabilă de patriarhalitate medievală, cu infiltrații levantine și de jovialitate sudică. Compuse din secvențe izolate grafic de autor și păstrând o relativă autonomie, narațiunile mizează pe cooperarea cititorului, luat complice în mecanismul producerii textului, care e demistificat parodic prin notele de subsol, unde autorul dialoghează cu naratorul și/sau cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
al cramei. Ca și pamfletele argheziene, unde virtuozitatea și alchimia limbajului distrag atenția de la pretextul real și de la injustețea caracterizărilor, cronicile lui culinare interesează în primul rând ca artă literară. Se regăsesc aici principalele virtuți ale scrisului practicat de T.: jovialitatea molipsitoare, erudiția țintind finalitatea ludică, jocul neistovit de cuvinte (îndeosebi sub forma calamburului), complicitatea cu cititorul și vocația de a face din artă - arta ca artă și arta de a trăi - un mijloc de salvare din mizeria vieții, vocație în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
fățișă sau ceremonioasă, metaforizarea neostentativă, preluarea și pastișarea prefăcut naivă a unor șabloane și locuri comune ale limbajului curent, utilizarea cu distorsiuni ironice sau afectuoase a unor rezonanțe intertextuale trimițând la surse culte sau populare, confesarea directă sau prin interpuși, jovialitatea intonației, care uneori ascunde o rană: „Aflați despre mine că o duc foarte singur/ ca un tren fără cale ferată și gări/ că o duc în beție de toamnă-mpușcată/ cu arome de struguri putrezind lângă nări/ ceea ce vă doresc câteodată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
lasă impresia unui "joc" de societate, de farsă (intriga e declanșată de un "rămășag", ca și în Bălăuca, unde "soarta" poetului e prescrisă de hotărârea unui "divan" instituit ad-hoc). Frapează, apoi, discrepanța dintre premizele "tragice" ale dramei și nota de jovialitate livrescă în care o tratează de fapt scriitorul (ca în Scenete și fantezii). 208 Ileana Vrancea, E. Lovinescu, artistul, E.P.L., București, 1969, p. 43. După Eugen Simion, Lulù ar fi "singurul personaj ce se ține minte", "o Otilie mai perversă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
revistei „Poesis” (1996) ș.a. Trei teme aflate într-o strânsă simbioză se degajă din eseurile reunite de M. în volumul Sinapse (2001). Mai întâi, e vorba de radiografierea moravurilor epocii (post)comuniste, descrisă pe un ton ce alternează cinismul și jovialitatea, cum se întâmplă, de pildă, în Comunismu-i ca viagra sau Filosofia mațului plin. A doua temă, dezvoltată cu talent epic și cu umor, vizează inserția biograficului ce dezvăluie uneori nebănuite - și neconvingătoare - veleități paideice (Să devii ceea ce ești). În fine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]